Brasov by Night



Training Session


8 noiembrie 2016, ora 05:30


Cat Bogdan este cu Balan afara, Alice il trage pe Alex de maneca: "Auzi, da' maidanezii aia ai nostri de unde erau?”

"Erau dintr-un sat, dar parca nu din Șercaia. Dar tot dinspre Fagaras.”

Iustina ii aude si se apropie de ei: "Erau din mai multe sate, dar nu au zis de Șercaia. Si nu au fost facuti toti odata.”

"Mda, nu cred ca au vreo legatura, nu ar fi fost lasati asa, fiii-ploii, sa-i gasim noi” e de parere Alex.

Iustina se retrage in camera ei, cu gandul la surpriza pe care a avut-o cand a gasit o carte cautand dupa numele pe care le-a retinut din biblioteca "matusii” ei: Éliphas Lévi - "Histoire de la magie”. Pe de o parte, este nerabdatoare sa vada ce ascunde acea carte, pe de alta pare simte nevoia sa revada fotografii din viata ei.

Fata are o senzatie ca asista la viata Iustinei-de-dinainte, este si nu este viata ei. Era firesc sa fi uitat diverse intamplari de-a lungul timpului, dar, inainte de a uita si mai mult, o sa inceapa sa scrie toate franturile pe care si le aduce aminte, sa le pastreze intr-o forma care sa se degradeze mai lent decat in mintea ei.

Nu conteaza ordinea cronologica, importanța evenimentelor sau detaliile. Tot ce vrea este sa pastreze cat mai multe amintiri cu Armand, se simte bine intorcandu-se la ele si nu vrea sa le piarda. Scriind despre el, isi aminteste multe alte lucruri si pentru cateva clipe are un moment de liniste, aproape ca si cand ar fi din nou cu el, inainte de Valea Prahovei.

Dincolo, Titus isi face de lucru, inventariind continutul rucsacului si asigurandu-se ca toate lucrurile de trebuinta sunt inauntru, in stare de utilizare si frumos aranjate. Se mai uita o data, sa aiba hartie, ceva de scris, o cutiuta pe care sa o poata atarna la gatul lupului, in caz ca va fi nevoie sa ii trimita un mesaj lui Gheorghe si, nu in ultimul rand, trusa de prim-ajutor. Nu e prea diferit de ceea ce facea atunci cand se pregatea de o drumetie. Si, in tot timpul acesta, se gandeste sa aiba o discutie intre patru ochi cu Alex, dupa ce se retrag ceilalti in camerele lor.

Alex, insa, are o pornire destul de puternica contra careia lupta: simte nevoia sa ia legatura cu Evelin sau macar sa ii trimita mesajul mai devreme, poate ar ajunge totusi pana la ea...

In acelasi timp, pe de-o parte incearca sa isi mute gandul, pe de alta parte, pentru ca l-a afectat totusi bataia cu traficantii de droguri, incepe sa faca diverse exercitii fizice, urmate de flotari in mijlocul sufrageriei. Dar simte in continuare nevoia de a-i scrie, ceva il impinge: "Ce-ar fi daca i-as scrie totusi, acum? Ce se poate intampla? N-o sa stau sa vorbesc cu ea si n-o sa ma duc acolo...”

Continua insa sa faca flotari, si, ca sa adauge un plus de dificultate, o striga pe Iustina, sa stea intinsa pe el in timp ce le face. Prezenta ei il ajuta sa isi pastreze calmul si autocontrolul. Dar, pe masura ce Alex continua sa exerseze, fata isi da seama ca ritmul se schimba un pic, ceva il agita, il nelinisteste.

Iustina isi rasuceste usor o mana si ii infige un deget intre coaste: "Nu iti schimba ritmul, ca imi strici mie cadenta la citit. Stii cat de greu este sa citesti in franceza, cand n-ai mai citit de ceva vreme in limba asta?”

Alex ii raspunde fara sa se opreasca: "Da, oricum esti o greutate cu care e mult mai placut sa exersez decat ce faceam la sala!”

"Multumesc! Sa nu te opresti, ca imi place asa” chicoteste Iustina.

"Nu ma opresc, nu ma opresc...”

"Este o miscare leganata foarte buna pentru citit in limba franceza.”

"Nu m-as fi gandit niciodata ca poate cineva sa citeasca in timp ce e miscat asa dar, daca reusesti, felicitari!”

"Este chiar foarte bine, o sa-ti fac rezumat la sfarsit! Dar tu continua, ca mai avem pana la rasarit, lasa leneveala!” il inghionteste inca o data, gandindu-se inca la aura lui pe care a vazut-o mai devreme, dar si ca acesta pare sa fie un mod de invatare pentru Gangreli si ca probabil Alex are un plan. Mai mult de atat, vrea sa fie sigura ca sunt nedespartiti pana se intorc de la Șercaia.

Pe masura ce vorbesc, Alex incepe sa respire mai usurat, incepe sa ii treaca impulsul de a scrie acel mesaj: "Ai vrea sa schimbam pozitia? Ai ceva impotriva daca te tin in brate si fac genuflexiuni cu tine?”

"Mmmm! Hai!” Iustina nu mai citeste, este foarte multumita, parca sta intr-un cuib, tinuta asa in brate.

"Parca ziceai ca imi faci rezumatul... Ce citeai acolo cu atata interes?”

"Daca iti aduci tu aminte, cand am fost noi in vizita la matusa mea... Este o carte scrisa de un autor caruia i-am tinut minte numele de pe cotorul uneia dintre cartile de la ea din biblioteca.”

"La magicieni?!”

"Exact! Este o carte despre magie!”

In timp ce se tot ridica si coboara cu ea in brate, Alex este uimit: "Stai, adica... astea sunt asa, scrise si le gasesti pe toate drumurile?!”

"M-am gandit ca nu toti magicienii trebuie sa fi fost confrati si ca este foarte mare probabilitatea ca unii dintre scriitorii acestia sa fi facut treaba fara sa stie pentru cine o fac, iar istoria are in urma o gramada de asemenea exemplare. M-am apucat sa caut si, surpriza! Pentru ca sunt scrise cu mult inainte, ca sa mai aiba drept de copyright acum, la Project Guttenberg am gasit...”

"Stai, stai, ca m-ai pierdut!”

"Da, exista resurse publice...”

"Tu vrei sa zici ca poti sa inveti ceva din ce fac ei, din cartile astea?!”

"Habar nu am, dar sunt foarte curioasa ce este in aceasta carte, pentru ca este a unuia din autorii pe care l-am recunoscut din biblioteca. Nu am tinut minte titlul cartii respective, dar era scrisa de acest om. Si intamplarea face ca am gasit doua carti. Dar "Istoria magiei” mi se pare ca as putea sa o citesc chiar si nefiind din acel Clan. Adica, ma gandesc la ea ca la un curs de la facultate...”

"Incredibil!”

"Nu o sa tin minte tot, nu o sa inteleg tot, dar macar imi fac si eu o idee, ca doar ai vazut-o pe matusa mea!”

"Da, tocmai pentru ca am vazut-o sunt uimit ca lasa la indemana asa ceva.”

"Pai nu are ce sa faca, este o carte scrisa acum mai bine de 150 de ani, de un mason, ceva, habar nu am, care se credea alchimist, magician, nu stiu, ca nu am apucat inca sa citesc prea mult. Este deja in domeniul public, nu are cum sa o stearga din toate arhivele. Si e in limba franceza, imi e mai usor sa o citesc. Daca era in germana, abandonam de mult.”

"La tare multe te pricepi!”

Iustina zambeste: "O sa vedem! Oricum, sunt curioasa! Ma fascineaza!”

"Da, acum sunt si eu curios!”

"Asa ca tu continua cu genuflexiunile, ca sa am si eu avant la citit apoi!”

"Nu te ia ameteala, nu?”

"Nuuu!!!”

Lui Alex ii este destul de greu, cu toata distragerea Iustinei, dar reuseste sa se abtina si isi recapata pe deplin controlul. Pe de o parte, se gandeste ca este mai bine sa nu-si complice existenta si sa-i de ascultare lui Balan, dar pe de alta parte are o anticipare cu privire la ce va fi dupa ce se intoarce, pentru ca la un moment dat tot trebuie sa se vada si sa fie sarbatoriti, cum a spus Balan. Se gandeste ca trebuie sa aiba el parte si de o sarbatoare privata...

In camera cealalta, fara sa o priveasca in ochi pe Alice, Bogdan isi strange lucrurile, se asigura ca are fitil pentru sticlele aduse de ea si le pune in rucsac in asa fel incat sa nu se verse, nici sa nu se ciocneasca una de cealalta.

La un moment dat se intoarce, o priveste in ochi si intreaba incet, pe un ton foarte trist: "Auzi, draga mea, oare ce s-ar intampla daca eu nu m-as mai intoarce in oras?”

"De ce crezi ca s-ar intampla asta? Ce s-a intamplat?”

"Mi-e foarte greu sa explic... Imi e foarte greu sa pun in cuvinte... Am sentimentul unui sfarsit... Ceva o sa se incheie... In cazul asta, simt ca sunt eu. Poate ca nu sunt eu, poate e doar sederea mea in orasul asta... Nu stiu...”

"Poate doar iti faci griji... Nu... Nu o sa se intample nimic!” Doar gandul ca va trebui sa stea fara Bogdan o sperie, ii este greu sa isi inchipuie cum ar fi.

"Uite, sunt multe lucruri pe care as fi vrut sa i le spun lui Balan, dar, dupa cum era de asteptat, el e mereu grabit... Nu stiu, pur si simplu... am crezut cumva ca o sa fac chestia asta sa mearga, toata chestia cu Camarilla, cu plecatul capului in fața Principelui... Dar realitatea e ca ma dezgusta individul ala, il urasc! Nu stiu de ce, dar nu il sufar, mi-e scarba sa fiu in orasul lui, in care el se poarta asa si cu muritorii si cu noi. Si uita-te la Balan, ca si-a cerut scuze, daca cumva a fost prea dur cu noi... El e Principele pe care il vreau! El e Principele Brasovului, din punctul meu de vedere! Stand in orasul asta, nu pot sa schimb nimic, nu am perspectiva, nu vad! Nu vad nimic, Alice!”

"Te inteleg...”

"Cine e Principele? De unde a venit? Cu ce se ocupa? Si de ce naiba as sta aici sa astept sa ard de viu?! Apropo, uita-te la degetul meu: nu se vindeca! Poate e un motiv pentru care nu se vindeca!”

Alice ii ia mana in mainile ei: "Tu imi zici ca vrei sa pleci, nu ca te temi ca o sa se intample ceva cu tine... asta imi zici?”

"Stai linistita, nu e doar o chestie de genul ‘salveaza-te, Bogdan' si cumva e o acceptare, nu mi-e frica...”

"Mi-ar fi mai usor sa accept ca pleci decat ca ti s-a intamplat ceva...”

"Din cate imi aud eu gandurile in cap, sinucigas nu sunt! Nu am de gand sa ma iau la tranta cu soarele, asta e clar! Dar tare mi-e ca, in momentul in care ies din Brasov, o sa vreau sa tot merg, sa nu ma mai opresc... Dar vreau sa stii ca asta nu trebuie sa schimbe ce avem noi. Traim in epoca internetului, putem sa tinem legatura! Putem inclusiv sa ne intalnim! Pot sa vin eu pe aici, poti sa vii tu unde sunt eu. Sunt sigur ca in cativa ani o sa putem sa ne intalnim oriunde in lume, daca reusim sa punem mana pe niste reusurse mai insemnate!”

"Mda... resurse... Mai avem cale lunga...”

"Balan mi-a zis sa am rabdare, dar... si asta as fi vrut sa-i spun... este atat de praf in ochi!... Ii spui omului ca ii arde gradina si el spune ‘da, cred ca e de la vecinul din deal, ia mergi sa vezi ce e acolo'... Bine, frate, bine!”

"Nu stiu... ceva imi spune sa nu am nici eu incredere in Principe, dar ceva-ul asta nu e intotdeauna foarte usor de descifrat...” "...Hehehehehe...”

"... E mai bine sa nu discutam aici, eu chiar speram sa discutam in Șercaia, dar, acuma ca nenorocitii aia de vrajitori or sa fie cu ochii pe noi, nasol! Si naiba stie cat timp or sa fie cu ochii pe noi! Dar, candva, cand o sa fim intr-adevar in intimitate, cu mine sau fara mine, trebuie sa ne spui ce s-a intamplat acolo, bine?”

"Am dat-o in bara, stiu ca am dat-o in bara, nu trebuia sa vorbesc!”

"Stai linistita, nu ai dat in bara nimic!”

"Ce am vazut, nu cred ca trebuia sa spun de față cu Principele...”

"Daca are rivali in Moscova?”

"Da... Nu e prima data cand aud asta...”

"Hm... Poate aia o sa fie urmatoarea mea destinatie” zambeste Bogdan.

"Atunci sa aduci niste vodka, din aia buna!”

"Clar!”

Alice il trage spre ea si il imbratiseaza, in timp ce Bogdan incepe sa planga, intai incet, apoi in hohote, strangand-o cu putere in brate, tinandu-i capul cu palma lui urata si dura.

"Indiferent ce alegi sa faci, o sa ne revedem” sopteste fata din stransoarea imbratisarii.

"Sigur ca da! Sigur ca o sa ne revedem!... Si tie, cand ti-o fi mai dor... Sa deschizi cutia... Dar nu inainte ca eu sa plec!”

"Am promis... O sa vad ce surpriza mi-ai pregatit....”

"O sa vezi, o sa vezi...”

"... In ziua aceea va fi plangere mare in Ierusalim... Ca plangerea de la Hadadrimmon din campia Megiddonului...”

Bogdan incepe sa isi dea seama ca ii este foame, ca este agitat, tensionat, parca nu mai are aceeasi rabdare ca de obicei si simte nevoia de a se hrani. Se desprinde din imbratisare si iese din apartament.

Plimbandu-se pe strazi la adapostul intunericului, cauta o persoana singura. Se simte increzator ca o sa gaseasca pe cineva si ca o sa isi pastreze controlul, aducandu-si aminte de sprijinul oferit de Alice acum cateva nopti, fara de care ar fi incercat sa il arunce pe Principe pe fereastra. Cumva, Alice continua sa fie in capul lui. Oriunde va fi, atat timp cat continua sa se simta asa, Alice va fi cu el.

Nu trebuie sa caute mult, pana intalneste un barbat de vreo 50 de ani care se intoarce acasa la aceasta ora foarte tarzie, mirosind puternic a alcool. Incearca sa-l insface, sa ii traga maneca si sa isi infiga coltii in antebrat, dar nu reuseste si omul reactioneaza destul de repede si il impinge cu putere: "Ce-ai, dom'le? Ce-ai cu mine? Lasa-ma in pace!”

Bogdan se simte destul de umilit si rusinat ca nu a reusit, o parte din el il impinge sa il atace in continuare, iar cealalta il indeamna sa isi ceara scuze si sa fuga. Reuseste sa isi pastreze controlul, isi ascunde fața si fuge inapoi acasa, convins ca omul nu a apucat sa isi dea seama ce s-a intamplat si ca nu l-ar putea identifica.

Ramasa singura acasa, Alice incepe sa caute stiri, poate gaseste ceva despre evenimentele din Șercaia. In singuratatea camerei, isi petrece timpul concentrandu-si simturile. Pe masura ce isi ascute simtul vazului si se concentreaza asupra actului de a vedea, acompaniata de voci incepe sa sesizeze cum privirea ei iese din spectrul fizicului si incepe sa vada si alte lucruri.

Ii vede pe Iustina si pe Alex in camera cealalta, doua aure pale - una verde, intinsa pe jos, o culoare care ii sugereaza obsesie, ca si cum se gandeste in permanenta la cineva, in timp ce a doua, deasupra, este albastru deschis, calm. Isi da seama ca a reusit sa inteleaga in cele din urma ceea ce a incercat Iustina sa ii explice legat de aure.

Pe noptiera de langa pat o asteapta ultima ei sursa de informatii despre supranatural, la recomandarea uneia dintre voci: Franz Bardon - "Magicianul Frabato”, aparent un roman autobiografic.

Titus ia cheile masinii de la Alex, cu gandul sa ajunga mai repede la Fantanita si sa ii faca plinul la intoarcere, ca sa fie gata de plecare imediat ce se vor trezi. Vrea sa se intalneasca cu lupul, pregatindu-l sa ii poata urma la Șercaia. Se straduie sa ii transmita mental directia generala in care vor merge, impreuna cu un sentiment de anticipare, de spirit de haita in apropierea unui pericol, sa le poata sari in ajutor, dar si de bucurie ca se vor revedea acolo.

Reintors acasa, profita ca Iustina s-a retras in camera ei, se apropie de Alex, vorbind pe un ton mai scazut, sa nu fie auzit de ceilalti: "Stiu ca ti-am zis ca nu vreau sa ma bag, pentru ca stiu si eu cum e sa ai treburile tale si sa vrei sa nu se bage nimeni in ele... Dupa ce l-am auzit pe Balan, am pus cap la cap niste lucruri si imi dau seama ca esti indragostit de cineva. Din nou, nu vreau sa te judec, nu vreau nimic, doar ca as vrea sa te intreb daca e muritoare sau confrate. Si nici macar nu ma intereseaza cine este, dar am observat de cand am devenit vampiri, ca parca sentimentele de iubire pe care le simteam inainte ca oameni nu mai sunt la fel si, din ce ni s-a mai spus, vad si la Alice si la Bogdan... Inteleg ca vampirii apeleaza la aceste legaturi de sange...”

Alex zambeste: "Titus, este complicat, nu semana cu ce ai tu cu Valeria, dar nu putem discuta acum.”

"Ideea ar fi, daca te bagi intr-o legatura de sange, ai grija sa fie de ambele parti. Si nu numai... Stii ca Sabbatul au chestia in care nu sunt afectati de aceste legaturi de sange.”

"Multumesc pentru grija, Titus. O sa am in vedere daca e cazul” rapsunde Alex, zambind in continuare.

"OK, numai fii atent ca si eu am vrut sa fac chestia asta. Mi-am dorit la un moment dat sa iau parte la ritualul Sabbatului, numai ca sa fiu imun la legaturile de sange, sa pot sa pacalesc pe cineva, sa ii beau sangele si de fapt la mine sa nu aiba niciun efect.”

"Te duci mult prea departe cu gandurile. Dar acum, ca tot ai adus vorba, ce mai face prietena ta?”

"Valeria?”

"Da, ca nu am mai auzit nimic de ea.”

"Ne-am vazut acum cateva seri...”

"Cum iti vezi viitorul cu ea?”

"Nu stiu, trebuie sa recunosc ca toata agitatia din ultimele nopti mi-a cam luat putin gandul de la asta, dar inca sunt cumva decis sa ii spun adevarul la un moment dat si as prefera sa nu fie prea tarziu, sa nu aiba prea mult de suferit dupa mine. Banuiesc ca nu e asa usor de procesat si de luat decizia de a deveni slujitor sau confrate.”

"Vezi? Fiecare avem problemele noastre aparte. Oricum, multumesc pentru grija si pentru sfaturi.”

"Doar fii atent, sa nu fii pacalit.”

Alex ii pune o mana pe spate: "OK. Am inteles. Si multumesc inca o data pentru cutit.”

"Cu placere! Sper sa iti fie de folos, nu ca mi-as dori sa fim in situatii de lupta prea curand, dar am o presimtire ca urmeaza.”

"Da, prinde bine sa nu ne dam de gol puterile.”

Odata incheiata discutia cu Titus, Alex ii trimite un mesaj lui Evelin: "Tata m-a urmarit cand am fost in vizita si nu i-a placut. Ma trimite in delegatie pentru cateva zile si nu putem sa ne vedem pana nu ma intorc.”

Raspunsul nu intarzie sa vina: "Pacat... E OK, așteptarea face lucrurile mai... plăcute. Ne vedem când vii. O să am ceva bun pus deoparte.” Chiar inainte ca intunericul sa il cuprinda, Alex trimite inapoi o picatura de sange.

In intunericul cuibului ei, Iustina ii trimite un mesaj celui mai recent admirator al ei din club, Mihai Lunescu: "La multi ani! Diana”, scris pe o poza cu o stea stralucitoare in afara unui roi de stele mici intr-un nor rosu intens, sa fie primul mesaj pe care il gaseste la trezire, sa isi petreaca ziua gandindu-se la Diana.

Pe masura ce muritorii Brasovului se trezesc incet-incet, lumea lor se intuneca si coboara din nou in torpoare, ca si cum nu ar fi trait, nu ar fi murit si nu ar fi fost niciodata.


Înapoi: A Blood Drop for Your Safety
Urmează: Șercaia's Looming Danger (1)

16-nov-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro