Brasov by Night



Ice + Fire = Love


7 noiembrie 2016, ora 22:37


Iustina isi schimba repede hainele, isi prinde cateva suvite rebele, scapate din coc si se uita la Alex: "Tu ziceai ca aveai treaba pe la 12.30, nu?"

"Da, la ora aceea trebuie sa fiu undeva."

"Crezi ca ai putea sa stai cu mine, pana trebuie sa pleci?"

"Sigur! Pana atunci, sunt la dispozitia ta."

"Sau macar pana vin ceilalti la intalnire, ca am o temere sa raman singura in galerie."

"Da, da, te inteleg... Si cu Fabrica de ciocolata a lui Bogdan? Ai vazut si tu mesajul, nu?"

Fata isi verifica telefonul: "Aha... Dar eu nu am cum sa ajung la acea ora pentru Fabrica de ciocolata pentru ca musafirii mei vin dupa ora 11..."

"Mda, si eu trebuie sa fiu in alta parte la 12:30..."

"Atunci ii scriu lui Bogdan ca noi avem musafiri."

"Da, cel mai bine asa."

Pornesc spre galeria de arta, Iustina intentionand sa ajunga acolo inaintea celorlalti, sa se asigure ca este totul in regula, dar si sa aiba timp sa ii trimita un mail lui Horatiu Balan, pentru ca nu stie daca vor avea timp destul sa ii povesteasca cu alta ocazie:

Vanatorii din sezonul curent

- sunt agenti guvernamentali, dintr-o unitate militara necunoscuta - DAS; foarte bine ascunsa, nu sunt referinte la ea, nu sunt nume in clar pe nicaieri, adresele de mail sunt impersonale si bine securizate; folosesc cel putin o arma ilegala - o carabina cu tevile scurtate, cu cartuse cu fosfor alb;
- cred ca au iesit la iveala destule dovezi pentru a trezi suspiciunea ca rapoartele lor sunf false: Alice a primit un semn ca nu ar trebui sa mai avem surprize din partea lor, cel putin au parasit orasul;
- cine detine apartamentul in care au stat? Poate persoana respectiva a inchiriat intamplator sau poate este un contact brasovean de-al lor;
- nu ar trebui sa existe slujitori printre angajatii de la hotel sau club, posibil sa fi vazut pe cineva acolo, dar sa nu fi stiut despre ce e vorba, pentru ca au zis ca totusi era om;
- problema ramane, insa:
- echipamentul este portabil si il pot folosi individual oriunde, potential usor de instalat si in alte locuri unde sunt folosite detectoare sau scanere;
- pe Gheorghe l-au confirmat si raportat deja, au confirmat functionalitatea echipamentelor; de asta disparitia lor nu ar fi rezolvat nimic si singura sansa era sa atragem atentia ca au fabricat dovezile; noroc ca au spus despre filmarile cu vampirul salbatic, inclusiv ca nu au mai facut nimic, motivand convenabil au fost sabotati;
- au cel putin doua locatii cofirmate, la pietre au dat si de un lup; i-au vazut si pe baieti, dar sansele sa-i recunoasca sunt minime, pentru ca a fost pe neasteptate si cam tensionata situatia;
- m-am imprietenit cu niste oameni, posibil sa aflam daca mai dau tarcoale si altii;
- am mai descoperit o echipa de vanatori:
https://veghea.fandom.com/ro/wiki/Pagina_principală;
- indiferent ce ar fi, par sa fi dat crezare dovezilor: vanatorii nostri au primit un mesaj nu chiar dragut de la
ion.cainaru@veghea.ro;
- poate aveti resursele necesare sa-i cautati. Dupa nume si dupa un avetisment primit de Alice, ceva cu un loc cu cruce, as presupune ca sunt din tabăra celorlalti. Este vreun loc in Brasov care sa aiba o cruce ca element central foarte important sau impunator, altul decat cimitire sau crucea de pe turla bisericii? Ar putea fi un centru de coordonare.

I.R."

Apoi mai arunca o privire in incapere, sa fie sigura ca au destul loc si ca niciunul nu va sta cu spatele la usa, tragand scaunul ei putin mai in spate. La urma, pune trandafirul pe masa, in paharul pe care l-a adus de acasa, ca semn discret ca acesta este un teren neutru pentru cei doi musafiri, domeniul Primogenului Toreador.

Cei doi ii asteapta pe ceilalti in galerie, urmand sa mearga apoi in camera din spate. Fata se simte mult mai bine, avandu-l pe Alex alaturi, are incredere in el si ii prieste atitudinea lui nonsalanta.

"Alex, cand vor veni musafirii, pana se face ora la care ar trebui sa pleci si tu, ai putea sta in partea din față a galeriei? Tu vezi foarte bine in intuneric, nu ai avea nevoie de lumini aprinse si as fi mult mai linistita stiindu-te pe tine acolo tinand sub supraveghere galeria, strada, orice miscare suspecta sau nepotrivita pentru aceasta ora."

Isi petrec timpul vorbind despre maruntisurile carora pare sa nu le vina niciodata randul, fata intrebandu-l curioasa despre unde a fost ultima data, ce a facut cu Titus, cum merge masina, ce se mai intampla pe la atelier. Bineinteles ca nu pierde ocazia sa il roage sa aiba grija in seara aceasta, ca e un pic cam secretos si, daca are nevoie de ajutor, sa dea un semn - imediat ce se termina intalnirea ei, i se poate alatura.

"Poti sa fii sigura ca, daca am nevoie, o sa te chem. Imi pare rau ca nu putem fi si cu Bogdan, dar s-au suprapus toate lucrurile si, de unde inainte nu stiam ce sa facem cu timpul, acum nu ne mai ajung noptile intregi. Oricum, poate intr-una din serile urmatoare vii cu mine la atelier, ca tot ziceai ca vrei sa ma asisti sa aranjam pe acolo pentru cand mai vin prietene de-ale mele in vizita" zambeste el cu subinteles.

"Da, da! Am ceva pregatit pentru tine, exact pentru aceste ocazii!" zambeste si fata.

"Iar masina... e buna, ne facem treaba cu ea. Cand mai am timp si sunt la atelier, o sa incerc sa o mai aranjez sa mearga mai bine. Chiar daca la exterior o sa o las cat mai ponosita, sa nu sara in ochi, vreau ca, la o adica, daca ne trebuie, chiar sa putem fugi cu ea. Uite, cum am fost cu Titus atunci, ne-ar fi prins bine sa nu trebuiasca sa venim cu un taxi, din care sa ne dam jos si sa ne vada aia. Daca aveam masina noastra, ne parcam acolo, frumos, farurile stinse, puteau sa spuna ca au venit doi indragostiti sa se giugiuleasca, nu veneau sa vada. Asa, s-a oprit taxiul, au coborat doi oameni in pustietate, bineinteles ca le-a sarit in ochi."

"Ar fi fost o treaba, Titus si Alex giugiulindu-se in padure la Pietrele lui Solomon!" chicoteste Iustina.

"Nu insemna neaparat sa ne si giugiulim!" se uita Alex chioras. "Doar ma gandesc la ce ar fi presupus oamenii din afara."

Dar in timp ce ii raspunde Iustinei la intrebari si incearca sa pastreze o minima conversatie, Alex nu poate sa nu-si dea seama ca gandurile lui se intorc treptat-treptat la Evelin, la modul in care l-a imbratisat, in care l-a atins, in care si-au petrecut impreuna o buna parte din seara precedenta. Asteapta cu nerabdare sa o revada.

Pentru el, a fost o surpriza extraordinar de placuta momentul in care a gustat din cupa, iar cand a inceput sa simta acel sentiment de apropiere de Evelin, deja totul s-a schimbat in mintea lui, ea n-a mai fost nicidecum Seneșal. Desi inainte isi facuse oarece planuri, gandindu-se ca nu ar strica sa intre in grațiile mai-marilor, dupa acea cupa deja nu mai conta. Conta doar Evelin ca persoana, iar Sarutul ei a fost aproape Nirvana.

Se gandeste ca, intr-adevar ea stie cum sa se bucure de neviata si incearca sa-si imagineze cum vor decurge lucrurile in seara aceasta. Gandurile lui nu merg mai departe, nici nu-si pune problema ce se va intampla intr-un viitor mai indepartat.

Iustina isi da seama ca Alex este distras de ceva, raspunsurile lui nu au frecventa obisnuita si pare oarecum absent. Incearca sa puna cap la cap franturile de informatii pe care le are, nu-si da seama ce ar putea face sau, mai degraba, ii este greu sa isi dea seama despre ce ar putea sa fie vorba, dar nu apuca sa se gandeasca prea mult, pentru ca exact atunci usa galeriei se deschide.

In cadrul usii apare Theresia Schmitz, imbracata impecabil ca de obicei, elegant, dar rece in acelasi timp, parand aproape dezamagita, la fel ca si data trecuta, de prezenta celor doi, de lucrurile care i se intampla si, de data aceasta, de locul in care se afla.

Se uita la ei, peste rama ochelarilor: "Buna seara, copii. Sa inteleg, deci, ca domnul Alexandrescu inca nu a venit?"

"Buna seara. Inca nu a venit, dar inca nu a intarziat" ii raspunde Iustina zambind usor.

"Mhm... Am inteles. Bine, pai in cazul asta, cand se presupune ca va veni domnul Alexandrescu, totusi?"

"Nu a dat niciun semn ca ar intarzia, deci va fi la ora intalnirii."

"La 11 jumate, deci?"

"Eu asa sper. Este in interesul dansului sa fie aici."

"OK. Bun, bun. Asta ne da putin timp sa ne orientam in privinta unor chestii... Nu cred ca trebuie sa va spun ca voi apartineti Camarillei, Intreaga voastra coterie, de altfel, apartine Camarillei."

"Asa este, nu trebuie sa ne spuneti."

"Bun. Pai atunci, o sa va amintesc, totusi, ca loialitatea voastra fiind din punct de vedere legal față de organizatia noastra, cu siguranta ca ma veti ajuta sa il conving pe domnul Alexandrescu sa ne cedeze anumite interese de-ale lui..." si se uita la Iustina: "Ceea ce imi doresc eu este ca Dinu sa-mi cedeze acces la centrul de recoltare de la Spitalul Marzescu... Voi sunteti din Brasov?"

"Nu" raspunde Alex.

"Si tu, esti din Brasov?" intreaba, continuand sa o priveasca pe Iustina.

"Nici eu nu sunt din Brasov" raspunde fata senina.

"Nici tu nu esti din Brasov... Mhm... Am inteles... Pai inseamna ca nu stiti... Bine... La Spitalul Marzescu, pe langa o ruina din toate punctele de vedere, este de asemenea si locul unde se afla centrul de transfuzii sanguine si locul unde se doneaza sange. Fara indoiala ca, pentru persoane care se afla in... conditia noastra, o astfel de institutie medicala este foarte importanta si interesanta din multe puncte de vedere. Sunt dispusa sa-i dau imobilul lui Dinu, daca el imi permite sa extrag din cand in cand cateva sortimente speciale, sa zicem, care ma intereseaza in mod particular. Intotdeuana m-am intrebat cum a pus el mana pe un loc ca ala si pe cine are acolo, fiindca a reusit sa se infiltreze foarte-foarte bine."

"Ar avea vreun motiv pentru care sa nu accepte aceste transferuri, din cand in cand?"

"Da, e foarte-foarte protector legat de modul in care a obtinut acces acolo. Intelegi? Nu ne spune pe cine are acolo. Sincera sa fiu, putin imi pasa. Dar aceasta grija a lui pentru cineva care e acolo, face foarte greu accesul meu la materialele de cercetare de care am nevoie. Si voi cu siguranta ca o sa ma ajutati cu chestia asta."

"Exista si o alternativa? O altfel de favoare pe care v-ar putea-o face in schimbul folosirii cladirii?"

"Hm... Hai sa ne gandim... Mda, mi-as mai dori ceva. Mi-as mai dori ca la urmatoarele intalniri ale Curtii Serenissimului nostru Principe Dinu sa sustina mai multe fonduri pentru clanul Tremere. Ma refer la bani si la... resurse, sa zicem."

"In ce fel ar trebui sa le sustina?"

"Exista in partea asta de lume... Ah, am uitat, voi sunteti relativi proaspeti... Clanul Ventrue, din care Alteta-Sa, Principele nostru face parte, are o particularitate... interesanta, sa zicem. Ei au gusturi foarte-foarte clare in cee ce priveste persoanele din care se pot hrani. Odata stabilit acest gust extrem de rafinat, le este foarte greu sa se hraneasca din oricine altcineva. Ceea ce inseamna ca toti acesti Ventrue, teribil de bogati sau, ma rog, o buna parte dintre ei, trebuie sa depuna eforturi suplimentare pentru a-si asigura sursele de hrana. Vedeti unde ma duc cu asta?" Se opreste, se uita la ei peste ochelari si asteapta.

Alex inclina usor din cap.

"Ai vreo idee?" il intreaba ea.

"Presupun ca, din muritorii care se duc acolo, unii exact pe gustul celor din clanul Ventrue."

"Contribuiti in vreun fel la cresterea acestor sanse?" intreaba Iustina.

"Da, exista membri ai Camarillei care contribuie in mod foarte direct la cresterea acestor sanse si la a se asigura ca acest clan al stapanitorilor primeste tot ceea ce isi doreste. Hai sa fim seriosi, care e cel mai important export al tarii asteia? Nu ma refer la lumea noastra, ci la lumea muritorilor."

Alex ridica din umeri: "Nu am nicio idee."

"Domnisoara, tu?"

"Acum, ca ati pus problema asa, nu ma pot gandi decat la... traficul de... persoane" raspunde Iustina incet.

"Oau, felicitari! Tu chiar pari sa fii atenta! E important, pentru ca... Si asta este..." spune Theresia, atingandu-si palmele una de cealalta, "asta este un moment din care am putea invata cu totii ceva, copii".

Un val de aroganta si de raceala emana din Theresia, dar in acelasi timp cei doi isi dau seama ca ar fi bine sa fie atenti.

"OK. Noi si cei ca noi urmam marile concentratii de oameni fiindca ne este foarte usor sa ne hranim din ei. De asta avem Mascarada si de asta Camarilla apara Traditiile. Bun, din cauza asta este foarte important ca noi sa incercam, cel putin, sa fim la curent cu trenduri si alte lucruri care se intampla in lumea muritorilor si sa ramanem relevanti. Asta inseamna si sa stim cum stau lucrurile in toate domeniile, cum ar fi ca Romania este una dintre tarile importante in privinta traficului de persoane. Absolut deloc surprinzator, Camarilla are, sa zicem, cateva degete si in placintica asta."

Dupa cateva clipe de pauza, Theresia continua: "Acum, Dinu fiind Brujah si placandu-i sa lase impresia ca este teribil de preocupat de vietile muritorilor si asa mai departe, se impotriveste foarte puternic chestiei asteia, spunand ca este sub demnitatea lui, si ca... nu mai stiu, ceva despre Prometeeni, care sunt o grupare de mult disparuta a clanului lui, in fine... Deci, una din doua: fie dragul nostru domn Alexandrescu imi permite sa extrag din cand in cand cateva flacoane de perfuzie din sortimente la alegerea mea, fie ma ajuta sa obtin mai multe... sa zicem, resurse, pentru clanul Tremere la urmatoarele 3-4 sedinte de Elysium. Voi o sa ma ajutati sa obtin asta. Intrebari?"

"Deocamdata nu" spune Iustina, inca nedumerita.

"Deocamdata, nu... Ma bucur sa aud. Bine, in cazul asta, nu trebuie decat sa-l asteptam pe Dinu, imi inchipui. Nu?"

Amandoi inclina din cap, fara sa spuna nimic, in timp ce Theresia se asaza pe scaun picior peste picior si efectiv fixeaza usa. Alex ramane in tocul usii, cu un ochi afara, inca atent la conversatie - ar vrea sa vada ce se intampla si in partea din față, si pe strada. Multumita faptului ca acum nu mai oboseste, nu il deranjeaza prea tare sa stea in picioare, oricum este ceva cu care este obisnuit.

Iustina ii cauta privirea, sa-i multumeasca ca a ramas cu ea in seara aceasta; ii pare rau ca a venit Theresia asa devreme, ar fi vrut sa mai vorbeasca putin cu el, dar probabil vor mai avea ocazii in care sa fie singuri. Schimbul lor de priviri pare sa fie de ajuns - Alex inclina usor din cap, in semn de intelegere.

Fata se gandeste putin la ce s-a intamplat mai devreme: Theresia a intrat pe usa, le-a spus exact ce vrea si, nu doar ca nici macar nu s-a chinuit sa se prefaca foarte mult ca a ajuns prea devreme, dar chiar este constienta de asta. A intrebat de Dinu, daca nu ajuns, doar de mentinerea unei aparente. Ii este clar: femeia a intrat, le-a latrat niste ordine si se bazeaza intru totul pe ei, poate cam prea mult, ca sa o ajute sa obtina ceea ce isi doreste.

Ce e drept, Iustina nu prea se astepta la altceva din partea ei, mai ales ca i-a dat putin de banuit cand au fost prima data la capela, pentru ca atunci ar fi trebuit sa schiteze macar un interes fata de ce ar putea sa vrea de la Dinu. La un moment dat trebuia sa puna niste conditii. Iar comportamentul ei nu este neobisnuit in lumina faimei clanului.

Iustina rupe tacerea: "Pe de alta parte, doamna, stiti ca eu ar trebui sa fiu impartiala la aceasta intalnire."

"Ar trebui...?" intreaba Theresia.

"... sa fiu impartiala la aceasta intalnire" repeta fata, crezand ca nu a fost auzita.

"Da? Am auzit ce ai zis, draga mea. Si te intreb: ar trebui?"

"Asa ar fi etic."

"Asa ar fi etic... OK... Mhm... Bine... Eu ti-am spus ce ai de facut si tu o sa discuti etica cu sora-mea cat de curand, OK?"

"De ce nu si aici?"

"Pentru ca aici am o treaba cu tine, ce nu intelegi? Bun, sa vedem cand va binevoi sa vina Dinu..."

Iustina, curioasa, profita de linistea asternuta si isi concentreaza atentia, in speranta ca va revedea jocul culorilor din aurele celor prezenti. In cazul Theresiei, nuantele sunt pale, specifice vampirilor, dar alterneaza: ar putea fi maro, mov, negru... Vede doar nuante inchise, fara sa isi dea seama care este exact culoarea dominanta.

Alex, in tocul usii, este pe de-o parte usor ingrijorat cu privire la intalnirea din galerie, pe de alta parte nerabdator, chiar entuziast la ce va urma dupa ce va lua pachetul si o va revedea pe Evelin.

Desi tot pale, culorile aurei lui ii dau Iustinei senzatia de ingrijorare, o usoara anxietate care distorsioneaza aura, dar culorile sunt ascutite, clipind ca si cum ar visa cu ochii deschisi, ca si cum nu e chiar prezent aici in totalitate. Verdele este cel care ii sugereaza preocupare, ingrijorare, obsesie. Ii este greu sa isi dea seama despre ce anume este vorba, dar ceva il preocupa pe Alex mult mai mult decat de obicei.

Ceea ce ii da de gandit este aceasta senzatie de preocupare intensa, pentru ca Alex nu paruse genul care sa fie atat de preocupat de ceva din jurul lui. Visarea cu ochii deschisi, varfurile ascutite ale aurei, obsesia, o duc cu gandul ca Alex ar putea sa inceapa sa se indragosteasca... Intai Titus, acum Alex... Se uita la el sugestiv si ii zambeste. Nu sunt lucruri care sa il preocupe pe Alex pana la obsesie... Dar o femeie ar putea sa fie...

Amandoi asteapta in tacere, Iustina cu ochii in tableta, sa ajunga si Dinu Alexandrescu la intalnire. Nu li se pare ca ar fi in pozitia potrivita de a initia ei o discutie prietenoasa cu doamna Schmitz; gasesc amuzant faptul ca Iustina ar putea sa-i spuna "matusa", dar pana si lui Alex i se pare ca ar fi o idee foarte proasta.

Theresia ii tine la o distanta politicoasa, dar rece, cu cateva vorbe aruncate in vant. In mod evident nu este interesata de ei, dar se bazeaza pe faptul ca o vor ajuta. Nu ii intimideaza prea mult insa, amandoi au oarece antrenament din vietile anterioare, cand ocupau posturi marunte, dar aveau de-a face cu atitudini similare.

Nu dupa mult timp, usa se deschide si Dinu intra in galeria de arta, imbracat in acelasi stil in care il vazusera mai devreme, suficient de elegant cat sa fie nelalocul lui in acel bar de motociclisti. Le spune tuturor "Buna seara", surprinzator, pana si Theresiei si asaza la masa.

In acelasi timp, Alex se indreapta spre camera din față, supraveghind ferestrele care dau in exterior, dar ascultand cu o ureche si conversatia in speranta de a intelege cate ceva din lumea confratilor.

"Am inteles ca avem de impartit ceva, draga mea" spune Dinu.

Foarte rece, bățoasă aproape, Theresia se uita la el: "Da, am inteles ca tu vrei ceva de la mine ca sa o ajuti pe sora-mea sa obtina nu-stiu-ce tablou de care, sincera sa fiu, nu-mi pasa. Mhm... bine... hai sa rezolvam chestia asta foarte repede, fiindca nici eu nu vreau sa fiu foarte-foarte mult in preajma ta."

Dinu o priveste foarte calm: "De acord. Dar inainte de asta mi-as dori sa-i intreb pe tinerii mei prieteni daca..." si se intoarce catre ei, "stiu ca pentru cei ca noi extremele de temperatura nu sunt in mod deosebit o problema, dar n-ati facut degeraturi stand in apropierea ei, nu?"

Alex nu pare sa fi auzit, asa ca Dinu isi intoarce privirea catre Iustina, care ridica ochii din tableta si pare foarte nedumerita, ca si cand nu ar fi auzit intrebarea.

"Mhm... Am inteles. Sper, totusi, ca sunteti nevatamati."

Frustrata si nemultumita, Theresia se uita la el: "Uite ce e, Alexandrescu, lucrurile sunt foarte simple. Tu vrei imobilul ala de pe strada Gradinarilor, in timp ce eu vreau acces la, sa zicem, cateva sortimente specifice de sange pe care contactele tale de la Spitalul Marzescu ni le pot oferi. Idei? Ganduri? Pareri? Ai ceva de spus?"

"Nu. Pur si simplu, nu. Altceva" raspunde Dinu calm.

"Hm, ma gandeam ca o sa fii refractar la asta, toata lumea stie ca esti... nenecesar de protector. Hm, bine. Alternativ ai putea sa-mi sprijini propunerile in Elysium prin care eu as primi mai multe resurse prin sistemul circulator."

Iustina vede cum i se schimba fața lui Dinu, cum i se inclesteaza pumnii de furie: "Pardon? Ce?!"

Inainte ca el sa apuce sa spuna sau sa faca altceva, fata, devenita brusc fascinanta, pune o mana pe antebratul lui si il priveste in ochi, zambind cald: "Domnule Alexandrescu, motivul principal al intalnirii este... Cauza. Nu ar trebui sa-o pierdem din vedere."

"Tu stii" spune el, inca nervos, dar intrucatva stabilizat, "tu stii ce este sistemul circulator, Iustina?" si fata il vede cum apuca marginea mesei strangand-o foarte tare, aproape ca aude scartaitul pielii lui uscate pe lemnul mesei.

Fata continua sa il priveasca si sa vorbeasca la fel de calm: "Nu stiu inca ce este acest sistem, pot doar sa banuiesc ca este o grozavie... Mai avem o alternativa, daca pretul este prea mare, respectiv cateva specimene de sange pe care dumneavoastra le puteti controla, pentru ca presupun ca nu trebuie acces in spital, trebuie acces la acele pungi de transfuzie..."

Si, pentru ca Dinu nu spune nimic, fata isi continua ideea: "Dar daca pretul pentru aceasta cladire este mult prea mare, am gasit azi-dimineata, pe site-ul Primariei, un proiect pentru renovarea unei alte cladiri despre care, asa cum apare pe site, nu mi-am dat seama daca este abandonat sau nu. Cladirea nu este la fel de impunatoare ca aceea pe care v-o doriti, dar odata renovata ar putea servi la fel de bine Cauzei si poate pentru cladirea aceea pretul este mai mic. Daca pretul pentru imobilul din Gradinarilor este mult prea mare, sunt convinsa ca muzeul poate fi infiintat si Cauza poate si sustinuta intr-o cladire care sa-i faca cinste, chiar daca nu este de talia celeilalte."

"OK... o sa-ti explic altfel" spune el. "Uite... Sistemul circulator este unul dintre lucrurile mai mizerabile pe care le face Camarilla, dar asupra caruia ne-am hotarat cu totii sa inchidem ochii. Nu ti-au spus ce e, nu?"

Nu apuca sa inceapa sa ii explice, pentru ca Theresia intervine abrupt: "Dinu, te tog, nu e nici locul, nici momentul pentru o lectie de politica sau pentru o diatriba absolut plicti..."

Nici ea nu apuca sa termine ce voia sa spuna. Aproape imediat Dinu se ridica in picioare furios: "Futu-ti Pastele ma-tii, te omor!"

Alex se intoarce in tocul usii, foarte atent si interesat, in timp ce Iustina il prinde din nou de mana pe Dinu si il priveste cu intensitate, cu toata hotararea de care este in stare: "Dar vreau sa stiu!... Chiar vreau sa stiu!... Si dupa aceea, as vrea sa va arat si alternativa care poate este mai putin costisitoare..."

"Poate este momentul sa stim si noi mai multe despre lumea in care suntem" o sustine si Alex.

Ochii lui Dinu il fixeaza pentru o clipa, ca apoi sa se intoarca la Iustina. Desi aproape aude cum unghiile lui Dinu ii intra in palme, fata rasufla usurata vazandu-l ca se asaza la loc pe scaun, spunandu-i: "O sa-ti explic pe urma, nu-i momentul acum si as prefera sa fiu cat se poate de departe de vrajitoarea asta."

"Imi permiteti sa va arat ceea ce cred eu ca este o alternativa mai putin costisitoare, avand in vedere ca nu este la fel de importanta cladirea, dar ca ar putea deveni importanta pentru scopul dumneavoastra?"

"Nu, nu, o sa facem altfel. Tu..." ii spune el Theresiei.

"Tu..." raspunde Theresia. "Imi amintesc o vreme in care nu aveai voie sa folosesti cuvantul asta cu mine."

In mod evident ea incearca sa il enerveze si amandoi il vad pe Dinu tragand aer in piept si incercand sa se calmeze, inainte de a-i raspunde, scrasnind din dinti: "Un servitor de-al tau poate sa vina o data la doua saptamani cu o lista. Primeste ce vrea. Cladirea..."

Theresia il priveste indiferenta: "Mda, suficient pentru mine. Iti multumesc, Dinu. Cat despre voi..." spune ea, uitandu-se la ceilalti doi, "ati fi putut da dovada de mai multa loialitate. O sa tin minte asta."

"Doamna, loialitatea mea este față de Camarilla, nu față de ceea ce urma sa se intample aici, respectiv provocarea inutila in numele unui schimb de favoruri. La domnul Alexandrescu ma asteptam, dar la dumneavoastra, nu" raspunde Iustina calma.

Theresia o priveste, zambind rece: "Nu iti intinde prea mult norocul, draga mea. Ca sa iti arati loialitatea față de organizatia noastra, o sa va las pe voi doi aici cu Anarhul nervos. Cred ca aveti destul de multe in comun. O sa trimit pe cineva, Dinu. O seara buna." Se intoarce pe tocurile cui si pleaca in noapte, zgomotul ritmic al pasilor ei indepartandu-se pe masura ce trece timpul.

Iustina se intoarce zambind catre Dinu: "Multumesc!" si il saruta pe obraz.

"Sper ca esti recunoscatoare, a fost un efort destul de mare" ii raspunde el. "Bine, nu e ca si cum ar fi fost in interesul meu sa-i crap capul, oricat de mult as fi vrut chestia asta... OK... macar e bine ca a plecat... Are un tupeu teribil femeia asta, uneori!"

"Am vazut, la prima mana, la prima intalnire" spune Iustina, resemnata.

"Mda..."

"As putea sa va invit sa facem cativa pasi si sa vorbim intr-un loc un pic mai confortabil?"

"Da, poate ca ar fi bine."

Inca nu este miezul noptii, cand Alex ar trebui sa plece, asa ca Iustina ia paharul cu trandafirul de pe masa, incuie cu grija usa galeriei si ii invita in apropiere, la salonul de masaj.

Impreuna cu un Dinu nervos, dar care pare sa se calmeze treptat, la fiecare pas, traverseaza Piata Sfatului, aproape pustie, imbracata in lumini vii, bogate si umbre adanci, indreptandu-se spre salonul la care lucreaza Iustina.

In linistea si siguranta salonului, incercand sa destinda putin atmosfera, Iustina se uita la Dinu: "V-o puteti imagina pe doamna Schmitz aici? Pentru ca mi-a cerut sa-i propun un loc unde sa aveti aceasta discutie si altul, decat aici, nu am avut sa-i ofer. Dar, aparent, nu i-a convenit."

Pentru Alex este picatura care umple paharul si il umfla rasul, nu se mai poate controla.

Dinu zambeste si el: "Da, multumesc. Apreciez. E bine ca s-a terminat cat de cat OK. Nu-mi place ca femeia aia o sa aiba acces acolo, dar asta este. Ca sa faci omleta, trebuie sa spargi cateva oua, imi inchipui. Si acum, sa va povestesc..."


Înapoi: Covert Operation
Urmează: Things We Don’t Speak About

24-aug-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro