Brasov by Night



Șercaia's Looming Danger (1)


8 noiembrie 2016, ora 05:30


Torpoarea in care sunt cu totii cufundati este o stare in care nu sunt vise in mod normal, nu se intampla nimic, totul este negru, nemiscat si poate rece.

Bogdan este in camera lui, unde locuia inainte de Imbratisare, inainte sa aiba loc toate ororile. Este o camera mica, cu un dulap langa usa, peretele de dupa acesta fiind acoperit cu rafturi cu carti. Langa geam este biroul pe care isi tine calculatorul. Geamul, dublu, are vedere spre parcarea din spatele blocului. Patul este langa birou, stand intins se poate uita comod la filme.

Se bucura nespus sa fie din nou in casa parinteasca, in camera lui. Primul lui impuls este sa iasa din camera, sa vorbeasca cu mama lui. Iese in holul apartamentului si isi da seama ca nu se simte bine. Simte o presiune ciudata undeva in abdomen, iar dupa cateva secunde i se face foarte greață.

Incearca sa se indrepte catre baie, apuca doar sa se intoarca inainte sa cada in genunchi si sa vomite. Simte cum i se strange gatul si cum i se incordeaza peretele abdominal - corpul lui incearca sa expulzeze ceea ce se afla in el, dar fara succes. Ceea ce scoate este doar suc gastric, nimic mai mult.

In tot timpul acesta, presiunea din interiorul abdomenului lui continua sa creasca. Simte miscare, ceva il loveste din interior. Isi ridica disperat hainele, uitandu-se cu groaza cum abdomenul lui, deja foarte mare, continua sa creasca. Din interiorul lui, vede mici lovituri care imping pielea, ca si cum ceva vrea sa iasa.

Ingrozit, o striga pe mama lui, cu siguranta va sti ce e de facut si, intr-adevar, mama lui vine. Este legata la ochi, intr-o mana are o sabie cu doua taisuri si in cealalta o balanta. Talerele balantei sunt perfect egale. Se uita la el si spune: "Totul este in echilibru. Totul este asa cum ar trebui sa fie. Pentru ce te temi?"

"Cred ca sunt gravid!"

Forma de viata care se afla inauntrul lui incepe sa loveasca din ce in ce mai puternic si simte cum peretele abdominal mai are foare putin pana plesneste. Durerea devine din ce in ce mai intensa si isi da seama ca va trebui cumva sa se pregateasca pentru momentul inevitabil in care abdomenul lui o sa explodeze.

Incearca cumva sa isi tina muschii, sa nu se rupa, implorand creatura sa se linisteasca: "Opreste-te, te rog! Esti calm, esti linistit, e OK, nu ma mai lovi!"

Din nefericire, intr-un paroxism al durerii, simte cum abdomenul lui se desface - o crapatura care se tot extinde. Simte aer rece intrand inauntrul lui. Isi intinde mainile tremurande catre acea rana si atinge ceva, ceva rece si dur. Ridica din abdomenul lui o piatra foarte mare, in care este cioplit cuvantul "Cronos". Si se trezeste din somn, urland, transpirat, dar in siguranta in adapostul lor.

Alice sare imediat, sa vada ce i s-a intamplat, in timp ce ceilalti navalesc in cadrul usii. "Respira!" ii spune fata, mangaindu-l pe spate. "Stiu ca nu ai nevoie de aer, dar respira!"

"Titus, stii cum e cand fuți o trântă si te astepti sa fie ea gravida? Si de fapt esti tu gravid, pentru ca te-a futut trânta pe tine?... Dumnezeule! Am avut un cosmar in care eram gravid cu o piatra!" reuseste Bogdan sa raspunda intrebarii lui Titus, primul care deschisese usa dormitorului, facandu-i pe toti sa rada.

"Macar nu era o piatra stearpa" il "incurajeaza" Alice.

"Si de unde stii ca era o piatra?" intreaba Titus.

"Pentru ca a iesit din mine, m-a rupt, a iesit din burta!"

"Ah, deci n-a iesit pe cai naturale... am inteles... erai tot Bogdan..."

"Cu asa vise, mai bine fără... O sa ma duc sa fac un duș... Am nevoie de apa moale..."

Titus arunca un ochi la tocul usii, sa nu cumva sa fi deteriorat ceva, inainte de a-si mai verifica odata rucsacul pentru plecare.

Alex se uita la Alice: "Ati facut... ati incercat vreun ritual seara trecuta, dimineata inainte sa cadem in torpoare?"

"Cand sa incercam ceva?!"

"Nu stiu. Iarta-ma, e prima oara cand aud de asa ceva, sa ni se intample oricaruia dintre noi... si m-am gandit ca, poate, cu tot ce s-a intamplat noptile astea..." Alex ezita, fâstâcit, negasindu-si cuvintele.

"Pai, cu tot ce s-a intamplat noptile astea, n-am avut cand sa facem nimic, in niciun caz sa ne mai gandim la vreun ritual!"

"... Da, poate a fost o intrebare stupida, imi cer scuze... Incercam sa imi dau seama de unde a venit cosmarul... Si urletul... Si ideea de..."

"Nu stiu... Bogdan, esti bine?" intreaba fata, la vederea lui intorcandu-se de la duș. "Poate visul asta e un semn ca trebuie sa te apuci de gradinarit."

"Sunt OK, aveam doar nevoie de apa moale si linistita. Acum mi-e mult mai bine."

"Sigur?"

"Da! Hai, avem treaba de facut, visul asta nu schimba nimic. Desi e foarte ciudat ca am visat, dar... Avem treaba de facut!"

"Mda..."

Iustina se retrage in bucatarie, ganditoare. Pentru ea, visul lui Bogdan inseamna ca, daca este ceva extraordinar de puternic si important, pana la urma razbate prin starea de torpoare si, la un moment dat, poate extrem de rar, se poate intampla ca si cineva ca ei sa viseze. Gandul acesta o invaluie cald: are o sansa sa il reintalneasca pe Armand asa cum l-a reintalnit in ultimii doi ani.

Inapoi in bucatarie, daca tot i-a dat Balan voie, isi ia carabina de pe dulap, toata munitia recuperata de la vanatori si o haina mai lunga, care sa acopere arma. Mai verifica o daca ca are cutitul in buzunar, inainte de a se intoarce la ceilalti. Primul lucru pe care il face este sa se uite la Alex, sa nu cumva sa vrea sa plece singur in alta parte.

Alex, insa este ocupat cu telefonul, verificandu-si mesajele. Si nu este dezamagit, a mai primit unul de la Evelin: "Te astept. Vino cat de repede poti. -E." Nu ii mai raspunde, doar pune telefonul inapoi in buzunar.

Iustina zambeste si isi verifica si ea telefonul, constatand ca si ea a primit un raspuns de la Mihai care ii multumeste pentru urarile de ziua lui si, ca orice barbat, continua: "Abia astept sa ne vedem din nou! Cand crezi ca am putea sa ne reintalnim?" Ajunsa in masina, ii raspunde, cu gandul ca este ziua lui si ar merita ceva dragut: "Am castigat un loz la ore suplimentare. Daca terminam in timp util, te sun!"

Vazandu-i asa preocupati sa trimita mesaje, Titus le urmeaza exemplul si ii scrie Valeriei: "Plec o zi din oras. Stai in siguranta."

Drumul pana la Șercaia le ia cam o ora. Au timp sa intoarca pe toate partile optiunile pe care cred ca le au. Intamplarea pare sa fie de partea lor: este 8 noiembrie, macar cativa oameni ar trebui sa fie la carciuma, sarbatorind. Pe bancheta din spate, lui Bogdan cuvantul "intamplare" i se pare catifelat, putin mov.


Șercaia este intunecata, putinele lumini sunt slabe, aproape tematoare. Se opresc la marginea satului, la pensiunea de care le-a spus Balan, dar acolo nu este niciun semn de activitate, nicio lumina la geamuri. Totul pare sa fie pustiu.

Cu toate eforturile lor de a-si concentra simturile, Iustina si Alex nu vad niciun semn de viata nici in curte, nici in casa. Odata intrati, isi dau seama ca, oricine ar fi fost aici, pur si simplu a plecat. Nu este nimeni in toata cladirea.

Uitandu-se cu atentie peste tot, Iustina descopera pe jos o bancnota de 10 lei, pe care cineva a lasat-o in graba in timp ce fugea. Inchide ochii, asa cum a invatat-o Ottilie, si intra intr-o semi-transa.

... Vorbeste cu Dumitru, ii spune ca nu e normal ceea ce se intampla si ca deja de doua luni chestia asta care se intampla nu da semne ca s-ar opri si cineva ar trebui sa faca ceva. Dumitru nu il asculta, nu e receptiv.

Asta il face sa fie nervos, pentru ca pana si omul acesta pe care se baza ca poate are putin mai mult contact cu lumea si ca nu e unul dintre ei ... inca nu isi da seama cine sunt ei, dar ei il enerveaza foarte tare... Se pare ca nici macar omul acesta nu vrea sa il asculte.

Dupa un schimb intens de replici, il injura pe Dumitru, iese afara in frig si in ploaie, incercand sa gaseasca pe cineva cu care sa se poata intelege, ca sa se intoarca inapoi la carciuma unde macar mai are niste clienti si mai poate face niste bani in seara asta inainte sa plece din Șercaia si sa isi lase casa si carciuma de izbeliste.

Ii intoarce spatele lui Dumitru si iese pe usa... Si acesta este ultimul lucru pe care il mai vede Iustina.

Alex, la randul lui, exploreaza fiecare cotlon, in cautarea a oricarui indiciu iesit din comun care ar putea explica ciudatenia acestei situatii. In scurt timp, ii este foarte clar ca, oricine a fost aici, a plecat dintr-o data. Ceea ce il frapeaza este ca nu sunt semne de lupta, nu este dezordine. Este ca si cum, pur si simplu, oamenii care erau acolo, dintr-o data au lasat totul exact asa cum era si au plecat.

Se reintoarce la Iustina, povestindu-i cat de neasteptata a fost plecarea acestor oameni, daca au lasat totul de-a valma, pana si mancare in frigider, sticle incepute si neterminate. Ii pare sa fi fost ceva foarte brusc, dar fara sa fi avut loc vreo incaierare.

La randul ei, fata ii povesteste ce a simtit: au plecat de teama unora, despre care nu stie cine si cati sunt, dar care i-au speriat suficient incat sa lase totul in urma. Ii povesteste si de intentia omului de a se intoarce, totusi, la carciuma, sa mai faca niste bani inainte sa plece si sa isi abandoneze bunurile.

Concluziile lui Alex sunt sumbre: "Ori a plecat, ori i-a facut cineva felul. Ori l-au transformat..."

"Proprietarul pensiunii este posibil amestecat cu ceilalti, pentru ca nu parea sa fie foarte ingrijorat de ce s-a intamplat in ultimele doua luni. Deci ori e slujitor, ori e transformat... Asa mi se pare mie, altfel faptul ca dispar oameni si vestea asta a ajuns la noi... Trebuie sa fie unul ca noi, altfel nu are noima."

"Nu-ti dai seama daca e Sabbat sau altceva, nu?"

"In afara ca Dumitru era nepasator si ca eu, Vasile, eram ingrijorat de ceilalti, sau ca Dumitru s-a dat cu ceilalti, fara sa stiu cine, ce sunt acesti ceilalti si nici cam cati ar putea sa fie, si asta ma enerveaza ingrozitor, aveam in gand sa ma intorc la carciuma inainte sa plec si sa las totul in urma... As fi plecat probabil doar cu banii, pana la urma e cel mai simplu de calatorit asa..."

"Inseamna ca ideea noastra de a ne infiltra cade si ar trebui sa mergem in centru, poate acolo e vreo miscare, pentru ca satul asta e suspect de pustiu."

"Da, nu e nici țipenie aici, in pensiune nu e absolut nimic... Dar macar am aflat ca Dumitru e luat..."


Pana acum, vocile din capul lui Alice au fost foarte linistite, ceea ce i se pare ciudat. Dar in acest moment, par sa se trezeasca incet-incet: "... Din Epistola I catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel: Vrajmasul cel din urma care va fi nimicit este moartea... Sunt... Nu, aici nu sunt Batrani... Dar e unul tanar... Si are numele tuturor ca arme..."

Dupa linistea nefireasca, incepe sa se simta oarecum mai normala auzindu-le din nou, ceea ce, pe de alta parte i se pare foarte ciudat, aproape ca nu poate sa creada ca gandeste asa.

Odata pornite, vocile parca se indeamna una pe alta sa iasa la suprafata si continua sa sopteasca pe rand diferite versete biblice, in special pe tema Diavolului, recunoscandu-le pe unele dintre ele din ceea ce a studiat la facultate:

"... Atunci s-a sculat Satana împotriva lui Israel şi a îndemnat pe David să facă numărătoarea Israeliţilor... Şi a zis Domnul către Satana: ‘Ceartă-te pe tine Domnul, diavole, ceartă-te pe tine Domnul, Cel care a ales Ierusalimul! Acesta nu este el, oare, un tăciune scos din foc?' ... Să daţi pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca duhul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus..."


Pentru Bogdan, frigul are o tonalitate joasa, aproape ritmica, dar din cand in cand aceasta ritmicitate este intrerupta, nu e ceva cu care el este obisnuit. Nu dureaza mult pana gaseste o pisica, pe care o ademeneste sa il priveasca in ochi: "Apropie-te, te rog. Vino la mine."

Pisica se apropie linistita de el. Ingenunchind langa ea, ii prinde capul in maini: "Rapeste-oameni. Au disparut. Unde? Du-ma acolo! Stii unde?" Mieunatul pisicii este neprietenos, rosu, un pic spinos, ascutit si nu vrea sa mearga acolo.

Bogdan nu o forteaza, dar ar vrea sa o foloseasca pentru a gasi un grajd cu animale: "Cu coarne? Roade-iarba? Unde? Du-ma!" Pisica miauna din nou, de data aceasta delicat si incepe sa se indrepte spre spatele pensiunii. La gandul ca o sa se hraneasca in curand, Bogdan o urmareste, gasind intr-adevar o vaca din care reuseste sa isi astampere putin foamea.


Titus se uita catre sirul de copaci din apropiere, incercand sa cheme lupul. Nu dupa mult timp, eforturile lui sunt rasplatite si il vede apropiindu-se de el si cautandu-i privirea. Animalul este destul de nelinistit, ceva il agita.

Reuseste sa-l linisteasca destul de mult, incat lupul poate sa ii transmita cateva informatii: locul este putin prea linistit, de undeva din dedesubtul acestui cuib de oameni miroase a cadavru; nu s-a apropiat foarte mult de acel loc, pentru ca i-a fost teama.

Titus il mangaie linistitor in continuare, intrebandu-l la randul lui daca ar vrea sa se intoarca la adapostul copacilor sau sa ramana cu el si cu prietenii lui care l-ar putea apara, dar lupul nu vrea sa ramana. Nu il forteaza nici el, o sa il lase sa plece, rugandu-l doar sa stea atent, cu nasul in vant si, daca va fi o situatie prea tensionata si o sa il cheme, poate atunci o sa vrea sa vina sa ii ajute.

Inainte de a-l lasa sa plece, ii spune ca ei vor merge sa investigheze si ii cere sa ii indice de unde anume vine acel miros, urmand ca dupa ce termina, sa se reintalneasca si sa ii dea o gustare. Animalul ii transmite o directie vaga, catre centrul satului, dar nu stie exact de unde. Titus il rasplateste cu cateva mangaieri si ii transmite cateva imagini cu tufisuri in care sa se ascunda.


Se regasesc cu totii in curtea pensiunii, povestindu-si unii altora ce au aflat.

"Faptul ca nu e nimeni pe aici ar putea sa explice mirosul de cadavre" le da Titus o veste sumbra, facand-o pe Alice sa se incrunte. "Nu eu l-am simtit, mi-a spus lupul. Era si foarte speriat, nu l-am mai vazut asa pana acum. A simtit un miros puternic de cadavru si mi-a indicat undeva in centru, spre primarie..."

"Or mai fi oamenii vii in satul asta? Ca sa miroasa asa, trebuie sa fie mai multi ..." spune Alex.

Alice este ingrijorata: "Ceva s-a intamplat aici... Si ceva imi spune ca n-o sa gasim pe nimeni care sa ne lamureasca ce s-a intamplat. Am incercat sa vad daca imi atrage ceva atentia pe aici, dar nu am primit decat indicii criptice."

"Dar vreun indiciu ca ar putea fi un vampir, ai primit?" intreaba Iustina. "Mie asa mi s-a parut: Dumitru ori e slujitor, ori poate chiar transformat.

"Posibil... Nu stiu... Am o vaga banuiala ca lumea a fost adunata, dar nu stiu cu ce scop... Si nu unul binevoitor..."

"Daca a fost adunata, suna a Imbratisare in masa..."

Titus vine cu o alta idee: "La cum ai spus tu, Alex, ca ti s-a parut interiorul, pare ca ar fi fost oarecum vrajiti sa iasa... Bine, poate te grabesti si pleci dintr-o data sau pur si simplu..."

"Titus, doar am pus cap la cap ce am constatat eu cu ce a simtit Iustina. Impresia mea a fost ca omul s-a dus undeva, cum te-ai duce la piata si nu s-a mai intors. Totul a ramas ca si cand el avea de gand sa se intoarca, sa spele vasele, sa puna ordine in lucruri, sa puna cearceafuri la spalat, chestii din astea. Nu era ceva lasat in vreo dezordine evidenta. Efectiv, pleci de acasa cu gandul ca te intorci, dar nu te mai intorci. Cam asa arata."

"Inteleg ce spui tu, dar banuiesc ca la un moment dat erau mai multe persoane..."

"Pensiunea nu e atat de mare, o familie putea sa o tina."

"Da, asta zic: au plecat toti?"

"Pai, el si nevasta-sa sau stiu eu cine o mai fi fost."

"Daca au plecat mai multi, sa nu fi fost vreo manipulare la mijloc, ceva supranatural clar, nu ceva curat."

"Oricum, a doua persoana putea sa nu fi fost intamplator aici" le ofera Iustina o explicatie plauzibila. "Putea sa fi plecat cu treburi pur si simplu..."

"Mda, una peste alta cred ca trebuie sa pornim spre centru, sa vedem ce mai gasim acolo, dar nu miroase a bine" este de parere Alex. "Voi ati mai auzit de sate intregi, care sa fie transormate cu totul? Nu stiu cum ar fi trecut asta de Mascarada. Cum ascunzi asa ceva?"

"Daca nu sunt Camarilla, nu-i intereseaza" raspunde fata scurt.

"Da, dar nu s-a auzit, nici macar la nivel de mister!"

"Pai poate asta nu s-a intamplat de mult. A inceput acum doua luni, cu disparitii, poate tocmai a inceput. Dar trebuie sa vedem daca gasim ceva..."


Înapoi: Training Session
Urmează: Șercaia's Looming Danger (2)

21-nov-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro