RO | EN | FR


O poveste pentru week-end: Paine usor de facut

A inceput dintr-o curiozitate: "Cat de greu poate sa fie?"... si iata debutul unui mic dejun de weekend.

Cautand retete cu adevarat pentru incepatori, am descoperit una care promitea rezultate fara sa muncesti prea mult si fara sa fi stiut prea multe despre facerea painii, ba chiar si fara framantare: se amesteca bine toate ingredientele pana se omogenizeaza, se lasa la dospit 2-3 ore la temperatura camerei si, fie se foloseste aluatul imediat, fie se pune in frigider peste noapte, pentru a fi folosit ulterior.

Rezultatul a fost departe de ideal. Oarecum acceptabil, fara prea multa forma sau aspect estetic. A fost nevoie de o pandemie si de o lunga perioada de stat in casa pentru a avea in sfarsit suficient timp pentru cercetare si experimente.

Dupa multe incercari, aluatul meu preferat este unul cu hidratare mare (raport faina/apa de 4:3), chiar daca asta inseamna ca trebuie sa curat mai multa coca de pe degete (inca nu am deslusit magia aluatului-hidratat-nelipicios):

faina 360 g
apa calduta 270 g
drojdie proaspata 8 g (sau uscata: 4 g)
sare 7-8 g

Descoperind (din intamplare) postarile unui foarte entuziast profesor de brutarie (mii de multumiri, domnule Cottez!), am inceput sa imbunatatesc putin modul de lucru:

Aluatul poate fi pastrat in frigider 1-2 zile (va deveni mai moale, dar tot va creste suficient in cuptor).

Stiu, experimentele mele nu vor trece niciun examen de certificare profesionala. Folosesc un mic cuptor electric, care poate mentine o temperatura de max 225°C; cuptorul clasic cu gaz este destul de bun pentru a coace chifle (nu fac crusta, nici nu se rumenesc), dar nu suficient de bun pentru baghete. Singurele instrumente "de specialitate" pe care le folosesc sunt doar pentru portionat aluatul; nu sunt nici macar pe aproape de crestarea corespunzatoare. Iar uneori nici nu am respectat perfect procedura potrivita - timpi, temperaturi etc., pentru ca, de obicei, mai este ceva de facut in acelasi timp. Dar rezultatul (in special gustul si alvelolajul baghetelor) a fost bun de fiecare data, mai bun decat ceea ce se gaseste de obicei in magazin (nu exista brutarie propriu-zisa in apropierea noastra, iar acum chiar nu era momentul sa umblam hai-hui in cautarea uneia). Forma este draguta si ea; este chiar amuzant sa te trezesti din cand in cand cu o mini-bagheta in forma de submarin. Reteta aceasta a tolerat toate stangaciile mele de pana acum - intr-adevar, o reteta pentru incepatori. Dar, pentru rezultate cu adevarat spectaculoase, instructiunile d-lui Cottez trebuie respectate cu strictete.

Nu am incercat inca maiaua lichida - necesita mai multa atentie zilnica si mai mult loc permanent in frigider (iar al nostru este unul destul de mic, 1,5m inaltime); deocamdata este mult mai usor de folosit drojdie (ce e drept, am avut si cultura de drojdie proaspata; am folosit chiar si drojdie congelata, cu aceleasi rezultate, pentru ca si aprovizionarea magazinelor a fost perturbata in perioada aceea. Dar aceasta este alta poveste).

Cateva rezultate:

Mini-baghete, in cuptor electric cu ventilatie
Felii de baghete si chifle, in cuptor electric cu ventilatie
Chifle, in cuptor cu gaz
Reteta pentru masina de paine, framantata manual, in cuptor cu gaz

Publicat pe 1-sep-2020 © kimica.ro