Brasov by Night



Never Annoy the Nosferatu Primogen


7 noiembrie 2016, ora 23:37


Alice, Bogdan si Titus isi continua drumul catre centru, oprindu-se intr-un parc, sa poata vorbi linistiti.

Bogdan se uita de la unul la altul, vizibil frustrat, nervos chiar: "Si noi acum ce facem? Cui ii spunem? La cine dracu’ sa mergem?"

"In primul rand, sa le spunem si celorlalti, sa vedem ce au facut si ei acolo, chiar sunt curios cum a mers intalnirea" ii raspunde Titus. "Apoi poate ca ar fi bine sa-i spunem lui Balan. Dar tu ai spus ca ai intalnire in seara asta, la 2:30?"

"Daca reusesc sa ajung, bine. Daca nu, nu e atat de importanta acum."

"Voiam sa te intreb daca ai vrea sa vii cu mine la Gheorghe, mi-ar face placere sa-l cunosti si tu. As vrea sa incerc sa-ti explic si tie, si o sa auda si el, de ce am eu aversiunea asta față de Camarilla, poate o sa explice un pic si de ce te-am lovit in seara aia."

"OK..."

"La 3:30 ma intalnesc cu el. Daca tu crezi ca ai putea sa mergi si la intalnirea ta si sa vii si cu mine..."

"Intalnirea mea dureaza 5 minute, daca nu se lungeste Lucretia. Dar unde te intalnesti cu Gheorghe? Ca, daca nu reusim sa mergem impreuna, te prind din urma."

"Acolo, la Fantanita."

"OK."

"Dar tinem legatura. Tu gandeste-te..."

"Nu am ce sa ma gandesc. In momentul de față imi vine sa urlu. Vreau sa urlu la toata lumea: Ba! E Sabbatul aici! Voi ce vegheati?! Ne ascultati pe noi? Sunteti cu ochii pe noi? Asculti telefonul, apari din senin? Balan, bine ca esti cu ochii pe mine, nu vezi ca e Sabbatul in curte? Ti-a intrat Sabbatul in curte, ce faci?!"

"Voi credeti ca astia de aici au vreo legatura cu Sabbatul?"

="blue">... Au legatura cu pinguinii, fiindca nu mai pot sa zboare. E evident..." intra si vocile in vorba, facand-o pe Alice sa se uite in jur.

Bogdan observa imediat: "Esti bine?!"

"Deci, cineva face glume proaste, dar..." incepe fata, repede intrerupta de Titus: "Ce glume? De multe ori glumele pe care le-ai auzit au fost, de fapt, indicii valoroase."

"Pai spuneti-mi ce indiciu pot sa fie pinguinii care nu mai pot sa zboare."

"Pai... Pinguinii sunt pasari si imi imaginez ca... nu stiu... e... e o metafora, probabil, la mijloc."

"Mda..." raspunde Alice aproape mormaind. Ii este putin dificil sa simpatizeze cu Titus in acest moment: "Evident ca pinguinii sunt pasari, nu despre asta e vorba!"

Insa nu se pot hotari asupra a ce ar fi mai bine sa faca, dar nici nu ar vrea sa ii sune pe ceilalti, nestiind daca intalnirea lor a luat sfarsit. Pana la urma, Titus ii trimite un mesaj lui Alex: "Care e situatia? Avem si noi sa va povestim cate ceva."

Mesajul ajunge la Alex inainte sa fi parasit parcarea si poate sa raspunda: "Noi am terminat intalnirea cu bine. Eu ma duc la treburile mele, Iustina merge sa isi ia cadoul."

"Pe la cat sunteti inapoi la apartament?"

"Eu nu stiu cand voi ajunge. Sun-o pe Iustina, daca e ceva urgent" mai scrie Alex, inainte de a porni masina si de a ignora telefonul - simtul datoriei, dar mai ales al poftei, este destul de puternic. Ultimul mesaj al lui Titus ramane necitit: "Bine, tinem legatura."

Titus se intoarce catre ceilalti doi: "Haideti sa ii dam un telefon Iustinei, sa vedem... Mai e timp, si pana la 2:30, si pana la 3:30... Poate vedem ce face si ea. Nu stiu, voi ce ziceti? Banuiesc ca sunteti de acord sa le spunem si celorlalti."

"Celorlalti, adica...?" intreaba Bogdan nedumerit.

"Iustinei si lui Alex."

"Pai sigur ca le spunem, e primul lucru pe care il facem! Dar intrebarea e: cui altcuiva spunem? Ce-o sa fac, o sa ma duc sa-i spun..." Isi da seama ca nu crede ca Balan e cu ochii pe ei, dar tot isi coboara vocea inainte de a continua: "Da’ trebuie eu sa merg sa-i spun? Eu, Neica Nimeni, care am fost facut acum o luna, eu trebuie sa merg sa-i spun ca i-a intrat Sabbatul in oras?"

Titus pune o mana pe umarul lui: "Bogdan, dar ce s-a intamplat cu tine? Ca tu ii erai foarte loial lui Balan."

"Dar ma enervez! Cum se poate asa ceva?! Oameni dispar de pe strada si Camarilla ce dracu’ face?! Am crezut ca le pasa, am crezut ca, totusi, stiu ce dracu’ fac! Orasul lor! Marele Principe! Astia au grija de curtea lor sau sunt gata sa sara din barca la prima chestie? Noi, de fapt, ce facem aici?!... Scuze, Titus, nu e vina ta, nu ma rastesc la tine, dar sunt ingrozit! Valorile Camarillei! O sa stea si-o sa-si dea ochii peste cap si o sa ne intrebe ce parere avem despre orasul dansului sau cum formuleaza el, nu stiu, si intre timp se intampla chestiile astea!"

Titus isi drege glasul si zambeste din coltul gurii, gandindu-se ca el le-a spus asta de la inceput, dar tace.

Alice isi pune o mana pe umarul lui Bogdan: "As vrea sa pot sa iti spun ca ma indoiesc ca Balan nu stie asa ceva, dar nu uita ce a facut propriul lui pui si nu a bagat de seama... Eu nu as pune prea multa baza in omniscienta lui Balan."

"Da, foarte bine zici... Nu stiu de ce am trait cumva cu impresia asta, ca el stie, ca poate sa faca de toate."

"N-are cum sa le stie pe toate nici el" ii spune Titus.

"E suficient de batran ca sa stie sa blufeze bine" isi continua Alice ideea, inainte ca Bogdan sa le raspunda din nou: "Sa inteleg ca nu-i place Pariu cu viata?"

Alice chicoteste: "Nu cred ca ai putea sa te uiti la ceva atat de lung fara sa te intereseze macar un pic."

"Stati un pic!" ii intrerupe Titus. "Daca noi acum l-am suna pe Balan si i-am spune? Pana la urma, aia sunt acolo, nu a trecut atat de mult timp de cand i-am vazut, ar putea organiza un flagrant. Hai sa-l sunam sa-i spunem ca sunt niste creaturi acolo si poate tirmite pe cineva! Ne-am facut datoria si i-am spus."

Bogdan nu este, insa, la fel de increzator: "Telefon, nu. S-a suparat cand i-am trimis mesaj si l-am intrebat daca are cumva o drona."

"Da, bine! Pe mine ma cam doare undeva daca se supara ca ii dau un telefon. Ii dau un telefon sa-i spun o informatie. Nu e el cel care e responsabil cu informatiile si cu reteaua de chestii de-astea in Camarilla?"

"Atunci, nu stiu... Sa ne intalnim intai si cu ceilalti si dupa aia sa decidem? Sa-l sun acum si sa-i spun primul lucru...?"

"Cred ca intai trebuie sa discutam cu ceilalti si dupa aia cu Balan, dar... Trebuie sa vorbim cu Balan" le spune Alice.

Titus este nerabdator: "Dar pierdem oportunitatea! Uitati, Alex e plecat in treaba lui, o sun pe Iustina."

Telefonul Iustinei suna in timp ce fata, impreuna cu Dinu, se indreapta incet, pe jos, catre strada Sitei. Recunoaste numarul lui Titus si raspunde imediat: "Buna!"

"Iustina, uite, nu avem foarte mult timp... Am fost acolo, la cladirea aceea, si i-am vazut pe doi care pareau sa fie vampiri si au intrat cu niste creaturi ciudate, nu stiu ce erau, noi ne-am retras si... Aia cred ca sunt inca acolo, ne intrebam daca sa-l sunam pe Balan sa vina... nu stiu... tu ce ai zice?"

Primul reflex al Iustinei este sa se incordeze cand il aude spunand la telefon "vampiri", inainte de a-i raspunde hotarata: "Suna-l!! Ii spui ca e urgent, va vedeti si ii povestesti."

In acelasi timp, Bogdan se repede catre Titus, ii ia mana cu care tine telefonul si vorbeste repede: "Hai, ca acuma e +10% la XP, e momentul perfect sa facem level-up si sa ne omoram cu vampirii aia! Bine, hai ca te-am pupat, pa, pa!"

Titus inchide telefonul, fara sa ii mai spuna nimic Iustinei, care se trezeste vorbind singura: "Nu ii da detalii la telefon, spune-i ca e musai sa va vedeti... Bine, Titus, bine ca m-ai lasat sa vorbesc singura..."

Fata pune telefonul in buzunar gandindu-se ca ar trebui sa se poata descurca singuri sa ii spuna lui Balan ce au vazut acolo.

Inainte ca Balan sa ii raspunda, lui Titus ii vine o alta idee: "Auzi, Bogdan, ziceati ca poate sunt chiar aia care au fost rapiti... Daca i-a platit cu ceva si ar renunta la ceva care ar semnifica zborul si acum arata ca niste pasari care nu mai pot zbura?"

Nu are noroc cu primul apel catre Balan, il intampina casuta vocala si inchide suparat. "Mai sun o data, dar voi ce parere aveti? Alice, semanau cu pinguini aratarile alea?"

Alice il priveste putin confuza: "Acuma ca zici, banuiesc ca prin prisma malkaviana seamana cu niste pinguini..."

Dar Titus nu renunta: "Bogdan, nu spuneai ca astia au fost ademeniti cu ceva de mancare?"

"Da, asta mi-a zis Muscă - ii duce undeva si ii ajuta. Ii ajuta, pe dracu’! Chestiile alea pe care le-am vazut... nu cred ca cineva s-ar oferi voluntar sa i se faca asa ceva!"

"Da, si tu crezi ca aia au intrebat si le-au aratat exact cum or sa ajunga!"

"Nu, evident ca nu! I-au luat cu forta si i-au nenorocit!"

"Oare la ce ii folosesc? O fi ceva Tremere care experimenteaza lucruri si creaturi?"

"Se poate..."

Cu gandul la acele aratari, Alice isi indreapta atentia catre Retea, intreband daca ei sunt pinguinii despre care tot aude. "... Nu ... Pinguinii sunt mai mari ..." "Mai mari?!" exclama ea surprinsa, fara ca vocile sa o bage in seama: "... Mai batrani ... Au tendinta sa stea in munti ... Ah, si mai era... Stai asa, stai asa... Mai era... A, da, si o boala teribila care ii cuprinde pe toti, Dumnezeule! Fugi! ..." dupa care incep sa urle si sa se manifeste din ce in ce mai putin controlabil.

Reuseste sa se abtina, desi fiecare celula din corpul ei ii urla sa o ia la goana si sa se indeparteze cat de mult poate. Din reflex, isi duce mainile la urechi, desi stie ca nu ajuta la nimic, ca zgomotul nu vine din afara si, dupa ce se linisteste, se uita la ceilalti: "Aparent, pinguinii sunt mai mari si mai batrani si stau in munti! Asta s-ar putea sa fie boala aia de care mai ziceau."

Este suficient sa mentioneze cuvantul "boala" ca Titus sa se cutremure putin, in timp ce il suna din nou pe Balan. De pe partea cealalta aude ceva ce pare sa fie Parazitii, in tot cazul ceva hip-hop dat foarte-foarte tare, dupa care, tusind: "Da, frate, zi!"

"Domnule Balan..."

"Stai asa... Da... Nah, glumesc! E OK" si aude tusea inconfundabila a lui Balan.

"Sunt Titus, suntem aproape de fosta fabrica Kraft si acolo sunt niste creaturi... ciudate, cu cioc si gheare lungi. Va spune ceva?"

"Hm... Momentan, nu. Ce s-a intamplat?"

"Cred ca mai bine vi-l dau pe Bogdan sa va povesteasca" si ii intinde telefonul lui Bogdan.

"Bine..."

"Alo?" spune Bogdan, putin nesigur.

"Zi, ma, copile."

"Ne putem intalni undeva, repede? E urgent, va rog!"

"Hm..." Balan sta si se gandeste putin.

"Noi suntem pe langa Parcul Central."

"In spate la Dramatic. 10 minute."

"Perfect. O sa fim acolo."

"Aruncati telefonul asta" este tot ce mai aude, inainte ca Balan sa ii inchida.

Imediat ce inchide apelul, Bogdan arunca telefonul pe cea mai apropiata cladire pe care o vede, spre oroarea lui Titus. "Mi-a zis sa-l arunc... Lasa, ca facem rost si de cartela noua."

"Dar puteam sa distrugem cartela, ce-aveai cu telefonul?! Acum sta acolo cu cartela, daca suna cineva? Daca il gaseste cineva? Aveam mesajele pe care le-am schimbat cu Alex!!" izbucneste Titus, in timp ce se uita disperat incercand sa isi dea seama unde a aterizat telefonul, cu gandul sa il recupereze mai tarziu.

"Vai de capul meu... Imi cer scuze..."

"Nu-i bai, ce-a zis Balan?" intreaba Titus, schimbandu-si brusc atitudinea.

"A zis ca in spate la Dramatic in 10 minute."

"Tu stii unde este, hai sa mergem repede."

"Stai! Ceilalti ce au zis?!"

"Iustina a zis sa il sunam pe Balan, deci e bine."

"Pai si ea nu vine?! Alex?"

"OK, stai sa-i trimit un sms... Ah, am uitat, nu mai am telefon!"

"Ia-l pe al meu, gata, uite!"

Titus ii scrie Iustinei: "Noi ne vedem cu tata in 10 minute la Teatrul Dramatic."

Iustina, care merge in directia opusa si care a ramas cu impresia ca au investigat ceva si doar au de dat raportul, raspunde calma: "Eu nu ajung, mai am treaba. Alex are si el treaba."

Mesajele urmatoare, unul scris de Titus, celalalt de Bogdan, raman necitite: "Bine, ne vedem la apartament mai incolo" ... "Ochii in 3,14." De cand a auzit ca dispar oamenii strazii intr-o cladire abandonata, fata si-a inchipuit ca este vorba de Sabbat, ca nu face nimeni acte de caritate, dar, pe de alta parte, ceilalti au fost doar sa vada despre ce este vorba, ca urmare, ca sa vorbeasca cu domnul Balan si sa de alarma, ei sunt cei mai indicati, nu au nevoie sa rastalmaceasca cineva ce au ei de spus si ii crede in stare sa se descurce singuri. Prioritatea ei in seara aceasta este doamna Schmitz.

Cei trei se indreapta catre Teatrul Dramatic. Curtea din spate este intunecata, singura lumina este un bec chior aflat deasupra usii din spate a teatrului. Bogdan nu pleaca de langa Alice, tinand-o in continuare de mana, incercand sa o faca se simta cat mai confortabil; s-a obisnuit cu ea soptindu-le din cand in cand vocilor, dar de data aceasta reactia ei a fost mult prea puternica, ceva se intampla.

Vocile sunt in continuare acolo: "... Are masca vesela ... Intrebarea e daca are si o față reala ... Alice Cremene! Alice Cremene! Alice Cremene! ... Au ingropat o gramada de râsete sub teatrul asta ... "

Alice se sprijina incet de Bogdan, lipita de el, dand din cand in cand din cap, ca reactie la ceea ce ii spun vocile; nu incearca neaparat sa le ignore, dar nici nu are chef de bombanitul lor din care nu intelege mare lucru.

Dupa cateva minute, un boschetar se apropie de ei, imbracat in haine ponosite, cu o sapca pe cap, care ii ascunde o mare parte din față. Se sprijina cu fundul de un perete si scoate o sticla de ceva albastru din care incepe sa bea, fara sa se uite in directia lor, ignorandu-i complet.

Bogdan se uita cu atentie la el, dar nu il recunoaste: "Hei, cu ala ce-i?" le sopteste celorlalti. "O fi Balan? Ce dracu’ facem? Ii dam tarcoale, ne ducem sa vedem ce-i cu el? Alice, ai cum sa te uiti la el, sa vezi daca e ca noi?"

Alice se dezmeticeste brusc: "Cine...? Ce...?"

"Uite, tipul ala, ai cumva cum sa te uiti la el mai bine? Stii ce zic... Eu nu-l recunosc, nu l-am mai vazut... O fi Balan, oare?"

Inca nehotarata, Alice se face nevazuta si se apropie de individ. In momentul in care ajunge langa el, omul se intoarce catre ea si ii vorbeste direct: "Da, cu ce va pot ajuta?" si isi da seama ca nu mai este ascunsa privirilor lui.

Fata face un pas in spate, incercand sa nu para surprisa: "Scuze, trebuia sa va intalniti cumva cu cineva aici?"

"Da, dar asta este treaba mea si a tovarasilor mei, de ce ma agresezi cu intrebarile astea?"

Bogdan se apropie si el: "Nu esti de parere ca ar merge un Carpati super-bine cu spirtul ala? Poate un episod din Pariu cu viata? Ce zici, suna bine?"

"Nu. Fumatul e o unealta oprimatoare a clasei capitaliste. Nu."

"In acest caz o sa va lasam sa savurati spirtul in tihna. O seara faina."

"Ah, abandonandu-ma, deci!" si incepe sa rada, ca apoi sa le vorbeasca cu vocea lui obisnuita, intrerupt din cand in cand de tuse si horcaieli: "Da, vino sa vezi violenta inerenta sistemului. Asa, cu ce pot sa va ajut?"

"Domnule Balan, imi plac foarte mult momentele acestea si sper din suflet sa prindem multe alte momente similare. Dar problema e..." si priveste spre Titus, cerand cumva confirmare ca face bine sa-i spuna ce a vazut. Titus, care se apropiase si el, da din cap aprobator, facandu-l pe Bogdan sa continue: "Domnule Balan, cu Sabbatul ce se mai aude? Care e planul?"

"Momentan ii asteptam, vedem ce se intampla."

"Ii asteptati... Pai bun, dar sunt aici, domnule Balan! Sunt aici! Tocmai am fost la fabrica, la Kraft, aveau flacari, aveau hidosenii pe langa ei, aveau o armata intreaga de sobolani! Ce asteptam? E in regula sa fie acolo? Este un plan de-al Camarillei, ii lasam sa se apropie si dupa aia le smulgem covorul de sub picioare? Ce se intampla?!"

"OK... Deci, ceea ce imi spui tu este ca e o haita a Sabbatului in ruinele fostei Uzine Dezrobirea, da?"

"Da. Una din multele, se pare."

"Dar nu stim daca sunt sigur Sabbat" intervine Titus.

Bogdan, insa, este foarte hotarat: "Eu nu stiu cine-s aia, dar eu sunt sigur ca nu sunt Camarilla! Eu sunt sigur ca nu sunt de partea noastra, pentru ca au rapit oameni de pe strada, oameni pe care eu ii cunosteam si... nici nu stiu cum sa va explic ce le-au facut... Sunt niste hidosenii! Au cioc! Sta carnea pe ei cum stau rufele pe gard si totusi iti dau impresia ca or sa te franga in doua in maini. Abia misca, iti dau impresia ca sunt tancuri... Ce e aia?!"

"Pai, din cate imi spui tu, se pare ca e un Tzimisce undeva in oras, ceea ce interesant. Iti multumesc ca mi-ai spus."

"Pai bun, da’... Va rog sa ma iertati pentru cutezanta, sunt perfect constient ca, daca nu ati fi bagat mana in foc pentru noi, nu am fi fost aici, dar este in regula sa va spun eu lucurile astea, care am fost Imbratisat acum o luna? Principele ce pazeste? Ca zice ca e orasul lui. El de ce nu stie? Care-s masurile, ce se face in legatura cu asta? Or sa ne napadeasca, or sa ne rupa in bucati! Cand o sa intre rahatul in ventilator, fiecare o sa fuga pe cont propriu?"

"Bogdan... A mai fost cineva inainte de voi acolo? Nu. A mai aflat cineva inainte de voi de asta? Nu! Nu inteleg de ce presupui ca tu nu ai putea fi primul intr-un loc. Acum, ca am rezolvat chestia asta, ceea ce urmeaza, daca esti atat de preocupat de procesul informational, eu..." se opreste inecat de tuse. "... Stai asa..." spune el, tusind in continuare si oprindu-se sa isi aprinda o alta tigara"Bun... Eu o sa-l instiintez pe Principe si vedem ce facem mai departe. Dar aia este o chestie care tine de mine si de Principe."

"Am inteles, domnule Balan."

"Stii ce? Du-te tu si spune-i Principelui!"

"Sunteti sigur? Daca imi spuneti sa ma duc, atunci ma duc."

"Mhm... Da, o sa mergeti toti trei si o sa-i spuneti Principelui ce ati vazut si o sa vedem ce se intampla mai departe, bine?"

"Da, foarte bine, asa o sa facem."

"Si, domnule Balan, merge asa, fara programare, la Principe?" intreaba Titus.

"O sa sun eu inainte."

"Deci chiar acum? Chiar acum sa mergem?"

"Da. Sa speram ca asta o sa-l linisteasca pe tanarul meu prieten."

"Doar din curiozitate" spune Bogdan. "Dumneavostra nu sunteti nelinistit? Se intampla frecvent asa? Adica eu am avut impresia ca, fiind adus târâș-grăpiș intr-o sala de judecata in care Principele in marinimia lui si, desigur, la bunavointa dumneavoastra, a decis sa ne lase in viata, eu vazand indivizi peste tot, oameni care ma tineau pe jos, nu ma lasau sa ma ridic... Eu am avut impresia ca Principele are ochi peste tot si ca, fiind orasul lui, o sa fie atent..."

"Eu sunt ochii aia, ce nu intelegi?! Tu ai patit o chestie, eu am aflat si ii transmit Principelui."

"Sigur..."

"Deci la ce ora o sa-i spuneti Principelui ca o sa fim acolo?" revine Titus la ceea ce il preocupa.

"In juma’ de ora." Balan isi stinge tigara si o arunca. "Bun... Deci, ailalti doi unde-s?"

"Alex spunea ca care ceva... Nu stiu, au fost amandoi, si el, si Iustina... S-au dus sa vorbeasca cu domnul Dinu Alexandrescu despre o pictura, a fost ceva negociere intre Primogena clanului Toreador si Theresia Schmitz si Dinu... Dar stiti despre ce e vorba, ca v-a solicitat Iustina mai demult informatii despre domnul acesta. Intre timp ne-am intalnit cu el..."

"Hm... Mda... Bine... Era bine daca erati cu totii impreuna."

"Dar ii putem chema si pe ei, cred ca Iustina o sa vina imediat ce o sa auda ca mergem la Principe."

"Chemati-i. Aveti juma’ de ora sa ajungeti acolo. O sa-i spun Principelui ca ajungeti in 40 de minute. Incercati sa nu intrati in perioada aia de 10 minute, da?"

"OK, o sa fim punctuali."

"Bun. Distractie placuta." Balan le face un semn din cap si dispare imediat in umbre.

In urma lui, Bogdan ramane consternat: "Am luat-o eu razna?! E anormal sa-mi fac griji pentru chestiile astea?"

"Nu stiu, Bogdan" ii raspunde Titus. "Poate chiar am nimerit noi primii acolo. Pana la urma, Balan nu ne-a salvat nici el din profund altruism. Acum noi suntem parte din ochii aia ai lui."

"Clar, dar... Nu stiu, am vazut cu totii cum se manifesta împuțiciunile alea de Sabbat si cum se comporta cu oamenii! E orasul in care am copilarit! Si ce sa fac? Sa ma uit la el, cum vin peste noi?!"

"Cred ca lucrurile astea s-au petrecut tot timpul, Bogdan. Cred ca tot timpul a fost teritoriul asta de bataie si de aia lor nu li se mai pare ceva grav. Noi vedem si spunem aoleu, uite ce face Sabbatul aici, dar cred ca pentru ei e ceva deja obisnuit, ii tin cumva la distanta si atat... Hai sa ii chemam si pe ceilalti si sa mergem."

"Sincer, pana in momentul de față nu am vrut decat sa fiu util Camarillei, cumva. Am sperat ca poate o sa-mi explice mai multe, o sa ne arunce si noua un os, o chestie... Poate vreau prea mult, poate ar trebui sa-mi tin naibii gura si sa fiu fericit cu faptul ca nu sunt o gramajoara de cenusa... De fapt, nici nu stiu... Chiar, noi daca o mierlim, ne facem cenusa? Ce se intampla? Sunt atatea lucruri pe care nu le stiu! Nici nu inteleg ce vad! Cum pot sa ajut? Cum pot sa-i trimit informatii lui Balan, mai mult decat ‘urmareste-l pe ala’? Nici nu stiu, de fapt, ce e pe lumea asta, fir-ar sa fie!"

Titus il bate usor pe umar: "Te inteleg perfect, dar cred ca pana acum ne-am descurcat cat de cat bine. Daca Balan voia altceva de la noi, ne-ar fi zis si, oricum, asteptam cu totii momentul in care vom fi azvarliti din cuib si o sa putem sa luam mai multe decizii de capul nostru. Dar, pana atunci, ii sunati voi pe Iustina si pe Alex?"


Înapoi: Things We Don’t Speak About
Urmează: The Things One Does for Love...

10-oct-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro