Brasov by Night



High Life Romance


7 noiembrie 2016, ora 3:50


Dupa ce coboara Iustina in fața barului din strada Sitei, in momentul in care reporneste motorul, lui Alex ii suna telefonul. Nu recunoaste numarul, dar raspunde imediat: "Alo?"

"Buna, Alex. Evelin Kalmár la telefon. Ce faci?"

"Buna seara. Eram prin oras."

"Erai prin oras, mhm... Crezi ca ai putea sa treci pe la mine mai incolo? As vrea sa vorbesc cate ceva cu tine."

"Pot sa trec si acum, daca ar fi de folos."

"Ar fi foarte de folos. Ai putea sa ne vedem cam in jumatate de ora, undeva prin centru? Ma gandesc si iti zic adresa un pic mai incolo, bine?"

"Sigur."

"Iti trimit un mesaj."

"Perfect."

"Bine. Revin" si inchide inainte ca Alex sa apuce sa spuna "Multumesc."

Alex isi continua drumul, in speranta ca va avea succes intr-unul din cluburi. Cu gandul la viitoarea intalnire, se hotaraste sa mearga la Liquid Hug, sa ramana in centrul orasului. Chiar dupa ce parcheaza, ii suna telefonul - este Iustina.

Parandu-i-se ciudat ca Evelin l-a chemat doar pe el, se gandeste putin si evita sa ii dea detalii: "Intre timp, am fost solicitat de... mai-marii nostri si s-ar putea sa mai am ceva de facut in seara aceasta." Nu spune pe de-a dreptul, dar o lasa sa inteleaga singura ca nu prea are timp se intoarca dupa ea in strada Sitei.

"Am inteles" raspunde fata. "Eu o sa raman nemancata in seara asta, pentru ca nu am timp."

"Imi pare rau, chiar as fi vrut sa manacam impreuna..."

"O sa iau un taxi. Daca poti, recupereaza-ma si pe mine mai incolo de la Europe - e pe Muresenilor, aproape de Piata Sfatului."

"Da, sigur. Cand termin, nici nu stiu inca ce mi se va cere, trec si te iau."

In Liquid Hug, lui Alex nu ii este greu sa gaseasca o tipa mai bine facuta care sa se lase impresionata de un cocktail Boody Mary. Domnisoara, care se recomanda a fi Florentina, este foarte receptiva la avansurile lui, poate si sub influenta alcoolului consumat in seara aceasta. Pe de alta parte, si aceasta senzatie este ceva placut pentru Alex, care nu pierde ocazia de a-i cere numarul de telefon. Mai ramane o vreme cu ea, spunandu-i ca totusi mai are ceva de facut si ca asteapta un telefon.

Dupa vreo 5 minute, primeste mesaj de la Evelin: "Strada Sf. Ioan, nr. 12, deasupra clubului Subsol..." Dupa cateva secunde, mai primeste unul: "20 de minute."

Mai ramane putin cu Florentina inainte de a se ridica sa plece. Destul de ametita, ea ii face cu mana, fara sa-si dea foarte clar seama ce se intampla, inca nu si-a revenit complet, ceea ce il face pe Alex sa se gandeasca sa ceara un cocktail fara alcool data viitoare.

Nu ii ia mult sa ajunga la adresa din mesaj. In fața clubului sunt o gramada de pusti si isi da seama ca acesta este locul unde a gasit-o pe fata care s-a dovedit a fi in compania altui vampir din Sabbat.

Urca la etaj, intr-o camera semi-intunecata, unde Evelin il asteapta deja: "Alex, ma bucur ca ai putut sa ajungi. Ia loc, te rog."

Singura lumina din camera este a lunii, intrand pe geam care, alaturi de becurile de pe strada Sf. Ioan, creeaza semi-obscuritatea in care Evelin sta aproape ca o umbra cu forme foarte atragatoare, scaldata din spate de aceasta lumina. Ochii ei albastri il fixeaza in timp ce se apropie de el si il ia cu ambele maini de mana stanga: "Stai jos, asaza-te unde vrei. Ma bucur ca ai venit. Cum esti? Ce faci? Povesteste-mi."

Alex este foarte circumspect si atent sa nu spuna ceva nepotrivit: "... Incerc sa ma adaptez inca."

Evelin il priveste: "Deci esti in regula, da?"

"Da..."

"Care-i baiul? Ce-i cu tine? Te deranjeaza ceva?"

"Nu-i niciun bai."

"Am inteles. O sa desfac sticla, daca nu te superi." Si se intoarce catre o masa pe care este o sticla cu ceva ce, dupa miros, sugereaza ca ar fi sange. "De ce te-am chemat? Am nevoie sa ma ajuti cu o chestie. Acum, din coteria voastra, tu esti cel mai... vioi, sa zicem. Crezi ca ai putea sa ma ajuti sa te duci sa recuperezi un pachet pentru mine? Promit ca o sa-l impart cu tine."

"Presupun ca da, despre ce e vorba? Sau... unde trebuie sa ajung?"

"Nu foarte-foarte departe. Trebuie sa duci pana undeva la marginea orasului, din nefericire este genul ala de colet. O sa il iei de la cineva care sta in Steagul Rosu, bine? O sa il aduci, dupa care o sa consumam ce este in pachet, ca sa ne simtim bine impreuna. Din grupul vostru, ma gandesc ca tu ai fi fost cel mai in masura sa faca asta. Plus ca pari un tip destul de capabil, asa ca sunt convinsa ca o sa te descurci."

"Nu mi-e foarte clar, pachetul consta intr-un... corp? Ai spus ca este genul acela de pachet... Sau este ca si sticla asta?"

"Este ca si sticla asta, doar infasurat in hartie si hartia sigilata cu scoci si contine un praf alb pe care nu o sa il consumam noi direct, intelegi?"

Da, inteleg... Cine ne va asista in consumarea acestui praf?"

"Pai vedem... Probabil ca numai noi doi... Ah, cateva dintre "papusile" mele... Ai vreo preferinta anume?"

"Nu, eram doar curios."

"Atunci, ma lasi pe mine sa aleg pentru tine, sa iti fac o surpriza?"

"Sunt convins ca stii mai bine ca mine sa alegi, cred ca asa ar fi cel mai bine."

"Bine... In cazul asta, o sa ma ocup eu."

De pe marginea patului, Alex nu vede exact ce a facut ea cat a stat cu spatele. Cand se intoarce catre el, are doua pahare pline, intinzandu-i si lui unul: "Iti multumesc pentru ajutor."

"Cu draga inima... sau ce mai e pe acolo" zambeste el.

"Sunt convinsa ca e destula. Pariul meu" spune ea, apropiindu-se si asezandu-se pe pat langa el cu o mana pe umarul lui stang, "este ca e mai mult acolo decat la multi alti confrati. Tu pari sa fii mai viu si mai interesat de a umple cu ceva golul asta al nevietilor noastre, nu crezi?"

"Posibil... Multumesc pentru apreciere, oricum!"

"Spune-mi cum ti-au fost ultimele nopti" revine ea la prima intrebare.

Alex zambeste: "... Lungi... cred ca, cel mai mult, lungi."

"De ce lungi?"

"S-au intamplat multe lucruri. A fost toata alergatura cu acesti noi vanatori despre care ne-ai avertizat si... acum aveam si eu in sfarsit niste ore pentru mine. Dar ma bucur nespus ca am ocazia sa le petrec intr-un mod atat de interesant!"

"Ah, multumesc, mi-ar fi parut tare rau sa-ti fi stricat seara."

"Chiar deloc!"

"Ma bucur ca esti aici. Uneori, conditia mea este intrucatva singuratica. Dupa o vreme, lucrurile incep sa fie tot mai asemanatoare si foarte rar gasesti pe cineva care sa... Sa aduca ceva nou, daca vrei..."

Alex sesizeaza scurta ei ezitare, inainte de a termina fraza si isi da seama ca, in ciuda atitudinii manipulatoare si seducatoare, Evelin chiar este sincera in acest moment. Nu este atitudinea dominatoare a cuiva care stie ca are control asupra lui; ceea ce percepe el este ingrijorare sincera. Mai linistit putin, Alex se relaxeaza si parca se simte mai in largul lui.

Ea ridica paharul si i-l intinde: "Pentru noi, atunci. Iti multumesc ca esti aici cu mine."

Alex ii raspunde cu acelasi gest: "Iti multumesc ca m-ai chemat."

Ciocnesc paharele si ea incepe sa bea. Cu grija, Alex ia cateva inghitituri, incercand sa isi dea seama daca este ceva deosebit in pahar si sa savureze continutul, amintindu-si de ceea ce i-a oferit Primogenul Malkavian.

Senzatia este absolut incredibila, aproape senzatia pe care o are cand incearca ceva nou si isi da seama ca este perfect pentru el. Este incredibil de satisfacator, ca si cand, pentru o secunda, i-a umplut un gol interior pe care nu stia ca il are. Pentru o clipa, este aproape ca si cum lumina care intra pe fereastra din exterior este mai putina si camera este putin mai intunecata, dar naluca se risipeste la fel de repede pe cat a simtit-o.

Isi da seama ca aceasta femeie din fata lui, singuratica si intr-o situatie ingrata, avand atata putere aruncata asupra ei de catre Principe, care o tine intr-o colivie de aur, ar merita mai mult. Si poate ca el ar putea sa o apere si ii este recunoscator. La fel ca si el, si ea cauta sa se pastreze cumva vie, sa simta, sa ramana aproape umana in situatia in care se afla.

Si, inainte sa isi dea seama, simte o afectiune foarte puternica fata de aceasta femeie. Face ochii mari, o priveste fix pe Evelin, pune paharul pe masa si deschide bratele. Ea se strecoara in bratele lui, il ia la randul ei in brate, il mangaie, isi trece degetele prin parul lui, cu unghiile coborand pe gat si intrand un pic sub gulerul camasii lui, dupa care se apropie si il musca si... nimic nu mai conteaza.


Cand se dezmeticeste, Alex indrazneste sa intrebe: "Stii, eu sunt apropiat de membrii coteriei mele si... Bineinteles ca nu le-as povesti ce tocmai s-a intamplat, dar e OK daca le spun ca ai avut o treaba cu mine, sau preferi sa trecem sub tacere si acest aspect?"

"Ar fi bine daca asta ar ramane intre noi, chiar m-as bucura. Nu de alta, dar... sa spunem ca Principele poate sa fie posesiv uneori."

"Am inteles..."

O lasa pe Evelin uitandu-se la el dintre asternuturi, ochii ei albastri trasand un arc perfect catre ochii lui, inainte sa ii spuna: "Du-te si ne vedem maine seara, bine?"

"Sigur."

Alex inchide usa si paraseste hotelul. Are insa senzatia ca este urmarit cu privirea. Se intoarce, vede ca Evelin nu este la geam, dar nici nu este nimeni altcineva pe strada care sa iasa in evidenta, iar dintre tinerii care sunt la fumat in fața clubului de noapte, niciunul nu este atent la el.


Înapoi: What a Quiet Night It Seemed! (1)
Urmează: What a Quiet Night It Seemed! (2)

24-aug-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro