Brasov by Night



Politics with the Prince


8 noiembrie 2016, ora 00:30


Apelurile celorlalti trei au ramas neauzite - si Alex si Iustina sunt destul de ocupati incat sa nu isi mai verifice si telefoanele. In timp ce asteapta taxiul chemat de Alice, Bogdan ii trimite un mesaj lui Balan, sa stie ca doar ei trei vor merge sa il informeze pe Principe. Cand urca in taxi, telefonul lui Bogdan vibreaza, obisnuitul "Bine" ca raspuns din partea lui Balan.

Masina ii duce printr-o zona impadurita, pe singurul drum care urca, nu foarte bine ingrijit de catre municipalitate, dar odata intrati pe teritoriul Bellevue Residence lucrurile se imbunatatesc considerabil.

Taxiul opreste in fața casei Principelui, unde cei doi barbati din fața usii ii recunosc si ii lasa sa intre. Ajung din nou in holul casei Principelui - o casa mare, fara prea multe surse de lumina pentru cineva atat de important, in interiorul careia mai sunt inca doi servitori la capatul scarii care duce spre etajul dominant, unde Principele isi are biroul.

Bárány, imbracat ca de obicei intr-un costum negru, priveste pe geam catre oras. Titus observa o tabla de sah pe birou, piesele parand sa fie parte dintr-un meci abia inceput si deocamdata abandonat, cateva dintre ele rasturnate alaturi.

Principele se intoarce catre ei: "Buna seara. Ne bucuram ca va vedem." Apoi se duce la birou, se asaza, continuand cumva sa para cu un cap mai inalt decat ei, chiar si asezat si le face un semn catre scaunele din față: "Luati loc."

"Buna seara, Alteta."

"Cu ce va putem ajuta?"

Bogdan este cel care isi face curaj sa ii vorbeasca: "In aceasta seara ne aflam aici la indemnul domnului Balan, caruia i-am adus de curand la cunostinta ca am descoperit, la fabrica de ciocolata..."

"Fosta fabrica Kraft, nu?" completeaza Principele.

"Da, aceea. Am descoperit o intalnire a unor creaturi care par sa fie vampiri si ale caror slugi credem ca sunt oameni ai strazii care au disparut de curand... Nici nu pot incepe sa va descriu starea in care se afla acele creaturi... Au... au cioc, au bratele alungite, diforme... Sunt scunde si carnoase... Voiam in primul rand sa va aducem la cunostinta de aceasta intalnire... Si, daca grupul respectiv reprezinta un pericol pentru oras, eu vreau sa ma ofer sa ii inlatur, daca Principele doreste sa ma imputerniceasca in acest sens."

Bárány se uita la el. Bogdan il vede ca aproape il studiaza pentru cateva clipe, apoi privirea lui trece de la unul la altul si zambeste putin din coltul gurii.

"Mhm... Draga mea, ce pareri deosebite ai avea sa ne oferi legat de aceasta amenintare? Suntem convinsi ca ai auzit, ai simtit ceva sau ti s-a adus la cunostinta" spune el, aplecandu-se un pic peste birou si ridicand o spranceana, in asteptarea raspunsului.

Alice este luata prin surpridere de aceasta schimbare brusca a atentiei si il priveste de parca nu intelege exact ce a fost intrebata. Titus incearca sa o ajute: "Ce ne-ai zis noua mai devreme, cu pinguinii..."

"Ah, da, stai! Pinguinii!..."

"Pinguinii?" intreaba Principele, cumva nedumerit dar pastrandu-si calmul.

"E o boala..."

"Ce anume?"

"Nu stiu... Nu stiu daca e vorba de creaturile pe care le-am vazut noi... Am inteles ca n-ar fi acelasi lucru, dar cred ca sunt legati cumva... Ceva in munti, ceva mai rau decat ce am vazut noi, aparent, dar nu..." Alice se opreste, gandindu-se si incercand sa nu il priveasca in ochi pe Principe. Nu stie cat sa spuna, nu stie daca a inteles bine ce i s-a spus, daca a retinut ce i s-a spus si ezita. "E ceva in munti... Dar e ceva si la fabrica de ciocolata... Si cred ca sunt legate."

Bárány zambeste: "Mda, oracolul nostru nu este foarte clar, se pare. Atat, draga mea?"

Primul gest al lui Alice este sa ii arunce o privire urata, cand il aude spunandu-i "oracol", care gest trece neobservat, din fericire.

Principele se intoarce catre ei: "Mhm... Si Balan, deci, v-a trimis la noi ca sa ne spuneti acest lucru..."

"Daca imi permiteti, Alteta" il intrerupe Titus, "ce ar fi inedit ar fi faptul ca noi tocmai ce ne-am intors de acolo, este posibil ca ei se se afle inca la acea locatie. Si ne intrebam daca ati considera ca ar fi benefic sa intervenim intr-un anume fel."

"Cineva va interveni, dar nu voi."

In fața lor, Principele da un telefon: "Kraft Jacobs... Cat de repede... Da, te rog" si inchide.

Apoi isi indreapta atentia catre ei, zambind: "Cat despre voi, prezenta voastra aici este... interesanta. Este o manevra interesanta din punct de vedere politic si este o oportunitate foarte buna pentru voi. Veniti incoace." Se ridica si merge catre peretele de sticla.

In urma lui, Bogdan izbucneste, ca un copil care nu intelege ce se intampla: "Dar, Principe, fara indoiala, o sa trimiteti pe cineva acolo... Aveam mai multe informatii... Indivizii respectivi umbla cu o armata de sobolani! Eu, unul, cred ca sunt Sabbat... Nu sunt necesare aceste detalii? Poate salveaza viata cuiva!"

"Nu va fi nevoie, pentru ca sunt lucruri pe care trebuie sa le invatati... In primul rand, am putea, fara indoiala, sa trimitem in forta toate resursele de care dispunem si sa zdrobim aceasta amenintare. N-ar fi foarte dificil, dar asta ne-ar vaduvi de o oportunitate de a dobandi... ce?"

"... Informatii" completeaza Titus.

"Exact. Ii lasam, vedem ce fac, vedem daca vor veni mai multi, vedem unde se strang. Orice operatiune de asemenea anvergura are in mod necesar o infrastructura. Este mai important pentru noi acum sa aflam unde si in ce consta acea infrastructura decat sa atacam pur si simplu orice faptura dusmana care ne sta in cale. N-ar fi foarte intelept."

"De asemenea" spune el zambind, "este o chestie draguta pe care a facut-o Balan: va trimite pe voi aici in speranta ca voi, cu zelul de care vedem ca dati dovada, o sa reusiti sa ne convingeti sa pornim cine stie ce atac. Daca permitem acest lucru, va dam voua niste drepturi si niste responsabilitati in plus, voi promovati in randurile organizatiei noastre, ceea ce inseamna mai multa putere politica pentru Balan. Care mi-e foarte drag, nu ma intelegeti gresit, dar lucrurile trebuie tinute in echilibru si, din nefericire, datoria noastra ca Principe este una teribil de ingrata."

Principele continua la fel de calm: "Pe de alta parte, daca noi nu va permitem sa faceti asta, umilinta pe care o suferiti nu face decat sa va defavorizeze in organziatia noastra, mutandu-va din nou pe ultimele trepte ale favorii noastre si avantajand alte persoane din organizatie, care nu va au nici pe voi si nici pe minunatul vostru parinte adoptiv la inima. Voi ce ati face in locul nostru?"

Alice pune discret o mana pe bratul lui Bogdan, pe care il simte tremurand de nervi, in timp ce Titus isi drege putin glasul inainte de a vorbi: "Alteta, eu cred ca sunt cel mai putin in masura sa discut miscari politice, dar poate ca nu am inteles eu bine: nu este Balan cel responsabil cu informatiile si cu securitatea? De ce, daca ne-ati trimite pe noi sa rezolvam problema asta, ar defavoriza o alta parte?"

Pentru ca Principele nu il opreste, Titus continua: "In plus, cred ca se mai ridica o problema daca dumneavoastra lasati lucrurile astea sa curga ca sa strangeti informatii: oameni ai strazii si poate nu numai ai strazii vor fi luati si transformati in acele creaturi, daca ipoteza noastra ca acele creaturi au fost oameni este corecta. Asta suna ca si cum... va rog sa ma scuzati, este doar o analiza pe care incerc sa o fac cat mai obiectiva, pentru ca ne-ati cerut o parere... suna ca si cum dumneavoastra nu va pasa de oamenii de pe domeniul dumneavoastra. Nu este si asta o piesa importanta a strategiei?"

"Mai mult sau mai putin" ii raspunde Principele impasibil. "Nu avem un interes deosebit pentru vietile muritorilor si nu este raspunderea noastra, dar ipoteza ta este corecta, credem. Probabil ca aceia au fost muritori care au fost victimele cuiva. Mhm... Ati auzit de clanul Tzimisce vreodata?"

"Am auzit, in treacat."

"In treacat... Dusmanii sau monstrii, cum preferati, au avut intotdeauna o legatura deosebita cu regiunile acestea, chiar daca autorul acestor experimente nu este de pe-aici. Tocmai de aceea nu va trimit pe voi acum sa rezolvati aceasta problema si tocmai de aceea i-am spus lui Balan sa se ocupe de ea. Cu toate acestea, trebuie sa revenim la problema pe care am discutat-o anterior: ce o sa facem cu voi?"

"Dar, daca dumneavoastra l-ati sunat pe Balan, asta inseamna ca nu i-ati stirbit cu nimic din autoritate lui. Mai devreme ne-ati spus ca, daca ne-ati fi trimis pe noi, asta ne-ar fi ridicat pe noi in rang si implicit pe Balan."

"Pe voi. Lucrurile nu sunt simetrice: Balan are o functie, se presupune ca el se ocupa de anumite lucruri. Voi nu aveti acea functie, ar fi ceva deosebit ca voi sa va ocupati de asta. Cu toate acestea, trebuie sa facem ceva cu voi acum."

"Principe, va rog, iertati-mi indrazneala, dar trebuie sa vorbesc" il intrerupe Bogdan. "Consider ca este foarte important sa mentionez ca rugamintea mea de a fi imputernicit de dumneavoastra pentru a rezolva aceasta situatie a fost in totalitate din partea mea, domnul Balan nu a sugerat in niciun fel sa propun asa ceva, dansul doar ne-a insarcinat sa venim si sa va aducem la cunostinta aceste informatii."

"Ah, evident, nici nu ne asteptam sa fi fost altfel!"

"Dar totusi, vreau sa va intreb: in strategia aceasta de a astepta si de a-i studia, oare nu le permitem toate mijloacele sa incarce Traditiile sacre ale Camarillei? In seara asta am fost noi cei care i-am vazut, cu armata lor de sobolani, butoaiele in flacari si cu slugile acelea hâde care, in fond, sunt oameni nevinovati luati de pe strada, dar ar fi putut sa fie autoritati umane. Si sunt sigur ca asta ar fi fost in detrimentul Mascaradei si al Camarillei."

"Intotdeauna, si acesta este ultimul sfat gratuit pe care vi-l vom da in aceasta seara... Intotdeauna sa te astepti ca un lucru sa se comporte conform naturii lui. De asta ne asteptam ca Sabbatul sa violeze in continuare Traditiile, este ceea ce fac ei. Asteptandu-ne ca ei sa faca asta, putem anticipa cu un oarecare grad de succes ce vor face. Asta ne ofera mai mult control asupra situatiei in care ne aflam decat sa credem ca nu se vor comporta conform naturii lor. Este tocmai aceasta lipsa de subtilitate a Sabbatului cea care ne permite sa-i gasim si sa fim cu un pas inaintea lor. Este un avantaj pe care nu ne-am dori sa-l pierdem."

"Cu toate acestea" continua Principele la fel de calm, "voi, si prin voi ne referim si la ceilalti doi prieteni ai vostri care nu sunt de față acum, nu sunteti razboinici. Nu sunteti chiar cea mai eficienta unealta de care dispunem pentru a inlatura fizic Sabbatul. Voi, insa, v-ati dovedit a fi foarte apti la a face altceva pentru noi, si anume la a investiga, descoperi si rezolva situatii de o natura mai putin martiala, mai... neobisnuta, sa spunem. Astfel incat exista o localitate in judetul asta, care se cheama Șercaia. Acum ceva vreme, nu stim exact detaliile, cam acum o luna, o luna si ceva, au inceput niste... tulburari in randul populatiei locale."

Principele se intoarce catre Titus: "Sunt convins ca si prietenul tau, Gheorghe Cojocaru, ar trebui sa stie ceva despre asta, se pare ca si el a sesizat ceva in neregula in zona aia. Si cam acum o saptamana au inceput sa aiba loc disparitii. Cu toate astea, nu avem nicio indicatie ca acolo ar activa o celula a Sabbatului practicand Imbratisari in masa sau alte lucruri similare. Ati rezolvat deja un scenariu de felul asta, o sa va rugam sa-l rezolvati si pe al doilea. Aveti trei seri la dispozitie. Preferabil sa terminati in doua."

"Ca sa inteleg corect" ii spune Titus, "misiunea noastra este sa mergem acolo si sa va informam care este cauza disparitiilor?"

"Nu. Misiunea voastra este sa mergeti acolo, sa investigati fenomenul si, daca este amenintator la adresa organizatiei noastre sau a Traditiilor pe care le sustinem, sa rezolvati problema. Imi inchipui ca nu poate fi cazul de mai mult de cativa confrati, asa ca nu ar trebui sa fie ceva peste puterile voastre, fara sa va aruncam totusi in focul luptei."

"Iar responsabilitatile noastre se intind pana la: a) daca este vorba de Sabbat, avem dreptul sa-i omoram?"

"Desigur."

"b) Daca... va rog sa ma iertati pentru ca propun aceasta ipoteza, este vorba despre cineva din Camarilla?"

"La fel."

"Deci ne oferiti expres dreptul de a incalca Traditiile..."

"Traditiile nu se aplica asupra celor care le incalca. Daca voi judecati ca eventuala sursa a acestor disparitii ar fi o amenintare pentru aceasta organizatie sau pentru Traditiile ei, sunteti in masura sa actionati in consecinta, ca si agenti ai nostri, imputerniciti astfel" spune Principele, dand din mana usor zeflemitor.

"In regula. Cum ati dori sa va aducem la cunostinta informatiile: personal sau prin domnul Balan?"

"Nu. Personal. O sa veniti aici maine sau poimaine seara si apoi ne vom asigura ca sunteti rasplatiti si pentru curajul vostru din aceasta seara pe care l-am remarcat. Ar mai fi ceva?"

"Ati spus ca avem la dispozitie trei sau, de preferat, doua seri?"

"Seara asta si inca doua, maxim. Presupunem ca va veti pregati in seara asta si poate maine veti merge, veti rezolva problema si va veti intoarce."

"Si putem veni neanuntati sau ne anuntam prezenta?"

Principele se intoarce la birou, facand un semn din mana sa il urmeze, le intinde o carte de vizita cu un numar de telefon si gesticuleaza cu mana: "Puteti sa sunati aici si probabil ca vom raspunde chiar noi."

"Multumim. Si, o ultima intrebare, daca imi permiteti... Putem discuta aceasta misiune cu Gheorghe, imi imaginez?"

"Da, sigur."

"Si cu domnul Balan?"

"Da. Ma rog, Balan stie deja. Transmite-i salutarile noastre domnului Cojocaru, vrei?"

"Sigur ca da."

"Altceva?"

"Din partea mea, atat" raspunde Titus, aruncand o privire piezisa catre tabla de sah.

"Bun."

"Multumim pentru aceasta intalnire" spune Bogdan. "Eu, unul astept cu mare nerabdare ziua in care voi putea sa va arat ca sunt mult mai mult decat un simplu librar."

"Ah, suntem convinsi. De multe ori cele mai bine ascunse lucruri sunt cele ascunse in vazul tuturor, nu?"

"Este teribil de frig in Moscova ... De la rusi vine monstrul ... Crede ca puteau sa exporte si altceva in afara de canguri ... Tot un fel de tancuri si astea..." Pana acum, Alice fusese mai mult atenta la Bogdan decat la conversatie, simtindu-l atat de tensionat, asa ca tresare cand vocile incep sa spuna ceva mai coerent si se uita si ea mai atenta la Principe.

Simte cum lumea in jurul ei incetineste, ca si cum planeta s-a oprit din a se invarti si putinele lumini din incapere devin din ce in ce mai acute, contrasteaza tot mai tare cu umbrele, in timp ce vocile ii susotesc: "Principele von Bezna vine din nou si din nou si din nou din Moscova ... Si ne aflam acum totii intr-un loc in care e mai mult decat bezna.. Intunericul inghite intunericul ... Si lumea inghite lumea ... Si in curand din Regatul lui nu va mai fi nimic..."

In timp ce aude soaptele, vederea i se intuneca tot mai tare si are cateva strafulgerari. Vede un barbat mic, scund, fragil, cu ambele picioare rupte - femurul stang ii penetreaza pielea si pantalonii de costum ce par foarte ciudati. Abia apoi isi da seama ca este imbracat in haine de epoca, in ceva ce nu-si are locul in acest secol, aproape ca niste ciorapi. Isi da seama ca omul pe care il vede este imbracat ca un orasean din secolul XVII. Este infasurat in umbre, care se strang in jurul lui.

Dupa alte cateva intreruperi pline de intuneric, vede undeva in noapte un accident de masina - un barbat conducand un TIR si intrand intentionat in altcineva, dar nu le poate vedea fețele. Si, mai mult decat orice, printre toate aceste viziuni se repeta imaginea unei femei frumoase, inalte, cu ochi albastri, roscata, care seamana foarte mult cu Evelin. De cate ori o vede, simte din nou si din nou si din nou o pasiune, o dorinta teribila, ca si cum, cu cat incearca mai mult sa o aiba, cu atat mai mult ea se indeparteaza de ea.

"Poate ca alea nu sunt lucrurile tale si ele te au, de fapt, pe tine ... Alteta."

Dupa care luminile revin la normal si se afla din nou in casa Principelui, cu Bogdan si cu Titus deasupra ei. Isi da seama ca priveste tavanul, inca putin confuza, dar stapana pe simturile ei. Pentru ceilalti, Alice si-a dat ochii peste cap si a cazut, pur si simplu, Bogdan cazand in genunchi langa ea aproape imediat, incercand sa o trezeasca.

Principele a privit impasibil toata scena. Se apropie incet de ea si o priveste calm, dar foarte interesat: "Te rugam sa ne explici ceea ce tocmai s-a intamplat."

Alice se uita confuza in jur, tinandu-l strans pe Bogdan: "Nu stiu... Ce legatura au lucrurile care se intampla acum cu... Moscova? Nu ma refer la plan mondial, pentru ca probabil avem de-a face si cu asta, nu stiu... Nu cred, nu vreau sa stiu! Dar grupul asta de Sabbat cu care ne confruntam... nu stiu..."

Il priveste in ochi pe Principe: "Aveti cumva un rival in Moscova?"

"Din moment ce stim ca haitele astea de Sabbat vin din partea aceea, pesemne ca da, dar daca este vorba de cineva anume, n-am sti sa va spunem. N-am fost niciodata in Moscova."

"Dar cineva care ar fi fugit de dumneavoastra?"

"Hm... Asta este posibil. Au fost multe conflicte in acest oras, cel putin de-a lungul praxisului nostru, asa ca este posibil ca un lider sau altul al Sabbatului sa se fi refugiat intr-acolo si sa se intoarca... Altceva?" Si, pentru ca Alice nu da semne ca ar mai spune ceva, Principele o mai intreba o data: "Te putem ajuta cu ceva, draga noastra?"

Alice se gandeste ca poate a spus cam multe si incepe din nou sa se retraga in ea: "Cred ca atat..." si ii priveste pe Titus si pe Bogdan.

"Daca iti vei mai aminti ceva, cu siguranta ca o sa ne anunti, asa-i?"

"Da. Daca imi amintesc..."

"Bun. Acestea fiind spuse, va uram o noapte buna si va asteptam cu vesti bune in legatura cu Șercaia. O seara buna!"

"Desigur. O seara buna, Principe" saluta Bogdan inainte de plecare, asigurandu-se ca Alice se poate tine pe picioare.

Pe masura ce se indeparteaza, cei trei il simt pe Principe urmarindu-i din capatul scarilor, ca mai apoi sa se intoarca si sa mearga catre birou.

In timp ce Bogdan si Alice se indreapta catre Liquid Hug, Titus se intoarce sa-si recupereze telefonul aruncat de Bogdan pe o casa. Cu putin efort, reuseste sa improvizeze un lasou din rola de sfoara pe care o are in rucsac, cu care reuseste sa prinda telefonul si sa-l dea jos de acoperis, intr-un mod galagios si deloc subtil, dar il recupereaza. Si pare ca inca functioneaza. Foarte mandru de el, ii trimite un mesaj lui Bogdan: "Suna-ma cand termini". Primeste un mesaj scurt, cu o bifa, fara niciun cuvant.

Este prea devreme sa mearga direct la Fantanita Dreptatii, asa ca se opreste la atelier, profitand de ocazie sa se asigure ca totul este in regula acolo, si cu comenzile, si cu hartogaria.

De cand cu intalnirea cu varcolacul in padure, cand Alex si-a aruncat briceagul catre creatura ca sa ii scape lui pielea, Titus l-a rugat pe unul din angajatii atelierului, priceput si la fierarie, sa faca o lama. I-a facut manerul cu mana lui, pe masura lamei cu incrustatii si foarte bine echilibrat.

Pe drum il suna pe Alex: "Salut!"

"Salut! Am vazut ca m-ati sunat, dar nu am avut cum sa raspund mai devreme."

"Acum esti liber? As avea sa-ti dau ceva."

"Da, da! Tocmai merg sa ma intalnesc cu Iustina in centru si probabil ne vedem cu totii dupa aceea, e OK. Multumesc, orice ar fi!"

"As putea sa ajung in centru sau la noi acasa."

"Vad ce spune si Iustina si iti dau de stire: daca ne grabim acasa sau daca ne vedem in centru."


Înapoi: Reward for Hard Work
Urmează: An All-Knowing Foster Father

12-oct-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro