Brasov by Night



What a Quiet Night It Seemed! (2)


7 noiembrie 2016, ora 4:04


Cat timp Alex a fost ocupat, Iustina s-a intors in centru, la Europe, sa reorganizeze camera din spate. Nu ar vrea ca vreunul din obiectele de arta sa fie deteriorat in mijlocul unei dispute intre clanul Tremere si Anarhi, dar nici nu ar vrea ca locul intalnirii sa arate ca un depozit, stiind ca protagonistii au un cu totul alt rang.

Camera din spate chiar este un depozit, plina cu tablouri in cutii de carton, destul de aratoase. Vernisajul curent pare sa fie o colectie de icoane si studii de stiluri post-moderne ale unui pictor de care inca nu a auzit pana acum.

Cu toate astea, arata destul de bine, reuseste sa-i capteze putin interesul, dar din fericire isi pastreaza controlul si nu se pierde in niciunul dintre tablouri, mai ales ca nu a fost niciodata pasionata de post-modernisti.

Ii ia aproape o ora sa reaseze cutiile in camera, incercand sa le puna pe cele mai rezistente in față, sa fie cat mai mult loc liber pentru masa si cele trei scaune pe care le-a adus inauntru, mai ales ca nu ar vrea sa ii dea ocazia Theresiei Schmitz sa se planga de conditiile pe care i le-a oferit sora-sa.

In timp ce se lupta cu cutiile, multe cam cat ea de mari, vorbind de una singura: "Sa nu te impinga Necuratul sa strici ceva, domnule Alexandrescu, ca jar mananci!", primeste un mesaj de la Ottilie Schmitz, cu ora intalnirii: 23:30. Isi sterge mainile de praf pe pantaloni si ii trimite, la randul ei, un mesaj lui Dinu Alexandrescu: "23:30. Camera din spate", apoi se intoarce la cutii.

Multumita ca a minimizat sansele sa se deterioreze ceva de pret si ca locul arata destul de potrivit pentru o intalnire, se bucura cand telefonul suna - este Alex, gata sa vina sa o ia acasa, daca si-a terminat si ea treaba.

"Mai mult de atat nu mai am ce sa fac" ii spune ea. "Si, daca mai fac ceva, o sa trebuiasca sa dorm pe aici printre cutii, mai bine hai acasa."

"Bine, vin si te iau." Pe masura ce se apropie de galerie, Alex primeste un sms de la Evelin: "Am uitat: Ștefan Zamfir, Strada Apollo, nr. 5B, sc. A, ap. 9. Maine la 00:30. Te astept sa ma suni dupa."


Este deja 4:51 cand Iustina si Alex intra pe usa. Pana si Titus a ajuns inaintea lor. Bogdan ii asteapta aproape in prag: "Care e planul? Ce faceti maine?"

Iustina il priveste foarte nedumerita, pentru ca pe drum nu s-a gandit decat ca ei au fost la Gradina Zoologica si era foarte entuziasmata sa afle cum a fost acolo, numai ca intrebarea lui a luat-o prin surprindere, incat a uitat ce voia sa spuna si parca nici nu intelege ce o intreaba.

Bogdan este foarte serios, o priveste si incepe sa-i povesteasca vizibil ingrijorat: "Au inceput sa-mi dispara homeleșii... Am aflat de la Muscă..."

Nu apuca sa ii spuna prea multe inainte ca fața Iustinei sa se schimbe: abia rezolvasera problema disparitiilor neinvestigate, acum o iau de la capat cu disparitia altor oameni, dar pe care nu ii cauta nimeni oricum.

"Haideti, va rog, sa ne lasam telefoanele in alta camera, pentru ca nu stii niciodata, si sa vorbim putin..." le propune Bogdan, in timp ce Iustina porneste si muzica de pe unul din laptopuri.

Intorcandu-se din bucatarie, unde si-a lasat telefonul, Alex ii spune lui Bogdan: "Stii ca, daca cineva ne asculta apartamentul, poate si fara telefoane. Dar sunt de acord cu tine, fiecare precautie ajuta."

"Mda, macar sa nu le fac treaba atat de usoara... Ce vreau sa va rog, motivul pentru care v-am trimis mesaje, e ca am nevoie sa mergem cu totii si sa investigam asta. Mi se pare cumva ca, faptul ca au disparut chiar ei, cei pe care ii stiam, sigur, poate sa fie doar o coincidenta, dar cum nu sunt tocmai in relatii foarte bune cu alte secte, probabil cineva ma ocheste."

"Ai cum sa stii ca nu au disparut si altii? Adica e posibil sa fi disparut mai multi, printre care si ai tai" ii spune Alex.

"Da, sigur ca da... ideea e ca au tot disparut, probabil nu are de unde sa stie care-s ai mei si care-s ai altcuiva. Dar imi da o senzatie foarte nașpa..."

"Asta suna a Sabbat, Bogdan" spune Iustina abatuta.

"Da..."

"Daca pe ceilalti i-ar fi cautat Politia si poate, la un moment dat nu ar mai fi putut sa ii ignore, ca totusi aveau familii, poate unele cu bani, pe astia nu-i cauta nimeni... Au gasit o sursa mult mai buna."

"Absolut. Daca chiar e ceva, or sa se bucure ca nu mai sunt toata ziua in centru si ca nu strica imaginea orasului!"

"Restul lumii nu o sa dea doi bani, ba chiar o sa rasufle usurata ca li s-au subtiat randurile."

"Exact... Maine pe la 10 o sa merg sa ma intalnesc intai cu Muscă, sa vorbesc cu el, sa aflu mai multe informatii. Dar v-as ruga, in functie de ce informatii o sa am, macar prima parte a noptii sa v-o pastrati libera, daca se poate. Daca nu, o sa mergem altcandva..."

In timp ce el povesteste, Iustina se intristeaza, de unde inainte era multumita, ca nu ii mersese chiar rau in seara aceasta: "Eu la 11.30 am program artistic... Asta inseamna ca pe la 11 trebuie sa fiu in Piata Sfatului..."

"Si eu am fost trimis sa rezolv o problema, undeva imediat dupa miezul noptii si nu stiu cat va dura" spune si Alex. "Dar, daca vrei, putem face mai devreme, acum e iarna, soarele apune devreme, avem si masina, putem sa ne deplasam putin mai repede. Pot sa va duc si sa stau cu voi pana cand va trebui sa rezolv problema cealalta..."

"Pai si cu Muscă cum facem?" intreaba Iustina.

"Stiti cum e? Daca nu zgandari stupul, ai toate sansele sa nu fii intepat. O lasam asa, nu investigam. Oricum trebuie sa merg intai sa aflu mai multe de la el: pe cine a vazut, daca a mai auzit zvonuri, n-are rost sa dam cu capul in zid. Dar chiar o sa am nevoie de voi, nu vad cum as putea sa fac asta de unul singur" spune Bogdan.

"In niciun caz sa nu faci ceva de unul singur!" il intrerupe din nou Iustina.

Alex are o alta idee: Putem sa mergem si maine cu tine, putem sa mergem cu totii la 10, asa cum si astazi am fost cu Iustina, atata ca din pacate s-a nimerit ca orele urmatoare suntem ocupati."

Iustinei nu ii prieste alternativa: "Alex, eu nu pot sa risc. Pot sa merg in oras mai devreme, dar nu pot sa risc sa plec de acolo."

"Nu, ziceam la 10, cand se intalneste cu Muscă, macar o ora putem sa fim si noi acolo. Si in ora aia ne dam seama daca e ceva mai periculos sau..."

Nu apuca sa termine, pentru ca Bogdan il intrerupe brusc, cu o urma de gelozie in glas: Nu, nu. Cu Muscă ma intalnesc eu. Oricum ne intalnim in Piata Sfatului, o sa vorbesc frumos cu el, aflu ce stie si dupa aia... Nu e graba... Adica e si nu e... Nu stiu nici eu..."

Iustina este mai sigura decat el: "Este graba, dar trebuie s-o facem cu cap."

"Cu domnul Balan ai vorbit ceva de treaba asta?" intreaba Alex.

"Nu. Din motive personale, prefer sa nu. Nu inca. Dar oricum, daca nu se poate maine, eu am ceva de facut. De fapt, chiar voiam sa va intreb: voi cum va mai intelegeti cu Lucretia? Cat de des mergeti prin Liquid Hug?"

"Eu am fost si astazi sa mananc acolo, nici nu m-am uitat dupa ea, dar nu am vazut-o."

"Mie mi-a promis ca o sa-mi spuna cand pot sa merg la o parada a fetelor, dar atat, de atunci nu a mai dat niciun semn" isi aduce aminte si Iustina.

"Stiti ce o sa vreau sa va rog? O sa sune putin ciudat, dar... Daca cumva o vedeti pe Sorana, daca mai interactionati cu ea in vreun fel, va rog tineti-ma la curent."

"Sigur!" mai spune Iustina, ca apoi sa isi ceara scuze ca schimba subiectul si se sa uite la Alice: "E ceva ce m-a ingrijorat toata seara si nu as vrea sa uit: mi-au spus baietii ca ai primit un avertisment, sa nu mergem la cruci. Ti-au spus mai multe vocile de data asta? O adesa, ceva? Poate putem sa folosim in vreun fel ce-ti spun ele..."

"Nu stiu, au zis multe in noaptea asta... Tot zic de intuneric..."

"Si de cruci?"

"Nu mai stiu... Dar parea un avertisment foarte serios, nu puteam sa risc sa va las sa intrati in bucluc."

"Da... ne-ar fi ajutat daca am fi stiut unde sunt crucile astea... In fine..."

"Pai... urma atunci sa va duceti intr-un loc cu cruci?"

"Atunci-atunci, nu dar... Nu e exclus..."

"Nu stiu... Acum imi tot spun de intuneric... Ceva legat de o camera intunecata care s-ar putea sa aiba legatura cu fabrica de ciocolata" si se uita spre Bogdan.

"Sau cu casa Principelui, care e toata vopsita in negru? Sau cu camera din spate de la galeria Europe?" ofera Iustina alte alternative.

"Nu stiu ce inseamna chestiile astea, dar as vrea foarte mult sa stiu..." raspunde Bogdan abatut.

"Se intampla ceva in acel intuneric?" intreaba Iustina.

"Ori o intreaga telenovela, ori nimic."

"Deci daca ne intalnim cu intunericul, nu avem cum sa-l recunoastem, ca nu s-ar potrivi povestea cu ce s-ar intampla acolo."

"Tinand cont ca traim noaptea, avem de-a face cu mult intuneric" mai spune Alice si se lasa pe spate pe canapea.

"... Iarta-ma..." isi cere Iustina scuze din nou.

"Pentru ce?"

"Pentru ca te intreb chestiile astea... Dar doar caut orice ne-ar putea ajuta..."

Alice nu mai spune nimic, isi sprijina capul de spatarul canapelei si priveste in gol spre tavan. Pentru o clipa, restul apartamentului dispare si este inlocuit de umbrele de pe tavan, a caror dispozitie incepe sa se schimbe. Umbrele incep sa se miste, sa se contopeasca unele cu altele.

Inchide ochii ca sa vada alte lucruri: o incapere intunecata si silueta unei femei in acest intuneric, mana ei intrand tot mai adanc in carnea umarului lui Alex. Degetele ei intra in carnea lui fara sa intampine rezistenta. Si este foarte liniste. Cei doi se ridica si merg prin casa, danseaza, dar pasii lor nu fac niciun fel de zgomot pe podea.

Din departare, un barbat se uita si se apropie, incercand sa afle ce se intampla in aceasta camera. Barbatul se afla undeva la un etaj mai sus si incearca sa coboare pe niste scari. Singura persoana pe care o recunoaste este Alex Prescu, prietenul ei.

Pe langa ei, vede cum, undeva in alta parte, cei doi vanatori pe care ei i-au pus intr-o situatie incomoda, se urca in spatele unei dube si pleaca. Duba are numar de MAI, nu vede de cine este condusa, dar pentru o clipa, o vede plecand din oras.

Dupa care revine in sufrageria apartamentului lor, este pe podea.

Ce au vazut ceilalti este ca Alice a ridicat ochii spre tavan, ochii ei s-au dat un pic peste cap, i-a inchis, apoi s-a prabusit la podea.

Aproape inainte sa ajunga la podea, Iustina este langa ea, trecandu-i incet o mana pe sub ceafa si ridicandu-i putin capul. Bogdan o urmeaza, in genunchi pe podea langa fata.

Alex da sa se repeada si el, dar isi aduce din nou aminte ca el si cu viziunile lui Alice nu se potrivesc si ramane pe loc.

Alice clipeste, incercand sa se reorienteze in camera, in timp ce Iustina ii zambeste: "Spune-mi ca a meritat..."

"Nu stiu cat din ce am vazut este adevarat, nu stiu cat din ce am vazut este metafora... Cred ca, cel putin pe moment, am scapat de vanatori, ca macar nu mai sunt aici..." Apoi isi intoarce privirea catre Alex si il studiaza. Iustina ii urmareste si ea privirea, intalnind expresia curioasa a lui Alex.

"Nu stiu... Tu ce ai facut in seara asta?" il intreaba Alice, facand-o pe Iustina sa se uite si mai intens la el, aducandu-si aminte ca mai devreme ii spusese ca o sa aiba treaba cu mai-marii.

"Din pacate, deocamdata mi s-a cerut sa nu va spun..." raspunde Alex fara tragere de inima. Alice nu mai spune nimic, doar da discret din cap, spre ingrijorarea lui.

"Hai, frate, macar o punguta cu sange, ceva... nu un om intreg, dar macar o picatura da-ne si noua" spune Bogdan, in timp ce se uita aproape rugator.

"Daca tot te duci sa vorbesti cu mai-marii" continua Alice, "puteai sa aduci si tu niste bomboane Raffaello."

Alex rade: "Sa vad ce pot face maine!"


Nu mai este mult pana in zori si incet-incet soarele rasare peste Brasov, in timp ce ei se scufunda tot mai adanc in somn, petrecandu-si ziua complet nemiscati, aproape morti.


Înapoi: High Life Romance
Urmează: Securing an Asset

24-aug-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro