Brasov by Night



Covert Operation


7 noiembrie 2016, ora 21:39


Bogdan incepe sa-i povesteasca lui Alice despre temerile lui: "Noi nu stim, de fapt, unde mergem si ce ne asteapta acolo. Sincer? Sper sa gasim chestii relevante stand pe acolo doua ore, fara sa ne expunem niciunui pericol, dar cred ca ar fi mai bine sa ne imbracam corespunzator. Daca dupa aceea merg sa ma intalnesc cu Lucretia, eu o sa iau cu mine si haine de schimb, de iesit in oras, cadoul Iustinei. Sigur, noi putem sa ne facem nevazuti, dar..."

"E mai usor daca nu batem la ochi, oricum" completeaza Alice, imbracandu-se cu un tricou kaki si blugi negri, sa dea cat mai putin de banuit.

Bogdan o priveste, este ceva foarte personal pentru el. In copilarie, ii placea sa-si priveasca parintii cand se pregateau sa mearga undeva, iar acum, cand Alice face acelasi lucru, are senzatia ca este acasa, pentru cateva clipe uita si de degetul ars, si de celelalte probleme. Pur si simplu se lasa purtat intr-o alta lume, in care nu exista decat Alice care se schimba.

Apoi incepe sa se pregateasca si el. Se asigura ca are briceagul intr-un buzunar, mai verifica o data harta, sa isi improspateze amintirile despre zona respectiva - statii de autobuz, cladiri semnificative, amplasamentul halelor, incercand sa se familiarizeze cat mai bine cu imprejurimile.

Treptat, vocile pe care le aude Alice incep sa se agite: "... Stii ca ei iau bolnavii acolo si ii imbolnavesc si mai tare" ... "I-au chemat cu mancare si n-a mai iesit niciunul de acolo" ... "Sunt exact ca pinguinii unii dintre ei: si-au dat aripile pe inotatoare si acum nu mai pot zbura..."

Reusesc sa o intrerupa de mai multe ori din ceea ce facea. Se uita putin ingrijorata spre Bogdan, nehotarata daca sa-i spuna sau nu ce a auzit, nu stie cat de relevant este, dar totusi...

Bogdan, care o privea aproape cu gura cascata, se simte vinovat si imediat se uita la altceva, dar inevitabil o priveste din nou: "Scuza-ma, nu mi-am dat seama... Daca vrei sa te las, ies din camera..."

"Nu, nu, nu e asta... Stii cumva la ce sa ne asteptam acolo? Persoanele pe care le-au atras... s-ar putea sa nu le gasim intr-o stare prea buna... Scuze, nu prea pot tine pasul cu ce-mi spun vocile uneori, dar s-ar putea sa nu ne placa ce gasim acolo."

"Sincer? Eu ma gandesc ca asta trebuie sa fie, intr-o forma sau alta, orchestrata de Sabbat. Pentru ca am vazut cu totii ce strategie are Camarilla. Serios acum. Nu cred ca o sa fure cineva oameni fara adapost sa faca magarii din astea. In plus, cu cat aduna mai multi la un loc, cu atat risca mai mult."

"Nici nu ma gandeam ca ar fi Camarilla. Nu ma gandeam nici la Sabbat. De fapt, nici nu stiu la ce ma gandeam..."

"Eu sper ca o sa putem sa mai ajutam."

"Cred ca pana acum ma asteptam sa fie iar un vampir care a luat-o pe aratura, cum a fost si Stefan."

"Da, dar nu cred ca e singur."

"Probabil."

"Asta vreau foarte mult sa aflu. Chiar ma gandeam in seara asta: oare fac rau ca nu-i spun si lui Balan? Dar pana nu am ceva concret... L-am deranjat deja pentru prea multe lucruri, m-as simti destul de rau sa merg la el cu ‘Aoleu, domnule Balan! Ajutor! Ajutor! E ceva aici!’ Si, de fapt, sa-mi demonstreze ca nu-i nimic."

"Sau ne-ar trimite tot pe noi sa ne ocupam, pentru ca noi suntem novicii."

"Corect. Sau asa. Simt cumva ca e treaba mea sa ma ocup de asta. Evident ca nu vreau sa ma duc singur. Chiar nu vreau. Dar sunt oamenii mei. Sunt cei din care ma hranesc, cu care eu vorbesc. Stiu ce le place, stiu ce beau, stiu in cat timp se imbata si cum reactioneaza, chiar si in ce pozitii dorm. Trebuie sa stiu ce se intampla, nu am liniste deloc!"

"Nu-ti zic sa nu faci asta, doar ca trebuie sa ne pregatim pentru ce e mai rau."

"Sigur ca da... Oricum... Adica... Nu mi-e clar ce mi-ai facut acum cateva nopti... Sunt mult mai calm decat as fi in mod normal, in ciuda scaparii de mai devreme."

"Mai devreme a fost o neintelegere... Nici eu nu stiu sigur ce am facut, dar daca te ajuta..."

"Nu stiu... E ca si cum imi tii mintea in brate, daca are vreo noima ce spun... E ca si cum imi tii inima de mână si nu ii mai e frica, nu mai sunt atat de manios... Simt ca am control asupra mea, mai mult decat am avut..."

"Sa speram ca ajuta si in continuare..."

"O sa incerc cumva sa ma astept la ce e mai rau, dar existenta asta ne-a demostrat tuturor ca nu ai nicio sansa, nu poti sa concurezi cu ce exista pe lumea asta. Nu cred ca am atata imaginatie bolnava sa ma pot pregati pentru ce ar putea sa urmeze... Vedem... Vedem ce gasim acolo..."


In timp ce ei puneau tara la cale, Titus pornise deja spre Fantanita, in asteptarea unui raspuns de la Gheorghe. Poiana este ca de obicei: linistita, intunecata, strabatuta de o adiere de vant care face frunzele sa fosneasca. Isi aude proprii pasi calcand incet-incet pe ramurele si frunze uscate. Padurea este pustie, cu putin efort isi da seama ca nu sunt nici turisti, nici animale in apropiere.

Incepe sa maraie incetisor, incercat sa isi cheme lupul. Dupa vreo 10 minute, cand deja isi cam pierde speranta si i se pare destul de ineficienta metoda, se dau la o pare crengile tufisurilor si lupul pe care l-a hranit cu sangele lui apare si se apropie, lipindu-se de el, aproape incolacindu-se in jurul piciorului lui drept.

Titus pune un genunchi pe pamant, sa ajunga aproape de nivelul lupului si il mangaie: "Mă, urecheatule, am sa ragusesc aici. Trebuie sa vedem cum facem sa ne intalnim mai eficient."

Animalul isi apropie botul si isi expune putin gatul, ca o dovada de afectiune si de incredere. Nu mai are biletul din seara trecuta, dar nici nu a adus vreun raspuns, asa ca Titus incearca sa ii transmita o imagine a lui Gheorghe, sa-l intrebe daca a ajuns cu bine la destinatie si daca Gheorghe era acolo.

Din directia din care a venit lupul, aude pasi, facand frunzele de pe jos sa fosneasca. Dupa cateva clipe, tufisurile se dau din nou la o parte si apare si Gheorghe: "Servus."

Titus se inveseleste: "Salut! Ce ma bucur ca te vad intr-un context mai bun."

"Mhm, si eu pe tine."

"Unde e Grigore? A patit ceva?"

"E pe aici, isi vede de treaba lui pentru moment."

"Ma bucur ca sunteti amandoi bine."

"Mda."

"Ce-ati facut cu varcolacul ala? Cum ati scapat de el?"

"Nu a fost dragut, dar sa zicem ca am reusit sa-i distragem atentia si sa-l fugarim pana cand... Ma rog, Grigore s-a ascuns intr-o pestera, eu i-am distras atentia, am disparut inapoi in pamant si asta a fost."

"Băi, chiar, apropo de chestia asta cu pamantul. Cred ca, daca vrei, sunt gata sa ma inveti si pe mine cum se face."

"Hm... Bine. Acu’?"

"Cand ai tu timp..." Telefonul lui Titus vibreaza - este mesajul de la Bogdan, ceea ce il face sa se razgandeasca: "Cand ai tu timp, da’ in seara asta de la 12 vad ca Bogdan... nu stiu daca pe el l-ai cunoscut, e prietenul meu Nosferatu..."

"Nu cred, nu stiu."

"Asa e, nu l-ai cunoscut. Vad ca ne cheama cu el si m-as duce sa-i fiu alaturi."

"Ti-e prieten?"

"E din grupul nostru, da."

"Atunci trebuie sa te duci, da."

"Tocmai... Poate in noaptea asta mai tarziu, daca ai timp. Nu stiu cat dureaza acolo, dar nu-mi imaginez ca o sa ne ia mai mult de cateva ore. Acum si soarele rasare mai tarziu."

"Mhm... Vezi tu. Sa nu mai treci pe partea cealalta de Tâmpa, da?"

"Daca nu e nevoie, nu mai trec."

"Ma, copile, tu auzi ce spun? Sa nu mai treci pe partea cealalta de Tâmpa. Ai inteles?"

"Am auzit si am inteles, dar daca tu sau altcineva din ..."

"Te carpesc."

"... ar fi in pericol, as veni sa va salvez, normal."

Gheorghe ofteaza, frustrat de incapatanarea lui Titus, dar alege sa se abtina.

"Ai grija. E asa de aici cam pana pe la Ploiesti. Toata Valea Prahovei e plina. Nu stiu ce se intampla, dar se aduna tot mai multi."

"Hm... Oare pregatesc ceva? Stiu ca vine Sabbatul in Brasov?"

"Probabil ca nu. Ma indoiesc ca are legatura cu asta, da’ si altii de-ai nostri..." spune Gheorghe intinzandu-se. "Doamne, e groaznic de inconfortabila pestera aia.... Da, si altii de-ai nostri mi-au spus ca se strang tot mai multi varcolaci pe Valea Prahovei, sa ai grija."

"Bine, multumesc. Am sa le zic si prietenilor mei. Si sa stii ca Dinu a fost de treaba, multumim de sfaturi."

"Da? Ma bucur daca v-ati inteles cu el. E un pic prea fandosit pentru gustul meu, dar din cate am inteles e baiat bun. Ii place lui sa stea in oras si sa faca pe interesantul acolo, da’ face cate ceva."

"Ah, daca il vezi prin zona" si il bate pe cap pe lup, "tineti un ochi si pe prietenul meu."

"I-ai dat sange de la tine?"

"Da."

"Bun, ca la cat ii de slab, putea sa moara."

"Hai, mă, lasa-l in pace! E foarte loial si ai vazut cate mesaje ti-a adus."

"Da, asta-i adevarat... Da-i si tu animalului aluia ceva de mancare, vrei?" zice Gheorghe in timp ce se ridica. "Bine, ne vedem mai incolo?"

"Da, hai sa ne vedem aici pe 3:30, cred ca pana atunci o sa termin."

"Bine." Se intoarce si pleaca.

"Salut!"

"Sers."

Titus scoate din nou telefonul si ii raspunde lui Bogdan: "Eu o sa fiu acolo, poate ai nevoie sa-ti tin cartea :P."

Bogdan ii raspunde aproape imediat: "Multumesc din suflet! Conteaza foarte mult!" facandu-l pe Titus sa se bucure in sinea lui.

Ajunge acasa aproape imediat dupa ce Alice si Bogdan isi incheiau conversatia: "Salut! Ce vesti ai? Ziceai ca vorbesti cu Muscă..."

"Nu mi-a zis mare lucru, aceleasi ca si ieri. De asta mergem acum, chiar daca nu suntem toti - mergem in recunoastere sa vedem ce e acolo. El n-a vazut nimic la propriu, e doar din auzite, dar informatiile pe care le-am primit pana acum de la oamenii astia au fost bune. Si, daca zice ca e ceva in neregula, ar fi bine sa aruncam o privire."

"Pai... voi o sa va faceti nevazuti, eu o sa trebuiasca sa stau putin mai in spate, chiar daca vad bine in intuneric..."

"Apropo de asta, mi-am facut tema: primul lucru pe care il recomand este sa te imbraci in ceva comod care sa nu bata la ochi, asa, cum faci tu de obicei. E o statie de autobuz, cam vizavi de locul asta si, daca stai acolo, n-o sa-si puna nimeni intrebari. Dar vedem la fața locului daca trebuie sa cream o diversiune, sa distragem pe cineva, important este sa ne sincronizam. Eu si Alice intram primii, aruncam un ochi inauntru, ne regrupam la o distanta sigura, iti dam tie informatia, apoi intri tu, faci o tura poate vezi mai mult, ne regrupam si vedem ce informatii ai strans si tu, ca sa fim in siguranta."

"Sunt de acord, facem cum zici tu, sa iasa bine."

"Sper din suflet sa iasa bine!"

Langa ei, Alice asculta monologul vocilor: "... Eh, atatea schimbari de regim si tot o ruina a ramas acolo" ... "Stii ca e mai aproape decat iti inchipui, nu?..." "Mai aproape?" "... Ah, cum sta la balconul ala in fiecare seara..."

"Ceilalti nu vin?" intreaba Titus.

"Au scris ca sunt prinsi, nu or sa vina."

"Sper ca nu-s prinsi de tot!" li se alatura si Alice.

"Cred ca sunt la intalnirea aia cu Dinu, au de negociat un tablou" isi aduce aminte Titus. "Cel putin Iustina avea, nu stiu Alex cu ce e prins... hmmm." Dar nu mai continua, vrea sa il lase sa aiba secretele lui, stie si el cum e. "Sa mergem, eu sunt gata!"

"Cred ca ar fi mai bine sa luam un taxi, fiecare minut conteaza" le propune Bogdan. "Pe la 2:30 trebuie sa fiu prezent, drept si executand corespunzator salutul la Liquid Hug. Trebuie sa vorbesc cu Lucretia."

Titus este de acord: "Si eu am o treaba cu Gheorghe la 3:30, deci..."

"OK, haideti sa luam taxiul, eu ma costumez ca de fiecare data si macar ne miscam repede."

Se indreapta catre fosta uzina Dezrobirea, actualmente ruinele fostei fabrici Kraft. Strada este pustie, iluminata mult mai prost decat ar trebui. Ca sa evite suspiciunile, ii cer soferului sa ii lase in capatul strazii, in dreptul pizzeriei Blue Viking, de unde isi continua pe jos drumul catre fabrica.

Pe partea opusa este o cladire abandonata unde Bogdan stie ca oamenii strazii de adapostesc din cand in cand. Sunt mai multe cladiri abandonate pe aceasta strada care, desi este localizata relativ central, cu siguranta ca a vazut zile mai bune: peretii sunt acoperiti de graffitti, din loc in loc geamurile sunt sparte, desi usile sunt incuiate, lacatele ruginesc pe porti.

Se apropie de fabrica de ciocolata, ale carei porti sunt descuiate si, treptat, vad tot mai clar ruina cu geamurile sparte, cu rugina care acopera stalpii si peretii, asteptand in intuneric, tacuta, intunecata si ea.

"Bogdan, vrei sa pornim o convorbire si sa lasam telefoanele pornite, in caz ca sunteti in pericol, sa pot veni dupa voi?" intreaba Titus.

"Da, da, cel mai bine asa."

"Atunci eu raman in statie cum am stabilit si imi dati voi un semn cand sa vin si eu sa arunc o privire in jur."

"OK. Dar va trebui sa reusim cumva sa te anuntam, chiar si in mijlocul unei conversatii. Cine stie, daca cineva pur si simplu ne vede si ne ia la intrebari, daca avem nevoie de tine va trebui sa iti transmitem cumva asta. Asa ca hai sa avem o fraza, un cuvant, ceva..."

"Trebuie sa fie ceva ce poate fi strecurat usor in conversatie... ceva cu "acasa"? Vin de acasa? Merg acasa? Poate sa apara cumva in conversatie, nu?"

"OK, perfect. Alice, ce zici?"

"Da, nu cred ca avem alt motiv sa folosim cuvantul in seara asta" confirma fata.

Titus, cu simturile in alerta, ramane in statia de autobuz, supraveghind discret imprejurimile. Ceilalti doi se fac nevazuti si se apropie incet de poarta fabricii, cautand sa ramana cat mai mult in zonele intunecate, in eventualitatea ca ar fi cineva pe acolo care poate vedea dincolo de aparente. Bogdan porneste grabit in jurul cladirii, construind in minte o harta cu toate caile de acces in cladire.

Pentru moment este liniste. Locul este foarte prafuit, complet intunecat si le este foarte greu sa se orienteze. Din loc in loc, rugina a inceput sa consume scarile si stalpii de metal.

Cei doi intra cu grija in hala si incearca sa strapunga intunericul. Hala este foarte mare, cu o gramada de cotloane, ganguri si pasarele care duc la rezervoare foarte mari, in care isi inchipuie ca se topea ciocolata pentru procesare. Din cum scartaie ocazional, isi dau seama ca sunt destul de multe pericole in acest loc, instalatiile sunt destul de subrede si posibil sa se prabuseasca.

Asteptand in statia de autobuz, Titus vede doua siluete trecand strada. Una dintre ele pare sa fie un barbat inalt, masiv, usor agitat, nelinistit, uitandu-se in toate partile, desi este evident ca nu vine nicio masina. Cealalta silueta pare sa fie tot un barbat, dar merge complet chircit, cocosat, aproape mersul piticului. Isi da seama ca in conditii obisnuite ar fi un barbat de o statura relativ normala. Sunt amandoi vampiri, iar in urma celui cocosat vede vreo 5 sobolani mari urmandu-l.

Scoate repede telefonul si se preface ca raspunde unui apel, vorbind in soapta: "Da? Da, da... Da, vin si eu acasa acum. Voi doi ramaneti acolo, cum am stabilit, sa primiti musafirii. Vin prietenii aia... Tipul ala mai inalt si ala care arata asa ciudat, cu animalutele lui de companie... Animalutele alea, cum a zis prietena noastra mai frumoasa ca are si tata... OK, ne vedem curand..."

"Receptionat" confirma Bogdan tot in soapta.

"Da, da, poti sa lasi poarta din față descuiata, ca pe acolo or sa vina si invitatii."

"Venim acum."

"Daca voi sunteti imbracati cum trebuie, poate puteti sa vedeti cu ce vin invitatii..."

Bogdan ii sopteste lui Alice: "Hai sa ne regrupam la usa din spate." Apoi ii confirma si lui Titus: "Ramanem pe pozitie, bine?"

"Cu grija. Ajung si eu imediat, astept autobuzul."

Din toate aceste schimburi, Bogdan intelege ca ei trebuie sa ramana in hala, Titus fiind gata sa actioneze la nevoie. Nevazut, intra prin usa din spate, se face una cu zidul si o asteapta pe Alice. Fata se indreapta spre acelasi loc, cu mare grija sa nu fie observata, dar si atenta in caz ca apar rozatoare de dimensiuni neobisnuite.

"Tu nu ai atata cascaval la tine, oricat de mult ai incerca" ... "Stii ca baietii astia doi stiu sa danseze prin foc?"... "Ce foc?" "... Trebuie sa faca cumva rost de materiale de constructii, nu?"... "Ce constructii? Cine?!" Isi da seama ca sunt doar voci pe care ea le aude si ca nu ar trebui sa le raspunda cu voce tare, ca sa nu isi dezvaluie prezenta.

In partea opusa a halei, usa dinspre strada se deschide larg, cu un scartait nesanatos, anormal aproape, provocat de uzura si rugina si agravat de praful pe care il aud frecandu-se in balamale.

Este o senzatie foarte neplacuta, dar nu la fel de inspaimantatoare cum este prima din creaturile care intra. Mergand pe niste picioare scurte, o creatura indesata, diforma, cu un bot mult prea lat si niste membre superioare imposibil de lungi, terminandu-se in gheare, isi face loc prin golul usii. Inca doua creaturi asemanatoare isi fac loc prin golul usii si incep sa paseasca neindemanatic si surprinzator de incet.

O privire le e suficienta sa isi dea seama ca acea neindemanare este doar in aparenta si ca se pozitioneaza intentionat in spatele unor stalpi sau al cazanelor de fierbere. Sunt complet goi si pasii lor pe podea scartaie prin praf si cioburi. In urma lor intra inca doua siluete - cele vazute de Titus mai devreme.

Titus traverseaza si el strada, mergand pe langa gardul fabricii, incercand sa studieze hala, la timp sa vada cele doua siluete intrand si sa rasufle usurat ca au intrat pe usa din față, asa cum il avertizase pe Bogdan. Continua sa mearga pe langa gard, atent la eventualele sparturi prin care ar putea intra in curtea fabricii, catre partea din spate a halei.

Ezita totusi sa le spuna sa iasa din cladire, de teama sa nu ii dea de gol si sa le faca mai rau. Alege sa trimita un mesaj catre Bogdan: "Vedeti ce mai puteti vedea si haideti, ca ne asteapta ceilalti acasa."

Inauntru, Alice si Bogdan vad ca barbatul inalt este inarmat, pare sa care un piolet de catarare. Amandoi sunt imbracati in haine militare, nu prea ingrijite, cu semnele violentei evidente, atat recente, cat si mai vechi: sange coagulat amestecat cu noroi. Celalalt, urmarit de sobolani, pare sa poarte doar un cutit. Odata intrati in hala, se despart in stanga si in dreapta si sunt surprinzator de linistiti.

In plus, pe masura ce se apropie de ea, Alice sesizeaza si faptul ca acest al doilea individ este in mod evident inuman. Pare sa aiba gheare, cateva mustati mai lungi, iar ochii lui sunt complet negri, fara sclerotica, doar cu pupile mari si negre, asemanatoare cu ale unui sobolan.

Cu ochii catre cele trei creaturi hidoase, Alice sopteste catre Bogdan: "Nu stiu daca este posibil asa ceva, dar tare banuiesc ca acestea sunt persoanele pe care le cautam..."

"Da, ne retragem, incet, amandoi unul langa altul, acum stiu unde esti" raspunde Bogdan tot in soapta. "Ne retragem in partea din spate, ne reintalnim cu Titus si o tulim. Nu are rost sa mai stam. Vorbim dupa aia." Reusesc sa iasa neobservati din hala si apoi catre iesirea din spate a curtii, Bogdan renuntand la camuflaj abia dupa ce ajunge in spatele unui tomberon, la o distanta relativ sigura de fabrica.

"Hai aici!" ii sopteste lui Titus, care se indreapta catre ei. "Dumnezeule! Bine ca am reusit sa iesim si sa ne regrupam, bine ca nu a fost niciunul dintre noi vazut. Ne caram de urgenta la Balan! Dumnezeule!..."

"Hai ca povestim pe drum, abia astept sa imi spuneti!" spune Titus nerabdator.

"Trebuie sa punem distanta intre noi si ei!... Vai de capul meu... Titus, tu ai vazut ce era acolo?!"

"Băi, eu i-am vazut numai pe aia de care v-am zis: un tip mai inalt si unul asa, cocarjat cu sobolani mergand dupa el. Mai erau altii inauntru?"

"Nu... Nu cred ca vrei sa stii ce era inauntru, dar oricum o sa-ti spun: niste creaturi, in puii mei, ca niste oompa-loompa cu gheare si fețe hidoase... Nu ... Nu am cuvinte sa explic..."

"Cat de mari erau?"

"...Nu erau atat de mari, cat erau super-infricosatori..."

"Dar erau de statura unui om?"

"Imagineaza-ti dwarfi transformati in varcolaci, dar fara blana, micuti, plini de gheare si hidosi ca dracu’..."

"Dar cati erau?"

"Nu stiu... Trei erau... Cred..."

"Pai si astia de unde au venit? Ca eu i-am vazut numai pe aia intrand pe poarta..."

"Nu stiu de unde au aparut, eu doar i-am vazut strangandu-se inauntru. Alice, tu ai vazut de unde au aparut?"

"Nu... De cand i-am vazut, ma tot gandesc la nenorocitele de voci..." raspunde fata sovaind.

Titus este foarte nerabdator, insa: "Ce ti-au mai zis? Am impresia ca sunt tot timpul cumva la curent cu ce se intampla. Atunci, inainte sa plec eu cu Alex in padure dupa vanatori, ti-au zis ceva de argint si s-a dovedit sa fie un varcolac acolo."

"I-am zis si lui Bogdan inainte sa plecam ca ar trebui sa ne asteptam la ce-i mai rau, dar nu stiam ce inseamna asta. Ma tem ca sunt cei pe care ii cautam."

"Cum asa?"

"Nu stiu, dar vocile ziceau ceva de o transformare, ii comparau cu niste pinguini care si-au schimbat aripile pe inotatoare si nu mai pot zbura. Abia dupa ce i-am vazut am facut conexiunea. Nu pot sa zic ca sunt sigura, dar doar la asta ma gandesc."

"La numar corespund cu cati ai auzit tu ca au disparut, Bogdan?"

"Nu stiu sigur cati au disparut" raspunde Bogdan, urmat de Alice: "Nici nu stim daca sunt toti..."

Cei trei se intorc pe unde au venit, mergand in liniste pe strada intunecata, cand au cu totii senzatia incredibil de puternica a faptului ca cineva ii urmareste, ii priveste. Strada este pustie, dar Titus aude inchizandu-se usa unui balcon de la una dintre case.

Alice are aceeasi senzatie, si ea aude aceeasi usa a unui balcon inchizandu-se, dar nu apuca sa faca sau sa spuna nimic, pentru ca mintea ei este invadata de urletele tuturor vocilor, inclusiv al Soranei. Isi duce mainile la urechi si, printre urlete, unele incep sa-i vorbeasca alarmate: "Fugi! Trebuie sa fugi in momentul asta! E atat de aproape! Boala e atata de aproape, nu intelegi?! FUGI!!!"

Reuseste, insa sa nu intre in panica si incet-incet se linisteste. Se uita in sus, incercand fara succes sa isi dea seama care ar fi balconul cu pricina, aducandu-si aminte ca vocile i-au spus si de cineva care sta si urmareste din balcon. "Cineva ne urmareste si trebuie sa plecam de aici!" le spune celorlalti.

Titus, aruncand o privire catre Bogdan, ii confirma banuaiala: "Am auzit si eu."

"Ai auzit si tu mai devreme? Era cineva la un balcon. Ai apucat sa vezi ceva?" il intreaba Alice.

"Am auzit si eu o usa, dar nu mi-am dat seama de la care casa. Hai sa mergem!"

"Da, hai mai repede."

Fara alte discutii, incep sa se indeparteze hotarati, ca dupa 5-10 minute sa ajunga la o distanta destul de mare de fabrica, in siguranta.


Înapoi: Lovers Quarrel
Urmează: Ice + Fire = Love

24-aug-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro