Drumuri spre/dinspre Cluj
7 noiembrie 2018

Daca te tin de vorba, daca iti spun ce se petrece sau ce vad din cand in cand, este ca si cum am merge impreuna, mai uit ca nu asa stau lucrurile. Si, daca am sa-ti spun din cand in cand cat este ceasul si ce se vede la ora aceea, poate ai sa poti sa ma urmaresti si tu pe harta la FlightRadar...


Virajul 1 departe, dincolo de autostrada, pe dreapta, suntem deja in nori (de cand am trecut de Tunari).

Dupa virajul 2 iesim din nori, ca submarinul urmarit de pradatori.

Plutim deasupra unui covor de "zapada", brazdat de urme de schiuri cosmice.

Insule la orizont! Paduri la granita cu covorul alb, creste golase si insorite deasupra. Vagi si foarte putine urme de zapada, parca ar fi oi ratacite.


Pe partea cealalta, pacla curge agale printre dealuri.


O musca s-a trezit si se pregateste si ea de aterizare. A calatorit la clasa business.

2 grade la sol la statia meteo, 7 grade dupa termometrul masinii si soare.

Bine ati venit la Cluj!

***

In avionul de intoarcere, sonorizarea este mult mai buna. De pe locul meu o vad pe insotitoarea de bord, cu manualul cu proceduri pe genunchi, citind instructiunile pentru decolare.

Avionul este 737-800, are 8 iesiri de siguranta, din care 4 deasupra aripilor. Nu imi aduc aminte daca am mai zburat cu asemenea model...

Pe mjlocul caii de rulare, un lung sir de lumini verzi.

Sonorizarea a fost mai buna cand a vorbit fata. Are o voce tare placuta. Cablurile de la microfonul dlui capitan sunt insa cam ruginite, el s-a auzit ca de obicei, cu ceva haraieli. Te pomenesti ca telefonul ei o fi cu fire aurite si conduc sunetul mai bine. Vezi, de aceea erau preturile acelea pe ebay...

Uraaa!!! Pastram metoda! Rularea-intrarea-alinierea-si-decolarea dintr-o miscare fluida, cu bila la centru...cum or reusi la sol, nu stiu!

Sub noi, un cartier cu strazi sinuoase si lumini multe, ca un pom de Craciun.

Aici este noapte senina. Cu ochii dupa puzderia de luminite de la asezarile imprastiate printre dealuri, am mancat senvisul. Pare un "creme tomates-mozza", dar am o vaga senzatie ca a avut ceva de-a face cu un peste.. Ia sa torn deasupra un pahar cu Coca-Cola, sa aiba in ce sa inoate, in caz ca nu m-am inselat!

Gata si urmele de civilizatie... Posibil sa ne apropiem de munti - daca nu uit, verificam acasa unde era Mitza la ora 20.18.

Coboram deja!?!

Si cred ca sudul si-a pastrat patura pufoasa, de aceea nu am vazut urma de sate. Nu avea cum sa dureze atata sa trecem parleazul peste Carpati! In schimb, undeva in dreapta, niste licurici albi si rosii au ceva de spus. O fi vreun turn de la rafinaria de la Ploiesti? Avion nu poate sa fie asa jos, pe ceata. Musai sa vedem pe unde a fost drumul de intoarcere.

15 minute pana la aterizare. Inainte de acest anunt, a fost altul, ceva "recorded message #1: please fasten your seatbelt" sau ceva asa, ca m-am luat cu luminile si norii si coborarea, si am uitat.

Coboram, scutura putin si ...suntem invaluiti de lumina exterioara. Asa ceva nu am mai vazut... Alo! Triunghiul Bermudelor este undeva cu in ocean, nu in Baragan! Gata, au plecat, si-au luat si proiectoarele si norul. Oare orasul acesta rasarit de nicaieri este cel care trebuie? Ca nu seamana. Si totusi, "cabin crew take your seats!"

Un lucru bun - suntem in continuare intr-o aeronava pe a carei coada reflectata in geam scrie Tarom. Are un stroboscop verde care clipeste rosu...

Avionul acesta are finete buna, coboram agale, si ma bucur mult, pentru ca nu este mereu asa senin, sa ma satur de priveliste!

Bine ati venit la Bucuresti! (Ne ureaza zana).

Stai, ca nu s-a terminat! Stiai ca in parcare este un avion Aero Asia? (Sa caut cand cobor, ca poate nu am vazut bine).

Inca un metru, inca unul... Cred ca ne dam jos la deget!!! Cred degeaba.. Coboram prin spate. Ba nu, prin fata. Coboram, dar inca nu s-au hotarat si cum. Bine ca mai sunt inca 4 iesiri, deasupra aripilor.

Stii cum este sa cobori pe scara, la 2m de deget? Ca la camera ascunsa. Sper ca este cu camera ascunsa, ca nici asta nu a mai fost pana acum.


12 iulie 2018

P.S.: aceasta a fost prima demonstratie de dezorientare indusa de deprivarea senzoriala. Odata trecuti de Tunari, nu am mai vazut nimic in ceata deasa de afara, nu tu cer, nu tu sol, nu tu relief.

Ma minunasem ca am facut primul viraj pe dreapta si mi s-a parut normal ca a urmat inca unul, doar trebuia sa ne intoarcem. Da, ar fi trebuit doua viraje, dar numai daca, dupa decolarea spre est, am fi mers la Paris, in vest. Dar noi mergeam la Cluj, la NNV fata de Bucuresti... Realitatea? a fost un singur viraj, in ansamblu aproape in unghi drept. Si nu pe dreapta, ci pe stanga fata de directia noastra de deplasare.

Primul lucru care iti trece prin minte este ca uraciosii au incurcat inregistrarile si nu vor sa recunoasca, doar asa, sa te necajeasca pe tine. Convingere absoluta ca este ca tine. Pe urma vezi in istoricul inregistrarilor ca si zilele trecute tot asa a fost si nu iti aduci aminte sa fi fost fenomene meteo deosebite. Pe urma cineva te intreaba: tu ai vazut cerul la virajul unu? Nu, nu l-ai vazut. Nu ai vazut nimic, pentru ca geamurile erau opace. Nu ai avut nicio informatie de la senzori. Si, incet-incet, te... luminezi.

In lipsa informatiilor primite de la senzori, creierul nu va interpreta corect ce ti se intampla. Legenda spune ca aceasta este o tehnica de relaxare care favorizeaza aparitia viziunilor (dupa unii) sau a halucinatiilor (dupa altii) si ca ar fi folosita ca instrument de tortura. Dupa ziua de ieri, imi pare plauzibil.


Publicat pe 28-aug-2021 © kimica.ro