Brasov by Night



The Things One Does for Love...


8 noiembrie 2016, ora 00:30


Alex ajunge in Steagu Rosu, pe strada Apollo si cauta un loc de parcare disponibil. Pare un cartier de uzinari, ce e drept putin mai ingrijit, dar blocurile, toate la fel, in linie unul dupa altul, spun ca nu si-a abandonat originile.

Nu ii ia mult sa gaseasca blocul 5B. Interfonul este stricat, usa blocului este in permanenta deschisa, asa ca intra si bate direct la usa apartamentului 9. Asteptand sa ii raspunda cineva, isi da seama ca din interior razbate o muzica, data destul de tare. Pare sa fie un fel de hip-hop, ceva mai nou, ce asculta puștii din ziua de azi.

Cineva ii deschide usa - un barbat in tricou si pantaloni de trening, tuns scurt: "Ce vrei, ma?"

"Il caut pe domnul Stefan Zamfir."

"Aha. Si ce treaba ai cu el?"

"Trebuie sa iau un pachet pentru cineva."

"Aa... Da, hai inauntru."

Apartamentul este unul simplu, tip vagon, fara nimic deosebit. In stanga este bucataria, cu lumina stinsa, iar in față este sufrageria. In jurul unei mese vechi, lacuite, care ar arata la locul ei in sufrageria parintilor sau chiar a bunicilor, sunt inca patru persoane, fumand si ascultand muzica. Pe masa sunt mai multe sticle de bautura, nu isi da seama ce contin toate.

Unul dintre ei, care pare sa fie liderul, dupa postura si modul in care ceilalti se uita la el, un tip tuns scurt, imbracat cu un hanorac si niste pantaloni de trening, se uita la el: "Ah, tu ai venit de la domnisoara aia, cum o cheama, nu?"

"Da."

"Mhm... Interesant... Si ai ceva sa iei de la mine, nu?"

"Asa mi-a zis."

"Băi, intre timp am facut niste investigatii, stii?"

"Asa..."

"Si am aflat, asa, niste chestii..."

"Anume?"

"Si tipa asta a ta cam are bani. Acuma, am auzit to felul de chestii, eu nu cred toate basmele, ma intelegi? Dar am auzit ca are foarte-foarte multi bani, asa ca m-am gandit sa cresc si eu un pic pretul, ca am de unde."

Alex se uita la el, dezinteresat: "Sefu’, eu sunt un simplu mesager. Daca e treaba de bani, discutati de bani, discutati cu doamna."

"Mhm..."

"Mie nu mi-a zis nimic de chestia asta. Acuma, mai mult nu stiu."

"OK, da’ auzi, am o curiozitate... Hai, asaza-te, stai aicea cu noi la masa, stam si noi de povesti ca baietii, nu sta asa in picioare."

Alex se asaza, da usor din cap in ritmul muzicii, dar este in continuare atent la ei.

Zamfir se uita in continuare la el: "Auzi, nu bei ceva?"

"Nu, nu, ca sunt cu masina si am mai avut o data probleme cu politia, mai bine sa nu intru iar in alte chestii, ca si asa, a fost greu atunci. Nu e bine."

"Bine, da’... Nu te superi daca noi fumam, nu?"

"Din partea mea, nicio problema."

"OK... Bine..." Dintr-o borseta mare de pe masa, Zamfir scoate un trabuc si o bricheta Zippo, genul cu flacara mare. Se uita fix in ochii lui Alex, isi duce incet-incet trabucul la buze, ridica bricheta si o aprinde.

Alex nu si-a dat seama, dar tipul chiar s-a aplecat putin peste masa, incat a ajuns destul de aproape de el, incat sa il deranjeze. Il deranjeaza suficient cat sa vrea sa fuga, sa scape de acolo, dar are suficienta vointa, cu gandul la Evelin, incat sa reuseasca sa isi pastreze calmul si sa schiteze un zambet din coltul gurii.

Din spatele lui, cineva il bate pe umar si unul dintre tipii care erau in incapere se asaza in dreapta lui.

"Pai, frate, ce sa zic? Tie cat ti-a dat sefa asta a ta sa ma platesti?"

"Cat mi-a dat mie, e treaba noastra si chiar mi-a zis sa nu discut cu altii. Acuma, eu pe voi nu va cunosc, e prima oara cand vin aici... Deci, cu parere de rau, daca e vreo problema, luati legatura cu ea, imi ziceti ca nu aveti ce sa-mi dati, eu ma duc, ii spun ca nu mi-au dat oamenii ce trebuia sa iau, asta e. Daca e alta problema, ziceti-mi care e problema, vedem cum o rezolvam, dar eu mai mult, nu am ce sa fac."

"Ah, nu, nu frate, n-ai inteles, n-ai inteles. Deci, eu ma-ntelesesem cu ea la 500, intelegi?"

"Asa..."

"Bun. Tie cat ti-a zis ca sa ne dai? Adica ea ce pret ti-a zis tie, ma-ntelegi?"

"Ea nu mi-a zis mie niciun pret. Ea mi-a zis ca trebuie sa iau ceva, atat."

"Si nu ti-a dat niciun ban?"

"Nu."

"Nu ti-a dat niciun ban... Pai, bine, da’ sa zicem ca io iti dau tie marfa. Ce facem cu banii?"

"Pai asta e treaba voastra cu dansa. Am crezut ca vi i-a dat deja sau ca urmeaza sa vi-i dea sau ca aveti niste intelegeri."

"Bă. fratioare, uite care e chestia, io acuma, daca eram un tip mai nervos, asa... io nu sunt un tip mai nervos, stii? Da’ daca eram, ma suparam la faza asta, stii? As fi zis ca imi cam pierzi timpul si..."

"Pai, daca va pierd timpul, atunci ma ridic si plec, nu-i nicio problema. Nu mi-ati dat nimic, a fost undeva o neintelegere, imi pare rau. Acuma, stiti cum e: daca iti vine curierul la usa ca are de livrat un colet sau are de luat ceva, aia e, nu-i treaba curierului ce s-au inteles oamenii in alte parti. Curierul stie doar ca trebuie sa ia sau sa lase ceva. Mai departe, e problema sefilor, stiti? Nu se poate sa n-aveti si voi niste sefi. Stiti cu e treaba: cand esti d-asta mic asa, nu-ti spune tie nimeni nimic, in afara ca te duci si faci aia: Bine, sefu’, sa traiti, ma duc si fac aia."

Alex a vazut destule prin atelierele prin care a mai lucrat, cat sa faca pe nestiutorul si sa se fereasca de raspundere.

"Bine, ma, acuma hai ca te-nteleg si pe tine, da’... Spune-i sefei aleia cu care lucrezi tu ca... Uite care e chestia, are bani, daca tot te-a trimis fara, data viitoare sa te trimita cu 1.000. Ii zici tu treaba asta?"

"De zis, ii zic, nu ma doare nimic sa-i zic. Daca nu e de acord, va intelegeti, treaba voastra. Da’ ii zic. De zis, ii zic, nicio problema."

"Bine, frate. Pai atuncea, daca nu vrei nimica de-aicea, du-te si vezi-ti tu de treaba ta acolo, ca pe noi ne gasesti tot aicea, si azi, si maine, daca e. Mai stam un pic."

"Cum ziceti. Deci ma duc cu mana goala si-i zic ca trebuie sa cotizeze 1.000, da?"

"Pai, cam asa."

Alex se ridica si pleaca. Ajuns in masina, o suna pe Evelin: "Uite, oamenii astia vor o gramada de bani, nici nu stiu daca 1.000 de lei sau de euro. Dar eu am facut pe prostul cu ei, nu le-am zis nimic, eu sunt un simplu curier, trebuie sa iau marfa si sa ti-o aduc. Acuma, cum facem? Ramane asa sau renuntam la ei? Mie mi se pare ca vor sa jumuleasca."

Evelin zambeste: "Pai de-aia te-am trimis. Ma gandeam ca vor sa ceara mai multi bani, ceea ce inseamna ca au aflat ceva, depinde cat..."

"Au aflat, ca a facut unu’ o intreaga parada cu o bricheta in fața mea si s-ar putea sa stie niste lucruri. Sa nu fie vreun risc."

"Mhm... Risc, nu e, ca nu sunt cine stie ce. SI chiar daca stiu mai multe, nu ne ajuta cu nimic sa actionam acum asupra lor, mai curand e de urmarit daca sunt conectati sau nu. Daca sunt doar niste gainari care din cand in cand imi aduc mie niste lucruri, nu merita efortul. Daca au pe cineva in spate, facem pe prostii si vedem cat de multe aflam, deci oricum e bine. Dar ma bucur ca ti-ai pastrat calmul, bravo! Bine... Ai un plic in torpedou."

"Ah! Eu ma gandeam ca trebuie sa merg pana la atelier sa iau, dar asa e si mai bine" spune Alex, luat prin surprindere.

"In plicul ala sunt cam 1.300-1.400 de euro. Scoate 1.000, lasa restul in masina si mergi inapoi."

"Am inteles."

"Te astept. Te pup."

"Abia astept!"

Alex nu se intoarce imediat la apartament, lasa sa mai treaca putin timp, sa para ca a mers undeva sa faca rost de bani: "Gata, am fost, am luat bani, a zis sa va dau cat cereti."

"Hm... Da, frate, te-ai miscat bine. Ia de-aicea" si ii intinde un pachet prins cu banda adeziva maro-galbuie. "Daca te mai ajutam cu ceva, sa ne zici."

"Pai, vedem. Daca e ceva treaba cu masini, cu chestii d-astea, poate mai tinem legatura."

"A, te pricepi la d-astea sau cum?"

"Da, da. Asta, ce fac eu asa, e pe langa, ca sa mai... stii cum e, sa-ti mai aranjezi viata. Eu, de meserie, mecanic sunt. Mai fac tinichigerie, vopsitorie, chestii d-astea. Lucrez in Bartolomeu, daca... Stiti cum e..."

"Am inteles... Da’ stai asa, ca mai e o problema..."

"Ce problema?"

"Pai eu nu te stiu, stii? Si trebuie sa vedem cum facem sa ne dam seama ca nu esti gabor, stii?"

Alex incepe sa rada: "Ti se pare tie, asa, ca as fi gabor? Hai sa fim seriosi!"

"Ma, mie nu mi se pare nimic, da’..."

"Auzi? Scuza-ma, ai vazut tu gabor sa vina cu 1.000 de euro asa, in 5 minute, la tine?"

"Da, tocma’ de-aia, ai venit cu ei cam repede. Da’ nu-i problema, uite cum facem."

Zamfir scoate o punguta si o oglinda, pe care le pune pe masa. Scoate un cutitas din buzunar, taie o linie, dar Alex il opreste inainte sa mai faca si altceva: "Stai, stai! Nu acum, ti-am zis. Am patit-o o data, nu-mi mai trebuie, Eu, cand sunt la volan, nu pun gura, nu nimic, stii ce-i aia? Astia-ti fac dosar penal. Daca te prind ca esti baut sau ceva cu substante la volan, te-au nenorocit. Nu pot sa-ti spun cat de greu mi-a fost sa ies o data dintr-o belea din asta, nu mai, m-am lecuit! Alta data, vedem. Vin eu separat, da’ acuma, nu, ca am de dus asta, nu pot sa renunt la masina. Iti multumesc mult de tot, e foarte frumos din partea ta, dar nu vreau sa ma bag in asta acum."

"Stai linistit aicea 20 de minute, ca numa’ atata are efect..."

"Nu, nu! Nu stiu ce se intampla, nu stiu care e marfa, eu asa m-am invatat: nu pun gura pe marfa, pe chestii d-astea, mai ales cand am de facut drumuri. Nu, niciodata! Chiar imi place si mie sa ma bucur de viata, dar nu, asta, nu!"

"Pai si-atuncea, ce facem?"

"Pai, ce facem? Cum am zis la inceput: treaba mea e sa fiu curier: am dat banul, am luat marfa, o duc unde trebuie. Mai departe, eu nu stiu ce e in pachet, nu ma intereseaza, n-am vazut, n-am auzit, gura nu-mi miroase, stii?" si arata sugestiv cu degetul. "Dupa aia, cine stie cum bate la ochi. Sunt patit, nu-mi mai trebuie!"

"Frate, chiar asa nu pot sa ti le dau. Atuncea ne-ntelegem la altceva."

"La ce altceva?"

"Nu stiu... Lasi masina, mergi pe jos..."

"Nu... Nu exista. Dar, daca nu vrei sa faci schimbul, asta e, vorbesc cu doamna si isi gaseste in alta parte, ca vad ca se pricepe. Asa cum a stiut sa ma trimita de unde sa iau bani, o sti sa ma trimita si sa iau marfa de la altii. Daca voi nu vreti si nu vreti, nu-i nicio problema, nu-i suparare."

In spatele lui, insa, aude usa inchizandu-se. Nu mai sta la discutii: pune banii pe masa, ignorandu-i pe cei doi care s-au asezat de-o parte si de alta a lui si ia pachetul, cu gand se se indrepte catre usa.

In momentul in care ia pachetul, unul dintre ei il prinde de mana: "Pai ce faci, frate? Stai asa!"

"Numai, gata! V-am lasat banii, am luat marfa, la revedere! Nu mai stam de vorba, eu nu stau aici sa despicam firul in patru pana maine dimineata! Mai vorbim, salutare!"

Din nefericire, nu ajunge la timp la usa, unul dintre ei o tine inchisa: "Ce faci, frate? Unde mergi?"

"Ti-am lasat banii, mi-am luat pachetul, hai!"

De pe partea cealalta a mesei, Zamfir striga la ceilalti: "Bă, gata, luati-l!" Ceilalti doi de langa el incep se apropie si ei de Alex, in timp ce al patrulea scoate un cutitas si se arunca spre el.

Daca n-ar fi fost pe pielea lui, ar fi fost chiar amuzant sa asiste la ce urmeaza: cateva incercari jalnice de a-l rani, din partea celui cu cutitul, care doar ii taie hainele, si din partea celuilalt de la usa, care scoate de la spate o bâtă si reuseste sa il loveasca in spate, dar fara sa ii faca altceva decat o vanataie.

Incearca totusi sa ii faca sa se opreasca: "Acuma ma lasati sa plec sau trebuie sa facem lucrurile mai serioase?" fara ca vreunul dintre ei sa il bage in seama, continuand sa il atace si cel cu cutitul reusind sa ii faca o zgarietura.

Zamfir se uita la ei destul de contrariat, dar cumva continua sa fumeze complet nederanjat, aproape ca si cum il studiaza pe Alex. Dintr-un motiv sau altul, nu doar ca intentionat nu intra el insusi in aceasta confruntare, dar si ceilalti doi care au ramas langa el sunt in expectativa, ca si cum asteapta de la el niste ordine.

Asista o vreme la incercarile celor doi de a-l dobori pe Alex, inainte sa se hotarasca sa intervina: "Nu, nu, stati asa, stati! Aicea cred totusi ca a avut loc o neintelegere."

"Da, cred ca am platit cam scump pachetul asta, ar trebui sa-mi iau inapoi jumate din bani!" ii raspunde Alex suparat.

"Hai sa nu exageram. Fii atent..."

"Bine, hai ca-ti las 600."

"Hm... Fii atent, facem asa: imi lasi 750, iti ramane tie un sfert pentru orice daune ai fi putut suferi din cauza noastra, daca intelegi ce vreau sa zic si... ramane asa, frate. Si pe urma ne vedem noi data viitoare, vedem cum stau lucrurile."

"Da, fii convins... Pai si cum facem ca, uite, aici sunt numa’ de 100... Hai, 700 si nu chem nici eu pe nimeni sa ma ajute."

"Bine, bine..." cedeaza Zamfir. "Da’ vii-napoi aici data viitoare cand mai ai de cumparat, da? Ca acuma, practic, suntem prieteni, adica... Ce zici?"

"Vedem..." e tot ce mai spune Alex, in lehamite, inainte sa ia 300 de euro de pe masa si pachetul. Ii mai da un cot celui de la usa si iese din apartament. Desi ii scoate aerul din plamani, omul isi pastreaza atitudinea de dur: "Da, bine, mă... OK..."


Înapoi: Never Annoy the Nosferatu Primogen
Urmează: Tasty Treats

10-oct-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro