Drum spre Paris
12 noiembrie 2018

Daca te tin de vorba, daca iti spun ce se petrece sau ce vad din cand in cand, este ca si cum am merge impreuna, mai uit ca nu asa stau lucrurile. In aeroport nu am apucat sa iti povestesc prea multe, dar, odata asezata in avion, devine mai simplu. Si, daca am sa-ti spun din cand in cand cat este ceasul si ce se vede la ora aceea, poate ai sa poti sa ma urmaresti si tu pe harta la FlightRadar...

***

Am un loc tare bun in avion - fereastra este in dreptul meu, nu intre scaune.

Instructiunile de securitate sunt citite de un baiat. Caietul lui incepe cu atasarea centurilor de siguranta. Colega care trebuie sa execute incepe sa rada. Ca urmare, baiatul a facut o pauza, a dat pagina si a inceput cu banda luminoasa.

Acum inteleg de ce nu am remarcat cate iesiri de siguranta sunt. Astazi nu au mai spus cate, au spus doar unde sunt localizate.

Siii... ne asteptam randul la decolare, nu mai este rolling take-off ca la Cluuuj!

Astazi stiu - decolam de pe 08! Asa scrie in iarba (si nu, nu stiu daca 08L sau 08R).

***

Am iesit deasupra norilor inainte de un viraj. Dupa Cluj, nu stiu daca era 1 sau 2. Dar posibil sa fi fost 1+2 la pachet.

Este prima data cand patura de nori este prafuita. Nu am mai vazut pacla deasupra norilor pana acum. Aparatul foto nici nu focalizeaza.

Unde o fi fost Mitza la 14.36? Deasupra unui sat cu padure si sere sau hale lungi. Multe.

La poalele muntilor bate vantul. Si mergem cam paralel cu Carpatii.

Asta mi se pare cea mai buna forma de predat geografia - de deasupra. Nu seamana cu nicio harta din nicio carte. Dealuri impadurite, asezari risipite in vai, rauri, lacuri de acumulare, terenuri arate in vaile mai largi, creste golase.

Si un alt avion, fuge inapoi, mai sus si mai la soare.

Un mare lac intre munti, la 14.45.

La 14.47, un rau serpuieste imposibil printre munti, din lac in lac. Traversam muntii piezis, si tocmai am terminat urcarea. 14.48, de la FL Bucuresti la cate mii de picioare or fi aici, in doar 28 de minute. Auzi, 10.900 metri si -52 grade Celsius afara.

Avem prajitura cu visine. Si, cu dedicatie din partea agentiei Tarom, pui atzos cu mini-morcov, piure dat pe razatoare si sos cu ceapa. Cartofii merg nemaipomenit cu sosul. Off, motanul Danila a ramas acasa, nu am cui duce pterodactilul... Am si ciocolata alba.

Cred ca se termina dealurile. Raul acesta o fi Muresul? Imi trebuia un GPS...

Daca acela este podul catre granita, iar pista - aeroportul din Arad, inseamna ca este Muresul la 15.06. Desi nu mi se potriveste cu amintirea de la volan... Putea sa fie si Timisoara? Nu stiu cum arata Timisoara vazuta de sus.

Dar acum sigur suntem deasupra Ungariei - campuri cat cuprinde, sate cu strazi perpendiculare. Unul are 3 strazi pe lungime si 2 pe latime (la margini presupun ca nu sunt asfaltate, ca nu se vad).

Un oras mare, la 15.13 pe dreapta. Si un avion, putin mai jos ca noi, perpendicular (la un moment dat) si in umbra - lasa urma negre. Sau polueaza, ca nu il vede nimeni. Dincolo de un rau, pare mai deluros.

Se schimba pamantul, se indesesc asezarile-cu-strazi-perpendiculare si copacii, se vede umbra norilor.

Iaca si niste strazi oblice!

Iar apa aceasta mare, de 15.22, o fi Dunarea.

Si campuri recoltate cu brazde in arc de cerc...

Vad eu acasa cate greseli de localizare am facut.. Si abia acum realizez ca toate orele sunt pe ora Romaniei.

Nori desi sub noi. In zare, in dreapta, un petic senin pare apa limpede la granita cu gheata. Si inca un avion grabit, el la soare, coada la umbra.

Am ajuns din nou la o margine de nori, habar nu am unde este podisul acesta de la 15.32

Dar la 15.37 se vad munti in dreapta. Fara zapada, deocamdata. Dincolo de ei, atata nor, de zici ca este un ghetar preistoric.

Puzderie de case se scalda in soare.

Ori am mai coborat noi, ori au mai urcat muntii. Suntem cam aproape unii de altii. Putin mai senin sa fi fost si am fi vazut capre negre pe versanti.

Un lac turcoaz in departare. Zapada!!! 15.54. Si doar aici. Munti vecini, din roci diferite, cu forme diferite.

Un loc de intalniri ceresti pentru avioane - brusc sunt 4 sau 5 pe langa noi, aparent mai sus.

Cu ochii dupa munti, am ajuns prea la nord. Este timpul sa viram putin la stanga.

Apropo, va trebui sa iti imaginezi cam tot ce iti povestesc - pozele nu sunt prea grozave.

Senin si doua lacuri vecine la 16.10. Ca timp, suntem cam la jumatatea drumului.

16.15 si francezul din spatele meu spune ca a fost Munchen. Si Ulm. Nu, nu imi spune mie, ii spune vecinului lui.

La 16.19 un oras isi arata cartierele dispuse in evantai.

Nu cumva trecem peste Bodensee? Prea este mare lacul acesta. Un lac cu coarne, asta este. Si cu nori scamosati, sa nu poti cauta dupa harta. Am dat cu o roata intr-o groapa, bine ca nu mai aveam apa in pahar.

In revista avionului, reclama la un film SF - The Darkest Minds.

16.32 si un aeroport in dreapta, langa un oras cu rau. Si cu gara. Cel putin pista are o poza fara nori.

Alti munti in zare in dreapta, la 16.35, dar mai mici. Nu par sa aiba stanci golase.

***

Capitanul anunta ca in 9 minute incepe coborarea....cred. Cam incepem, au trecut nici 2. Sau am redus putin motoarele. A zis si ca ajungem la 16.28...cred. Acum este 16.41 ora Romaniei.

Este 16.44, nu am intrat inca in nori si sigur viram putin dreapta (dupa putin stanga).

Gata, incepem coborarea! Nori la alegere: scamosati sau sfasiati. Unul seamana cu o foca lenesa la soare.

Sigur coboram - ne afundam in fuioare si ajungem intre doua straturi de nori, ca intr-o pestera de gheata. Multe lucruri ceresti au adus cu gheata pamanteasca in zborul acesta...

Cred ca am vazut o urma de curcubeu pe zapada!

16.56 incepe coborarea serioasa. Iar din inima norului nu se mai vede nimic. Parca este un derdelus cam noduros.

A fost cam racoare in acest avion. Noroc cu polarul meu bun si cu haina roz!

Surpriza! Sunt 3 straturi de nori, alunecam deasupra unuia, sa stergem praful de pe burta avionului. La Paris nu putem ateriza cu avionul murdar! Profitam si lustruim si usile de la cala.

Si gata norul. Sub noi, codri de arama. In zare, o geana de soare lumineaza o fasie de pamant.

17.08, viraj la stanga, sper eu ca vrem sa evitam norii astia de sub noi, iar nu mai vad.

Inca o data la stanga.

Gata, aterizam! Doi cate doi.

In urma noastra decoleaza un avion mic, cu plan sus si 4 motoare. Fuge si el cat poate, sa nu il prinda celelalte avione cu faza lunga, care dau tarcoale sa aterizeze.

La un deget vecin, un alt avion Tarom.

Bienvenue a Paris!



Publicat pe 28-aug-2021 © kimica.ro