Brasov by Night



A Blood Drop for Your Safety


8 noiembrie 2016, ora 04:30


Noaptea se apropie incet-incet de sfarsit. Sunt cu totii acasa, in apartamentul mic dar sigur, asteptandu-l pe parintele lor adoptiv, Horatiu Balan.

"Pare ca nu ne-am mai vazut de o gramada de timp, desi totul s-a intamplat in noaptea asta!" izbucneste Titus. "Cum a fost?"

"La noi s-a rezolvat, nu e problema" raspunde Iustina evaziv. "Politici organizationale. Cum a fost la voi?"

"Creaturi oribile..."

"Ce ati gasit acolo? Sabbat?"

"... Daca nu se ofera nimeni sa va dea aceasta veste" incepe Bogdan sa povesteasca, "da, Sabbat. Sabbat urat de tot, cu tot ce trebuie: haita noua, unul cu sobolani printre ei..."

"Cati erau?"

"Cel putin trei. Erau multi, daca pui la socoteala armata de sobolani si monstruletii... cred ca o sa ajungem sa le zicem pinguinii..."

Alex se uita mirat: "Ce pinguini?"

"Erau doi vampiri si erau niste creaturi care presupunem ca sunt homeleșii lui Bogdan" explica Titus. "Aia ar fi pinguinii. Niste diformitati, efectiv! Cu gheare lungi, cu ciocuri. Dar bipede, inteleg..."

"Si vreunul din ala de am gasit noi in pivnita, de zicea domnul Balan ca isi fac modificari corporale, era si el pe acolo?" continua Iustina sirul intrebarilor.

"Nu cred ca erau Tzimisce..."

"Niciunul? Ziceti?"

"Nu stiu de aia doi care erau vampiri..."

"Pai de vampiri zic, nu de creaturile pe care le-au facut..."

"Eu i-am vazut doar de la distanta, din statie, iar Alice si Bogdan nu au avut timp sa-i studieze, au iesit si ei repede, ca sa nu dea de bucluc."

"Da, da" confirma Bogdan. "In momentul in care ne-a trezit efectiv pe teritoriul lor, inconjurati, am tulit-o de acolo cat de repede s-a putut.. Am intrat nevazuti in fabrica, dar dupa aia pur si simplu au aparut aia si..."

"Cu domnul Balan ati apucat sa vorbiti?"

Titus continua sirul dezvaluirilor: "Da, dupa ce am plecat de acolo a mai fost o faza in care si eu si Alice ne-am simtit urmariti de la un balcon, am auzit cum s-a inchis usa, dar nu am vazut cine era..." facandu-l pe Alex sa devina brusc mai atent. "Alex, si tu ai simtit asa ceva?"

"Da, si mie mi s-a parut ca sunt urmarit, dar cel putin mie mi-a spus domnul Balan ca au fost ai lui."

"Dar cu domnul Balan v-ati intalnit? Ca trebuia sa-i povestiti" insista Iustina.

"Da. Dupa ce am plecat de acolo, ne-am intalnit cu el in Piata Sfatului si ne-a trimis la Principe."

"...Poftim?!"

"Ne-a trimis la Principe sa-i spunem ce s-a intamplat."

"V-a trimis pe voi sa-i spuneti..."

"Da, ne-a trimis pe noi" confirma Bogdan. "Nu stiu cu ce intentie, dar cumva i-am reprosat lui ca Principelui i-au scapat, ca intra Sabbatul in oras de parca ar fi statiune turistica. Asa am ajuns sa ma trimita pe mine sa-i spun ce am vazut. Asa ca ne-am dus."

Titus are o alta parere: "Cred ca a fost o schema intre domnul Balan si Principe, pentru ca, odata ajunsi la Principe, dupa ce i-am povestit si Bogdan a sugerat sa ne ocupam noi de chestia asta, Principele a spus ca, daca ne-ar face aceasta... favoare de a ne pune pe noi sa ne ocupam, ne-ar da prea multe avantaje, inclusiv domnului Balan."

"Aha, deci acum l-am calcat pe coada si pe domnul Balan si pe Principe, am inteles. De-aia era domnul Balan asa nervos" se gandeste Iustina cu voce tare.

"Nu stiu daca neaparat de asta, nu sunt convins..."

"Deci, pregatiti-va. E nervos."

Titus ridica din umeri, nu crede ca ei, nou-veniti, sunt brusc problema tuturor: "Probabil ca domnul Balan are multe alte pe pe cap, decat noi."

"Da, la asta ma gandeam" spune Bogdan. "Ar cam fi momentul sa fie nervosi, cu totii. Pentru ca Sabbatul face ce vrea aici. Din nou, e ca intr-o statiune turistica."

Titus ii da dreptate: "Poate ca, tocmai, ceea ce a spus Bogdan cumva l-a calcat pe bataturi pentru ca stie si el ca e adevarat, ca efectiv Sabbatul pregateste ceva si poate ei nu se simt destul de pregatiti."

"Oricum, a zis ca vine sa ne povesteasca, de asta v-am trimis mesaj sa fim cu totii acasa" spune Iustina abatuta.

Titus isi continua povestea: "Oricum, dupa ce am mers la Principe, am mers la Fantanita si era si Dinu acolo. Am schimbat cateva vorbe cu ei, aveau cumva o parere usor divergenta de a Principelui, ar fi vrut sa actioneze mai mult. Nu pe față, tot ca sa stranga informatii..."

"... Si ca sa iasa cu mainile curate" completeaza Iustina scurt.

"In ce sens?"

"Indiferent cum s-ar intampla, sa nu iasa la iveala ca au fost amestecati, mai ales daca iese prost."

"Mda, banuiesc ca si lor le-ar conveni daca ne-am duce noi acolo, sa-i tinem si pe ei la curent."

"Pai da, dar din ce a spus domnul Balan, inteleg ca Principele vrea sa mergem in alta parte. Adica, daca ne ducem noi acolo, calcam pe ce zice Principele..."

"Cam asa, dar discutam in seara asta cu domnul Balan, o sa-i povestim si lui totul si..."

Titus este intrerupt de cateva batai puternice in usa, Iustina mergand sa deschida usa. Inaintea ei pe hol vede un barbat care seamana surprinzator de mult cu Horatiu Balan, destul de in varsta, cu parul alb, imbracat asa cum s-ar fi asteptat.

Barbatul da din cap catre ea si intra in apartament, urmat indeaproape de un tanar brunet, imbracat cu blugi negri si hanorac cu gluga. Iustina, Alex si Titus in recunosc ca fiind unul din copiii Theresiei, cel care l-a urmarit pe Titus la prima lui intalnire cu Valeria si pe care Iustina si Alex l-au intalnit cand au fost in vizita la Capela Tremere.

In urma lor, Iustina isi scoate din nou telefonul si ii fotografiaza. Multumita ca sunt cu adevarat cine pretind ca sunt, sterge cu grija toate pozele.

Odata intrat in apartament, Balan scutura din cap si, cand iluzia se risipeste, ce mai ramane din par ii cade din nou peste ochiul bun, lasandu-l in mod ironic pe pe cel alb sa priveasca.

Apoi isi pescuieste o tigara: "Toata lumea aici?" si se uita su subinteles la Iustina, vizibil deranjat de aceasta primire: "Mda..."

"Voiam sa fiu sigura ca sunteti dumneavoastra si ca nu spunem vreo prostie de față cu cine nu trebuie."

"Intotdeauna mi-am dorit sa am propriii mei paparazzi".

Iustina zambeste: "Data viitoare o sa folosesc aparatul foto!"

Oftatul lui Balan se transforma intr-un acces de tuse, in timp ce intra in sufragerie, se asaza pe cel mai apropiat obiect de mobilier si ii asteapta sa se stranga in jurul lui. Tanarul il urmeaza si se asaza si el pe unul dintre scaune.

Privirea lui Balan trece de la unul la altul, cu diferite emotii relativ greu de citit pe față - le este greu sa isi dea seama ce vrea Horatiu Balan de la ei in seara aceasta: "Bun... Acum, voi trei" spune el uitandu-se la Titus, la Bogdan si la Alice, "ce ati vorbit cu Alteta-Sa?"

Bogdan incearca sa nu il priveasca direct: "Domnule Balan, am vorbit cu Principele. Se va ocupa el de situatia de la fabrica, ne-a spus ca va da toate toate telefoanele necesare si va pune oameni mult mai competenti sa rezolve problema, iar pe noi ne va trimite la Șercaia. De ce? Nu stiu."

"Mhm..."

Titus preia cuvantul: "Ne-a sugerat ca v-ar fi conferit prin noi, si noua, mai multa importanta daca ne dadea noua misiunea cu fabrica" si il face sa rada. "Ah, da, si ne-a spus..." dar ezita sa continue. In schimb se uita la Balan si apoi la celalalt barbat, ca si cum ar intreba daca poate vorbi liber.

"Eh, nu spune nimic ce n-ai spune de față cu mine" ii raspunde Balan. "Sau de față cu Theresia, desigur."

"Ah, da. Ne-a spus in mod direct ca nu prea ii pasa de oamenii din Brasov."

"Normal ca nu-i pasa de oamenii din Brasov, nici n-are de ce!"

"Ah, doar ne hranim de pe ei, adica. Dar banuiesc ca, oricum, cateva zeci in minus, ce conteaza?" si ii priveste pe ceilalti carora parea sa le pese inainte de acesti oameni si erau suparati ca Sabbatul omoara oameni.

"Uite ce e: nu esti un pusti rau, dar speram ca nu trebuia sa va fac un monolog de Anne Rice in seara asta..."

"Da, da, nu pot sa ii salvez pe toti..."

"Nu-i vorba de asta. E vorba de faptul ca, de la un punct incolo, scala la care existi se mareste. Toata lumea o sa intre in viata ta, o sa fie acolo 15-20 de ani si dupa aia o sa dispara. Sunt foarte putine chestii in existenta noastra care raman. Asa ca, Alteta-Sa, ca orice Batran, are o perspectiva mai... ampla. Inteleg ce spui si tu, e foarte nobil ca e asa dar..." discursul lui Balan este intrerupt de un acces de tuse. "... In momentul asta avem probleme mai presante decat cauza prometeana, da? Bun! Mai are altcineva alte dileme filosofice pe care vrea sa le discute acum? Nu? Perfect!"

"Ar contraveni cu interesele dumneavoastra daca, in eventualitatea in care vreodata am ajunge amestecati din nou in cazul asta, le-am transmite informatiile si lui Gheorghe si lui Dinu? Desigur, simultan cu cand vi le-am transmite dumneavoastra."

"Nu, n-are de ce. Pana la urma tot or sa afle. Daca poti sa le spui si crezi ca te-ar baga in seama, foarte bine. E o idee buna sa pastram niste minime relatii si cu ei."

"Multumesc" raspunde Titus scurt si se retrage jumatate de pas, semn ca nu mai are nimic de spus.

"Bun. Acuma, Principele va trimite unde, deci? La Șercaia? Interesant... Șercaia e, pentru aceia dintre voi care nu s-au familiarizat inca cu geografia judetului astuia..." spune Balan ridicandu-se cocosat si incepand sa se plimbe prin incapere, "Șercaia este, deci, un sat in care in ultimele cateva saptamani au inceput sa dispara oameni. Muritori, Titus, in cazul in care te intereseaza."

Titus inclina din cap: "Ma bucur ca si asta e o misiune... cum ati spus? Prometeana?"

"Mda... Nu stim cine si ce e acolo, ar putea sa fie o haita a Sabbatului, ar putea sa fie orice altceva, asa ca, la fel ca si data trecuta, voi trebuie sa mergeti acolo, se pare ca va pricepeti la asta: investigati, rezolvati problema daca puteti, va intoarceti in aceeasi seara. Nu-i foarte greu. Intrebari?"

"Cine i-a dat disparuti? Noi cum am aflat?" intreaba Iustina.

"Cred ca unul dintre oamenii lui Gheorghe se afla prin zona si i-a raportat astuia tot felul de ciudatenii, ca oamenii dispar si, aparent, zona e mult mai tacuta decat de obicei, nu mai ies noaptea din case."

"Stim cati au disparut, aproximativ?"

"N-am idee."

"Si in ce imprejurari? Din ce locatii?"

"Nu. Îs doar in jur de 10,15 poate 20 de persoane, dar, de unde, nu cred ca stie cineva sa-ti spuna."

"Politia face ceva?"

"Vrei sa zici seful de post din Șercaia?"

"Daca n-a disparut si el, da...."

"Da, da, draga mea! Seful de post din Șercaia face ceva: se imbata!"

"Au fost cumva vazuti vanatori pe acolo?"

"Nu. Nu din cate stiu eu."

"Dar vreo banuiala aveti?

"Nu, chiar nu am. Nefiind in oras, e putin dincolo de capacitatile mele de a investiga. De asta Alteta-Sa a considerat ca voi sunteti potriviti fiindca pareti sa aveti succes la astfel de indatoriri."

"Ar putea sa aiba vreo legatura cu asediul?"

"Nu, din cate... Nu stiu mai multe."

"De fapt, in ce fel trebuie sa rezolvam problema asta?"

"Hm... Daca e o haita a Sabbatului, sa-i omorati, evident. Daca e orice altceva, sa incercati sa inlaturati problema si, daca intr-adevar nu puteti, sa va intoarceti acasa."

"Si prietenul dumneavoastra care v-a insotit in seara aceasta are vreun rol in aceasta misiune?"

"Sigur ca da! El este Codrin Zamfirescu si este unul dintre copiii mai talentati ai Clanului Tremere din acest oras. O sa va rugam, ca sa putem fi cat de cat informati asupra statutului vostru, sa il ajutati pe domnul Zamfirescu aici de față sa recolteze de la fiecare dintre voi o fiola de sange. Nu e mare lucru."

Titus devine brusc suspicios: "Pentru ce?"

"Tocmai ti-am spus pentru ce. Ca sa stim daca muriti sau nu si daca ati fugit din judet sau nu."

"Pai si cu ce ajuta o fiola din sangele nostru?" intreaba Alex nedumerit.

"Sa presupunem ca e o haita a Sabbatului acolo, Alex. Daca va rapesc si incearca sa va faca cine stie ce ritualuri de-ale lor, o sa stim unde v-au dus. Daca va omoara, o sa stim ca ati murit. Daca va fac orice altceva, o sa putem sa intuim ce v-au facut."

"Exista o legatura intre fiola de sange recoltata de la noi si corpurile nostre?"

"In ce fel veti sti cam am murit daca dam o fiola de sange?" este randul Iustinei sa isi arate nedumerirea.

Cel care incearca sa ii lamureasca mai bine este, insa, Bogdan: "Nu pot decat sa presupun, dar presupun ca or sa foloseasca asta ca o unealta de divinatie, nu?"

"Felicitari! Da, cineva din Clanul Tremere o sa va poata urmari prin mijloace magice necunoscute mie din punct de vedere tehnic ca sa stim ca sunteti in siguranta, asa ca dati-i bataie!" ii zoreste Balan, in timp ce Codrin Zamfirescu scoate si aranjeaza un rastel cu fiole.

"Sunt convins ca aceasta actiune se va face cu cele mai bune intentii, dar, in momentul in care misiunea se va termina, o sa avem incredere ca aceste fiole vor fi aruncate?" intreaba Titus foarte sceptic.

"Da" si Balan se uita fix la el. "Si daca eu am, inseamna ca si tu ai."

In timp ce ei vorbesc, Iustina se ridica, isi desface manseta camasii si se apropie de Codrin. Dupa parerea ei, indiferent daca ea este de acord sau nu, oricum va trebui sa dea acea proba de sange, nu crede ca i s-ar putea impotrivi lui Balan. Si, daca el ar fi vrut sa le faca rau, le-ar fi facut si fara Tremere si, daca nu ar fi vrut ca Tremere sa aiba sangele lor, nu l-ar fi adus pe tipul acela. Si, orice parere sau constrangere ar avea Balan, are drept de viata si de moarte asupra lor, le poate impune orice, doar i-a vazut deja pe Principe si pe fiica-sa dominandu-i cu un singur cuvant pe altii.

Alice nu este incantata de ideea de a-si da sangele. Ramane pe loc, nu se ofera sa i se ia sange, dar nici nu comenteaza, pentru ca nu crede ca ar rezolva ceva.

Vanzand-o pe Alice ca ezita, Alex se uita la Balan: "Presupun ca rugamintea de a-l asista era doar o forma de politete, nu? Nu este o optiune."

"Uite ce e: m-am luat de tine mai-nainte, desi am avut dreptate poate ca mi-am pierdut putin cumpatul, imi cer scuze..."

Surprins de aceasta reactie, Alex inclina din cap.

"Nu e o rugaminte, dar fac tot ce pot pentru voi. Asta e ceea ce trebuie sa intelegi tu acum."

"Multumesc." Raspunsul lui Balan ii este suficient ca sa isi suflece si el maneca.

Privindu-l pe Zamfirescu, Alice aude o voce ridicandu-se deasupra fluxului: "... Daca le dai jos literele de pe frunte, stiai ca inceteaza sa se mai miste?..." Aproape ca era sa intrebe "Ce litere?" dar si-a dat seama la timp ca vorbea cu voce tare.

Zamfirescu nu sesizeaza nimic, fiind ocupat cu cele cinci fiole si un pumnal mic de bronz. Balan, in schimb, ridica o spranceana in directia ei, a remarcat gestul ei: "Tu, copila, esti bine?"

"Nu stiu."

"Hm... Daca te pot ajuta cu ceva, sa-mi zici, dar hai sa nu-l tinem pe tanarul nostru prieten mai mult decat ar fi necesar."

Alice inca ezita: "Deci, sangele e doar ca sa stiti ce se intampla cu noi..."

"Mda."

"Nu poate face nimic altceva cu el."

"Nu din cate stiu eu si nu cu aceasta cantitate, deci probabil ca sunteti in siguranta." Nu se poate spune ca raspunsul lui o multumeste pe deplin, dar intinde mana.

Bogdan vorbeste pe un ton scazut: "Cand aveti o clipa, putem vorbi in privat? Mai mult de 30 de secunde nu o sa va rapesc din timpul dumneavoastra."

"Dupa! Ai rabdare un pic, da?"

Bogdan se apropie de Zamfirescu, ridica mana in asa fel incat sa fie vizibil pentru toata lumea unde are ciotul de deget ars si, fara sa recurga la niciun fel de pumnal, pune ciotul pe marginea fiolei, se concentreaza o clipa si forteaza sangele sa curga. Gestul acesta o face pe Alice sa tresara vizibil.

Apoi, privindu-l pe tip fix in ochi, il intreaba: "Cunoasteti cumva vreun remediu pentru rana asta care refuza sa se vindece orice i-as face?"

Codrin Zamfirescu ridica ochii putin catre el, aproape mecanic, foarte profesional in comportament. Se uita la el, se uita la rana, se uita la fiola: "Nu. Imi inchipui ca e o consecinta a clanului dumneavoastra, nu?"

"Nu. Este o consecinta a expunerii la flacara. La altii se vindeca si la mine, nu."

"Ah... Hm, interesant... Asa, primul lucru care imi trece prin minte e ca, probabil, faceti parte dintr-o sub-sub-sub-linie a Clanului Nosferatu, in mod particular rezistenta la schimbare prin vindecare. Din cate am inteles, orice membru al clanului dumneavoastra, chiar si expus unor interventii taumaturgice, isi revine la forma care s-a stabilizat intr-o oarecare masura dupa Imbratisare... ma rog, intr-o oarecare masura, inteleg ca nu se stabilizeaza niciodata. Astfel incat s-ar putea doar sa se vindece mai greu decat la ceilalti confrati sau s-ar putea sa nu se vindece deloc."

"Presupun ca vom afla, dar..." mai spune el si baga mana intr-un buzunar al hanoracului, dandu-i o carte de vizita, "daca aflati ceva sau daca considerati ca ati putea sa ma tineti la curent, va rog sa ma contactati."

Bogdan ia cartea de vizita: "Va multumesc din suflet! Chiar speram sa faceti gestul asta. O sa va tin la curent" dar vorbeste singur, pentru ca tipul nu il mai asculta, s-a intors deja la ceea ce facea inainte.

Titus, utlimul dintre ei, se apropie de masa, isi sectioneaza o vena cu propria gheara si are grija sa picure sange doar in fiola, ca nu cumva sa se risipeasca vreun strop.

"Va multumesc" le spune Zamfirescu in timp ce inchide si sigileaza fiolele. "Sunt autorizat din partea doamnei Schmitz sa va confirm faptul ca nu vom folosi viata aici recoltata pentru orice alt scop in afara de a va monitoriza putin activitatile in Șercaia."

"Domnule Zamfirescu" il opreste Titus, aducandu-si aminte de incercarile lui esuate de a-i transmite Elizei o picatura de sange, "este ceva magic prin care ati facut ca sangele sa nu se evapore din fiolele acelea sau sunt fiolele speciale in sine?"

"Proceduri. Ma tem ca nu am permisiunea din partea doamnei Schmitz sa va explic aceste lucruri. O seara buna!" si pleaca.

Balan se duce dupa el, inchide usa, apoi se intoarce in camera: "Si acum, ca am rezolvat chestia asta, hai sa ne organizam pentru urmatoarele seri." Titus si Iustina observa ca oftatul lui Balan este mai mult decat o ironie la adresa Theresiei, exte vizibil ceva ce nu ii face placere, il deranjeaza ca s-a intamplat.

Titus ii pune o mana pe umar: "Imi pare rau ca sunteti in situatia asta, inteleg perfect cum ar fi sa colaborezi cu cineva cu care nu iti doresti sa colaborezi."

Dandu-si parul din ochi, Balan se uita catre el prin perdeaua de fum de Snagov dintre ei: "Mda, macar ai simtul umorului, bun. In fine, ceea ce vreau sa faceti voi este urmatorul lucru: maine seara mergeti direct la Șercaia. Nu treceti pe la start, nu colectati 200 de dolari! Mergeti direct la Șercaia. Nu va vedeti cu amante, iubite, țiitoare, ibovnice, soții, femei de serviciu, celelalte sau alte atașamente romantice ati mai putea avea. Aceste lucruri sper ca sunt mai clare pentru unii dintre voi decat pentru altii..."

Nu se uita la niciunul dintre ei anume in timp ce continua sa vorbeasca: "Este foarte important ca, odata ce v-ati intors de acolo, sa veniti direct la mine, sa ma anuntati ce s-a intamplat. Nu vorbiti, va rog, cu altcineva! N-ar fi bine."

"Cu cine am putea vorbi?" intreaba Alice.

"Nu stiu. Voi sa-mi spuneti. O sa va duca cineva daca nu vreti sa conduceti voi pana acolo."

Iustina reia sirul intrebarilor: "Cine ne duce, ramane in apropiere?"

"Mda, o sa aveti un contact. N-o sa stea chiar in localitate, dar o sa fie in zona."

"Noi suntem cinci, nu ar fi mai practic sa luam masina noastra?" spune Titus, in timp ce se uita spre Alex.

Balan nu are nimic impotriva, Alex fiind si el sigur ca se pot descurca singuri.

"Acest contact care ne-ar duce ar putea da si o mana de ajutor, in caz de nevoie?" continua Iustina.

"Nu, nu ramane."

Tuturor li se pare ca ar fi mai bine sa aiba libertate de miscare si sa foloseasca propria masina.

Iustina se uita la domnul Balan: "Acum, ca am ramas singuri, ati mai avea si alte lucruri sa ne spuneti despre ce s-ar fi putut intampla acolo, la ce sa ne asteptam, ce putem face, pe care n-ati fi vrut sa le auda si altii?"

"Nu neaparat, nu prea am alte detalii. Ar fi bine daca nu v-ati desparti o perioada. In ciuda a ceea ce cred unii dintre voi" spune el, uitandu-se catre Bogdan, "suntem informati cu privire la ceea ce se intampla in Brasov, doar ca nu e momentul sa actionam chiar acum. Stati cat de mult puteti impreuna si evitati sa va plimbati cine stie pe unde. Totul o sa fie bine, nu va faceti probleme. Imi inchipui ca poate m-am luat un pic prea tare de voi in ultimele nopti, dar... hmm... s-au intamplat... lucururi. Atata timp cat toata lumea isi tine sarpele in cusca, o sa fie OK."

"Si in legatura cu asediul?" intreaba Iustina, cu gandul la atmosfera apasatoare pe care a simtit-o in oras in seara aceasta.

"Sunt cateva haite care au intrat pe teritoriul orasului, momentan incercam sa aflam exact unde se ascund, deocamdata e mai curand un razboi de spionaj intre noi si ei, decat un conflict deschis. De asta nu v-am implicat pentru ca aia este o chestie pentru care voi nu aveti inca experienta."

Titus se gandeste ca Balan nu ar avea de ce sa se refere la el si la Valeria, mai ales ca ea este muritoare, nu vede de ce i-ar pasa ce fac Bogdan cu Alice, cata vreme le-a spus sa ramana impreuna, cel mai probabil este vorba de Alex si o fata.

Iustina se uita la Balan: "La un moment dat, domnul Alexandrescu a zis ceva, nu mai stiu ce anume, dar mi-am adus aminte de niste franturi de conversatie intre parintii nostri la inceput, cand l-am recuperat pe Titus, si anume ca in Brasov mai e o haita care isi spune Fiii lui Tepes. Parea mai puternica decat cei pe care i-am gasit noi prin beciuri si, daca nu am incurcat eu ce am auzit, avand in vedere in ce situatie eram atunci, s-ar putea sa fie undeva pe la Drumul Cernatului, ceva cu garaje."

"Nu mai sunt acolo, si-au mutat cuibul. Iti multumesc de pont, desi e cam tarziu."

"Daca ma prind cu port ilegal de arma, dumneata ai cum sa ma scapi?" trece ea la alta idee.

"Cine sa te prinda?"

"Presupun ca politia, ca restul nu or sa dea doi bani pe faptul ca arma e ilegala."

"Da-i pace, n-are nicio treaba. Aia e ultima problema pe care o aveti."

"... Avem o arma" zambeste Iustina.

"Bine, pastrati-o."

"Cu fosfor alb..." continua ea.

"Hm... Interesant, de unde?"

"De la vanatori. Ti-am scris, dar dumneata probabil nu ai apucat sa citesti mesajul."

"Hm, imi cer scuze."

"Nu e problema. E pe mail, cu detalii despre ultima noastra misiune. Aveau o carabina cu tevile scurtate si cu cartuse cu fosfor alb."

In timp ce vorbeste, fata merge la bucatarie si aduce arma. Balan o ia, o deschide si o studiaza: "Interesant. Daca vreunul dintre voi stie sa o foloseasca..."

"Eu!"

"Da? Bine, poti sa o pastrezi."

"Apropo, ca paranoia nu e niciodata suficienta: poate ar trebui un expert in securitate informatica sa mai arunce un ochi la retea."

"De ce?"

"Asa, preventiv. Daca oamenii astia erau dintr-o unitate militara care... nu exista si daca au asemenea echipamente, nu se stie ce alte unitati care nu exista mai sunt si cauta. N-ar strica, din cand in cand, cineva sa caute ca si cand ar avea o banuiala ca ar fi fost o breșa de securitate."

"Da, bine, asta se intampla oricum, desi era mai simplu pe vremuri, inainte de toate astea. Dar, in fine, aveti grija de voi si, din nou, nu faceti nicio tampenie."

"Incercam."

"Inca o intrebare, apropo de Mascarada" il intrerupe Titus, "daca nimerim cand sunt pusi muritori in pericol, noi putem sa ne aratam puterile...?"

"NU. Mascarada, Titus, inseamna ca nu-ti afisezi natura. Daca poti sa ii salvezi pe aia intr-un mod de bun simt, da. Altfel, nu. Nu esti eroul nimanui."

"Si daca muritorii acestia fictivi pe care ii descrie Titus au vazut omul cu armata de sobolani care ii fac pe plac, misca la fiecare gest al lui sau creaturile alea care arata ca niste oameni scaldati in acid, cu gheare... Alora ce le facem? Cum ii facem sa dez-vada ce au vazut?" intreaba Bogdan.

Primul care ii raspunde este Alex: "Au visat ceva urat, Bogdan", inainte ca Balan sa fie mult mai direct: "Nu poti sa ii faci sa dez-vada ceva."

"Pai si cu ei ce se intampla?"

"O sa-i putem lasa liberi?" intervine si Titus.

"Nu. Scapati de ei."

"Ma scuzati, ramasesem cu impresia ca o sa mergem acolo unde sunt muritori cei atacati, ca si cum am putea sa facem o diferenta pentru acei muritori."

"Poate ca o sa poti sa faci."

"Mai putin daca au vazut anumite lucruri, caz in care trebuie sa scapam de ei?"

"Acuma, na, folositi bun simt, ce sa va zic?"

Iustina, insa, are alte framantari: "Cine si in ce fel contribuie la... sistemul circulator? Concret..."

"Hm... Pai nu foarte multe persoane. In principiu, in mare parte Principele si restul Clanului Ventrue din oras. Oricum nu sunt foarte multi in Brasov..."

"Ce este sistemul circulator?" il intrerupe Titus inainte de a raspunde cu adevarat la intrebarea Iustinei.

"Sistemul circulator, draga Titus, este o retea prin care Clanul Ventrue isi asigura anumite... arome de sange. Li se aduc persoane din alte locuri ale lumii."

"Li se aduc persoane... impotriva vointei lor?"

"Probabil. E o chestie care se intampla de ceva vreme."

Iustina insista: "Doamna Schmitz spunea ca si altii contribuie la acest sistem. In ce fel? Toate clanurile trebuie sa ademeneasca oamenii potriviti pentru Clanul Ventrue?"

"Nu, nu stiu cine se ocupa in Brasov. Sincer sa fiu, nu e problema mea si nu m-am ocupat niciodata de chestia asta."

"Si este vorba de anumite grupe de sange sau de anumite trasaturi genetice?" continua Titus.

"Nu, n-ai inteles. Fiecare dintre cei din Clanul Ventrue are un gust dobandit, dar nu are treaba cu genetica, Titus. Unii dintre ei nu pot sa se hraneasca decat din virgine, altii nu pot sa se hraneasca decat din al treilea fiu al unei familii... Au paleta foarte rarefiata, sau cel putin asa le place sa spuna."

"Asta e defectul lor de Clan?"

"Daca vrei sa-i spui asa, da."

"Si ai nostri ce preferinte au?" intreaba Iustina.

"O sa-ti spun cand o sa fii mare, bine?"

Titus pare ca abia acum intelege ce a auzit mai devreme: "Deci, rapiri! Super!"

"In principiu rapiri si trafic de persoane, da."

Confirmarea seaca a lui Balan nu face decat sa ii sporeasca consternarea. De unde pana acum vorbeau de atrocitatile comise de Sabbat, acum constata ca si Camarilla face la fel.

"Domnule Balan" ii intrerupe Alex. "Cu permisiunea dumneavoastra, as trimite un mesaj pentru a informa indisponibilitatea mea in urmatoarele trei nopti, daca nu aveti nimic impotriva."

"Hm..."

"Ca sa nu apara intrebari sau cercetari nelalocul lor din alte directii."

Balan ofteaza si se uita catre toti ceilalti: "Carati-va. Lasati-ne singuri cateva clipe."

Iustina isi ia carabina si se retrage in bucatarie, in timp ce ceilalti trei merg in dormitor.

Balan se intoarce catre Alex: "Ma, copile, uite ce-i: din motive... incredibil de complicate si in care sper ca nu o sa intru niciodata fiindca, daca ar fi sa ti le explic, unul dintre noi ar trebui sa moara, ar fi bine daca nu te-ai mai vedea cu cine te vezi. Intelegi?"

"Fusese vorba de trei zile... Si am ajuns acolo, dupa cum stiti, in urma unei misiuni, trebuia sa..." Alex da din maini, nevrand sa spuna cu voce tare, Balan stiind si el ca au fost trimisi de Principe sa ii distreze fata.

"Da, stiu si m-am gandit dupa aia: esti intr-o situatie asupra careia ai foarte putin control, superiorii tai te trateaza ca pe o bucata de carne, bla, bla... Inteleg, dar sunt si chestii pe care tu nu le stii. Asa ca am nevoie de increderea ta."

"De aceea v-am si cerut permisiunea, nu voiam sa fac pe ascuns treaba asta. Daca creeaza alte probleme, atunci o lasam asa..."

"S-ar putea sa dai dovada de mai multa tarie de caracter decat la prima vedere. Se pare ca nu va trebui sa folosesc masuri mai drastice, ceea ce e un lucru foarte bun. Bine, scrie-i, zi-i ca nu poti sa va vedeti o buna bucata de... Nu, sigur o sa vrea ca, dupa ce va intoarceti de acolo sa faca o petrecere sau ceva in cinstea voastra, asa ca spune-i ca va vedeti atunci."

"Atunci ii spun ca sunt trimis in delegatie si ii dau de stire cand ma intorc, ca oricine ar intercepta mesajul sa nu inteleaga despre ce e vorba."

"Va insista sa va vedeti in seara asta. NU te duce."

"Pot sa ii trimit mesajul cu putin inainte de rasarit si atunci nu va mai apuca sa se intample treaba asta."

"Mhm... De obicei imi place sa folosesc tot felul de hiperbole si metafore, dar de data asta, nu. Daca nu ma asculti, o sa iti iau viata, ma intelegi?" si se uita fix la el, este evident ca nu glumeste.

Alex este si el constient ca ii datoreaza mult lui Balan si ca Balan are foarte multa putere, de aceea nu a vrut sa ascunda mesajul. S-a gandit ca mai bine sa nu-l supere pe cel cu drept de viata si de moarte asupra lui: "Da. De asta am si vrut sa discutam clar si deschis, ca sa nu fie probleme de nicio parte."

"Bun, foarte bine. Cheama-i pe ailalti!"

Reintorsi in sufragerie, ceilalti il regasesc pe Alex nevatamat, desi poate putin cu mintea in alta parte. Iustina ii priveste pe rand, si pe domnul Balan si pe Alex, apoi il imbratiseaza pe Alex, care ii raspunde in acelasi fel. Fata vorbeste suficient de tare cat sa o auda si domnul Balan: "O sa fim nedespartiti!" pentru ca nu are de gand sa il lase pe Alex sa plece singur pe undeva.

Dar Alex nu are de gand sa cauzeze vreo problema, este multumit ca poate sa dea de stire si sa lase lucrurile oarecum asezate: "Vreun pont de unde sa incepem cautarile in Șercaia?"

"Hm... Stai sa ma gandesc... Cam la 1-2km de sat mi s-a spus ca e un domn Dumitru Zăbală care are o mini-pensiune, ceva, da cazare acolo. Poate ca puteti sa incepeti de acolo?"

‘Mhm... Il intrebam de disparitii?"

"Eventual."

Alex se uita la Iustina: "Cred ca ai putea sa-l vrajesti un pic, nu?"

"O sa incerc."

"Trebuie sa avem un punct de plecare, doar nu o sa luam fiecare pivnita si fiecare beci sa cautam!"

"Plus ca nu trebuie sa iesim in evidenta ca suntem cinci veniti dupa lasarea serii si aparem asa, in satul ala care poate n-are nici 2.000 de locuitori, dar are 3 biserici. Ar trebui sa ne gandim la o poveste."

"Pai, daca tot e pensiune acolo, putem sa spunem ca suntem turisti, ne-a prins noaptea pe drum si vrem sa ne cazam acolo."

Cumva, Alice reuseste sa fie foarte serioasa: "Din pacate, nu putem sa ne prezentam drept agentii Hannah si Montana."

"Suntem cam multi" ii tine si Alex isonul.

"Cred ca avem suficienti pentru Jean-Claude Van Damme..."

"Mai trebuie unul!"

"Cam inalti Jean-Clauzii nostri dar..." li se alatura si Iustina.

"Mda, bine!" le intrerupe Balan hlizeala, ridicandu-se incet de pe scaun si uitandu-se la Bogdan: "Tu voiai sa-mi mai zici ceva?"

"Da, o sa va conduc..."

"Bine... Sers!" le spune celorlalti si se indreapta spre usa insotit de Bogdan, lasand in urma un nor de fum de tigara.

Apoi il priveste pe Bogdan: "Ce vrei?"

"... Nu stiu de ce, de mai mult timp incoace am sentimentul unui sfarsit, intr-o forma sau alta. Eu nu stiu sigur daca o sa ma mai intorc si voiam sa va spun cu toata sinceritatea ca sunteti absolut singura persoana in afara coteriei la care tin si pe care o respect, in adevaratul sens al cuvantului... Poate graiesc prea repede, dar vreau sa va multumesc din suflet pentru toata bunavointa pe care mi-ati aratat-o... Si sa va spun ca, din punctul meu de vedere, Principele nu pare sa faca absolut nimic. Este individul care, pe mine cel putin, m-a pus in genunchi. Dupa care dumneavoastra ati venit si m-ati ridicat. In prezenta dumneavoastra intotdeauna am tinut spatele drept."

"Asa-i bine."

"Nu stiu, poate se intampla ceva..."

"Ma, copile, sunt multe lucruri care se intampla acum in oras si despre care e mai bine sa nu stiti, da? Eu fac tot ce pot ca sa am grija voastra, nu-mi ingreunati asta, bine?"

"Bine..."

"Lasa, ca te intorci tu de la Șercaia si vedem ce se intampla atunci, pana atunci s-or mai lamuri cateva lucruri. Numa’ ai rabdare un pic. Poti sa ai putina rabdare?"

"Pot... pot sa am rabdare..."

"Bun. Ai rabdare un pic, vedem ce se intampla cand va intoarceti de acolo. O seara buna!" si dispare in intunericul de pe casa scarii.


Înapoi: Politics with the Anarchs
Urmează: Training Session

16-nov-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro