Brasov by Night



Politics with the Anarchs


8 noiembrie 2016, ora 02:30


Odata incheiata discutia fetelor, Bogdan il suna pe Titus: "Salut, Titus. 3 jumate? Ramane valabil?"

"Ramane. Eu sunt la atelier. Vii si tu aici direct?"

"Da, da, vin, dar... Atelierul tau unde e?"

"Trebuie sa-l vezi, cum urci spre Fantanita."

"Excelent! Hai ca ma misc cat de repede pot!" Il gaseste pe Titus scufundat in ganduri, rasfoind absent niste hartii si se amuza teribil, plesnindu-si o palma peste genunchi: "Da, da, in jungla numerelor!"

Titus tresare, se intoarce spre el si ofteaza prelung: "Ah, salut! Ai ajuns... Ma bucur ca ai venit. Vrei sa vezi atelierul?"

"Sigur! Mi-ar face placere sa imi arati una-alta."

Dupa un tur rapid in atelier, pornesc catre Fantanita. Aerul este umed si rece, dar proaspat, vantul suiera printre copaci. Pentru Bogdan, este o deosebire semnificativa intre ceea ce simte aici față de cum era in separeul aproape claustrofobic al Lucretiei.

S-ar fi asteptat ca sus sa fie liniste, dar Dinu este deja acolo, vorbind cu Gheorghe. Discutia lor inceteaza cand ajung cei doi. Bogdan surprinde niste farame din conversatia lor, ceva ce pare important, in timp ce Titus distinge cateva cuvinte: "haita", "fabrica", "unde?"

La vederea lor, Gheorghe da din cap si mormaie ceva, in timp ce Dinu i se adreseaza lui Titus: "Ah, buna seara, tinere. Cred ca prietenul tau este un coleg de coterie sau...?"

"Buna seara. El este Bogdan."

"Dinu Alexandrescu" spune el si da usor din cap. Bogdan il studiaza putin pe barbatul din fața lui: brunet, cu un pic de barba, destul de bine imbracat, aproape nelalocul lui aici in padure, in timp ce Gheorghe este exact ceea ce se astepta: un tip corpolent, bine facut, barbos, cu parul lung.

Titus se intoarce catre Bogdan: "El este domnul Dinu Alexandrescu, cel cu care Iustina a rezolvat afacerea cu pictura si cladirile, iar el este Gheroghe, despre el am avut ocazia sa iti povestesc mai multe." Desi zambeste catre cei doi, zambetul lui ii este adresat mai mult lui Gheorghe, pe care il considera un mentor.

Bogdan ii saluta respectuos pe amandoi, cu o mana pe piept cu capul usor inclinat: "Bogdan Calugar, imi pare bine."

"Ati ajuns la un moment interesant" zambeste Dinu. "Tocmai vorbeam cu Gheorghe despre cateva lucruri pe care le-ati... patit in aceasta seara. Ce s-a intamplat pana la urma la fabrica aia de ciocolata?"

Cand il aude Bogdan vorbind despre acest lucru, nici nu se poate abtine, aproape ca da pe afara: "... Stiti despre fabrica?! Pai... ce am vazut? Am vazut mai multe... Am vazut niste chestii hidoase care presupunem ca sunt diversi nefericiti oameni ai strazii, am vazut un individ cu o armata de sobolani adunandu-se in jurul unor butoaie aprinse... Nu pareau sa le fie frica de foc in vreun fel..."

"Mhm..."

"Aveti idee ce sunt creaturile alea?" intreaba Titus.

"Suna ca o haita a Sabbatului" spune Dinu, in timp ce Gheorghe mormaie: "Mda, e una dintre haitele care au fost active pe aici. Aparent au reusit sa scape neobservati o buna bucata de vreme. Am avut ochii pe ei de ceva timp, dar am stat sa vedem ce se intampla."

Dinu se uita din nou la ei: "Presupun ca nu o sa-mi faceti o favoare si nu o sa-mi spuneti ce au de gand Principele sau Balan sa faca in legatura cu asta, nu?"

"Nu cred ca stim nici noi prea bine" incepe Titus, urmat de Bogdan: "Dar as fi foarte curios sa stiu ce intentii aveti dumneavoastra... daca aveti intentii in legatura cu asta."

"Hm..." Dinu arunca o privire catre Gheorghe: "Deci asteapta" facandu-l pe Gheorghe sa mormaie: "Hm... probabil."

"Bun" spune Dinu, uitandu-se inapoi la ei: "Din ce inteleg de la voi, Camarilla prefere sa astepte, sa ii forteze pe cei din Sabbat sa faca prima miscare si sa afle cat de multe poate despre ei, o strategie foarte proasta. Asta o sa incercam si noi, doar ca poate intr-un mod mai activ. Daca haita asta este atat de activa incat se afiseaza in mod deschis, probabil ca nu sunt singuri, nu cred ca s-ar expune atat de mult daca nu ar avea inca o haita, poate chiar doua, care sa-i sustina. Astfel incat deja putem sa ne interesam incet-incet. O sa ne ocupam noi de asta."

Titus ezita, inainte de a vorbi din nou: "Eu nu am inteles, poate ca nici n-am intrebat sau mi s-a spus si nu-mi amintesc: care este exact raportul intre Anarhi si Camarilla? Actionati independent? Puteti sa actionati in moduri diferite? Colaborati? Va anuntati unii pe ceilalti ce veti face? Acum, daca Camarilla ia o pozitie de asteptare si inteleg ca voi nu sau...?"

"Teoretic si legal, noi apartinem de Camarilla. Acuma, sigur ca ne intereseaza mult mai putin sa urmam regulile lor tampite, dar pentru moment nominal apartinem de Camarilla, n-avem niciun motiv sa procedam altfel. Asa ca nu incepem sa facem cine stie ce scandal, nici n-ar fi o idee inteleapta sa procedam astfel, stii? Cu ce ne-ar ajuta sa ne avantam cu capul inainte?"

"Si atunci ce anume vreti sa faceti?"

"O sa incepem sa trimitem niste oameni sa supravegheze strazile, sa vedem daca iese ceva la iveala, poate putem sa-i urmarim, sa aflam unde se ascund... De multe ori este mai eficient sa nu-i atacam asa, orbeste. Ceea ce e o chestie pe care vrei sa o faci cand esti tanar, inteleg chestia asta, dar in timp inveti ca uneori e mai important sa ai informatie."

Titus arunca un ochi spre Bogdan, inainte de a continua cu intrebarile: "Printre Anarhi sunt si din clanul Nosferatu?"

"Hm... Balan ii tine pe ai lui destul de aproape. In Brasov au fost intotdeauna o familie stransa. Dar cu siguranta ca exista exceptii, sa zicem..."

Gheorghe se uita la ei si maraie: "Ideea e ca sunt, dar cei care au fost au plecat rapid din Brasov."

"Intrebam pentru ca imi imaginez ca, pentru a urmari si lua pulsul evenimentelor, e utila una dintre Disciplinele pe care... unii confrati o au" continua Titus, amintindu-si ca si Alice are aceeasi abilitate de a se face nevazuta.

"Mda... Sigur ca e util, dar ne descurcam. Poate ca putem sa rugam pe cineva sa vina din Sighisoara, Medias, presupunand ca ar fi cineva acolo dispus sa ne ajute. Vedem..."

Cu gura stransa, Bogdan aproape ca scuipa cuvintele printre dinti: "Poftim?! Cu Sabbatul la usa si vreti sa asteptati dupa cineva din Sighisoara?!"

"Nu, nu o sa astept dupa cineva din Sighisoara. Am pe cineva care supravegheaza colturi de strada si este cu ochii in patru. Intrebarea, daca nu ma insel, a fost in mod specific despre cineva din clanul tau. Ma insel?"

"Nu, nu, nu" se grabeste Titus sa raspunda.

"Absolut, aia a fost intrebarea. Doar ca, imi cer iertare, nu stiu prea multe despre Anarhi. Nu stiu care ar fi consecintele daca v-as oferi ajutorul meu. Ceva ce sunt de altfel tentat sa fac. Sa spunem doar ca, exact cum ati pomenit, specific tinerilor, sunt tentat sa actionez. Nu neaparat cu pumnul, dar sa simt ca fac ceva, nu ca astept sa mor." Privirea lui Bogdan, indreptata catre Dinu si catre Gheorghe, e si naiva, si curioasa, si rugatoare.

"E in regula" spune Dinu. "Daca vrei sa ne ajuti, ne putem gandi imediat ce aflam ceva mai multe - nu vreau sa-ti dau pontul asta si tu sa te duci acolo cu arma pe jumate incarcata, daca intelegi ce vreau sa spun. Vedem unde sunt mai activi, de unde recruteaza, inteleg ca pe langa Kraft-Jakobs, OK... Si, odata ce stim exact unde sunt foarte activi, tu poti sa te duci, sa te infiltrezi, sa arunci o privire. Nu faci nicio prostie, intri, daca simti ca e ceva pericol iesi, te intorci, ne spui ce se intampla, hm?"

"Da, suna bine. Suna bine, doar ca nu stiu care sunt consecintele."

"Pai imi inchipui ca Balan vrea sa ii spui lui primul tot ce afli, pentru ca aparent te stapaneste fiindca faci parte din clanul lui sau ceva."

Gheorghe ii priveste pe toti pe sub sprancene: "Da, asta asa a fost intotdeauna."

"Stiti sa existe adapostul cuiva pe acolo, pe langa Kraft? O casa cu balcon?" intreaba Titus.

"Nu. Din cate stiu eu, nu." Dinu se intoarce catre Gheorghe, care ridica din umeri. "Nu in momentul asta, dar poate ca o sa aflam in viitor."

"A fost o coincidenta cam mare. Chiar cand am mers noi acolo, ne-am simtit oarecum urmariti in zona. A, apropo" spune Titus catre Bogdan, in timp ce scoate telefonul din buzunar, "e in regula, si asta e in siguranta, l-am recuperat."

"Auzi? Fa-mi o favoare: cine i-a spus Principelui?"

"Noi."

"Si n-a avut nicio reactie? Adica, n-a avut niciun raspuns? Imi inchipui ca a raspuns cumva."

"A raspuns ca un politician." Titus arunca o privire catre Gheorghe, in cautarea unei aprobari, stanjenit de teama de a nu spune prea multe, de a-l nu supara pe Balan... Incearca sa obtina macar validarea lui Gheorghe, de care este mai apropiat si in care are mai multa incredere.

Raspunsul lui Gheorghe nu are nimic de-a face cu subtilitatea: "Ce-i, ma? Ce te uiti la mine?" si ridica din umeri.

Asta il face pe Titus sa lase de-o parte retinerile: "Pai, sincer, nu stiam daca as putea avea libertatea sa-i povestesc domnului Dinu ce am discutat la Principe."

"Din partea mea, de ce nu? Zi-i."

Dinu face ochii mari: "Iti multumesc daca vrei sa-mi spui."

"Noi ne-am oferit sa mergem in contiunare acolo si sa ne ocupam, el a spus ca asta ne-ar promova pe noi cumva si ca o sa trimita pe altcineva."

Dinu chicoteste: "Dar tu realizezi ca l-ati pus intr-o situatie destul de ciudata, nu? Adica. Nu ca ii iau apararea lui Bárány, nu vreau sa fac asta, dar... OK, el trebuie sa va promoveze cumva, fiindca altfel voi n-aveti nicio motivatie sa faceti treaba pentru el. Ce nu v-a spus e ca vrea sa va promoveze pentru chestii pe care le-ati facut pentru el, intelegi?"

"Adica promovarea noastra sa fie pentru serviciul lui."

"Exact. Ceea ce confirma in minunata societate careia ii apartineti ca voi sunteti oamenii lui. Practic ceea ce face el este sa va mute de pe tabla din ferma lui Balan in ferma lui."

Titus isi aduce aminte de jocul de sah de pe biroul Principelui: "Jucati sah?"

"Eu, nu. Ma plictiseste teribil."

"Stiti pe cineva pasionat?"

"Nu. De ce?"

"Imi imaginez ca e un joc foarte popular in randul celor care fac tot felul de scheme. Era o tabla de sah in biroul Principelui cand am mers. As fi fost curios cu cine a avut partida."

"Avand in vedere ca sunt doar barbati aici, o sa-ti spun ca-ntre barbati ca, odata ce esti in starea noastra, odata ce esti mort, trebuie sa gasesti alte metode de a te masturba." Replica lui Dinu il face pe Bogdan sa izbucneasca in ras.

"Si atat, sta in defensiva, nu?" se reintoarce Dinu la discutia initiala. "Bine, am inteles."

Bogdan ii confirma parerea: "Da. Reactia a fost cat se poate de calma, pasiva, in ciuda faptului ca i-am atras atentia ca sunt luati de pe strada oameni fara adapost. Intamplarea face ca unii dintre ei fac parte din turma mea, m-am hranit din ei, le-am baut din gat si oamenii aia acum au disparut. Reactia Principelui a fost sa stam in defensiva, sa vedem ce mai face Sabbatul."

"Mhm... Voi ce faceti in serile urmatoare?"

"… Treaba pentru Principe."

"Ah, am inteles."

"Ce ne-ar face Principele, daca ar afla ca noi am fost sa investigam desi el nu ne-a dat voie, dar am mers la indemnul vostru?" intreaba Titus.

"Depinde. Daca mergeti, investigati, rezolvati ceva sau aflati informatii noi, probabil ca nu o sa va pedepseasca foarte tare. Daca mergeti si dati gres, o sa se supere. Daca mergeti si aveti succes si afla ca ati mers dupa ce v-ati sfatuit cu noi, o sa se enerveze dar probabil ca nu o sa va pedepseasca foarte-foarte mult. In acelasi timp, cel mai neplacut scenariu pentru voi e daca nici n-aveti succes si si afla ca v-ati sfatuit cu noi..."

"Si numai ca sa clarific: noi daca aflam ceva, ii putem spune direct lui Balan si apoi voua? Ma rog, poate simultan?"

"Mda."

"Si atunci..."

"Asa..."

"... Ce-o sa zica Balan? Sau ii putem spune..." si se uita spre Bogdan. "Ii spunem lui Balan ca v-am oferit ajutorul?"

Bogdan il scoate din impas: "Titus, ideea e ca, indiferent cui spunem, important e sa se rezolve rahatul asta. De asta sunt aici, purtand discutii cu domnul Dinu. Pentru ca as vrea totusi sa am un minim de siguranta ca se ocupa cineva de chestia asta, face ceva in legatura cu chestia asta. Atata timp cat toata lumea iese cu bine la final, banuiesc ca nu o sa fim arsi pe rug sau mai stiu eu ce.... Sper."

Apoi trece la lucruri practice: "In eventualitatea ca am informatii - despre haita asta de Sabbat, despre miscarile lor, recrutare, adaposturi - cum va contactez? Unde duc informatia aia?"

"Pai, ma suni pe mine" raspunde barbatul foarte degajat.

Bogdan se intoarce incet catre Titus, continuand sa vorbeasca cu Dinu: "Are Titus numarul dumneavoastra?"

"Da, ar trebui sa-l aiba." Gheorghe ridica a spranceana catre Dinu, aproape zeflemitor. "Altceva?"

Cat timp mai schimba ei cateva vorbe, Titus isi vede lupul venind catre ei. "Ramasese ca imi arati ceva dintr-una dintre Discipline, Gheorghe..."

"... Ti-arat, da’... Tu mai stai p-aici, ma?" la care Dinu se uita la el: "Presupun ca nu mai am cu ce sa va ajut, asa ca o sa ma indrept inapoi spre oras."

Titus chicoteste: "Numai daca nu a trecut mult timp de cand nu ati mai vazut invatacei."

"De fapt, nu. Avem si noi destui, dar acolo jos" zambeste el catre Gheorghe, care rateaza gluma.

"Adica unde, in oras?"

"Da. In cazul asta o sa ma indrept inapoi, la noi jos si mai vorbim, imediat ce lucrurile se amelioreaza" si se intoarce catre Bogdan: "Tu, tinere, ramai cu prietenul tau? Vrei sa cobori cu mine?"

"Va rog sa ma scuzati" intervine Titus. "Speram ca Bogdan sa ramana cu mine."

"Ah, foarte bine atunci. Cand e ceva, dai de stire."

"Sigur ca da, va multumim."

Dinu se intoarce catre poteca, sa coboare in oras. "O seara faina."

"Seara buna."

Ramasi singuri, Titus ii aduce aminte lui Gheorghe de ce trebuiau ei sa se intalneasca, de fapt: "A ramas ca ma inveti cum sa ma fac una cu pamantul."

"Bine... O sa dureze ceva, dar cred ca putem sa incercam... Trebuie sa nu fii pe asfalt, asta nu mere decat pe pamant, bine?"

"Bine. Trebuie sa fie pamant dedesubt, am inteles..."

Gheorghe se pune in fund si se uita la el: "Acuma, inchide ochii. Vreau sa te gandesti la ceea ce stii tu ca esti tu... Tu stii ca esti solid, ca daca iti dai un pumn in umar o sa dai de ceva solid si ca... daca te tragi de par te doare si asa... Asta nu-i neaparat asa. Cand iti schimbi mainile in gheare, cum faci? Se intampla de la sine, nu?"

"Da... Aia am invatat instinctiv."

"Ia incearca tu acuma instinctiv sa tragi aer in piept si, cand il dai afara, relaxeaza-te. Da’ relaxeaza-te in asa fel incat sa te subtiezi, ca o apa, intelegi?" Gheorghe nu este cel mai elocvent vampir le care l-a intalnit.

"Daca imi permiti, as vrea intai sa spun cateva cuvinte... Poate e o modalitate de a va spune mai multe despre mine sau poate doar am tinut sa povestesc cuiva asta. Si am vrut sa-i fac lui Bogdan cunostinta cu tine pentru ca l-am lovit intr-o seara cand mi-am pierdut controlul pentru ca mi-a atins niste corzi sensibile."

"Vedeti voi" continua el cu aceeasi expresie pe care o avusese mai devreme cand se uita la hartii, "tatal meu a fost intotdeauna un om foarte cinstit. El a infiintat atelierul, de la inceput a folosit numai lemn din surse sustenabile, din defrisari responsabile. Cred ca de la el am mostenit, de fapt, pasiunea asta pentru natura."

"Mhm..."

"Si, cand aveam eu 24 de ani, o firma mare a plasat la noi o comanda si au cerut sa aduca ei sursa de lemn. Nu era neaparat ceva nemaipomenit, executam comenzi si cu lemnul clientului. Ulterior, insa, am aflat ca firma asta aducea lemn din defrisari ilegale, abuzive, asa ca am sistat contractul, am oprit comanda si ei ne-au dat in judecata, desi procedasem corect."

"Procesele au durat ani de zile, firma fiind una imensa, Endron Wood..." si scrasneste din dinti cand ii pronunta numele, "au avut tot felul de mijloace sa intarzie procesele, pentru care am o aversiune. Bineinteles ca, in afara de timp, am pierdut foarte multi clienti, stresul s-a acumulat si... Bogdan, v-am spus cand ne-am intalnit ca pe mine nu o sa ma caute nimeni, iti poti da seama deja ca parintii mei sunt morti."

"Imi pare rau sa aud."

"Ideaa e ca nu numai firma aceea, dar si statul si alte organizatii mincinoase au contribuit la stres... N-o sa spun ca ei au cauzat moartea tatalui meu, dar... In fine, dupa ce tatal meu a murit, nu m-am mai simtit deloc atras ce chestii legate de... tinerete, care il intereseaza pe Alex acum, asa ca am plecat sa hoinaresc prin padure, unde ma simteam mai liber si mai aproape de tatal meu... De aici incolo cam stiti povestea..."

Titus face o pauza, cu lacrimi in coltul ochilor, poate de tristete, poate de furie. Incepe sa se gandeasca la ce i-a zis Gheorghe despre cum sa se faca mai volatil si, prins intre dorinta de a avea control si realitatea ca are foarte putin, incepe sa fie constient de mirosul de pamant de padure, cu cel al acelor de brad, care trezeste in el amintirea Craciunului din copilarie.

Se lasa usor-usor invaluit de aceasta amintire, se simte ca acasa, in asternutul cald si in liniste. Coboara ca intr-o apa foarte densa, aproape mlastina. Nu este adormit, percepe in jurul lui radacini si pietre, aflate in pamant. Isi da seama ca ar fi greu sa il gaseasca cineva acolo, este contopit cu pamantul, dar simte si ca, daca cineva ar deranja solul, l-ar putea trezi.

Coboara, se afunda tot mai mult si se simte acasa, inconjurat de entitati care il inteleg. Pentru cateva secunde se simte mai aproape de parintii pe care i-a pierdut. Are un moment de liniste, dupa care simte cum se ridica deasupra pamantului, plamanii i se umplu din nou de aer din reflex, nu din necesitate si se trezeste. Este inapoi in poiana de la Fantanita Dreptatii.

Ce a vazut Bogdan este ca Titus a intrat in pamant, pur si simplu - s-a scufundat si s-a topit in sol.

Gheorghe se uita la amandoi: "Endron... Am auzit de firma aia, sunt multe chestii pe care le-au facut, au intrat foarte puternic in Romania. La fel ca orice alt confrate de-al nostru, varcolacii nu sunt cei mai mari fani ai mei, dar au avut cateva incaierari cu oameni din firma asta si nici mie nu-mi place ce-am vazut, ceva e foarte ciudat la ei. Nu mi-e foarte clar, dar varcolacii de pe Valea Prahovei sunt turbati in legatura cu asta, nu doar cu partea de lemn, ci cu tot ce fac. Poate ca dupa ce trece nebunia asta, o sa investigam ce se intampla si acolo."

Titus ridica din sprancene: "Interesant, nu credeam ca povestioara mea o sa-si gaseasca aici o conexiune... Vrei sa spui ca ar exista o posibilitate de colaborare intre confrati si varcolaci?"

"Nu, dar putem sa-i mai intrebam pe cei care sunt mai dispusi si cel mai probabil ca ei se vor ocupa, sunt mult mai in masura decat noi, pentru moment."

"In orice caz, sper ca asta o sa va mai lamureasca un pic de ce, Gheorghe, chiar daca tu o sa-mi spui sa nu vin dupa tine nu-stiu-unde, eu o sa vin" si zambeste, ridicand din umeri.

"Am inteles. Va mai pot ajuta cu altceva acuma? Daca nu, as avea ceva de facut."

"Multumesc pentru ajutor, ma bucur ca nu te-am tinut atat de mult ca data trecuta."

"Nu-i bai, cred ca ai venit mai pregatit."

"Poate ca e ceva ce mi se potriveste mai bine."

Gheorghe se ridica si il bate pe umeri: "Stai linistit. Ai grija de tine. E si baiatul asta care pare sa fie in regula, o sa fie bine." Apoi dispare in spatele unor tufisuri.

Aud un mormait, pe Gheorghe mormaind la randul lui: "Ce e, ma? Ce e?" si indepartandu-se alaturi de Grigore.

Ramasi singuri, Titus se apropie de lup si il mangaie, inainte de a se intoarce catre Bogdan: "Am inteles ca esti pasionat de animale. Daca vrei sa mangai un lup..."

"Da, sigur ca da!"

"O sa stea cuminte, e al meu."

"Te cred pe cuvant." Fara sa il priveasca in ochi, fara sa se impuna, fara sa isi amplfice Bestia interioara, Bogdan inchide ochii si intinde mana inspre lup. Lupul s-a obisnuit cu prezenta lui, se apropie, il miroase si apoi isi lasa putin capul pe genunchiul lui Bogdan, care acum il priveste in ochi, incercand sa comunice cu el: "Ce zici de Titus? E om bun, nu?"

Lupul il priveste inapoi si gafaie un pic, facandu-l pe Titus sa zambeasca stanjenit. Se joaca amandoi cateva clipe cu el, inainte sa plece spre apartament.

Odata ajunsi, Titus il ia de-o parte pe Alex: "Mersi pentru ajutorul cu varcolacul. Ti-am promis ca iti iau altul, dar ti-am facut altul" si ii da cutitul.

Alex este surprins, in prima faza nu isi aduce aminte despre ce varcolac sau ajutor ar fi vorba: "Ah, da! Stai linistit... Tu l-ai facut?! Nu am mai vazut asa ceva!" si se bucura. "Dar sa stii ca pe asta o sa-mi fie foarte greu sa-l arunc in alt varcolac, asa ca ai grija!"

"Daca este in pericol viata cuiva, arunca-l, ca iti fac altul!"

"Dar poate totusi stam mai departe de ei, da? Imi place mult cadoul, dar nu vreau sa mai avem parte de expuneri asa periculoase. Multumesc mult! Ai grija de tine."

"Cu placere!"


Înapoi: Voices from Within
Urmează: A Blood Drop for Your Safety

7-nov-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro