Brasov by Night



Anarch Recruitment Techniques


7 noiembrie 2016, ora 2:54


In urma lor in bar, Titus are in sfarsit ocazia sa reia discutia intrerupta de Iustina mai devreme si despre care crede in continuare ca ar fi fost utila pentru indatoririle ei: "Exista vreo animozitate istorica intre clanul Tremere si Gangrel?"

"Hm... In serile astea, nu cred. Adica, pana la urma, Gangrelii au facut parte pana de curand din Camarilla, dar, ma rog, plecarea lor a fost decizia cuiva.... In fine, astea sunt lucruri care ne afecteaza prea putin in partea asta de lume. In partea asta de lume avem alte prioritati."

"Dar din cata istorie a confratilor nostri cunosc" continua Dinu, "in primele nopti ale clanului Tremere, acesta a avut nevoie sa obtina de undeva sangele de vampir si primele lor victime au fost membri ai clanului Tzimisce. Bineinteles ca asta a atras o animozitate vesnica intre cele doua clanuri. Clanul Tremere a trebuit sa supravietuiasca, asa ca nu putea sa ignore amenintarea, pe cand clanul Tzimisce... Expresia teribil de calma de pe fața ta imi sugereaza ca nu ai cunoscut pe nimeni din clanul ala."

"Unul singur."

"In cazul asta n-ai interactionat foarte mult cu el, imi inchipui. Sa zicem ca membrii clanului Tzimisce uita si iarta foarte greu, cand o fac. Din pricina conflictului astuia, clanul Tremere a inventat noi metode a se apara, asa ca foarte multe experimente pe care le-au facut pe alti confrati, in incercarea de a descoperi noi arme, au fost facute pe ce vampiri erau la indemana. Ori, in partea asta de lume, acei vampiri, neinteresati de putere si carora nu le-ar fi dus nimeni lipsa, erau din clanul tau si niste Nosferatu. Da, sunt lucruri despre care societatea politicoasa a confratilor din vremurile noastre nu prea mai vorbeste, dar pasionatii de istorie cunosc povestile."

"Si lucrurile astea s-au intamplat acum multi ani sau...?"

"8-900 de ani, dar vorbesti de creaturi care nu mor natural, deci aceasta perioada este o cifra cat se poate de relativa pentru cei mai batrani dintre noi, nu crezi?"

Titus incuviinteaza, dand din cap, inainte de a continua: "Clanul Tzimisce este des intalnit in Camarilla?"

Dinu izbucneste in hohote de ras: "Intotdeauna cei tineri ma iau prin surprindere cu intrebari de felul asta si asta e un lucru bun. Nu exista niciunul in Camarilla. Niciunul. Este foarte rar in existenta noastra cand putem afirma cu certitudine o chestie. Dar nu e niciun Tzimisce in Camarilla, absolut niciunul. Cred ca asta ar fi momentul meu de Zaharia intalnindu-se cu Hristos in Templu..."

"Gangrelii fiind in afara Camarillei acum, Tzimisce inteleg ca fac parte doar din Sabbat, mai raman Nosferatu care sa aiba inca..."

"Mda... Ma rog, acuma tu trebuie sa intelegi ca lucrurile s-au schimbat in ultimul mileniu, nu mai suntem in Evul mediu, Probabil ca supararile Theresiei au mai mult de-a face cu intamplarile politice de aici si de acum, de la nivel local."

"Ah, departe de mine sa judec un individ pentru pacatele grupului din care face voit sau nevoit parte."

"Eh, acolo, cu voitul, e o discutie, dar in fine... Gandeste-te asa, ca pari sa fii un pusti inteligent: tu esti unul dintre orfanii lui Balan, nu? Balan este in momentul de față maestrul de spionaj al Principelui, in lipsa unui termen mai bun. Mai mult decat Harpiile, e treaba lui Balan in orasul asta sa inteleaga cine ce face si sa aiba toate informatiile. Ceea ce inseamna ca, in aceasta structura de putere, Balan este un individ..." si se uita la Titus, asteptand sa completeze propozitia.

"... Important."

"Important. Exact. Acum, ce stim despre Theresia Schmitz este ca e satisfacuta de cateva lucruri si niciunul dintre ele nu este orgasmul. Intre lucrurile care o satisfac pe Theresia Schmitz se afla puterea magica, puterea politica si probabil ca inca mai are o usoara satisfactie la fel ca noi toti consumand sange."

"Acuma" continua el dupa o mica pauza, "voi ati avut un teribil noroc prin interventia lui Balan, da? Daca nu intervenea Balan in seara aia pentru voi, noi n-am fi avut acum discutia asta. In scurt timp, fiindca pareti sa fiti foarte eficienti in ceea ce faceti, ati avansat intrucatva in Camarilla. Foarte putin, dar suficient incat sa se observe. Acum, daca tu ai fi o femeie frigida, extrem de obsedata de studii academice, probabil cu panze de paianjen in lenjeria intima, cum te-ai simti in legatura cu asta?"

"Imi imaginez ca multe perosane ar fi incercate de invidie cand altcineva obtine mai usor ceea ce ele isi doresc si ceea ce cauta permanent."

"Invidia e varful aisbergului, atat cel proverbial, cat si cel in forma de femeie. Problema nu este asta. Problema este ca fiecare avansare pe care cineva ca voi o primeste in aceasta structura de putere inseamna o avansare in minus pentru ea si ai ei. Spre deosebire de politica muritorilor, politica noastra si a confratilor nostri este un joc cu suma zero. Seful tau, in Camarilla ma refer, desigur, nu aici... seful tau in Camarilla nu va muri niciodata. Asadar, cu cat structura de putere se incarca mai mult, cu atat sansele ca oricine din afara grupului de oameni frumosi care face regulile sa primeasca ceva, scad. Ai inteles?"

"Da... Si, in aceste circumstante, credeti ca va fi usor ca medierea sa se faca tocmai de unul dintre copiii lui Balan? Imi cer scuze daca nu am inteles bine de prima data, la acea intalnire veti participa dumneavoastra, Theresia si Iustina? Si atat?"

"A, si voi, daca vreti, sigur ca da. Prietena ta, Iustina... are o mai buna pozitie sa fie neutra. Pentru ca ea este parte din coteria din care faci si tu parte, dar, in acelasi timp, este totusi, cel putin traditional, si in subordinea, sa spunem, a celei mai umane dintre surorile Schmitz. Asta ii confera un anumit grad de neutralitate intre mine si Theresia."

"Acuma... eu sunt Brujah. Sunt multe lucruri care, sa spunem, ma supara" si zambeste. "Este in natura clanului meu sa fiu intrucatva... volatil. Pe de alta parte, Theresia este foarte-foarte rece. Ce se intampla cand o forță de neoprit intalneste un obiect de nemiscat depinde in mare parte de mediatorul acestor doi factori. Intelegi ce spun?"

"Inteleg, dar... Da... Aceasta doamna Theresia are... multi copii? L-am cunoscut doar pe unul dintre ei."

"Nu stiu sa aiba mai mult de unul sau doi, sincer sa fiu. Tremere in general isi muta personalul de la o ... ei le spun Capela la alta. Intr-un oras, locuiesc cu totii in aceeasi cladire, studiaza impreuna, probabil ca, daca ar mai fi avut nevoi omenesti, si le-ar fi facut impreuna. Totul e centralizat pentru ei."

"Sunt unul dintre acele clanuri care isi aleg cu foarte multa atentie viitorii copii?"

"Exact... Te preocupa ceva?" intreaba Dinu, cand Titus nu mai spune nimic timp de cateva secunde.

"Suntem de putin timp in lumea asta si am impresia ca uneori avem prea putine informatii si ca ne putem trezi de multe ori descoperiti."

"Ai impresia corecta si imi inchipui ca va treziti de foarte multe ori descoperiti, adica as fi surprins daca in luna care a trecut de cand ati aparut voi, unul sau mai multi dintre Batranii vostri sa nu va fi muls deja de o favoare sau mai multe. Plamanul ala de aer pe care l-ai tras imi sugereaza ca am dreptate."

"Inteleg ca asta e mersul lucrurilor... Apropo, asta e mersul lucrurilor si la Anarhi sau doar in Camarilla?"

"Hm... Mai direct decat as fi incercat eu sa-ti spun. Faptul ca lucrurile sunt intr-un fel, nu inseamna ca lucrurile trebuie sa fie in felul ala. Nu, cel putin in Miscare lucrurile nu sunt asa. Dar sunt foarte putini Anarhi in Europa. Sunt mult mai multi in Statele Unite, au si teritoriu eliberat. Aici va mai dura. Si e complicat, aici in Europa nuantele sunt mult mai putin alb-negru. E complicat. Pentru Anarhi, lucrurile nu functioneaza chiar in modul asta tot timpul. E aproape deloc sau foarte rara asa-numita prestatie, acest quid pro quo al schimbului, nu merge neaparat asa la noi. Sau mult mai putin, in tot cazul."

"Care ar fi o alta moneda de schimb, in lipsa lucrurilor care palesc in viata asta de nemuritor?"

"Vezi tu, Camarilla te invata ca trebuie sa existe o moneda de schimb. Noi credem, cel putin Miscarea Anarhilor sugereaza ca sunt lucruri pe care le facem cu totii pentru noi toti fiindca ne pasa, fiindca dam doi bani pe ce se intampla cu orasul, cu confratii si, de ce nu, cu muritorii din el. Sigur ca uneori e o chestie mult prea idealista si sigur ca uneori sunt persoane care iau atitudine si devin un fel de lideri, cel putin temporar, asa-numitii Baroni... E complicat. Ideea e ca n-o sa te omoare nimeni fiindca ti-ai ales un copil, n-o sa te omoare nimeni fiindca ti-ai ales un servitor sau fiindca ai si tu un apartament si te hranesti pe doua strazi in jurul lui. Nu sunt reguli atat de clar delimitate."

"Si atunci, Traditiile nu se aplica?"

"Traditiile se aplica. Doar fiindca cei din Camarilla sustin ca ei au un monopol asupra Traditiilor, nu inseamna ca acele Traditii sunt tampite. Nu sunt. Nu o sa gasesti pe nimeni in localul asta care sustine ca trebuie sa aruncam pe geam Mascarada sau dovezile elementare de respect cand intri pe domeniul altcuiva - sa-ti anunti prezenta si asa mai departe. Adica sunt ca cele 10 porunci, intelegi?"

"Sigur, nu mi-as imagina ca nimeni nu se apuca sa creeze copii in stanga si in dreapta, tocmai din motivele pe care le-ati spus mai devreme..."

"Exact! Adica, pana la urma, Traditiile sunt niste reguli de bun simt, intocmai ca cele 10 porunci, nu trebuie sa fii, dupa cum imi inchipui ca majoritatea confratilor din ziua de astazi nu sunt... nu trebuie sa fii un crestin teribil de devotat ca sa intelegi ca nu e bine sa ucizi, sa furi si sa minti. Asa functioneaza si pentru noi Traditiile. Da, sunt OK, in masura in care sunt de bun-simt. Cand aplicarea lor deja incalca niste reguli de bun-simt, ne rezervam totusi si dreptul de a fi circumspecti in legatura cu ele. Dar asta este deja o discutie... riscanta."

Titus zambeste: "Inteleg... Multumesc pentru raspunsurile pe care mi le-ati dat in seara asta."

"Cu drag."

"Mi-ar face placere daca am putea, poate, pastra legatura... Vad ca nu sunt chiar in apele mele, de obicei sunt mult mai creativ cu intrebarile, dar acum am impresia ca e un fel de ceață in capul meu..."

"Am auzit ceva" se amuza Dinu. "Se intampla."

"Mi-as dori sa ne intalnim si cu alta ocazie."

"Cu siguranta putem face chestia asta. Noi suntem aici si nu avem de gand sa plecam nicaieri. Imi inchipui ca tu esti mai apropiat de Gheorghe prin virtutea genealogiei comune pe care o impartasiti. Dar si Gheorghe, si eu te vom ajuta sa te orientezi mai clar in noptile astea, odata ce problema pe care a avut-o el va fi... depasita, sa zicem. Am auzit ca ati contribuit si voi la rezolvare si eu, cel putin, sunt recunoscator, imi inchipui ca si Gheorghe, in ciuda dificultatilor lui de a exprima aceste lucruri foarte clar."

Titus zambeste, isi da seama la ce face aluzie: "Poate am putea face schimb de numere de telefon... daca obisnuiti."

"Nu obisnuim... dar da."

"Atunci..."

"Era o gluma, pustiule, stai linistit" si ii da un numar de telefon.

Titus zambeste in continuare: "Nu ca ar fi o problema, sunt obisnuit si cu alte moduri de comunicare. Va pot trimite un corb sau altceva" si râde.

Dinu se uita la el pe sub sprancene si chicoteste: "E OK, da-mi un telefon. Din nou, sunt metode de a comunica cu oameni in miscare care pot fi civilizate, nu urinam cu totii pe copaci ca sa ne marcam teritoriul."

"As mai avea, totusi, doua lucruri sa va intreb... Perspectiva dumneavoastra asupra intalnirii este ca ar fi bine sa fim si noi, restul prietenilor Iustinei, de față? Credeti ca asta ar ajuta sau mai degraba ar incurca?"

"... Nu vad de ce... Stii ce? Probabil ca si Theresia o sa vina cu o gramada de servitori, tineri Tremere si asa mai departe, asa ca eu m-as bucura daca ati fi acolo. Sigur ca o buna parte din asta este si incercarea mea de a-mi insusi pozitia omului bun care este exclus de autoritatile cele rele, tu realizezi chestia asta, dar, pe de alta parte, poate ca ar fi bine sa fiti si voi prezenti acolo... Adica nu m-ar deranja deloc."

"In regula... Daca pana la intalnire va mai vine in minte ceva ce ar fi cheie pentru succesul negocierii, puteti oricand sa ma contactati si sa ne spuneti. Si, o ultima intrebare: daca aveti, de fapt, ceva sfaturi pentru cei tineri ca noi?"

"Pai... Ca sa faci omleta, trebuie sa spargi niste oua. Camarilla este o organizatie opresiva, fondata pe privilegii care nu mai erau de actualitate nici cand eram eu muritor si cu siguranta ca nu mai sunt nici acum. Putem duce vieti mai bune, trebuie doar sa incercam. Cineva trebuie sa inceapa niste actiuni de undeva. Suficient pentru moment."

Titus se ridica: "Va multumesc tare mult." Zambeste, pentru ca ii place ce a auzit in seara aceasta si da sa intinda mana, nesigur daca e in regula sa fie el primul care face asta, dar Dinu nu are nicio problema in a i-o strange.

"Sa ne vedem cu bine" spune, rasufland usurat si strangandu-i mana inapoi.

"Va astept" raspunde Dinu, dand din cap.

In drum spre iesire, Titus ii saluta pe cei pe langa care trece. Ceilalti dau din cap, rapsunzandu-i, dar inca nu le-a castigat increderea, va mai dura ceva. Afara, verifica telefonul si descopera mesajul lui Bogdan, caruia ii raspunde imediat: "Nu ne vedem cu totii acasa si discutam direct? In principiu numara-ma si pe mine, dar hai sa planificam mai in detaliu acasa."

Nici raspunsul lui Bogdan nu intarzie prea mult: "Sigur, vorbim acasa. Ne vedem oricand, noi suntem deja pe drum."

Ii scrie apoi Iustinei: "Poti vorbi?" Mesajul ajunge la Iustina chiar dupa ce fata iesise din galeria de arta, asa ca prefera sa il sune.

"Am terminat si eu si m-am gandit: daca vrei, pot sa-i trimit un mesaj lui Gheoghe, sa ii dau si lui cateva informatii despre ce s-a intamplat in seara asta. Sau vrei sa mai asteptam?" o intreaba nerabdator.

"Daca ii spui doar ca avem o parere ca am reusit, da, dar incearca sa nu-i dai..."

"A, nu, ceva scurt."

"Nu, nu! In sensul ca sa nu fie un mesaj categoric ca am reusit. Trebuie sa verificam, intai sa afle domnul Balan ca astia au fost deportati in Baragan sa pazeasca niste silozuri daramate..."

"Bine, o sa-i scriu ca e posibil sa fi rezolvat ceva... Ii trimit si ne vedem acasa."

"Cel mai bine. Mai avem si noi o oprire de facut si ne vedem acasa."

"Incearca sa afli cat de mult poti. Aminteste-ti ca in mesajul ala de la Gheorghe scria ca Theresia il uraste pe Dinu."

"Da, imi aduc aminte. Ghici unde merg acum..."

"Deci afla cat de mult poti! Aminteste-ti si ca fiul ei era in pozele din Piata Sfatului... Bine, ne vedem acasa, atunci."

"Sa mangai bufnita si pentru mine, te rog. Nu uita ca mi-ai promis ca o prinzi."

"Da, o sa mergem mai des prin locurile alea."

"... Sa cautam bufnite in padure... Bine, Titus, ne vedem acasa. Pa."


Înapoi: Straight to Business
Urmează: What a Quiet Night It Seemed! (1)

24-aug-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro