Brasov by Night



Straight to Business


7 noiembrie 2016, ora 2:40


Intr-o camera mai retrasa din barul de motociclisti de pe strada Sitei, Dinu se uita la cei trei, mai ales la Iustina si ridica o spranceana, asteptand sa vada daca fata il va ajuta sau nu. Privirea lui trece din cand in cand de la Iustina la Alex si, ceva mai frecvent, la Titus, cu care a avut un usor schimb de priviri mai devreme, cand anumite cuvinte cheie au fost rostite.

Iustina cauta o agenda in rucsac, dar nu gaseste decat caietul de desen. Nu ii surade ideea de a-l mazgali, dar nu sta prea mult pe ganduri. Rasfoieste pana la prima pagina alba, apoi se uita la Dinu foarte serioasa: "Haideti sa facem o recapitulare, va rog: trebuie sa ne intalnim cu doamna Schmitz - Tremere..."

"Da."

"... pentru o cladire, la Gradinarilor nr. 17."

"Intocmai" raspunde el, zambind din coltul gurii.

"Ce este deosebit la aceasta cladire?"

"Nu foarte multe... Cladirea in sine nu e extraordinara, dar este una dintre putinele cladiri care dateaza din vremea aia si are un stil arhitectural corespunzator."

"De ce doar ea, din toate cele putine care exista?"

"Pentru ca..." spune el, intrucatva descumpanit, "este singura ramasa din perioada aia si singura cu stilul arhitectural corespunzator."

"Nu mai este absolut nicio alta cladire in Brasov care sa fie asa."

"Disponibila, nu."

"S-a intamplat ceva acolo, in 1848?"

"Nu! Aia este cladirea pe care o vreau!"

Iustina il vede cum incepe sa se enerveze, strangand putin pumnii, ca apoi sa respire si sa se calmeze. Ii pune o mana pe antebrat si se uita in ochii lui, vorbind calm: "Nu intreb nici de obraznicie, nici de aroganta. Intreb pentru ca, daca e ceva ce ar iesi la iveala in acea intalnire si ne inghesuie intr-un colt de nu putem iesi, as vrea sa stiu inainte. Nu sa aduc asta in discutie, dar poate imi dau seama la timp ca asta urmeaza sa se intample..."

"Nu are ce sa ne inghesuie intr-un colt si imi asum acel plural, de "noi", nu cred ca va e foarte draga Theresia, la fel cum nu mi-e nici mie."

"Stiu deja ca nu ma place, o sa foloseasca absolut orice ca sa spuna nu."

"Daca imi permiteti" ii intrerupe Titus, "domnul Dinu, cred ca stiti despre situatia recenta cu Gheorghe si vanatorii."

"Da..."

"Prietena mea a contribuit prin fix aceasta atentie la detalii si meticulozitate sa faca un caz destul de solid, zic eu, cu care, sper, sa rezolvam problema... Ceea ce incerc sa va spun e ca e foarte pregatita pentru chestii din astea si ca e posibil sa fie sanse bune sa va facem rost de cladire, doar ca trebuie sa fim foarte pregatiti."

"Mhm..."

"Pentru ca, in ce a fost cu vanatorii, sansele erau un pic mai mari ca persoanele implicate sa poata fi convinse. Ori aici, pe doamna aceasta eu am vazut-o o data si nu mi s-a parut cel mai usor de convins."

"Este foarte greu, intr-adevar, sa misti un perete de gheață, da... Bun, in afara de ceea ce v-am spus, nu am, ma tem, ce altceva sa va spun acum. Discutia este una foarte simpla: o sa ne adunam, o sa stam la o masa cu Theresia Schmitz, cu domnisoara... Riess, daca am retinut bine, aici de față, ca observator impartial. Speram ca Theresia nu a reusit sa-si alieneze chiar si ceea ce era candva sora ei. Si vom vedea ce se intampla."

Iustina ar vrea sa exploreze, insa, si o alta posibilitate: "In cazul in care doamna refuza categoric sa discute prea mult despre aceasta cladire, ar putea exista un imobil al dansei care ar parea potrivit, dar la care cu siguranta nu vrea sa renunte, in asa fel incat aceasta cladire sa para brusc lipsita de importanta sau cu o importanta mai scazuta?"

"Nu... Din cate stiu eu, nu."

"Cred ca ceea ce incearca Iustina sa spuna" intervine Titus din nou, "este nu ceva ce s-ar potrivi pentru scopul dumneavoastra, dar ceva ce sa-i fie ei mai de pret, pe care dumneavoastra sa il folositi ca momeala."

"Da, ca sa incepeti negocierea de la un punct ridicat, inteleg" ii raspunde Dinu. "Hm... Pai, daca ma gandesc, s-ar putea ca una dintre cladirile apartinand Bibliotecii Judetene Brasov, nu cea din Livada Postei, sediul secundar al Bibliotecii Judetene sa fie altceva la care ea ar tine foarte mult. Dar, in afara de asta, nu ma pot gandi la altceva."

Iustina simte nerabdarea din glasul lui Titus. Se intoarce catre el si il priveste zambind usor: "Titus, dragule, cred ca stii ca si eu am un milion de intrebari... Ai putea avea putina rabdare, sa terminam subiectul acesta? Pe mine ma asteapta cealalta doamna Schmitz. Si nu este politicos, nici pentru domnul Alexandrescu, nici pentru doamna Schmitz sa fac altceva decat mi s-a cerut, de aceea o sa ma abtin de la a intreba despre ce as vrea eu sa stiu serile acestea... Pe urma, daca domnul Alexandrescu mai are timp si nu s-a plictisit de noi, poti sa ramai tu aici, pentru ca eu musai trebuie sa plec. Nu imi mai trebuie mai mult de 10 minute. Poti sa faci asta pentru mine?"

"Bine Iustina, nicio problema. Termina tu ce ai de intrebat si voi ramane eu dupa aia, daca domnul imi permite."

Dinu se uita contrariat la amandoi, inainte de a raspunde: "Da, eu nu ma grabesc nicaieri momentan."

"Despre aceasta doamna Schmitz eu nu stiu decat ca nu ma place, atata tot" reia Iustina discutia. "Mi-ati putea spune ceva despre ea?"

"Sunt foarte putine lucruri care s-ar putea spune cu adevarat despre clanul Tremere, ma tem. Confratii, mai ales in Europa, au foarte putina incredere in ei, dintr-o varietate de motive. Mai cu seama ca se pare ca pana si in cadrul Camarillei interesele clanului Tremere au frecvent precedență asupra intereselor Camarillei. Dar, bineinteles, niciunul dintre propagandistii Camarillei nu o sa recunoasca asta" ii spune Dinu, cu un zambet complice, aproape strengaresc.

"Despre Theresia insasi, nu stiu personal foarte multe" continua el. "Bineinteles ca este mult mai atasata de propriile ei studii si experimente, la fel ca orice Tremere care se respecta, dar, daca este ceva ca o intereseaza, cu siguranta ca asta este, mai mult decat proprii copii sau propria bunastare, as indrazni sa spun. Interesant ca a avut aceasta dorinta de a avansa in ierarhia Camarillei, e o chestie pe care majoritatea regentilor nu o au. E o chestie interesanta, nu stiu de ce se intampla. Nu stiu ce altceva as mai putea sa va spun despre Theresia. Sincer, daca sora-sa nu este o sursa veridica si viabila de informatii, atunci ma tem ca eu nu as putea sa o depasesc."

"Bineinteles, o sa vorbesc si cu doamna Schmitz... Ottilie Schmitz". Iustina zambeste, ii este greu sa nu se incurce in discutie intre aceaste doua surori. "Dar nu am avut ocazia sa vorbesc despre sora dansei pana acum."

"Nu e nicio problema, probabil ca este blestemul nostru ca români sa ne incurcam in diferitii sași pusi in pozitii de putere asupra noastra..."

Iustina nu reactioneaza la impunsatura lui Dinu si alege sa schimbe subiectul discutiei: "Iertati-mi ignoranta, dar asta este un alt lucru pe care nu am apucat sa il discut si nici nu stiu de unde sa incep: ce sunt aceste experimente de care este cealalta doamna Schmitz atat de atasata?"

"Habar n-am! Si, sincer sa fiu, nu cred ca vreau sa stiu. Clanul Tremere este un clan de magi, de vrajitori. Istoria orala a confratilor ne invata ca si-au furat nemurirea intr-un ritual magic si au comis o serie foarte ampla de atrocitati inainte sa fie acceptati de Camarilla pe criterii mai curand pragmatice, decat principiale... ceea ce este modus operandi pentru Camarilla din secolul XV pana acum."

"In tot cazul" continua el, "intotdeauna ei studiaza tot felul de lucruri, probabil lucruri care au de-a face cu propriile practici magice de care eu si familia mea incercam sa ne pazim, cat de bine se poate, lucru pe care il recomand si celorlalti Anarhi sau confratilor mai tineri, care vin sa imi ceara sfatul. Voua vi-l ofer gratuit" si zambeste din nou, asteptand sa vada raspunsul lor.

Iustina zambeste: "Multumesc... Mda, nu i-am simtit prezenta acestei doamne Schmitz pana nu am vazut-o."

"Si sunt convins ca ti-a fost foarte bine si fara s-o vezi, si fara sa-i simti prezenta."

"Macar am aflat ca nu sunt chiar o persoana de care sa-i placa, stiu cum stau lucrurile. Dar, in fine, nu e important. Dumneavoastra o cunoasteti mai bine: este ceva ce i-ar displacea mai putin la prezenta unei persoane ca mine acolo?"

"Ma indoiesc. Pareti sa fiti convinsa ca eu o cunosc pe Theresia Schmitz. Va inselati. Singurul motiv al prezentei mele la Adunarile Principelui este pur si simplu ca imi place sa fiu la curent cu ce se intampla in oras. Atat. Dincolo de asta n-as putea spune ca o cunosc pe Theresia Schmitz mai bine decat oricine altcineva."

"N-as putea sa va spun ce-i place sau ce-i displace dincolo de faptul ca ii displace cu siguranta tot ceea ce nu se conformeaza regulamentelor Camarillei, regulamente pe care bineinteles ca le poate manipula in propriu beneficiu" continua el. "Imi inchipui ca ii displace actuala stare de fapt in care Kalmár Evelin si nu ea este actualmente Seneșalul si, de asemenea ii displace probabil ca nu poate sa faca nimic in acest sens. Imi inchipui ca ii displac obstacolele care se afla in calea ei catre a obtine si mai multa putere."

"Un monument de voiosie si dragalasenie?"

"Da, este o raza de luna, fara indoiala."

"Este ceva ce ar face-o sa fie un pic mai dispusa sa renunte la aceasta cladire? Nu pozitia de Seneșal, pentru aceea mai bine ma duc la domul Balan si ii spun direct ca poate sa ma trimita in continuare in pivnite la Sabbat." Il vede putin rezervat si ii este clar ca nu o sa-i spuna.

Aproape imperceptibil incruntat, Dinu evita sa ii raspunda la intrebare: "Hai sa stabilim intalnirea. Eu cred ca ar fi mai bine sa facem asa. Stabilim intalnirea si vedem ce ne cere ea. Du-te si vorbeste cu ea sau cu sora-sa, sau cu cine mai consideri tu si anunta-ma, bine?"

"Trebuie oricum sa merg la sora dansei, inainte de a face altceva."

"Foarte bine, asa sa faci" si isi muta privirea incet catre Titus si catre Alex.

Iustina se ridica, intelegand ca domnul Alexandrescu nu mai e interesat sa vorbeasca cu ea in seara aceasta. Il priveste linistita, zambindu-i cald: "O seara buna. Multumesc ca ati fost dispus sa luati in considerare aceasta dorinta a doamnei Ottilie Schmitz si imi cer scuze pentru deranj, nu este chiar cariera pe care credeam ca vreau sa o urmez."

"N-a fost niciun deranj. Poate ca ar fi bine daca ati mai trece pe aici, in viitor."

"Mi-ar face placere."

Alaturi, Alex da din cap aprobator, si el este curios sa afle cum stau lucrurile si de aceasta parte.

"Exista si alte... grupuri de prieteni pe care ii puteti avea in afara Camarillei" le spune Dinu. "Gheorghe este, fara indoiala, admirabil, dar exista si alte metode de opozitie care nu implica fuga de oras si locuitul in salbaticie. Dar..." si se intoarce catre Titus, "ceva imi spune ca asta urmeaza sa discutam imediat, nu?"

Titus ridica din umeri: "Am tot felul de intrebari pregatite." In sinea lui, este convins ca pentru Iustina si Alex, cel putin, genul acesta de Anarh, care sta in oras, ar fi mai tentant decat Gheorghe.

"Va multumesc ca ne-ati deschis ochii" spune Alex, ridicandu-se se plece cu Iustina.

"Aveti grija de voi, da?"

Iustina zambeste: "Eu oricum mai mult l-as incurca pe Gheorghe in acest moment." Apoi se apropie de Titus: "Multumesc, esti un dragut" si il saruta pe obraz.

"Pai... cu drag" raspunde Titus nedumerit, gandindu-se ca e probabil pentru ca a lasat-o pe ea sa vorbeasca, ca sa nu rateze intalnirea.

Iustina se intoarce zambind apoi catre Alex: "Daca vrei sa fii in continuare soferul meu in seara aceasta, te-as invita la o plimbare pana in Piata Sfatului, ca nu sunt decat 2 km pana acolo si nu cred ca gasesc vreun taxi pentru distanta aceasta."

"Cu cea mai mare placere" zambeste si Alex.

"La revedere, o seara buna!" mai spune ea catre Dinu, indreptandu-se spre iesire.

In drum spre usa, Iustina continua sa vorbeasca cu Alex: "Daca vrei sa te intorci aici dupa aceea, nu este nicio problema, de acolo gasesc taxi sa merg acasa."

"Nu, nu cred ca e cazul. Presupun ca o sa-mi povesteasca Titus daca e ceva interesant si, oricum, nu sunt acum in dispozitia potrivita pentru discutiile politice pe care le banuiesc ca urmeaza cu Dinu. Si tu, si Titus, va pricepeti mai bine la lucrurile astea. Bine ca nu ma aude."

"Bine. O sa o sun pe doamna Schmitz, sa vad daca ma primeste in seara asta."

Pornind telefonul, fata vede un mesaj de la Bogdan:

Hey, maine seara va invit la un scavenger hunt. La 11 ne intalnim in Piata Sfatului. O sa fie misto. Cine nu da join e sucker rau de tot!

PS: bring your own booze si mancati bine, sa nu dam iama in Ando's din nou :))

Primul ei gand este ca asta nu prevesteste nimic bun si raspunde repede: "Anuntati-l si pe Balan, va rog!"

Alex, care a primit si el acelasi mesaj, o priveste: "O fi avand legatura cu ce asteptam de cateva zile sa se intample?"

"Tare mi-e teama..." ii raspunde fata ingrijorata.

"Hai sa vedem ce faci cu doamna Schmitz."

"Da, hai sa le luam pe rand, ca in curand asta o sa fie o problema mult prea mica sau o non-problema, schimbul unui tablou pe o cladire..."

Iesind din barul de pe strada Sitei in noaptea racoroasa si putin umeda, strazile vechi ale orasului ii poarta catre destinatie. Iustina ii trimite un mesaj doamnei Schmitz: "Am vorbit cu domnul Alexandrescu. As vrea sa va povestesc si dumneavoastra. I.R." Dureaza cateva minute sa primeasca un raspuns: "Da, vino. Te astept, sunt acasa."

Alex nu alege chiar un traseu direct catre Piata Sfatului, este prea frumos si prea liniste in oras ca sa nu profite, le ia ceva mai mult timp sa ajunga, prilej pentru Iustina sa aduca vorba despre atelier, mai ales ca Alex nu a mai spus nimic despre asta in ultima vreme: "Alex, noi trebuie sa mergem intr-o seara la atelier, sa amenajam un pic. Nu poti sa aduci fete acolo asa!"

"Da... Ma rog... unele m-au vizitat deja acolo..."

"Eh, atunci or sa aiba o surpriza!"

"Dar, totusi, acolo e un atelier auto. Pana la urma, ai fost si tu, ai vazut.... Se munceste, nu e..."

"Tocmai de aceea! Putem sa facem ceva... interesant..."

"Da, cata vreme nu o sa deranjam activitatea principala... Adica nu vreau sa-mi creez probleme cu patronul, chiar daca ma am bine cu el..."

"Alex! Nu ma gandesc sa transformam atelierul in sala de bal! Dar putem sa amenajam un coltisor in birou, sa fie mai dragut... Mergem intr-o seara si-ti arat!"

"OK... Mi-a placut ce ai facut cu hainele mele, asa ca... fie..."

"Oricum, as vrea, daca putem, sa vorbim si cu prietenii nostri de acolo. Cat de curand. Mi-e teama pentru ei."

"Te gandesti sa-i amestecam in...?"

"Nu, nu-i amestecam in nimic. Ma gandesc sa incercam sa-i punem la adapost, sa-i ajutam sa fie de nebagat in seama. Mi-e mila de ei... Puteam sa fim si noi tot asa..."

"Da, stiu, stiu... Ai dreptate, dar mi-e sa nu facem lucrurile mai periculoase pentru ei... Au reusit sa reziste atatea luni fara sa-i bage nimeni in seama... Dar, ma rog, tu esti mai priceputa..."

"Nu se le facem ceva anume. Dar as vrea sa vorbim cu ei..."

"Daca vrei, putem sa trecem in seara asta pe acolo, dupa ce terminam cu doamna Schmitz."

"Putem si asa, daca nu dureaza mult... Acum avem masina! Nu mai socotim in kilometri de mers pe jos" chicoteste Iustina.

"Ma bucur ca esti de acord! Chiar daca nu e chiar cea mai reusita achizitie, ma gandesc ca totusi ne ajuta."

"Este foarte buna, Alex! Mi-era dor..."

"Ma bucur!"

In cateva minute ajung in fața galeriei de arta. "Ma astepti afara?" intreaba Iustina, nestiind daca lui Alex ii plac asemenea locuri.

"La intalnirile astea la nivel inalt, tu te pricepi cel mai bine. Daca crezi ca ar fi mai bine sa astept afara, astept afara. Daca vin cu tine, o sa incerc sa nu-mi dau in petec."

"Atunci hai inauntru!"

Galeria este pustie. Inauntru nu este nimeni. Cei doi traverseaza in liniste parterul, galeria propriu-zisa, cu o gramada de exponate, destul de inghesuite. Cu ochii la tablouri, Alex o intreaba pe Iustina: "Vrei sa fiu iarasi cu ochii pe tine, daca iar cazi in transa?"

"Daca vezi ca sunt pe alta planeta, da-mi un ghiont... Sper sa nu fie cazul!"

Urca amandoi in intunericul de la primul etaj, indreptandu-se spre capatul holului unde o lumina slaba razbate prin crapatura unei usi. Iustina bate incet la usa. Din spatele usii aude vocea lui Ottilie: "Da?"

"Buna seara, doamna. Iustina Riess sunt."

"Haide, te rog, Iustina. Haide."

Iustina deschide usa, dar face doar un pas inauntru: "In seara aceasta m-a insotit si Alex."

"Buna seara" saluta el politicos.

"Buna, tinere."

"Ati dori sa nu asiste la discutie?" intreaba fata.

"Ah, nu ma deranjeaza, din moment ce a venit cu tine. Ceea ce este un lucru bun - s-ar putea sa te poata apara mai bine daca stie si despre ce e vorba."

"Da, intamplarea a facut ca a fost prezent si la discutia anterioara."

"Foarte bine, atunci."

Alex inclina capul politicos si devine si mai atent, sa fie sigur ca nu rateaza nimic din ce le va fi spus.

Ottilie Schmitz este imbracata cu o rochie neagra foarte eleganta, dar subtila. Nu este nimic care sa iasa in evidenta, dar, cu toatea acestea, toate faldurile cald exact cum ar trebui sa cada. In spatele ei este tabloul unui barbat intr-o camasa de zale, tinand in mana un arc, cu un conac si o padure in fundal.

Pentru cateva secunde, Iustina o admira pentru aceasta naturalete care nu are nevoie de haine extravagante. Este fascinata de modul in care hainele par sa curga intr-un mod aproape imposibil pe Ottilie Schmitz. Este aproape ireal si aproape pierde contactul cu realitatea, dar reuseste sa se desprinda.

"Deci, ce ai vorbit cu Dinu, draga mea?"

"Dansul este aparent dispus sa cedeze aceasta opera de arta..."

"Dar...?"

"... Dar este de acord in schimbul unei cladiri pe care si-o doreste si sora dumneavoastra, in care..."

"Sora mea... In care?... "

"... Cladire in care, ceea ce mi s-a parut foarte interesant, ar dori sa deschida un muzeu destinat, bineinteles, Revolutiei."

"Stai... Dinu sau Theresia?"

"Dinu. Domnul Alexandrescu isi doreste aceasta cladire, care aparent este cea mai potrivita din mai multe puncte de vedere, in care isi doreste sa deschida un muzeu avand ca tema Revolutia de la 1848."

"Mhm..."

"Isi doreste sa se implice mai mult in planul... cultural al Brasovului."

Ottilie rade: "Da, cu siguranta asta este ceva ce le lipseste Anarhilor locali. Spre nemultumirea lui Dinu, fara indoiala, care este un om de cultura, ceea ce este mai mult decat se poate spune despre majoritatea asociatilor lui. Inteleg de ce face asta. Da, e o miscare interesanta. Din fericire pentru el, imi pasa prea putin de tot dansul asta al politicii locale incat sa incerc sa-l opresc. Din partea mea, n-are decat sa ia cladirea, dar..." si ofteaza, in mod vizibil obosita, "se pare ca va trebui sa facem ceva cu Theresia, nu?"

"Da, dansul a propus sa ma trimiteti pe mine mediator la aceasta intalnire."

"Hm... Stii ce? Asta nu-i nici macar o idee atat de proasta. Dinu e un tip mult mai inteligent decat lasa de multe ori sa se inteleaga, ceea ce e o chestie draguta... Pai, bun, du-te la Theresia, atunci, stabileste o intalnire si ai grija. Ea este extrem de vicleana si extrem de rece si el e Brujah, o sa se enerveze. Ai grija, sau, cel putin, incearca sa nu te trezesti in situatia de a-si pierde el controlul. Intelegi ce-ti spun?"

"Inteleg, doamna. Problema este ca, o fi o idee foarte buna sa ma trimiteti pe mine, dar cu conditia sa stiu mai multe, cel putin despre sora dumneavoastra, despre cum anume se desfasoara lucrurile acestea si ce ar fi bine sa fac sau sa nu fac pentru ca, sincer, ideea de a avea un muzeu in plus in oras mie imi surade."

"Fara indoiala ca si mie..."

"Si nu as vrea sa dau gres pentru ca sunt complet in afara subiectului sau in afara a ceea ce se asteapta de la mine. Si, deocamdata, acolo sunt."

"Draga mea, uite... trebuie sa intelegi ca fiecare dintre noi actioneaza, in cele din urma, dupa cum ii e natura. Natura mea este sa-mi vad de arta si sa incerc sa apar putinele lucruri frumoase pe care le avem in existenta asta violenta si intunecata. Theresia vrea sa inteleaga lucruri. Theresia vrea sa aiba cat mai multe cunostinte ca, pe baza lor, sa aiba cat mai multa putere. In timp ce Dinu imi inchipui ca vrea sa aiba succes cu revolutia pe care si-o propune, care, sa fim seriosi, cu siguranta ca nu va avea. Dar este important pentru el sa creada in ceva... Cam asa ar decurge lucrurile."

"Ce mi-ar da o sansa la credibilitate in fața surorii dumneavoastra? O sansa in plus sa fie dispusa sa faca schimb, sa-i cedeze dansului cladirea, de fapt?"

"Va trebui sa-i dai ce vrea, nu stiu ce interese are Theresia in noptile astea. Ma tem ca interesele noastre sunt puternic... divergente."

"Va dati seama ca, daca o sa puna conditia ca va renunta la pretentiile asupra acestei cladiri in schimbul pozitiei de Seneșal, nu am cum sa-i dau asa ceva..."

"Nu-i tampita, n-o sa ceara ceva de la tine, Iustina, gandeste-te. O sa ceara ceva de la persoana care ii cere ceva, adica de la Dinu. Si, cel mai probabil, asta inseamna sprijin politic in ceva intiativa pe care o s-o aiba sau fonduri sau alte chestii infrastructurale pe care si le doreste... Probabil... Nu stiu. Trebuie sa recunosc, am destul de putin interes in lucrurile astea, nu ma pricep la ele."

"Deja suna mai bine."

"Doar nu credeai ca Theresia Schmitz o sa-ti spuna tie sa o faci pe ea Seneșal."

"Nu credeam nimic, doamna. Este doar imposibilitatea de a gasi atat de repede ceva palpabil intr-o lume despre care nu stiu nimic. De aceea probabil unele dintre intrebari sunt complet anapoda sau pe alaturi. Dar de undeva tot trebuie sa incep."

"Mda, inteleg. Ai si tu dreptate."

"Va multumesc pentru rabdare, sunt convinsa ca nu este asa usor sa tolerezi intrebari puerile din partea unor nou-veniti."

"Intrebari puerile... Adica intrebarile sunt la urma-urmei de bun simt, nu te biciui atat de tare, chiar nu este cazul. Gandeste-te cine ce vrea, tine-ti capul pe umeri in timpul saradei asteia si o sa fie OK. Bine?"

"As mai avea o intrebare: cum anume ar fi indicat sa o contactez pe sora dumneavoastra?"

"Mda, o intrebare buna. Asteapta." Se intoarce si ii scrie o adresa pe un biletel: Strada Castanilor nr. 4. "Aceasta este Capela locala. Du-te acolo, intreaba de ea, spune-le ca eu te-am trimis si nu-i lasa sa te hartuiasca mai mult decat e necesar."

"Am inteles. Multumesc!"

"Cu drag."

"Nu este nicio problema daca merg in seara aceasta, nu?"

"Nu din cate stiu eu. Daca nu mai este altceva, as vrea sa ma intorc la ce lucrez acum."

"As fi vrut sa va propun acelasi lucru: daca nu considerati necesar in acest moment sa mai stiu si alte lucruri, as incerca sa merg acolo, poate avansam lucrurile un pic."

"Ar fi bine. Iti multumesc, imi esti foarte de ajutor, draga mea" ii spune Ottilie, atingand-o pe bratul stang. Pentru cateva secunde, Iustina se simte in siguranta, linistita si aproape vrea sa fie de acord cu ea, vrea sa faca mai multe pentru aceasta persoana.

Fetei ii ia cateva secunde ca mintea ei sa treaca prin straturile de manipulare emotionala pe care le simte venind de la Ottilie Schmitz. Este ceva foarte subtil, aproape ca nu si-ar fi dat seama in mod normal.

Isi da seama ca este efectul acelei abilitati pe care si ea o foloseste din cand in cand pe oameni, uneori pe prea multi odata, dar in acest moment nu o deranjeaza - o percepe ca pe o picatura de bine. Nu se bucura ca doamna Schmitz a folosit aceasta abilitate ca sa ii induca o stare artificiala de bine, dar, daca tot s-a intamplat, profita de aceasta clipa de liniste si siguranta.

O saluta amandoi pe doamna Schmitz si se retrag in liniste din camera, cu gandul sa se indrepte catre Capela clanului Tremere.


Înapoi: Zoo by Night
Urmează: Anarch Recruitment Techniques

24-aug-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro