Brasov by Night



It’s Torture Time, Baby!


7 noiembrie 2016, ora 1:34


Bogdan si Alice se indreapta spre Casa Sfatului, unde este tinut Stefan, criminalul in serie foarte pasionat de romanul scris de Alice. Pe masura ce se apropie, lui Bogdan incep sa ii tremure genunchii, isi simte stomacul strangandu-se si circulatia haotica. Este destul de panicat la gandul ca urmeaza sa faca rau intentionat cuiva. Si spera din suflet ca Stefan stie ce e bine pentru el si le va da raspunsuri fara sa il chinuie.

Alice simte cat de tensionat este Bogdan si il ia de brat ca sa il tina strans langa ea. E ca si cum ar imbratisa un cablu de vapor, atat de tensionat ii simte bratul - este de-a dreptul solid. Pe langa intrebari si raspunsuri care circula uzual prin retea, Alice aude franturi: "Exista oare prea mult adevar?" ... "Cat de mult crezi ca o sa se intoarca inapoi in timp?" ... "Ma astept sa ajunga inapoi in Evul Mediu"...

Fata se strange mai tare langa Bogdan, care incearca sa se mai relaxeze: "Stai linistit, ca nu esti singur. Chestia asta ma afecteaza si pe mine si vreau si eu raspunsuri."

"Poate nici nu o sa fie nevoie, stai calm..."

"Sper! Sper din suflet sa nu fie nevoie!"

Intra pe usa laturalnica si coboara treptele catre subsol, dincolo de peretele fals care se da la o parte. Imediat ce ajung pe holurile din subsol, dintr-un ungher mai intunecat aud clicaitul familiar al unei brichete si il vad pe Balan aprinzandu-si o tigara.

"Ati ajuns, deci?"

"Da, domnule Balan."

"E inauntru" si le face un semn din cap spre una din incaperi.

Linistea de pe coridor este mormantala, aproape absoluta. Balan se apropie incet de ei: "N-am apucat sa petrec la fel de mult timp pe cat mi-as fi dorit cu el, dar..." si se uita fix la Bogdan, "o sa te descurci, nu?"

"Sigur ca da... Este treaz?"

"Da, este prezent."

"Este legat?"

"Da."

"E bine atunci... Pai, domnule Balan, o sa va aduc la cunostinta absolut tot ce ne zice prietenul nostru Stefan. Si sper din suflet sa zica."

"Vedem... In fine, nu e o chestie placuta, dar, daca chiar vrei sa faci ceea ce mi-ai zis ca vrei sa faci, e o aptitudine pe care va trebui sa ti-o dezvolti." Apoi se intoarce catre Alice: "Esti sigura ca poti sa induri chestia asta?"

"Nu stiu, dar trebuie facuta treaba asta."

"Mhm..."

... "Te-ai gandit vreodata ca e nepoata-sa?" ... "Tigarile alea trebuie sa vina de undeva..." Alice se uita tacuta la Balan, care ii prinde privirea si se intoarce mai mult catre ea, ridicand din spranceana ochiului bun in timp ce incearca din nou sa-si dea parul pe spate, cu oarecare succes. Dar Alice doar ridica din umeri.

"Hm... Bine... Ce sa va zic? Aveti grija ce faceti acolo" inainte sa se indrepte catre sala cu tablouri in care au loc intalnirile oficiale.

"Da, domnule Balan. Sigur ca da" ii raspunde Bogdan.

Bogdan deschide usa incet, centimetru cu centimetru, lasand-o sa scartaie. Camera este una simpla, foarte asemanatoare cu cea in care a dormit el in prima seara, cu un bec chior care atarna deasupra unui scaun de care este legat Stefan.

Stefan este uscat, stafidit aproape, in mod evident slabit. Ochii lui sunt injectati si aproape ca poate sa vada resturi de sange in faldurile de pe partea stanga a feței lui, in cicatricile ca de gratar care constrasteaza cu paloarea cenusie a pielii unui Nosferatu.

Barbatul ridica privirea catre ei, incet. Intai il vede pe Bogdan, dar il ignora, ca mai apoi sa-si atinteasca amandoi ochii pe Alice si, cu un zambet ascutit in coltul drept al gurii, sa-i arunce o privire aproape batjocoritoare si sa o intrebe: "Eloi, eloi lama sabachthani?"

Alice se uita cu intensitate la el, dar nu raspunde.

Stefan ii priveste acum pe amandoi: "Avand in vedere ca suntem aici in cele din urma, ma gandesc ca poate aveti ceva sa-mi spuneti sau poate asteptati monologul meu?"

"Monologul ar fi binevenit" raspunde Alice imediat.

"O tema anume?"

"Ai putea incepe spunandu-ne ce crezi ca faceai."

"Nu faceam decat ceea ce am inteles ca trebuie facut, ca atat eu, cat si tu, sa ne putem elibera din inchisoarea asta a carnii si a sangelui."

"Ce inchisoare? Si de ce crezi ca e datoria ta sa ma eliberezi pe mine?"

"Pentru ca am citit cartea si am inteles ca, doar evadand din corpurile astea si doar impreuna, exista o sansa sa ne intoarcem la ceea ce am fost."

"Ce ai citit?"

"Ce ai scris in cartea aia. Tu ai scris-o, nu?"

"Si daca citeai Harry Potter asteptai scrisoarea de la Hogwarts?"

Stefan rade.

"Daca citeai Codul lui Da Vinci te duceai sa explorezi manastirile din Franta?!"

"Nu. Alea sunt evident o forma de ficitiune, dar asta? Am crezut in acel moment ca este o potentiala solutie, ceva ce a meritat explorarea."

"Si ce te-a facut sa crezi ca ar fi mai reala decat Codul lui Da Vinci?"

"Nu stiu, presupun ca mi-a placut povestea" si ranjeste, aratand niste dinti surprinzator de ascutiti pentru un Nosferatu.

"As zice ca sunt flatata, dar ai dus prea departe admiratia asta."

"Mhm... Este ceva prea departe cand o sansa la a ne intoarce la normalitate s-ar putea prezenta?"

"Nu stiu ce intelegi tu prin normalitate..."

"Repet, n-am vrut decat sa ma intorc la cum erau lucrurile inainte."

"Pai, pana acum cateva saptamani, pentru mine lucrurile erau cu totul diferite față de acum si nu cred ca pot sa le faci sa fie cum erau inainte!"

"Deci esti la fel ca toti ceilalati, am inteles."

"Bai pulă, lasa literatura si poezia si explica" intervine Bogdan nervos, cu falcile atat de inclestate incat da impresia ca o sa i se sparga dintii unii in altii si o sa i se scurga sangele din gura. "Care e treaba? Ce zeita? Ce inainte? Da drumul la robinet! Hai, ca n-am venit aici ca sa ma joc! Zi! Vorbeste!"

Stefan il ignora si se uita in continuare la Alice, o nuanta de gelozie razbatand din tonul vocii lui: "A, vrei sa spui ca el nici macar n-a citit cartea?"

Dupa cateva clipe in care Alice se concentreaza sa ii aduca la suprafata emotiile pe care el le simte pentru carte si zeita, ca sa fie cat mai evidente, Stefan incepe usor-usor sa se enerveze, aproape imperceptibil la inceput: "A, deci nu doar ca m-ai tradat, dar m-ai tradat cu cineva care nici macar nu stie despre ce e vorba!"

"Cred ca stie mai multe ca tine, tinand cont ca tu nici nu ai vorbit cu mine inainte sa te apuci sa faci sacrificii."

"N-am avut nevoie. Stiam deja tot ce trebuia facut."

"Nu? Stiai? Dar pe mine ma stiai?"

"Normal! E totul in carte, e totul scris, e totul acolo!"

"Si chiar crezi ca as pune asa sa vada toata lumea toate secretele mele, intr-o carte? Nu le-as spune mai degraba cuiva care ma cunoaste?"

"Cel mai usor de ascuns orice, este in vazul tuturor. Toata lumea stie asta."

"Da, dar asta nu inseamna ca e tot adevarul acolo. Nu inseamna ca nu as putea sa-l comunic si altfel. Direct. Nu trebuie neaparat sa citeasca."

"Nu, pentru ca nu toata lumea are inteligenta necesara si nu toata lumea e ca mine, Aleasa. Eu am fost Ales pentru asta. Eu am avut o sansa si mi-ai luat-o. Si nu inteleg de ce."

"Bine, daca esti Alesul, ce ai fost ales sa faci?"

"Sa ne eliberez pe amandoi de starea asta in care ne aflam. De vampirism."

"De vampirism... Ce te face sa crezi ca despre asta era cartea? Cartea am scris-o inainte sa fiu transformata!"

"Da, pentru ca stiai despre ce e vorba."

"Stiam?"

"Normal ca stiai, altfel de ce ai fi scris-o."

"Off! Daca stiam, imi alegeam alt oras in care sa merg in concediu!"

"Nu stiu nimic despre asta. Am terminat aici? Nu inteleg ce de intrebi lucruri pe care amandoi le stim deja, oricum."

"Pentru ca vreau sa iti aud parerea, vreau sa stiu ce crezi tu."

Stefan se uita la ea: "Daca ai facut vreodata o greseala, e ca te-ai increzut in prostul asta in loc sa te increzi in mine." Este, poate, primul moment in care baga de seama ca este si Bogdan in camera.

Bogdan face eforturi sa ramana calm. Simte o usoara tensiune in umeri si in brate, simte cum, poate fara sa vrea, i se inclesteaza pumnii, dar momentan nu este in pericol sa intre in frenezie.

Alice pune o mana pe umarul lui, cat sa ii aminteasca de prezenta ei, uitandu-se fix la Stefan in timp ce face acest lucru: "Deci?"

Il vede cum incearca sa isi miste putin mana dreapta, sa forteze legaturile si sa se repeada la ei, dar este foarte ranit si nu reuseste. Respira putin si se calmeaza, inainte de a vorbi: "Nu inteleg ce altceva mai vrei de la mine in acest moment!"

"Vreau sa stiu ce intentionai sa faci cu sacrificiile astea, cum crezi ca functioneaza ritualul asta."

Stefan o priveste in continuare si, dupa cateva secunde de confuzie, ii spune: "Pai... exact cum scria in carte: in cele din urma, sacrificiul va... va inchide bucla temporala in care ne aflam si care ne obliga sa consumam sange si ne va permite sa revenim la starea noastra initiala."

"Si care este acea stare initiala?"

"De oameni vii! Cum adica, ce e?! Normal ca aia e! Dar nu, nu! Tu a trebuit sa stai cu idiotul asta care nu stie sa lege doua cuvinte si care se poate descurca singur in lume. Daca n-ar fi fost Balan, oricum ar fi fost mort!"

"Poate ar trebui sa va las sa discutati singuri..."

Furia lui Bogdan creste: "Stefan, dragule, uite care e treaba: daca esti atat de imbecil incat toata existenta ta sa se invarta in jurul unei singure carti, fara a avea niciun fel de dubiu, asta e problema ta. Nu pot sa spun ca o respect sau ca ma intereseaza in vreun fel. Acuma, este indubitabil faptul ca tu o sa fii facut cenusa in curand. Pana in punctul acela, poti sa ma intinezi obligandu-ma sa te chinui pana cand imi spui exact ce vreau sa aud sau o sa te las in pace, sa-ti petreci ultimele momente cum crezi tu de cuviinta. Ce vreau eu sa stiu de la tine este cum erai inainte de a avea contact cu cartea asta. Pentru ca, daca tu imi spui ca dupa primul contact cu cartea, gata, ti-ai pierdut mintile, ai inteles exact conditia ta si ai stiut ce trebuie facut, nu te cred, e vrajeala! Nu pot sa cred ca esti atat de prost!"

Pentru ca Stefan inca nu raspunde, Bogdan continua la fel de hotarat: "Observ de asemenea ca ai pe moaca niste urme de la un gratar... Mie imi place sa-i dau omului ceea ce i se cuvine..." Si scoate din buzunar un aprinzator de aragaz. "Uite, cu unealta asta mica si draguta sunt convins ca o sa-ti fac neviata foarte dificila, cat mai e din ea. Alegerea e a ta."

Stefan se uita pe rand la ei, la aprinzatorul de aragaz si inapoi la Bogdan: "Intelegi cu siguranta ca, ceea ce faci, nu face decat sa-i dovedeasca ei ca tu esti la fel ca mine, in cele din urma, nu? Adica da, poti intotdeauna sa imi dai foc si sa ma torturezi, dar tie iti place sa crezi despre tine ca esti un tip inteligent, nu? Perfect."

"Nu imi place sa cred. Stiu ca sunt."

"Aha, stii ca esti... Atunci cum ti-a scapat, mai exact, faptul ca, daca ma torturezi, esti exact ca mine?"

"Pentru ca nu ma intereseaza daca sunt exact ca tine. Nu ma intereseaza absolut deloc in momentul de față. Vreau doar sa stiu ce trece prin capul tau, inainte sa treaca flacara pe pielea ta. Simplu, foarte simplu."

Stefan se intoarce catre Alice: "Hm... nu-ti invidiez alegerea. Cel putin, eu am fost sincer." Si zambeste.

Bogdan reuseste sa isi pastreze calmul. Pare ca se joaca cu aprinzatorul pe care inca il tine in mana - il rasuceste pe deget, il mai aprinde din cand in cand, atent la reactiile lui Stefan, care urmareste fara indoiala flacara cu privirea si incearca sa raspunda cat mai batjocoritor la tot ceea ce ii spun ei in acest moment.

Tinand flacara vie, Bogdan isi pune singur un deget in foc si il priveste fix in ochi pe Stefan, in timp ce degetul lui arde. Si el, si Alice simt un miros terifiant de carne arsa, fata straduindu-se sa nu reactioneze vizibil. Stefan, putin captivat de ceea ce vede, il urmareste si el si incearca sa ramana cat se poate de calm.

Bogdan, calm, lasa aprinzatorul jos si il priveste ca pe un copil care inca nu stie multe lucruri: "Stii? Eu, unul nu te-as fi supus niciunui chin pe care eu nu as fi putut sa il indur, ca sa obtin raspunsurile pe care le vreau. Tie cu ce ti-au gresit oamenii aia cand i-ai sacrificat pentru rahaturile si egoismul din capul tau? Crezi ca zeita aia, care in intelepciunea ei, intelege ce inseamna sa suferi si sa te daruiesti, te-ar fi ales in orice univers posibil pe tine, in locul meu? Stii ceva? Chiar nici nu imi pasa ce ai de spus, pentru ca in cateva nopti o sa fii nici cenusa, Stefan. Asa ca nu o sa fiu ca tine, prietene, o sa aleg... iubirea."

Apoi se intoarce catre Alice, o ia in brate si o saruta. Alice ii raspunde fara sa clipeasca: ii cuprinde umerii cu bratele, il strange in brate la randul ei si il saruta si ea.

Este ultima picatura pentru Stefan: incepe sa agite si aproape imediat intra in frenezie. Incepe sa urle la ei si isi pierde complet controlul, strigand ca el e cel care trebuia sa fie acolo si este absolut nedrept ce i se intampla. Dupa cateva clipe, incepe sa-si recapete controlul si sa le vorbeasca mai calm: "In momentul in care scap, am sa fac cumva ca lucrurile sa fie drepte, cinstite!"

"Mhm... Sigur, Stefan... Noi, intre timp, o sa te lasam aici si o sa mergem sa facem niste vampirasi micuti, urati si dementi. O seara faina!" e tot ce ii mai spune Bogdan, strangand-o in continuare in brate pe Alice, care incearca sa ii intensifice teama lui Stefan, sa o scoata la suprafata, sa-l bantuie.

Dar ceva nu e cum trebuie si, pentru o fractiune de secunda, il simte venind cumva el catre ea, prin aceeasi conexiune prin care a incercat sa ii bantuie mintea. Ar putea sa jure ca, pentru cateva secunde, mintea lui incearca sa evadeze inspre a ei, dar se scutura un pic, se dezmeticeste si reuseste sa isi revina in simtiri.

Chiar si dupa ce inchid usa in urma lor, inca il mai pot auzi urland ca va veni, ii va gasi, o va face, in cele din urma pe Alice sa accepte ca el o iubeste, si il va face pe Bogdan sa umple o scrumiera.

Aruncand o privire in urma, spre usa camerei din care tocmai au iesit, Alice simte aura unei amenintari venind de acolo.

"Hei, e OK, e totul bine..." o incurajeaza Bogdan.

"Am... am facut o prostie..."

"Ce anume?"

"... Am vrut sa-i dau una la plecare..."

"OK... Stai linistita, nici nu mai conteaza. Serios, in cateva nopti o sa fie cenusa. Uita-te si la mine: am adus trackerul ala, nici macar nu l-am mai pus in el... Nici nu merita!"

"Nu, nu merita, dar tot nu-l inteleg... Tot nu inteleg cum a putut sa ajunga la concluzia ca ar putea sa ne intoarca... De ce...? Nici n-a vorbit cu mine! S-a trezit asa deodata ca vai, uite-o, am s-o salvez, am s-o fac inapoi om si pe mine odata cu ea! Cum a ajuns la concluzia asta? Nici macar nu era vorba despre asta in carte!!"

"Mai mult ca sigur avea el ceva deja in cap si a interpretat asa cartea ta. Nu stiu ce zeita avea el in cap, dar eu o am pe a mea si e chiar aici, tinandu-ma de mana" ii zambeste Bogdan si o strange usor de mana. "Asa ca hai sa iesim de aici, ignora-l. Oricum, nu as fi obtinut nimic. Poate as fi aflat exact ce e in capul lui, dar cu ce pret? Oricum e pierdut, nu mai are ce sa faca. E pacat pentru tot raul pe care l-a facut, dar pot eu sa previn raul ala daca inteleg mai bine? Probabil ca nu.... Iti multumesc din suflet ca ai venit!"

"Cu placere! Oricum, voiam si eu raspunsuri, dar n-am primit niciunul din noi mare lucru."

"Din contra, cred ca am primit exact raspunsul pe care trebuia sa-l primim." Si, in timp ce vorbeste, Bogdan isi pune bratul peste umarul ei, fara sa ii dea drumul la mana, ca intr-o imbratisare curgatoare. "Oare ar trebui sa-i sunam pe ceilalti? Sa le trimitem un mesaj?"

"Mai e Balan pe aici? Ne asteapta sa ii dam un raport? Daca nu, mergem la ceilalti."

"Da, ii trimit un mesaj lui Balan, sa ii spun ca am terminat cu Stefan."

Raspunsul lui Balan este unul scurt: "Ceva nou?"

"Din pacate, nu. Dar macar nu a trebuit sa recurg la ceva ce m-ar fi scarbit complet."

"Bine."

"Alice, le scrii tu celorlalti?"

"Pai... Iustina e ocupata in seara asta. Are rost sa le dam vruen mesaj? Sau sa ne intalnim direct la apartament?"

"Cum crezi... Adevarul e ca nu m-ar deranja deloc sa ne petrecem restul noptii hoinarind pe strazi, doar noi doi."

"Daca ai chef de o plimbare, hai sa ne plimbam!"

"Hai!"

Alice are totusi remuscari, intrebandu-se daca a fost justificat ceea ce a incercat sa faca. Dar ii e usor sa inteleaga ca Stefan nu este unul dintre exemplele stralucitoare ale confratilor si ca oricum si el a incercat si aproape a reusit sa ii faca rau inapoi, chiar si prin aceasta metoda pur psihica, dupa ce mai inainte omorase trei femei nevinovate.

Plimbandu-se nevazuti pe strazi, Bogdan incepe sa simta foamea: "E vreo sansa sa ne reintoarcem in centru?Am eu o zona unde pot sa ma hranesc mai linistit si as avea nevoie..."

"Da, sigur" raspunde fata. "Eram chiar curioasa..."

"Tu esti in regula?"

"Sunt OK, da... Ultima chestie pe care am facut-o nu mi-a picat prea bine, dar in rest sunt OK."

Bogdan se opreste putin si se uita la ea: "Nu stiu exact ce ai facut, dar e clar ca asta te roade, asa ca... spune-mi..."

"Voiam sa il las pe el sa il roada putin ce a facut..."

"...adica folosind o Disciplina pe el sau...?"

"Da... Dar nu a functionat cum ma asteptam... Parca s-a intors impotriva mea..."

"Asta ce inseamna mai exact? Cum anume te simti, acum?"

"Acum sunt bine, doar l-am simtit ca si cum s-ar fi intors spre mine, ca si cum ar fi reactionat la ceea ce am incercat eu sa-i fac, dar nu am reusit sa-i fac nimic."

"Ce sa zic, daca as putea sa fac chestia asta, m-as duce la el, i-as infige un tarus in piept si l-as pune la soare, dar nu mai am acces la el..."

"Oricum asta intentioneaza sa-i faca, nu? Lasa-l... Hai, ca ai nevoie sa mananci..."

"As vrea sa te fac sa nu te mai gandesti la asta, dar nu stiu cum..."

"E de ajuns sa nu mai fiu in locul ala..."

"Gata, stiu! Hai sa mergem la gradina zoologica, sa ne jucam cu ursii! Am mai zis noi ca mergem si nu am ajuns... Chem un taxi!"

"Era cat pe ce sa te intreb daca e deschis la ora asta... dar mi-am amintit ca nu e nevoie" chicoteste Alice.

"Chiar nu e nevoie! Orice vrei sa mangai, cu orice animal vrei sa te joci, trebuie doar sa imi spui..."

"Da, da! Vreau sa mangai un urs!"

Taxiul ii duce in Noua, unde se afla gradina zoologica din Brasov. Mergand spre gradina inchisa la ora aceasta, Bogdan il recunoaste pe Muscă, unul dintre oamenii strazii din care s-a hranit si care de obicei sta prin zona pe la Ando’s, Patria, Teatrul Dramatic. Omul este vizibil agitat, nelinistit. Ceva nu e in regula cu el.

"Uite, da-mi o clipa, il stiu pe individul asta, cred ca trebuie sa schimb o vorba cu el" ii sopteste lui Alice, inainte de a merge discret in spatele lui Muscă.

Isi pune bandana pe față si ia complet pe nepregatite: "Ba Muscă, ce faci? Ce s-a intamplat? Ce e cu tine?"

"Mama! Bine ca m-am obisnuit cu cum arati, frate! Bai... Da... Nu, nu... Nu-s OK, frate! Ai ceva de mancare... de baut?"

"Hai ca-ti dau niste bani, da’ ce dracu’ ai facut?"

"Eu n-am facut nimica, eu am stat, frate, mi-am vazut de treaba zilele astea, da’ ceva s-a intamplat, adica... si Costel, si Vladut, si Florea au disparut toti in ultimele zile si nu stie nimeni ce e cu ei... si toti au zis ca erau doi tipi care au zis ca le dau ceva de mancare... si ca au facut asa un fel de adapost unde era Dezrobirea pe vremuri, stii?"

"Mhm..."

"Acolo unde e acuma fabrica aia de dulciuri... sau de cafea... Kraft, aia. Era uzina veche Dezrobirea pe vremuri, stii locul?"

"Pai stai... Si astia au disparut? Sau au fost dusi acolo?"

"Nu, nu, au disparut, da’... Au disparut, n-a mai auzit nimeni de ei, nu stiu care e povestea. Si ne-am imprastiat cu totii, mai ales ca am incercat si eu sa ma duc acolo in seara asta si, tot asa, erau doi tipi, n-am auzit foarte multe, am auzit numa’ ca asteapta nu-stiu-ce materiale noi sa vina, s-a uitat spre mine si unul dintre ei avea niste ochi de... nici nu stiu cum sa spun. S-a uitat asa la mine si m-am speriat, intelegi?"

"Mhm, da, stiu ce zici. Ba, bine ca nu te-ai dus. Uite, iti dau 50 de lei, ia taxiul, ai acolo si de-o Saniuta si de un Ando’s. Du-te, ia-ti de macare, ia-ti ce-ti trebuie si, dupa aia, sezi bland pana maine seara si ne intalnim in Piata Sfatului, la 10, bine?"

"OK... Da..."

"Te rog eu, nu fa prostii, ca asta ma pune si pe mine pe ganduri. Adica, unde au disparut astia? Ce s-a intamplat cu ei? Vezi sa nu dispari si tu, bine? Hai, ca ne vedem maine la 10."

"Da, mersi. Mersi, frate!"

"Hai, te-am pupat."

"Mersi, mersi. Sa traiesti!"

Muscă insfaca banii si pleaca. Bogdan se uita lung dupa el si parca il loveste paranoia: oare o fi el sau o fi cineva care se preface ca e Muscă si arata ca Muscă? Dar indeparteaza repede acest gand: nu are cum, cine sa fi stiut ca urma sa mearga la gradina zoologica, sa se prefaca si sa-i iasa in cale? Mai bine se reintoarce la Alice.

"Esti OK? Ce s-a intamplat?"

"... Mi-au disparut cativa dintre oamenii fara adapost, astia din care ma hraneam eu si de care aveam grija, ca oricum, le dadeam destule sa nu pateasca ceva."

"Si-au gasit in alta parte ceva?"

"Nu, nu, nu! Zice ca au fost doi tipi si le-au zis sa mearga undeva... in fine..."

"Da, asta suna dubios!"

"Da, din ce mi-a zis Muscă, unul dintre ei a facut o chestie, s-a uitat cumva la el si l-a speriat foarte tare. Aia nu suna... natural, e clar ca ceva nu e..."

"Putem face ceva in seara asta?"

"Nu, nu. I-am zis lui Muscă sa ne intalnim maine la 10 in Piata Sfatului."

"Vedem maine..."

"Da, hai! Acum mergem si ne jucam cu animalutele! E bine ca n-au astia camere de filmat, cel putin nu pe unde intram noi in Gradina Zoologica!"

"Hai! Hai, ca vreau sa smotocesc un urs in seara asta!"


Înapoi: Payback Time
Urmează: Next Asignment on the List

24-aug-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro