Brasov by Night



Voices from Within


8 noiembrie 2016, ora 02:03


Alice si Bogdan merg impreuna catre Liquid Hug. Si ei simt tensiunea din aer, ca si cum stiu ca trebuie sa se intample ceva. Ceva aproape ii zgarie pe ceafa, dar nu isi pot da seama ce.

Sorana este din ce in ce mai prezenta in mintea fetei: "Alice, trebuie sa te rog ceva... Ma auzi?"

"Ce-i?"

"Stii, eu... Eu am o sora..."

"Da, mi-ai mai zis..."

"Si... n-am mai vorbit cu ea de atunci... Si... Daca tot... Macar asta sa faci pentru mine... Te rog... Caut-o si spune-i Mihaelei ca imi e foarte-foarte dor de ea... Poti sa faci asta pentru mine, te rog?"

"... Incerc."

"Te rog, promite-mi... Am nevoie ca tu sa-mi promiti acum ca o sa faci asta."

"Promit ca am sa incerc sa iau legatura cu Mihaela. Dar nu stiu ce am sa-i spun."

"OK. Iti multumesc... Iti multumesc..." si o simte cum se dizolva in marea de voci care urca si coboara in si din mintea ei. In continuare, celelalte voci par sa fie ocupate cu Principele Von Bezna si cu diferite referinte la iarna, noapte si Rusia, dintr-un motiv sau altul.

Pe drum, Bogdan il suna pe Vali, care ii raspunde foarte entuziasmat: "Alo? Da, Da! Salut! Salut!"

"Buna seara, Valeriu. Ce bine imi pare ca nu te-am trezit!"

"Nu, nu, nu! Te astept, te astept! Vreti sa veniti? Va pregatesc ceva? Va fac patul? Nu te-am mai vazut de mult!"

"OK, stai linistit, o sa ne vedem in curand..." Isi da seama ca Vali este foarte nelinistit, foarte agitat. "Nu te nelinisti, dragule, o sa ne vedem in curand, bine? Uite, chiar am nevoie de ajutorul tau. Este o treaba foarte serioasa si iti promit ca o sa fii rasplatit ca un rege..."

"OK..."

"Am nevoie sa scoti din rezervor un litru de benzina, sa fugi la non-stop sa iei 3 sticlute de Tedi, sa pui o lopatica de rumegus in fiecare sticla si benzina peste. Si rupe si tu niste carpe de care nu mai ai nevoie. Atat."

"Da, da, am notat. E OK, o sa... Cand zici ca vii dupa astea?"

"Nu stiu sigur... Sunt foarte tentat sa spun in seara asta... Cred ca ne vedem cam intr-o ora, doua... Hai ca fac eu cumva si trec in seara asta, bine?"

"Bine, bine! Da' sa vii! Haida! Ma ocup acuma!... Bine, sa traiesti!"

"Bine Vali, bine... Imi pare bine ca nu m-ai uitat, in favoarea domnisoarei...."

"Ah, nu, nu, clar nu!"

"Mai stiu eu pe unul care plangea ca 'stapane, mi-ai promis mie viata vesnica si, in schimb, i-ai dat fetei frumoase'... Renfield? Dracula? '92? Francis Ford Coppola, ceva?"

"Nu stiu, frate, nu ma uit la filme vechi, habar n-am! Da', in fine, ma duc sa fac alea! Ma duc sa fac alea!"

"Bine."

"Mai e ceva?"

"Nu, Vali."

"Bine, mișto, mișto! Da, ne uitam! Servus, pa, pa!" si inchide.

Alice ii da un ghiont: "Ce i-ai cerut?!"

"Ce? Niste Tedi!" ranjeste el, cu gura pana la urechi, facand-o si pe fata sa izbucneasca in ras.

Inainte sa intre in club, o trage pe Alice de-o parte si ii sopteste: "Esti sigura ca vrei sa vii si tu? Oricum, in seara asta vreau doar sa vorbesc cu Lucretia, poate imi da cateva informatii despre Sorana."

"O sa stau mai la distanta, nu am sa vin la masa cu voi."

"OK..."

"Dar... Consider ca e mai bine sa fiu aici decat sa astept in alta parte si sa imi fac griji..."

"Sigur. Dar stai linistita, nu ai de ce sa iti faci griji" ii spune Bogdan, in timp ce o strange in brate si o saruta pe frunte.

Alice se lasa in voia imbratisarii, ca o pisica. "Nu-mi fac griji, doar ca nu stiu ce poti discuta cu ea in seara asta. Intreaba macar de Sorana, daca e bine... Stiu ca are o sora, dar nu stiu daca ar trebui sa intrebi de ea, ar suna prea mult ca o amenintare... Nu, nu... Asta am sa vad eu alta data..."

"Uite, nu vreau sa ascund nimic față de tine... Planul meu era sa ii spun ca mi-a picat mie Sorana cu tronc si ca vreau foarte mult sa ma hranesc si eu din ea, cum te-ai hranit tu. Nu intentioneaz in nicun fel sa ii spun Lucretiei in ce relatii suntem noi, e de ajuns ca mai mult ca sigur Principele stie..."

Cand Alice aude asta, o simte pe Sorana foarte speriata: Nu, nu, nu! NU! Cine e acolo nu sunt eu, e o impostoare! Nu sunt eu si trebuie sa te asiguri ca Bogdan nu se contamineaza in niciun fel! Trebuie sa te asiguri!"

Fata da din cap, inainte de a-l privi pe Bogdan: "Te rog sa ai grija! Nu stiu daca Sorana este Sorana, nu stiu daca pot sa am incredere in ce vad, in ce mi se spune si nu vreau sa te pui in pericol degeaba! Dar... vezi ce poti afla de la Lucretia...."

O parte din celelalte voci au si ele ceva de spus: "... A navalit Domnul asupra neamului potrivnic si, cand S-a pogorat, a nimicit pe dusmani..."

Inainte de a intra, Bogdan isi schimba infatisarea, devenind Alin Nimigescu, student la Economie, cu obrajii carnosi cu vinisoare rosii, parul cret, ochii albastri si dintii din față strambi, usor cocosat si doar 1.60 m inaltime. Andrei nu este cel mai aratos barbat, dar lui Bogdan nu ii pasa - este o acoperire de care are nevoie doar ca sa ajunga in siguranta in separeu.

Este o seara surprinzator de plina si isi face loc cu grija in club, catre separeul unde sta Lucretia de obicei, cu ochii la ceas, sa se asigure ca nu a intarziat. Alice se opreste la marginea ringului de dans, sa nu iasa in evidenta, dar sa fie in apropiere in caz ca lucrurile nu merg cum trebuie.

Lucretia nu este singura - o insotesc celelalte doua femei alaturi de care a vazut-o in Elysium. Atmosfera este destul de incarcata, cu un parfum dulceag amestecat cu fum de tigara, Aerul este greu, aproape umed, Bogdan aproape il simte vibrand in ritmul muzicii din club.

Cele trei Harpii il privesc si asteapta ca el sa spuna ceva, dandu-i de inteles ca nu se afla in locul potrivit - atitudinea de "nu poti sa stai la masa cu noi" a fetelor populare din liceu.

Dandu-si masca la o parte in timp ce pune o mana pe piept, cu unghiile urate, strambe si coloratia dezgustatoare la vedere, Bogdan isi inclina putin capul: "Buna seara, doamnă Lucretia."

"Buna, dragule."

"Nu o sa va rapesc prea mult timp, si eu sunt destul de grabit la randul meu. Pe scurt, as vrea sa intreb daca Sorana mai este disponibila, fata aia de pe care s-a hranit Alice."

"Mda, e... Sigur e pe aici pe undeva... De ce?"

"Vreau sa intreb daca exista vreo sansa sa ma racoresc in prezența ei - desigur, oferind ceva la schimb."

"Mhm... Si ce ai putea tu sa ne oferi la schimb?"

"Informatie?"

"Despre?"

"Dumneavoastra sa-mi spuneti despre... Sa spunem doar ca o doamna ca dumneavoastra fara indoiala are din cand in cand de facut lucruri dificile, lucruri mai murdare. Un individ ca mine n-ar avea niciun fel de problema sa dea o mana de ajutor in situatii de genul asta."

Cele trei schimba niste priviri glumete intre ele, dar Bogdan nu se lasa intimidat: "Razi, tu, razi, Harap-Alb... Dar sa stii, ca unde te duci fara mine, n-ai sa faci nicio isprava..." si zambeste. Privirile contrariate ale celorlalte doua Harpii, este evident ca nu stiu despre ce este vorba.

Lucretia se intoarce catre el: "Mda, daca o sa am nevoie de ceva o sa tin cont si o sa iti intorc favoarea. Fata e pe aici, pe undeva. Vrei sa-ti dau numarul ei de telefon?"

"Da, va rog! Chiar mi-ar fi de mare folos. Cum spuneam, sunt de-a dreptul pe fuga in seara asta."

"Mhm..." si ii arunca o privire pe sub sprancene, intr-un amestec de a incerca sa fie seducatoare si o evidenta lipsa de interes pentru el, dincolo de faptul ca ii ofera ocazia sa il mulga pentru o favoare. Ii mazgaleste numarul de telefon pe un biletel pe care i-l intinde peste masa, impingandu-l cu varful degetelor: "Iti place parfumul?"

"Absolut!"

"Mhm... Crezi ca i-ar placea prietenei tale daca i-am da o sticla?"

Bogdan incearca sa-si pastreze calmul: "Da, nu vad de ce nu?" Apoi ii cad toate trasaturile, inainte sa continue: "Stiti, probabil o sa sune foarte vulgar, dar ma aflu in situatia in care pana si cacatul isi are rostul lui daca e proaspat. Vorba aia: pute, dar e caldut."

Cele trei tipe se uita una la cealalta si se stramba. "Mda... Bine, atunci sun-o si o sa vorbim noi despre cum o rezolvam."

"Sigur ca da. Oricand veti avea nevoie, voi fi la dispozitia dumneavoastra in cel mai scurt timp. Si multumesc din suflet."

"O seara buna."

"O seara buna" raspunde Bogdan, cu aceeasi mana pe piept, facand o plecaciune si rânjind pe sub ceea ce a fost odata nasul lui. Se retrage incet-incet, aproape facand mișto de acest lucru, inca aplecat si pășind cu spatele catre usa.

In tot acest timp, Alice devine tot mai sigura ce faptul ca Sorana a fost de fapt inlocuita de catre Lucretia cu o impostoare, cu o sosie a ei si adevarata Sorana ii striga in cap: "Nu-l lasa pe Bogdan! I-au dat un numar, nu-l lasa sa ia legatura! Du-te, intra peste el, trebuie sa opresti asta acum!"

Bogdan o gaseste teribil de nelinistita. Primul lucru pe care il observa la ea sunt ochii agitati. Fata isi infige unghiile in umerii lui, dandu-i o senzatie neplacuta, chiar dureroasa, si incepe sa il traga afara din club: "Nu! Nu pot sa te las sa ramai acolo! Tu vii cu mine acum! O sa fim in siguranta acum!"

Bogdan nu se impotriveste si incearca sa o linisteasca: "OK, bine, mergem! Hei, stai linistita! Ce s-a intamplat?" O urmeaza, acoperindu-si fața cu cotul, dand impresia ca stranuta, foarte ingrijorat de reactia ei.

"Nu putem avea incredere in ea! A facut ea ceva, nu se poate altfel! Nu! Nu cred! Trebuie sa vad cu ochii mei, nu o suna, nu merge dupa ea!"

"OK! Stai linistita, e doar primul pas. Nu e nicio graba... M-am gandit ca o sa te bucuri daca o gasim pe Sorana."

"Nu cred ca e Sorana... Nu stiu... Nu stiu ce planuri are Lucretia, dar nu cred ca e Sorana! Sorana e aici!" si isi pune mana la frunte.

Bogdan, confuz, o ia in brate sa o consoleze, dar de fapt se uita in gol peste umarul ei, spunandu-si in gand: "Asta nu-i a buna! Credeam ca Sorana e cea mai mare problema, dar... Ce dracu' se intampla?!"

Treptat-treptat, impulsul de a actiona se disipa si fata isi revine in simtiri in bratele lui. Isi da seama ca poate si-a pierdut un pic cumpatul, dar din fericire Bogdan a iesit la timp cat sa nu faca vreun gest necugetat.

Cand ii da drumul din imbratisare, Bogdan o insfaca de mana, i-o saruta jucaus si o trage dupa el in incercarea de a se indeparta de club: "Auzi, eu sunt mai gelos de felul meu si nu am chef sa te impart cu nimeni, asa ca spune-i lu' tanti aia si tuturor vocilor din capul tau sa isi gaseasca alt loc, sa mute chiria. Daca e sa fie cineva in capul tau, acela sunt eu!"

Alice clipeste confuza, dar Bogdan, ca un scolar timid si totusi jucaus, se intoarce si ii zambeste, sinceritatea razbatand prin hidosenia feței lui. "Tu ce vrei sa faci acum? Sigur ca ar trebui sa ne regrupam si sa vedem ce dracu' se intampla cu Șercaia..." Dar este intrerupt de mesajul Iustinei.

"Ah, se intampla: intalnire. Nu stiu sigur daca Titus... nu vreau sa-l supar cu nimic, mai ales ca vrea sa ma duca nu stiu la cine... la Gheorghe... Nu stiu daca ar trebui sa mergem amandoi, dar cert e ca Vali o sa ne ajute cu Tedi. Voiam sa te intreb daca n-ai vrea tu sa ii faci o vizita si sa iei sucurile de la el. Si sa ii dai si ceva bun de baut, ca e insetat rau de tot, isi pierde mintile."

"Da... Da... ma ocup eu de asta..."

Pentru ca primeste si mesajul Iustinei, sa il intrebe daca vrea sa mearga cu ei acasa, o suna inapoi: "Hei!... Multumesc pentru oferta, esti draguta. O sa fug pana undeva cu Titus si ne vedem la 4 jumate."

"Alice unde e? A plecat acasa?"

"Alice o sa fuga putin pana la Vali."

"Sta mult acolo? Vrea sa o asteptam, sa nu vina singura? Avem masina, Bogdan!" chicoteste Iustina.

"Ia stai, ca mie acum mi-a picat fisa: voi de cand aveti masina?!"

"Tocmai a facut Alex rost de ea!"

"Ce fain!"

"Vorbeste cu Alice. Daca vrea, o asteptam."

"Hai ca ti-o dau la telefon, e inca langa mine."

"Buna, Iustina."

"Buna! Noi suntem in centru, sunt cu Alex cu masina. Dupa ce termini treaba cu Vali, vrei sa te asteptam, sa mergi cu noi acasa sau vrei sa vii singura pe jos?"

"N-ar trebui sa dureze mult..."

"Si vrei sa te asteptam?"

"Da, n-am chef sa iau inca un taxi..."

"Pai tocmai de aia! Daca tot avem masina... Voi unde sunteti, de fapt? Aici, in centru?"

"... Acum am intrat pe Apollonia Hirscher."

"Atunci hai in Piata si te ducem noi, sa nu pierzi vremea pe jos pana acolo. Te asteptam si plecam cu totii acasa!"

Alice se uita la Bogdan: "Asta inseamna ca mai ai de mers in alta parte?"

"Da! I-am zis lui Titus ca merg cu el!"

"OK... "

"Uite, tu mergi cu masina, eu il sun pe Titus, vedem daca mai mergem acolo. Daca mergem, oricum vin la 4 jumate, daca nu, vin si eu la apartament."

Iustina aude doar franturi din conversatia lor, ceva ce i se pare o neintelegere: "Il lasam si pe Bogdan undeva?"

"Nu, Bogdan are ceva rezolvat ceva, se descurca."

"Bine. Hai in Piata, te asteptam. Suntem la 2 minute distanta."

"Da, vin."

O asteapta pe Alice si merg impreuna pana in fata casei de pe Strada Lunga, unde sta Vali.

Vali o astepta cu sticlutele gata pregatite, trebuie doar sa le puna intr-o punga: "Servus! Totul OK?"

"Da, da! Doar, stii tu, niste cumparaturi de ultimul moment."

"Uite, Bogdan mi-a zis sa fac astea. Si le-am facut!" si ii pune punga in brate.

Alice arunca un ochi la sticle, arata plauzibil. "Ai facut treaba buna, mersi."

"Ce bine, ma bucur!... Mai vreti sa treceti pe aici?"

"Nu stiu in seara asta, dar ramasese sa-ti dau si tie ceva, nu?"

"Da, asa a zis Bogdan, da!"

"In cazul asta..." Alice, nehotarata, sta sa se gandeasca cum sa procedeze de data aceasta, nu crede ca e momentul potrivit sa il lase sa se hraneasca direct de la ea. "Stai tu putin jos si iti aduc imediat ce ai nevoie."

Fata merge la bucatarie, ia un pahar si procedeaza ca data trecuta. Se intoarce in camera si i-l intinde: "Ti-am adus cocktailul."

"Saru’mana, multumesc frumos!" si goleste tot paharul dintr-o inghititura. "Ma simt mult mai bine!" Apoi se apropie de ea ca si cum ar vrea sa o ia in brate. Alice il mangaie pe spate putin stanjenita, ceea ce il face sa se retraga: "OK, bine, bine, n-am vrut sa..."

"Stai linistit, a fost o noapte lunga."

"Bine... te mai pot ajuta cu ceva? Bogdan pe unde e?"

"A avut de rezolvat ceva."

"OK, OK... Daca te vezi cu el sa-i spui ca poate ne vedem cu totii, ne uitam la filmul ala de care zicea el sau ceva..."

"O sa vedem... N-am mai stat de mult doar sa vad un film... Ai grija de tine. Eu trebuie sa plec" si se retrage.

Vali o urmeaza pana la usa masinii, ca un labrador si ii face cu mana: "Sa mai vii, sa mai vii!"

Cat timp a stat Alice in casa, Iustina a pus o mana pe bratul drept al lui Alex: "Astea trei zile nu te desprinzi de mine. Ca eu, mancare la sobolani, nu vreau sa ajung! Te rog!"

"Hei! A zis doar sa imi tin prohabul incheiat, nu sa stau lipit de tine!"

"Nu! Pe mine m-a pus sa te pazesc, sa nu faci nimic. Nu pot sa te pazesc daca nu esti langa mine, deci in astea trei zile suntem nedespartiti!"

"Vedem cum facem!"

"Alex! Vrei sa te amenint ca pe Titus, ca pun Disciplina pe tine?!"

"Nu trebuie sa pui nicio disciplina pe mine, dar mai am o obligatie. OK, poate sa fie undeva in Piata Sfatului, intr-un loc semi-public, ca sa nu iti faci alte griji, dar trebuie sa mai rezolv ceva."

"Nu poti sa rezolvi peste trei zile?"

"Nu. Trebuie sa fie inainte sa plecam."

"Hai ca vedem cum facem atunci..."

"...Stia ca o sa plec undeva" mai adauga el.

"Merg cu tine."

"O sa intreb."

"Macar te apar de batausi!"

"Sa vedem ce se intampla cu Balan acum. Probabil ca seara urmatoare va trebui sa fac un ocol, vedem cum rezolv. Nici eu nu stiu exact pentru ce m-a mai chemat o data."

"... Bine" ofteaza Iustina si ii da un cot: "Hai, ca vine Alice!"

Se indreapta catre apartament, fiind primii care ajung inapoi. Iustina il opreste pe Alex in hol: "Sa-mi dai haina sa-i repar buzunarele" ducand-o imediat in bucatarie. "Nu cred ca apuc in seara asta. Pana e gata, iei alta din dulap." Alex, suprins, ii multumeste.


Înapoi: An All-Knowing Foster Father
Urmează: Politics with the Anarchs

6-nov-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro