Povestea pernelor

A fost odata un cadou primit la o aniversare: andrele, gheme, carti pentru inspiratie. De atunci, cadoul a asteptat prin diverse locuri: andrelele si ghemele in cutia in care au venit - in dormitor, pe o noptiera; cartile - in sufragerie, pe raftul cu carti (in raft nu au mai incaput), ideile - peste tot.

Dar intr-o zi ideile au prins viata, sub forma unui cadou pentru mama lui Mihai, care isi dorise intotdeauna o cuvertura/fete de perna, ceva, crosetat, ca decoratiune. Cum dansa are mai multi pui de perna pe fotoliu, in sufragerie, i-am propus sa facem un experiment, cu alb, galben si verde, intrucat canapeaua si fotoliile au o culoare verde/brun inchis (o sa vezi tu in poza, ca nu stiu exact ce nume are aceasta culoare), "experiment" insemnand ca nu am mai facut niciodata asa ceva.

Am dezbatut problema modelului si a culorilor. Ne-am gandit ca ar trebui patru culori, nu trei, respectiv verdele sa fie in doua nuante, altfel ar fi cam brusca trecerea de la galben la verde. Dansa a vazut doar prima tentativa, menita sa verifice pertinenta modelului - ca iese patrat, ca nu este modelul prea rar, ca ar putea fi folosit ca decor in sufragerie etc. Presupun ca a fost putin sceptica, pentru ca acel esantion crosetat, de 10x10 cm, avea nevoie de multa imaginatie ca sa treaca drept samanta de fata de perna. Cu ocazia probei, am ajuns la concluzia ca randurile nu trebuie sa fie asa de inalte, pentru ca ar iesi prea rar si fara forma.


Alb si galben aveam in cosul cu gheme (un cos mare, impletit din rachita, tot cadou de ziua mea, pe care l-am cerut intentionat pentru a aduna gheme in el; urmarea a fost ca mi-ar mai trebui unul, nu au incaput toate; au migrat si in cutii trasparente, cu capac, de la Ikea, macar sa se vada amuzant in balcon; dar aceasta este o alta poveste, sa nu ne abatem prea mult de la povestea de astazi).

Imi mai trebuia verde, in doua nuante. In cartier, relativ aproape, in Auchan, s-a deschis o mercerie - am vazut-o cand am fost la cumparaturi, cu gheme multicolore pe rafturi, dar nu intrasem inca, de teama sa nu plec cu alte gheme acasa, doar asa, "sa fie" pentru cand o sa am timp de ele (de parca ghemele imi lipseau).

De data aceasta am intrat, cu esantionul gata crosetat cu alb si galben, sa potrivesc la el doua nuante de verde. Cu ajutorul vanzatoarei am ales o marca aproape compatibila la textura si grosimea firului si la care erau doua nuante de verde de care aveam nevoie. Presupun ca era proprietara afacerii, o doamna pasionata de lucrul manual, pentru ca am zarit un colt de ceva tricotat, cu andrele cu tot, pe partea cealalta a tejghelei si m-a mai si descusut despre ce aveam de gand. Mai mult, la urmatoarea vizita, peste niste luni, m-am intrebat ce mai am in lucru. Acum, ca imi aduc aminte, poate ar trebui sa ii mai fac o vizita, cine stie ce fire deosebite mai gasesc...

Aceasta se intampla vineri seara. Joia viitoare urma sa fie ziua mamei. Pana atunci, ma ameninta vanzatoarea, sambata este mare sarbatoare si duminica nu se lucreaza. In plus, am dat o fuga la Ikea sambata, pentru cutii de plastic (luasem de la un prieten cateva cutii, cu diverse ciudatenii pentru Mihai, ca nici din aceastea nu avem destule si ii promisesem ca ii aducem cutii la schimb; cu aceasta ocazie, am luat o cutie mare si pentru ghemele mele - una din cele de care vorbeam mai devreme. Plus o fuga la prieten, sa scapam de cutiile lui, de unde ne-am intors acasa in zori, cum se intampla de obicei cand il vizitam (pentru ca au multe de despicat in patru). La acestea s-a adaugat o saptamana aglomerata la serviciu.

Ca urmare, miercuri noaptea, pe la ora 1 (deja joi dimineata, mai bine zis), coseam fermoarul si incheiam fata de perna - nu stiu daca mai fusese alta sarbatoare, dar nici nu mi-a pasat. Cel mai mare avant si cele mai bune idei le am in perioadele in care "nu e voie". De ce o fi pacat sa faci ceva frumos si de drag, nu am inteles niciodata. Am reusit sa termin doar una dintre fete (aveam in plan doua, sa fie pereche); a doua era gata mai putin de jumatate, a fost lasata pentru saptamana viitoare.

Cand am intrat in casa cu punga in mana, dansa a spus ca nu trebuia sa-i mai aducem inca un cadou, pentru ca ii luasem niste carti cu cateva zile mai devreme (Lucian Boia povestise la TV despre Jurnalul de razboi al Reginei Maria, ii facuse curiosi si ne rugasera sa cumparam cartea, daca o gasim; ce nu se spusese la TV era ca aceasta carte se prezinta sub forma a trei volume, fiecare cat o caramida. Bine ca nu spusesera, altfel nu ar mai fi vrut sa o cumparam, sa nu fie prea mult; iar eu am cumparat ca atare si s-au trezit cu toate acasa; ca urmare, nu mai astepta cadou). Dar, cand a vazut ca in punga este ceva colorat, a fost foarte curioasa. Iar ceea ce a scos din punga i-a placut foarte mult!

Probabil i s-a luat si o piatra de pe inima, tot gandindu-se cum sa faca sa nu puna la vedere hidosenia care parea sa iasa din singurul esantion pe care i-l aratasem in avans...


In saptamana care a urmat am terminat si perechea identica.


Ulterior, pentru ca i-a placut asa mult si nu se supara daca mai vin si altele, am terminat inca doua, variatiuni pe aceeasi tema, cu alb-bej-maro, si inca patru, din fire multicolore, care arata ca niste bomboane insirate.


Au ramas intr-un plan cu o durata nedeterminata unele sub forma unei sectiuni de pepene - mai multe nuante de rosu-roz, cu "seminte" si cu 2 nuante de verde pe post de coaja si altele cu un model crosetat pe diagonala...

Sfarsit.


Publicat pe 26-iun-2021 © kimica.ro