Brasov by Night



Șercaia's Looming Danger (2)


8 noiembrie 2016, ora 21:30


Pornesc cu masina spre centrul satului, cu gandul sa o aiba la indemana in caz ca va fi nevoie sa se retraga urgent. Satul este de-a dreptul pustiu: nimeni pe strada, niciun fel de activitate nicaieri. Dar, odata ajunsi in centru, vad doua cladiri iluminate. Una dintre ele are o firma deasupra intrarii: "BAR", iar cealalta este doar o alta casa cu luminile aprinse la etaj, cu vreo patru persoane la intrare.

Iustina este sigura ca aceia sunt oameni, nu par sa fie slujitori, dar aurele lor sunt de un rosu inchis intens - exista dorinte foarte puternice in acesti oameni. Distinge si nuante de negru si de galben, o combinatie ciudata de dorință, ură si idealism. Ceea ce o frapeaza, insa, este ca toti par sa aiba aura identica.

Ii sopteste lui Alex sa opreasca si sa stinga luminile, ceea ce nu este foarte greu, pentru ca Alex incetinise deja la vederea celor doua cladiri iluminate.

Apoi sopteste catre toti: "Aceste persoane sunt oameni, inca nu sunt slujitori, dar aurele lor ii arata ca pe niste... clone: sunt toate la fel si atata amestec de dorință cu ură si idealism mie nu imi spune ca e ceva natural..."

"Or fi posedati?" intreaba Alex.

"Nu stiu daca posedati... Gandindu-ma pe unde am mai fost noi doi in vizita, nu stiu daca nu sunt vrajiti..."

"Da, ceva de genul asta, sub controlul cuiva..."

"Eu nu-mi imaginez cum pot sa fie doua aure identice, ori aici sunt patru la fel. Mie mi s-ar parea imposibil sa fie identice, la cate combinatii de culori pot fi in ele..." Simturile fetei nu percep nici macar o soapta, este o liniste atat de puternica, incat incepe sa o deranjeze: "Incredibil! Nu scot absolut niciun sunet!"

"Probabil ca au fost vrajiti toti sa lase totul, sa urmeze pe cineva si acum sunt in transa" ii raspunde Titus.

In timp ce Iustina povesteste, lui Alex i se zburleste tot parul de pe el, pe de-o parte de ingrijorare, dar pe de alta parte de fascinatie - de cand a fost in vizita la Capela Tremere, este fascinat de latura aceasta magica a universului. Isi ascute simturile si ii priveste cu atentie pe cei din fața casei, incercand sa le distinga trasaturile. De la distanta la care se afla, nu reuseste sa isi dea seama ce e cu ei, dar macar rasufla usurat ca nu au fost observati inca.

Dinspre bar incep sa se auda clinchete de pahare si lichide turnate si o alta lumina se aprinde in interior, probabil patronul a deschis oficial localul.

Bogdan iese incet din masina, se apropie nevazut de cei din fața casei, si se uita cu atentie la ei. Oamenii par doar sa pazeasca intrarea casei. Nu vorbesc, nici macar nu se uita unul la celalalt. Pur si simplu stau. Par sa respire ca niste oameni normali, dar linistea lor este teribil de apasatoare.

La adapostul intunericului, Bogdan ia o pietricica de pe jos si o arunca in directia opusa, sa ii vada cum reactioneaza. Acestia se uita unul la celalalt, schimba o privire si unul dintre ei se indreapta catre locul unde a cazut pietricica. Ceilalti trei raman pe loc.

Pe bancheta din spate, Alice insa nu are parte de liniste, vocile continuand sa ii recite din Biblie: "Dar pe cand oamenii dormeau, a venit vrajmasul lui, a semanat neghina peste grau si s-a dus ... Iar el le-a raspuns: Un om vrajmas a facut aceasta. Slugile i-au zis: Voiesti deci sa ne ducem si s-o plivim?"

Gandindu-se la tot ce a "auzit" pana acum, incepe sa aiba o banuiala: ceva s-a infiltrat in randul localnicilor, ceva care le controleaza mintile. Inchide ochii si incearca sa caute o conexiune intre toti oamenii aceia. Aude intai un bazait, incet, undeva la marginea perceptiei ei, dupa care o a doua insecta incepe sa bazaie, a treia, a patra...

Sunt tot mai multe, bazaitul creste din ce in ce mai tare, vederea i se intuneca si este undeva jos, intr-un subteran. Este inconjurata de insecte care bazaie, se ating de ea, se misca pe corpul ei, pe mainile ei, pe fața ei… Se crispeaza tot mai mult, pana cand isi da seama ca nu este singura. Acesta este momentul in care incepe sa urle, cu un tipat absolut infiorator.

Iustina apuca doar sa se intoarca spre bancheta din spate, strigand la Titus: "Da-i o palma!" inainte ca Titus sa o prinda pe Alice pe dupa umeri, incercand sa ii inabuse strigatul cu cealalta mana, suficient de repede incat sa spere ca nu au fost auziti.

Alex tresare si se uita peste umar cand o aude tipand, apoi se gandeste ca tipatul ei poate are o legatura cu controlul mental asupra satenilor si se uita la ei cat de atent poate, urmarindu-le reactiile. Din nefericire, unul dintre ei se intoarce si porneste catre masina.

Iustina o priveste pe Alice fix in ochi, desi ochii ei mari nu par sa spuna nimic: "Rezista, te rog! Suntem cu totii aici, indiferent ce a fost... Rezista un pic!" Isi muta privirea la Titus: "Sa o tii in continuare" si apoi la Alex: "Sa fii pregatit sa repornesti motorul, dar vreau intai sa incerc sa vad daca are vreun efect... prezenta mea."

Titus o trage pe Alice aproape de el si ii sopteste: "Suntem toti aici cu tine, aici, in afara mintii tale. Incearca sa te linistesti, totul o sa fie bine. O sa ne povestesti ce ai vazut, e totul OK." Dar Alice nu il aude, incepe sa se zbata, sa-l impinga, incearca sa țipe prin mana lui.

Titus nu mai sta pe ganduri si o musca, in speranta ca extazul Sarutului o sa fie mai puternic decat frenezia care a pus stapanire pe ea si chiar reuseste sa o calmeze.

Bogdan aude un foarte scurt zgomot, inabusit foarte repede, dar care se repeta. Se pozitioneaza in spatele barbatului care sta cel mai departe de masina si il priveste pe cel care se indreapta catre prietenii lui, in asteptarea urmarilor, pregatit sa il ia prin surprindere pe cel putin unul dintre cei patru, daca devin agresivi.

Iustina este din ce in ce mai uimita de absenta oricaror modificari in aura celui care vine spre ei: nu s-a schimbat absolut nimic in dorinte, in impulsuri, in motivatia pentru care a plecat din fața casei; nu pare sa aiba nicio curiozitate in plus, nu pare nedumerit de nimic, pur si simplu merge, ca o marioneta.

Barbatul se apropie. Are in jur de 50 de ani, poarta un pulover si pantaloni gri, fara sa iasa in vreun fel in evidenta. Se uita la ei, apoi se intoarce si se indreapta inapoi catre cladirea din fața careia a plecat. Se uita la ceilalti trei, se uita la ei, da din cap si intra in casa, fara sa spuna nimic.

"O sa dea raportul. Ceva imi spune ca am fost identificati" sopteste Iustina.

Titus coboara putin geamul, incercand sa adulmece aerul de afara, ar vrea sa identifice sursa mirosului despre care aflase de la lup. Simte un usor iz de stârv, de undeva din fața lor: "Miroase a putreziciune... La cum a dat ala din cap, am putea crede ca eram chiar asteptati?"

"Da, cam stateau cumva in fața usii..." Alex se intoarce catre Alice: "Sper ca esti bine... Poti sa il chemi cumva pe Bogdan in masina? As fi vrut sa-l avem cu noi, sa putem pleca si sa ne intoarcem mai tarziu."

"Dar unde e Bogdan?" intreaba fata nedumerita - nu bagase de seama nici cand iesise din masina, nici ca se ascunsese in spatele satenilor.

Bogdan da ocol casei pana intr-un colt nepazit, scoate telefonul si ii trimite un mesaj Iustinei, prima din lista numerelor folosite: "Sunt pe pozitie, spuneti-mi ce facem." Incearca apoi sa asculte sub unul din geamuri, poate reuseste sa auda ceva din interior, punand repede telefonul inapoi in buzunar si facandu-se din nou nevazut.

Iustina le spune celorlalti chiar in timp ce citeste mesjaul: "Bogdan este pregatit sa actioneze, doar sa ne hotaram ce facem."

"Eu tot ma gandesc ca astia ne-au vazut si acum sigur ne urmaresc, crezi ca ar fi cazul sa dam roata cu masina, sa venim din alta parte pe jos?" intreaba Alex.

"Nu stiu daca nu cumva ne urmaresc si altfel si nu stim cati sunt inauntru."

"Pana la zgomot, nu a venit nimeni..."

"Mda, e si asta adevarat... problema e ca ramanem pe jos, daca lasam masina."

"Daca ajungem sa intram inauntru, tot pe jos vom fi! Mai devreme sau mai tarziu tot trebuie sa ne dam jos din masina, ca sa investigam..."

"Voi vreti sa intram acolo dupa ei, inauntru?" intreaba Titus de pe bancheta din spate.

"Cred ca va trebui sa facem asta..." ii raspunde Alex. "Daca ne intoarcem la Balan si ii spunem ca am vazut niste oameni in fața unei usi si ne-am speriat de ei, tu cum crezi ca ar reactiona?"

"Nu stiu ce e cu carciuma, care pare ca s-a deschis" spune Iustina printre ei. "Nu-mi dau seama unde e capcana sau daca, indiferent in care casa intram, e capcana oricum."

"Cred ca amandoua sunt capcane, satul asta e mult prea ciudat..." e de parere Alex.

"Intr-un sat pustiu pe de-a-ntregul, carciuma s-a deschis si se aud clinchete de pahare. Ori i-au adunat pe toti acolo."

Titus are o alta parere: "Mi-e teama sa nu ne gasim depasiti numeric."

"De asta mi-e si mie teama" confirma fata. "Daca sunt toti sub control, noi suntem necontrolati, ori murim, ori ajungem controlati."

"Poate ca nu merge pe vampiri asa usor cum merge pe muritori."

"N-am citit nimic in carte inca" zambeste Iustina. "Drept sa-ti spun, eu as da bir cu fugitii, dar pe de alta parte, ce raportam? Adica foarte departe nu am ajuns, oricine ar veni dupa, o sa fie in aceeasi situatie ca si noi. Nu-i ajutam cu nimic. OK, ne intoarcem acasa, dar ar trebui se ne intoarcem cu niste informatii. Nu neaparat ca am intrat si i-am casapit pe astia, dar ar trebui sa oferim niste informatii care sa fie de folos ca sa poata sa faca ceva."

"Pentru informatii, o sa trimit un mesaj la Balan" ii intrerupe Alex. Ii lasa sa vorbeasca si scrie repede: "Am ajuns, e mai pustiu decat ne asteptam, doar niste roboti pe langa o usa. Nu am intalnit colegi, dar cred ca sunt pe undeva pe aici."

In timp ce Alex este ocupat sa scrie, Titus continua sa se arate precaut: "Noi nu suntem pregatiti sa intram acum, trebuie sa fim toti hraniti... Voi sunteti?"

Nedumerirea lor in privinta carciumii se rezolva foarte repede: ceea ce credeau ca este sunetul deschiderii este, de fapt, sunetul inchiderii. Un barbat iese din bar dupa ce stinge luminile. Iustina il recunoaste: ea a fost barbatul acesta acum mai putin de jumatate de ora.

Omul este suparat, manios, dar si destul de speriat - are o aura rosie cu nuante foarte puternice de portocaliu, de teama. Isi ia valiza in mana si incearca sa ajunga pana la masina parcata in fața carciumii, sa o arunce in portbagajul masinii, cand din casa de vizavi doua persoane ies si se indreapta catre el.

Bogdan ii aude pe cei doi iesind din casa si ii vede indreptandu-se spre partea cealalta a strazii. Se intoarce incet in spatele celor de pe strada, sa ii poata supraveghea si pe ei, dar si masina prietenilor lui.

Iustina ii vede si ea pe cei doi iesind din casa, indreptandu-se spre carciumar si le striga celorlalti: "Or sa-l ia! Credeti ca putem sa-i oprim? E singurul om care ar mai putea fi intreg la minte acum!"

Alex porneste masina in directia carciumii, in asa fel incat masina sa ajunga intre carciumar si posibilii atacatori. Ajunge suficient de repede si de aproape incat sa le incurce planurile celor veniti din casa. Titus deschide portiera si striga: "Intra inauntru!"

Omul isi arunca servieta la podea, peste picioarele lui Alice si reuseste sa urce in masina, in timp ce Alex porneste in viteza, cu gandul ca Bogdan o sa ii poata urmari nevazut cale de cateva strazi. Iustina se gandeste la fel si ii trimite un mesaj: "Ia-te dupa masina!" Niciunul dintre ei nu se gandeste sa il abandoneze in sat. Se opresc dupa primul colt unde nu mai pot fi vazuti de sateni, in asteptarea lui Bogdan.

Iustina se intoarce catre omul pe care tocmai l-au cules: "Buna seara. Am venit sa va ajutam, dar se pare ca sunteti singurul cu mintea intreaga. Cine sunt... ce sunt creaturile astea?"

"Mersi! Sunt... vecinii mei, oamenii cu care am trait..."

"Sunt ciudati rau vecinii dumneavoastra, e tot satul pustiu."

"Da, nu stiu ce se intampla in seara asta. Cam de o luna jumate ceva e ciudat rau..."

"Domnul...?" ii intrerupe Titus.

"Ah... Vasile Beldean ma numesc... Va multumesc frumos!"

Iustina zambeste in continuare: "Cum de ati avut incredere in noi?"

"Dom'ne... era o situatie tensionata, deja imi ziceau sa vin si eu cu ei... Nu stiu ce s-a intamplat, dar cam de-o luna jumate, oamenii se poarta tot mai ciudat. De obicei, in sat, va dati seama, oamenii se strangeau la biserica sau la mine la bar, acolo, dar treptat-treptat au inceput sa nu mai vina, sa stea in casa aia... Intai am crezut ca-s un fel de secta, ca toata lumea il vorbea de rau pe popa, parintele Scarlat. Tot mai ostili si tot mai multi... Nu inteleg ce se intampla..."

"Eu totusi cred ca aicea e o secta, ceva, ce a prins asa radacini" continua el istorisirea. "Si, in urma cu doua saptamani, chiar si oamenii care tot n-au vrut si tot n-au vrut sa se duca cu ei au inceput sa dispara treptat-treptat... Am ramas eu si cu popa. Unii au si plecat din sat de frica. Ceva e tare ciudat... M-am hotarat ca nu mai stau la povesti. Voiam sa plec maine da' ceva nu mi-a mirosit bine si chiar ma bucur ca m-am hotarat sa plec azi. Va multumesc ca m-ati luat de-acolo, ca altfel cred ca imi dadeau in cap aia!"

"Si parintele unde e? A plecat?" intreaba Titus.

"Nu, cred ca e inca la biserica. A zis ca el nu vrea sa plece, orice ar fi."

"Nu paraseste biserica nici noaptea?" intreaba si Iustina.

"Are casa parohiala langa, dar de la o vreme a inceput sa tina si mai des slujbe si parca l-au mai lasat in pace... Hm, ciudat... As fi zis ca-l lasau in pace daca tinea mai putine... In fine... doamna, va rog eu frumos, nu ma scoateti si pe mine pana la marginea Sercaiei sau mai incolo putin? Daca puteti sa ma azvarliti pana mai departe... Acuma, eu nu vreau sa fiu nesimtit, da' si in Mandra daca puteti... si in Parau... sau in Vad... Oriunde... Ca de acolo iau eu o ocazie sau ceva si vad eu unde ma duc, da' sa scap de aicea..."

"Sigur!" il linisteste Iustina, "doar n-o sa va lasam sa va dea astia in cap! Ne dau si noua, daca ne intoarcem acolo!"

"Daca ne mai puteti ajuta cu cateva raspunsuri..." spune Titus.

"Eu va ajut, da' nu stiu cat e de bine sa stam aici..."

Ramas in urma, Bogdan, nu isi poate verifica telefonul fara sa fie vazut de ceilalti. Ii vede pe cei doi barbati intorcandu-se din strada, unul dintre ei intrand inapoi in casa, in timp ce altul da un telefon: "Inchideti toate drumurile si intrati in biserica. Asa a zis Domnul, ca in seara asta incepem."

Fara sa faca miscari bruste, Bogdan se retrage dupa cea mai apropiata casa si o suna pe Iustina: "Hei! Ma auzi?"

"Vii dupa noi? Nu suntem departe!"

"Hai ca vin dupa voi... Atentie, ca o sa blocheze drumurile! Tot satul e implicat! Nu avem cum sa fugim cu masina!"

"Bun... suntem dupa primul colt, vino!"

"Coborati si incercati sa dositi masina, oricum nu avem sanse sa iesim cu ea. Ne vedem imediat!" inchide repede si se face din nou nevazut.

Fata se intoarce catre ceilalti: "Bogdan vine dupa noi. A zis sa lasam masina si sa ne imprastiem, ca au inchis iesirile din sat, nu o sa putem iesi cu ea. Oricum, fara Bogdan nu plecam! Nea Vasile, in seara asta dormi in biserica!"

"Poate ca as putea sa il trimit pe domnul cu... prietenul meu catre padure..." ofera Titus o alternativa.

"Este in siguranta in biserica, nu in padure!"

"Hai sa asteptam sa vina si Bogdan, luam repede o decizie atunci..."

Furisandu-se catre masina, Bogdan vede oameni iesind din casele din jur. Cativa dintre ei se indreapta catre directia masinii, dar si in directii opuse, aparent catre iesirile din sat. O rupe la fuga catre masina, incercand sa ajunga inaintea lor.

Alaturi de el, in directia masinii se mai indreapta vreo 4-5 barbati, imbracati obisnuit. Nu par sa caute pe cineva anume si aude doar franturi din conversatia lor: "... Da, trebuie sa mergem sa ne asiguram ca nu intra nimeni, nu iese nimeni din sat" ... "Fane cu Constantin si cu Radu or sa ramana in casa si vedem ce ne mai spune Domnul sa facem..."

In masina, nea Vasile devine agitat, auzind ca urmeaza a fi lasat sa doarma in biserica: "Pai bun, si maine... Plecam dimineata sau ce se intampla? Nu cred ca pot sa ma intorc pe zi sa imi recuperez masina."

"De ce?" intreaba Titus.

"Pai, ce fac? Cum ajung la masina? Ca strazile sunt pline de astia."

"Ziua sunt mai pline decat noaptea?"

"Sunt la fel, tot aia e!"

"Zic totusi sa asteptam pana vine Bogdan, nu face mai mult de doua minute pana aici" spune Titus.

Cat timp vorbesc ei, Alex trimite un mesaj catre Bogdan: "Cred ca ne-ai vazut. Ne-am oprit la vreo 700m, am luat-o pe a doua dreapta si te asteptam acolo."

Iustina, insa, are in continuare intrebari legate de ceea ce se intampla in sat: "Dar cine a dat tonul acestei secte? Cine a venit cu ideea? In jurul cui se strang?"

"Da' nici nu stiu... Au pe nu-stiu-cine care e foarte intelept si sfant si... Ma rog, pe mine nu m-a pasionat niciodata treaba asta..."

"Dar de unde a venit?"

"Nu stiu, habar nu am!"

"Al cui e? E de-al satului?"

"Nu, nu. Eu nici nu l-am vazut pe omul asta vreodata. Cred ca se ascunde, sta acolo, in casa aia de vizavi de mine, unde erau luminile aprinse, da' nu stiu ce sa zic..."

"Ce case stiti sa aiba subsol?" intreaba Titus.

"Cam toate au cate o pivnicioara mai mare, mai mica... Sigur, carciuma are un beci mai mare, ca ne trebuie pentru marfa, de asta am si luat cladirea aia. Si astalalta de vizavi de mine... e fostul Camin Cultural, din cate tin eu minte e destul de mare beciul... Primaria... nu stiu de ea."

"Persoana aceasta a cumparat in nume propriu fostul Camin Cultural?"

"Nu, nu l-a cumparat nimeni! Teoretic e al Primariei, asa a fost dintotdeauna."

"Dumneavoastra cand ati fost ultima data acolo?"

"Cred ca acum 2-3 ani..."

"Dar ati observat ca acolo se intalnesc frecvent oamenii astia?"

"Da, da, acolo pare sa se adune."

"Ati observat sa fi disparut oameni din sat, sa-si fi lasat in urma ceva ce n-ar explica o plecare benevola? Sau sa nu fi plecat... deloc?"

"Pai cam de doua saptamani tot dispar oameni. Au disparut cativa copii, au inceput sa dispara si oamenii care erau cei mai impotriva... sectei asteia, nu stiu cum dracu' sa-i zic."

"Isi zic in vreun fel?" intreaba Iustina curioasa.

"Nu, nu si-au zis in niciun fel, n-au parut niciodata sa-si dea ei, asa, un nume."

Intre timp, Bogdan reuseste sa se furiseze fara sa fie observat de sateni, dar ajunge cam in acelasi timp cu ei langa masina. Iustina ii vede prima venind, in cele din urma Alex ii vede si el in oglinda retrovizoare, timp in care pe bancheta din spate Titus si Alice sunt prea ocupati cu nea Vasile ca sa bage de seama.

Iustina se intoarce catre ei: "Nea Vasile, ghemuieste-te! Titus, Alice faceti-va altceva de lucru, ca se apropie niste oameni!" ceea ce o face pe Alice sa il priveasca confuza pe Titus.

"Ca si cum am fi doar noi patru in masina, fiti atenti la ce se intampla si atata tot" continua Iustina.

Titus ii da un ghiont lui nea Vasile, sa se ghemuiasca in spatele scaunului Iustinei si o trage pe Alice langa el, gandindu-se ca ii va trebui loc si lui Bogdan, sa intre in masina. In față, Alex pune o mana pe dupa umerii Iustinei si o trage inspre el, incercand sa para apropiati, ca si cand au alte... treburi.

Sorana incepe sa se agite in capul lui Alice: Alice, stii... Nu stiu ce cautam noi doua aici si mi-as dori sa ne intoarcem inapoi in Brasov, cat de repede posibil... Inca nu ai gasit-o pe sora-mea, nu?" Alice nu raspunde, nu vrea sa o streseze si mai tare pe Sorana, desi ar vrea sa ii mai spuna o data ca nu a avut cand sa ii caute sora. Din torentul de voci, se desprinde o alta: "Si asa s-a intamplat ca multi vrajmasi au pierit in lupte si multi au fost robiti."

Ajuns langa masina, Bogdan se face vazut, apare ca din senin, strecurandu-si degetele cu gheare si pline de rani prin geamul deschis si le spune speriat: "Vin! Spirala rosie, voi auziti ce spun?! Spirala rosie! Mi-e mov! Ce facem?!"

"Urca in masina!" striga Titus la el, facandu-l sa deschida usa si sa sara inauntru langa ei. Alice ii face pe cat posibil loc, iar el, imediat ce se vede langa ea, o strange in brate si o saruta.

Alex demareaza imediat, cu gandul sa urmeze strada pana la iesirea din sat. Problema este ca, in momentul in care apasa pedala de accelaratie, Vasile Beldean incepe sa urle, vazandu-l pe Bogdan: "Ce Doamne-iarta-ma e aia?! Da' dati-l afara din masina! O fi unul dintre ei!!"

"A avut un accident. Stai linistit, nea Vasile" spune Iustina peste umar, mult mai ingrijorata de vestile pe care le-a adus Bogdan, dar raul a fost deja facut: tipatul brusc il face pe Alex sa traga de volan catre dreapta si masina ajunge in șanțul de pe marginea drumului, cu ambele roti de pe partea stanga in sus.


Înapoi: Șercaia's Looming Danger (1)
Urmează: Șercaia's Looming Danger (3)

22-nov-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro