Brasov by Night



Lovers Quarrel


7 noiembrie 2016, ora 20:30


Alice a ramas acasa si s-a reapucat de scris continuarea romanului, oarecum de ciuda, in lumina ultimelor evenimente. Si, cel putin deocamdata, inceputul povestii are un ton mai intunecat. Cateva pagini se aduna incet, fara a fi ceva definitiv, mai degraba ceva ce ar putea fi primul capitol, dar ar putea fi mutat in altul mai tarziu.

Vocile o acompaniaza, cantand ceea ce pare a fi Evil Woman de la Black Sabbath:

[...]
Evil woman, don't you play your games with me
Evil woman, don't you play your games with me
[...]
Wickedness lies in your moistened lips
Your body moves just like the crack of a whip
[...]

In tot timpul acesta, Sorana plange. Vocea ei pare mult mai speriata decat si-o amintea, este din ce in ce mai evident ca ceva o deranjeaza: "Alice...?"

"Ce-i? Ce s-a intamplat?"

"A plecat Alex, nu?"

Fata isi ridica privirea de la monitor si se uita in jur: "Da..."

"OK, OK... E bine... Cand pot sa ma duc acasa, Alice?"

"La asta incercam sa gasim o solutie, nu?"

"Mhm... Nu crezi ca poate... Du-te la Lucretia si spune-i sa te invete cum sa-mi dai drumul... Vreau sa ma duc acasa, Alice. Vreau sa ma duc la surioara mea..."

"Stiu, stiu... Si am sa vorbesc cu Lucretia... Bogdan a zis ca vorbeste cu ea, o sa vedem ce vesti ne aduce el."

"Bine... Dar sa te... sa te duci si tu cu el, da?"

"Cand o sa fie momentul, o sa merg. Nu vreau sa te impiedic sa te intorci la tine insati, mai mult decat este necesar. Nu vreau sa te tin aici cu forta. Am incercat tot ce am putut pana acum ca sa iti dau drumul. Intelege ca nu stiu nici eu ce fac aici!"

"Mhm... Ai incercat tot? Tot? Cum adica ai incercat tot? Atunci de ce sunt in continuare aici?" Alice o simte cum devine din ce in ce mai nervoasa si tensiunea creste din ce in ce mai mult. "Cum adica, ai incercat? N-ai facut nimic pentru mine!"

Stii ca am incercat sa iti dau drumul. Singurul lucru pe care nu l-am incercat a fost sa te musc din nou!"

"Asta ar mai lipsi, ca sa ma omori de tot! Probabil ca asta vrei, oricum."

"E singurul lucru pe care nu l-am facut!"

"Hm!"

"Nu stiu, poate daca ma revad cu tine, o sa fie mai usor sa te intorci."

"Mhm, mhm, da... Asta ai spune tu. Suna ca o idee buna, nu, Alice? Mhm... Bine, n-are nimic, o sa..."

"Ai vreo idee mai buna?"

"O sa ma descurc."

Alice incepe sa isi piarda si ea rabdarea: "Hai, ca ai avut timp atatea zile in capul meu sa te gandesti! Banuiesc ca numai la asta te-ai gandit. Spune-mi! Daca ai o idee mai buna, eu sunt dispusa sa incerc!" Dar reuseste sa-si pastreze calmul, desi simte din ce in ce mai intensa furia pe care a mai simtit-o in celelalte momente care au tinut de Sorana.

Bogdan inca nu s-a trezit. In torpoarea in care se afla, o aude pe Alice vorbind cu cineva. Nu stie cu cine, dar ii aude in mod clar vocea, aude doar franturi, de genul "Ai vreo idee mai buna? ... Poate ca ar trebui sa vin eu acolo? ... "O sa ma duc si o sa rezolv!..."

Este convins ca Alice vorbeste cu cineva si conspira impotriva lui, iar gandurile acestea i se invalmasesc in minte inca vreo ora inainte de a se trezi. Abia dezmeticit, ridica mana stanga, se uita la ea si vede ca nu s-a vindecat, in ciuda faptului ca a fortat sangele inspre rana.

Lucrul acesta il sperie si il frustreaza, pentru ca a facut exact ce a auzit de la altii ca trebuie facut in aceasta situatie si nu a functionat, iar ceea ce a auzit in somn din discutia lui Alice nu face decat sa il starneasca si mai tare.

Suparat, fara sa scoata un cuvant, merge direct la baie, sa faca un duș, apoi se imbraca in tacere, suparat ca un copil imatur, care nu intelege ce se intampla in jur si judeca pripit.

Ajuns la usa, intoarce capul peste umar catre Alice: "Stii foarte bine cum ma simt in legatura cu tine, stii ca sunt complet dat peste cap, asa ca daca vrei sa ma ranesti, n-ai decat! Dar macar alege-ti momentele mai bine!" si apoi paraseste apartamentul.

Desi este infometat, Bogdan se indreapta spre Piata Sfatului, sa vorbeasca cu Muscă. Nu este atent la ce se intampla in jur, dar il amuza totusi impulsul de a da cu pumnul in cosurile de gunoi, cu gandul la faptul ca Alice face ceva, spunandu-si in gand: "Da, face ea ceva... Dar, in fond, de ce nu iei chestia asta ca pe o provocare? Hai sa vedem de ce e in stare!" Este amuzant cum nu are nici cea mai mica indoiala si nu se gandeste nicio clipa ca s-ar putea sa nu fie ceea ce crede el.

Alice, foarte confuza, se uita dupa el, dar nu apuca sa spuna nimic inainte ca el sa tranteasca usa. Nedumerita, lasa laptopul pe masa si iese sa il caute, fara succes. Nu merge prea departe, i se pare mai intelept sa il lase sa isi limpezeasca singur gandurile si, daca tot este in fața blocului, se indreapta incet catre parculetul din Valea Cetatii, sa profite de liniste.

In tot timpul acesta, vocile nu ii dau pace: "Eu ti-am spus ca nu era de tine baiatul ala... Mai bine te asezi si-ti gasesti si tu un baiat cinstit... Ar fi cel mai bine!..."

"Sa stiti ca nu ma ajutati!"

"Cum adica nu te ajutam? Noi intotdeauna te-am ajutat!"

"Ah, acum raspundeti?!"

"Ce?!"

Isi petrece mai mult de jumatate de ora plimbanadu-se in zona Spitalului Judetean, incercand sa isi limpezeasca putin mintea si sa isi dea seama ce si cum sa faca mai departe. Se intoarce catre apartament, intentionand sa continue povestea inceputa mai devreme.

Inainte sa ajunga acasa, primeste un mesaj de la Bogdan: "Cu cine? Cu Vali?"

Alice se uita si mai confuza la acest mesaj, inainte de a raspunde: "Cu Vali, ce?!"

"Lasa ca stii tu!"

"Ce ai mancat ieri de nu ti-a priit?! Poate ai intoleranta la intoleranta la lactoza, trebuie sa ai mai multa grija la ce mananci!

Bogdan nu ii mai raspunde, isi continua drumul catre Piata Sfatului. In acest moment crede ca Alice nu este sincera cu el, ii ascunde ceva. Si ca tot ce face ea, tot ce se intampla intre ei este doar de fatada. I s-a spus ca, daca ceva nu se vindeca, pur si simplu forteaza mai mult sange catre rana respectiva si organismul vampiric va face restul, dar la el nu functioneaza.

Incepe in gand o lista cu toate persoanele cu care Alice ar putea sa il vorbeasca pe la spate: Lucretia, Vali... In acelasi timp in care se gandeste la toate acestea, din cauza legaturii lor de sange, nu poate sa se abtina din a nu o iubi in continuare. Si, oricat si-ar dori sa ii spuna ceva de rau, chiar si in gand, sau sa se indeparteze mai mult, isi da seama ca nu poate...

Muscă il asteapta in fața librariei Humanitas. Se apropie incet de el, fara sa il ia prin surprindere si, pe masura ce este tot mai aproape, isi da seama ca nu are masca la el, sa isi ascunda chipul. Incearca sa se gandeasca la un moment din viata lui, sa arate putin a acel Bogdan, amestecand trasaturile pe care le are acum cu trasaturile acelui om care nu mai este.

"Sper ca ai o seara mai buna decat am eu!" ii spune cand ajunge langa el.

"Mda... nu stiu... nu stiu, frate... discutabil. Oricum, n-arati nici tu foarte rau."

"Eh, mi-am facut somnul de frumusete... OK, spune-mi, te rog, ce s-a intamplat? Cine? Unde? Cum? Spune-mi cat mai in detaliu. Da-mi ceva!"

"Nu stiu ce sa-ti dau mai mult decat ce ti-am dat ceva. Adica... eu ti-am zis... Atata stiu, ca mai multi tipi s-au dus acolo si dupa aia n-au mai venit inapoi."

"Mhm..."

"Adica atata stiu, ca acolo unde era Dezrobirea, unde e Kraftu’ acuma, au auzit cativa dintre noi ca sunt unii care te ajuta, iti dau un adapost si ceva de mancare. Adica ce ti-am zis, altceva nu stiu mai mult. Eu nu m-am dus acolo, ceva nu mi s-a parut OK si de asta am si zis sa-ti zic."

"Deci e doar din auzite, sa inteleg. Bine... ai mancat?"

"Am mancat ceva ieri, dar astazi inca nu, astept sa vad daca mai fac rost de ceva bani."

Bogdan scoate din buzunar si ii intinde 20 de lei: "Ia de aici, ai grija de tine. De baut ai?"

"Da, mai am ceva..."

"Incerci ceva de la mine? Hai ca am ceva bun de tot. Crede-ma, n-ai mai baut asa ceva."

"Bă, nu stiu ce sa zic, frate. Ce ai?"

"Trebuie s-o gusti, nu prea stiu sa-ti explic. Stii cum? Te unge pe gat ca mierea!" ii spune Bogdan in timp ce scoate o sticluta cu putin spirt luat din baie.

"OK, frate, da’ hai sa ne dam de aici, ca sa nu..."

"Hai in curtea bisericii, ca acolo nu ne deranjeaza nimeni la ora asta" gandindu-se ca locul nu este prea bine iluminat. "Stai si tu o țâră, sa ma duc pana la colt sa-mi fac nevoile" ii spune, in timp ce ii intinde sticla sa bea.

"Da, frate, sigur."

In momentul in care trece in spatele lui, Bogdan il insfaca fara prea multe fineturi. Cat pe ce sa-l scape, cand incepe sa se zbata, dar reuseste sa il tina si sa isi infiga coltii in gatul lui. Muscă este putin ametit, il asaza cu grija langa zid si, cu ochii in patru dupa persoane suspecte in jur, arunca intr-o doara: "Mă, da’ nu-ti mai ajunge, tot timpul bei!"

Putin mai calm acum, incepe sa realizeze ca s-a comportat prea ciudat si ca insistenta lui ca Alice face ceva nu il va duce nicaieri, trebuie sa vorbeasca cu ea. Pentru ca, si daca Alice vrea sa-i faca rau, el nu se va putea opune, o iubeste. Acum, dupa ce a fugit de ea, isi da seama ca nu vrea decat sa fie inapoi in apartament. Daca ar putea sa dea timpul inapoi, ar face-o, dar, din nefericire, el nu poate face asta.

Abatut, se indreapta inapoi spre apartament, gandindu-se la ce o sa-i spuna, cum sa o linisteasca, cum sa o asigure ca nu a vrut sa faca nimic din tot ce a facut mai devreme - nu a vrut sa ii vorbeasca urat, nu a vrut sa ii trimita mesajele, o iubeste si ii este foarte draga... Ajuns inapoi, intra fara sa bata la usa, deschizand-o incet.

Alice lasa laptopul de-o parte cand aude miscare si merge sa vada cine a intrat. Il vede pe Bogdan, aratand ca Bogdan de dinainte, uman, ne-cenusiu si fara bube. Se uita atenta la el: "Esti OK?... Ai plecat asa deodata, ce s-a intamplat?!"

"Da, mi-am luat lucrurile si m-am dus la mama... Imi cer scuze pentru comportamentul meu de mai devreme, nu ar fi trebuit sa reactionez asa, nu sunt indreptatit in niciun fel sa reactionez asa dar... Te rog eu mult... Spune-mi sincer: cu cine vorbeai?"

"Cu Sorana!!"

"Dumnezeule, sunt un imbecil! Iarta-ma, te rog!" si se repede la ea sa o ia in brate.

Alice il strange cu putere: "Cu cine credeai ca vorbesc?! Nu mai era nimeni acolo! Am Corul Antic in cap, dar atat! Cu cine sa mai vorbesc, nu-mi ajung?!"

"... Da..." dar nu mai spune nimic, o tine in brate strans cu mana stanga, in timp ce o mangaie si isi trece degetele mainii drepte prin parul ei. Daca ar putea sa traga aer in piept si fata sa-i simta inima cum bate, ar face-o.

Alice, la randul ei, il strange cat de mult poate, simtindu-i nevoia de apropiere.

"Iarta-ma" ii sopteste Bogdan. "Nu stiu exact ce e cu mine, de cand am facut chestia aia cu Stefan... Ceva s-a schimbat..."

"Stai linistit..."

"Ma comport foarte bizar, probabil si pentru ca m-ai atins cumva... Imi e greu sa explic... Cumva, ma linistesti si, in acelasi timp, imi este foarte frica. Mai devreme am facut ce fac intotdeauna: am sarit pe cineva ca sa ma hranesc, dar incepe sa ma doara... Incep sa simt ca nu e OK ce fac, dar nu stiu ce sa fac!... Nu stiu ce altceva sa fac?!"

"Nu stiu, sunt prea multe lucruri pe care nu le stim. Poate ar trebui sa vorbim cu Balan, dar nu stiu ce sa-i spunem, cat sa-i spunem...."

"As vrea, dar mi-e rusine. Ce dracu’ sa fac? O sa ma duc la Balan sa-i spun: stii, tati, mi-e greu sa ma hranesc, mi-e greu sa sar pe oameni, ca am avut o epifanie si acum simt chestii... Habar n-am ce sa-i spun!"

"Poate e echivalentul vampiresc al unei alergii sau intolerante... Poate nu e atat de rar pe cat credem, poate stie despre ce e vorba si poate sa ajute..."

"Mda... si nici nu mi s-a vindecat degetul si ma streseaza..."

"Stai, stai! Cum adica nu s-a vindecat?! Da incoace!"

"Uite ciotul! Nu s-a vindecat. Am urmat pasii, exact cum mi s-a spus... Acuma, stiu ca eu ma vindec mai greu, dar nu stiu daca chestia asta se vindeca sau nu la mine, ca eu am facut-o asa, cu gandul ca o merit cumva, dar in ideea ca o sa-mi revin. Am fost taiat de la clavicula pana la oua, fir-ar sa fie, si s-a inchis!"

"Ai baut suficient sange?"

"Da, da! Tocmai m-am hranit, ma simt OK... In fine..."

"Nu stiu, daca mai incerci maine poate ajuta..."

"Am sa incerc... am sa incerc din nou..."

"Poate e din cauza ca e o rana pe care ti-ai facut-o singur, poate de asta se vindeca mai greu... Nu stiu, nimic nu functioneaza cum eram obisnuiti..."

"Dar... ma ierti, da?"

Alice poate sa jure ca Bogdan e ca un copil cand spune asta. Il ia din nou in brate si il tine strans: "Nu stiu pentru ce vrei sa te iert... Ai avut si tu niste nervi, inseamna ca nu esti de piatra... Ai citit gresit situatia..."

"Da... cred ca da... Dar a fost foarte ciudat, te-am auzit! In timp ce dormeam! Si..."

"Pai n-am cum sa vorbesc in gand! Arat de parca am luat-o razna cand vorbesc cu ei in public..."

"Oricum, imi pare bine ca n-am stricat nimic... Si o sa merg mai tarziu sa vorbesc cu Lucretia, cum am stabilit."

"Deci vorbesti cu Lucretia..."

"Daca vrei, desigur!"

"Nu vad ce altceva am putea face. Si Sorana devine nelinistita. Mai bine facem asta acum decat sa se intample ceva mai incolo, cand o sa avem chestii mai riscante de facut si sa nu mai pot face nimic pentru ea."

"Uite, pana cand o sa merg sa ma vad cu Lucretia la 2.30... nu stiu ce vrei si tu sa faci in seara asta, dar Muscă nu stie mai mult decat ce mi-a zis. Si e din auzite, nu a vazut nimic. Probabil e mai bine asa, ca nu s-a dus sa se uite repede, altfel poate ar fi disparut si el. Ce facem? Vedem cine este disponibl si mergem macar in recunoastere?"

"Hai sa vedem!"

Bogdan nu mai pierde vremea si le trimite celorlalti un mesaj:

"Am vorbit cu Muscă si mi-a facut o pofta teribila de Charlie si fabrica de ciocolata. Organizez o lectura la 12. Va astept. Daca nu veniti, citesc fara voi :P Dar daca aveti timp, nu cred ca o sa va para rau."


Înapoi: Securing an Asset
Urmează: Covert Operation

24-aug-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro