Brasov by Night



Reward for Hard Work


8 noiembrie 2016, ora 01:10


In fața blocului, Alex se uita in jur, sa se asigure ca nu il urmareste nimeni si se indreapta spre locul unde a parcat. Ajunge la masina si se urca la volan fara alte peripetii. Simte o durere in spate, nu este chiar in cea mai buna forma, cel mai probabil acum are o lividitate accentuata pe spate si o rana deschisa care, din fericire, nu sangereaza, undeva pe partea stanga a abdomenului.

Inainte de a porni motorul, se hotaraste sa isi vindece ranile. Senzatia ii este cunoscuta, simte caldura prin corp. Simte cum sangele se mobilizeaza si incet-incet leaga rana de pe abdomen, inchizand-o caldut, aproape. Este unul din putinele momente in care simte o asemenea caldura... vie. Pe spate simte o alinare, ca si cand cineva i-ar lua durerea cu mana.

Si, in tot timpul acesta, are senzatia ca este urmarit, simte cum i se zbarleste parul la ceafa, ca si cand cineva il urmareste din apropiere, fara sa isi dea seama de unde, aproape ca ca o senzatie a unui zvon. Constient ca trebuie sa ii para caraghios unui privitor de pe strada, incepe sa dea din maini in masina, mai ales ca a fost foarte curios cum s-au materializat spontan banii mai devreme. Dar nu atinge nimic, orice ii provoaca aceasta senzatie este undeva in noapte.

Porneste motorul, parcurge o distanta considerabila si se opreste din nou, incercand sa isi dea seama daca mai simte acelasi lucru, dar acum totul a disparut, a ramas in urma. Nu are altceva de facut decat sa se indrepte catre Evelin.

Nu parcheaza in apropiere, ar vrea intai sa verifice daca mai este urmarit si sa isi continue drumul pe jos. Urca pe strada Sf. Ioan catre apartamentul in care s-a intalnit cu Evelin seara trecuta, ducand la piept pachetul cu pricina, intra in gangul de langa clubul Subsol, unde fumeaza cativa oameni, si urca, nerabdator sa ajunga. Nu simte cum ii bate inima mai tare, dar simte cum are un alt fel de foame in acest moment.

Dincolo de usa intredeschisa il intampina ochii albastri ai lui Evelin, relaxandu-se la vederea lui: "Intra. Ma bucur ca ai venit."

"Ce ma bucur ca te vad!" spune Alex entuziasmat, imbratisand-o. Evelin ii raspunde fara ezitare si se lipeste complet de el. Senzatia este plina si satisfacatoare, o simte aproape de el si dorinta de a fi in preajma ei este oarecum satisfacuta. Pentru o vreme, se lasa in voia simturilor, mangaind-o fara sa ii dea drumul din brate, inainte ca ea sa ii faca semn: "Hai, stai jos. A fost totul in regula?"

"Nu, si chiar ar fi niste lucruri pe care ar trebui sa le discutam inainte, tin mai degraba de activitatea ta profesionala."

"Inainte?" zambeste Evelin.

Alex ii intoarce zambetul: "Inainte sa gustam ce am adus... si nu numai... Dar hai sa incercam sa ne revenim... sau cel putin eu sa imi revin cu picioarele pe pamant... Noaptea trecuta, cand am plecat de la tine, mi s-a parut ca am fost urmarit, am simtit mai degraba, si nu pareai sa fi fost tu. Iar astazi, acolo unde m-ai trimis s-au intamplat niste lucruri foarte ciudate."

"OK, mai intai a fost o mica neintelegere, eu am crezut ca le dadusesi deja banii, asta e mai putin important" incepe el sa explice. "Dar eu am mai vazut lucrurile astea, ca vin dintr-un mediu: ca dealer, cand dai cuiva o marfa din asta, nu te apuci sa-l pui sa ‘ia su tu, frate, o liniuta’, sa faci chestii din astea si sa refuzi banii care erau deja pe masa. Astia voiau ceva. Au sarit la mine, am reusit sa nu ma dau de gol ca am anumite puteri, pentru oricine vedea din afara as fi putut sa par un bataus si mi s-a parut ca mai degraba am fost observat."

Se gandeste insa si la alta posibilitate: "Eram ca o marfa pe taraba: erau doi care incercau sa ma provoace si altii care se uitau sa vada ce se intampla. Nu stiu daca erau vanatori sau altceva, m-am temut sa nu fie vanatori, mai ales ca ne spusesesi de treaba cu Gheorghe. Acuma nu stiu daca or fi avut camere sau alte aparate acolo."

"Ah, vanatori nu sunt" il linisteste Evelin. Pe cat de energic este el, pe atat de calma pare ea. "Sunt mai multe lucruri aici: intr-adevar mi-am permis sa rog pe cineva sa iti lase banii aia in masina, ma asteptam ca o sa ai nevoie de ei, dar nu stiu cine te-o fi urmarit cand ai plecat de aici..."

"Si cand am plecat de la ei am avut aceeasi senzatie si nu parea sa fi fost ceva uman. Adica nu stiu ce senzatie iti dau aparatele, de aia m-am gandit la vanatori si la dispozitivele pe care le folosesc si separa confratii de muritori. M-am gandit si ca poate era un confrate ascuns, cum pot sa faca Nosferatu, am incercat sa pipai prin masina, dar nu am simtit nimic. Mi-e teama sa nu te urmareasca si pe tine."

"Pe mine, nu."

"Tu esti mai importanta decat mine."

"Esti dragut. Uneori mi-as dori sa nu fiu... In fine, o sa vedem daca te mai urmareste cineva, dar hai sa pastram ce avem noi..." spune ea asezandu-se si lipindu-se de el, "... intre noi, vrei?"

"In masura in care voi reusi, sigur!"

"Sunt convinsa ca o sa reusesti. Cat despre baietii astia, te asigur ca nu sunt vanatori. Ceea ce cred eu ca se intampla e ca au auzit tot felul de zvonuri despre Dinu, de la care isi cumpara marfa." Evelin se joaca cu un deget pe pieptul lui: "Vezi tu, ei sunt... retaileri si trebuie sa ia marfa de la cineva care aduce en gros. Ceea ce cred eu e ca au auzit tot felul de zvonuri si povesti despre Dinu si au crezut, in cazul asta corect pentru ei, ca o parte dintre ele sunt adevarate. E bine ca ai reusit sa te impui in fața lor, sunt convinsa ca pe viitor nu o sa mai ai astfel de probleme."

"Mda... sper... Repet, nu stiu daca nu era mai mult acolo, poate ar trebui verificat putin si pe alta cale. Apropo" rade Alex, "am obtinut un discount pentru scena pe care mi-au facut-o."

"Ah, sunt convinsa. Tocmai de asta cred ca totul va fi in regula. Sunt anumite formalitati pe care trebuie sa le facem... Intelegi tu, cand dispare un obiect ca asta" si Evelin arata cu mana catre pachet, "muritorii tind sa se agite, asa ca fiecare dintre noi le vindem si le cumparam prin interpusi ca sa cream un lant pe care sa ne pierdem eventualii urmaritori. Nu ai de ce sa-ti faci griji, sunt doar... dureri de crestere."

In cele din urma Alex se lasa convins, ii este greu sa se impotriveasca pe de-a-ntregul sugestiei ei si impinge undeva mai in adanc dubiile pe care le are.

Evelin se apropie si mai mult de el: "Uite ce e, cred ca si tu ai avut o seara destul de neplacuta si si mie mi-a fost destul de greu, am avut niste indatoriri de care a trebuit sa scap. Hai sa sunam pe cineva care are un sistem circulator functional si sa ne bucuram de pachetul acesta, ce zici?"

"Chiar asa, ce e cu... sistemul circulator?"

"Ah... Presupun ca domnul Alexandrescu v-a spus despre asta?"

"Da... A aruncat asa, niste pastile."

"Sistemul circulator este un rau necesar. Noi, mai ales, clanul Ventrue, dar si alti confrati cu palate mai rafinate, nu putem sa consumam chiar orice fel de sange, stii? Asa ca avem nevoie de varietati speciale si sistemul circulator este o metoda prin care aceste varietati speciale ne sunt asigurate. E doar achizitie si distributie de resurse."

"Apropo de resurse... A trebuit sa le spun prietenilor mei ca sunt pus sa fac anumite treburi pentru mai marii nostri, dar nu le-am spus mai mult. Trebuia cumva sa pastrez secretul si asta a fost cea mai la indemana varianta. Si, mai in gluma, mai in serios, au zis ca poate primesc si ei o prajitura, ceva... Crezi ca am putea sa le trimitem niste pungi la apartament? Asa, un mic cadou din partea... conducerii... Sunt prietenii mei..."

"Hm, sigur, de ce nu? Putem sa facem asta daca tu crezi ca acesti confrati ai tai ar beneficia sigur de asta" continua ea sa se joace cu aratatorul mainii drepte pe pieptul lui.

Lui Alex i se pare, totusi, ceva ciudat in modul in care ea spune cuvantul "confrati", ca si cum ar fi o nota de ceva mai mult acolo, desi nu isi poate da seama exact ce.

"Da-mi o secunda" ii spune Evelin, in timp ce da un telefon. O aude schimband cateva vorbe, aparent in maghiara, ca apoi sa se intoarca catre el: "Bun, avem vreo 15, poate 20 de minute numai pentru noi inainte sa vina si partenerele din seara asta."

Alex zambeste: "Minunat! ...Si crezi ca ne ajung?"

Undeva, in dansul simturilor care urmeaza, Evelin il saruta pe gat si isi infige usor coltii, Alex urmand-o fara ezitare. La fel ca si data trecuta, sangele ei are o aroma de fum, de nemiscare, de tristete, aproape de plictiseala.

Dar este puternic. Isi doreste mai mult, isi doreste sa fie mereu in preajma acestei femei, sa-si petreaca, daca se poate, restul existentei alaturi de ea. A devenit cineva foarte important pentru el. Pentru cateva secunde, totul este... perfect.


La un moment dat, dupa ce isi revine in simtiri, isi aduce aminte sa isi verifice telefonul. Pe langa apelurile pierdute, gaseste si mesajul de la Iustina: "E totul in regula?" si alege sa ii raspunda intai ei: "Am fost putin prins. Unde putem sa ne vedem?"

"In Piata Sfatului, ca de obicei." ii raspunde fata.

Ii confirma scurt si se intoarce catre Evelin: "Datoria..."

"... Sigur." Se ridica languroasa si se apropie de el: "O sa mai vii sa ma vezi, nu?"

"Cat de des pot!" raspunde Alex entuziasmat.

"In cazul asta, poate ne vedem si maine. Este ceva ce mi-as dori sa-ti dau inainte sa pleci. Am inteles ca Principele vrea sa va trimita nu-stiu-unde si sunt cateva lucruri pe care as vrea sa le discutam."

Alex ii zambeste surprins: "Deja stii mai multe decat mine despre ce urmeaza sa mi se intample. Sigur ca nu as rata ocazia sa beneficiez de orice sfaturi sau alte... ajutoare mi-ai putea oferi. Iti multumesc!" O mai imbratiseaza o data, pentru un sarut de despartire.

Evelin ii raspunde la imbratisare, sarutandu-l la randul ei: "O sa fie bine, nu te teme."

Ajuns afara, in fața cladirii, Alex are din nou acceasi senzatie ca este urmarit, fara sa isi dea seama de unde. Ii trimite un mesaj lui Evelin: "Aceiasi ochi si azi."

"Ai grija si fii discret."


Înapoi: Tasty Treats
Urmează: Politics with the Prince

12-oct-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro