Brasov by Night



Dining Out


6 noiembrie 2016, ora 21:30


Titus si Alex au chemat un taxi care ii duce incet spre Schei, urcand spre partea mai veche a orasului, lasand in urma bulevardele late si bine iluminate, ca sa faca loc unor cladiri vechi, cu tencuiala scorojita din loc in loc, schimband asfaltul pe piatra cubica. Dupa vreun sfert de ora coboara in fața atelierului de tamplarie al lui Titus. S-a facut deja ora 21:30

Aratand umani, Titus deschide usa: "Salut, domnilor" le spune celor trei barbati mai in varsta ca el aflati inca acolo, in timp ce Alex ridica o mana in semn de salut.

"El este Alex, un amic de-al meu" continua Titus. "Cum merge treaba?"

"Bine..."

"Ati terminat comanda aia?"

"Da... e gata. Acuma o impachetam si mergem si noi acasa."

"Perfect. Daca tot ati terminat, am adus o sticla de vin sa stam la o discutie. Ce ziceti?"

"Da, sa traiti domnu’ Titus, cum sa nu!" Unul dintre ei scoate repede o brisca, desface ambalajul, scoate dopul, in timp ce ceilalti scot niste pahare de undeva dintr-unul dintre dulapurile de bucatarie la care lucrase Titus. Titus invata ceva nou in fiecare zi: nici nu stia de existenta paharelor.

Isi toarna fiecare cate un pahar de vin si incep sa vorbeasca despre tot ce le trece prin cap de la fotbal la injurat politicieni. Titus, insa, sperase sa gaseasca doar doi barbati in seara asta, prezența celui de-al treilea ii incurca putin planurile. Asteapta pana cand unul dintre ei merge la toaleta, ca apoi sa ii faca un semn lui Alex sa il urmeze. Alex era deja atent, curios despre cum se vor desfasura lucrurile.

Titus se uita la cei ramasi: "Hai sa vedem, cum v-arata mainile pe ziua de azi? Ati purtat manusile? V-au intrat aschii? Stiti ca nu vreau sa va accidentati pe-aici."

Dar barbatul nu se apropie, ii arata mainile de la distanta: "Da... Da, domnu’ Titus, cum sa nu... Îi OK, ne-am purtat manusile, ne-am dat cu... ca ne-ati adus aia industriala de dat pe maini, crema aia, asa... si îi totul bine."

Vazand ca nu i-a reusit, Alex isi aduce aminte de partida de skanderbeg a lui Titus din club si se uita la celalalt muncitor: "Hei, stiu ca prietenului Titus ii place sa-si arate muschii si a zis ca are aici oameni voinici care pot sa imi faca față" si pune o mana cu cotul pe masa. "Se baga cineva?" Titus ii canta in struna, de teama sa nu se intoarca al treilea de la baie.

Barbatul se uita la el, un pic iritat: "Hai, dom’le! Suntem obositi, am muncit toata ziua, chiar... Domnu’ Titus, ce-i cu asta, de vine si ne ia cu glume d-astea?"

Alex nu insista: "Imi cer scuze, am baut ceva inainte, n-am vrut sa fiu deplasat."

"Lasa acuma, ce sa zic... In fine..."

Cel de-al treilea muncitor se intoarce de la baie si, dupa vreo jumatate de ora, unul dintre ei, cel cu care a incercat sa vorbeasca Alex, destul de obosit, se ridica si spune: "No, bine, eu ma duc acasa si ne vedem maine" aruncand o privire suspicioasa in directia lui Alex.

Titus se ridica si ii intinde mana: "Bine, Cristi. Mergi si odihneste-te. Ne mai vedem pe aici cand mai vin."

Alex ridica mana: "Seara buna."

Cei doi ramasi stiu cum stau lucrurile, asa ca se pot hrani fara probleme. Alex este destul infometat, iar omul din care se hraneste este destul de lesinat dupa aceea, dar senzatia este placuta, asa cum s-a obisnuit deja.

"Titus, mai ai vreo sticla de vin, sa-i mai dam omului?"

"Hai mai bine sa mergem toti acasa, ii lasam si pe oamenii astia la casele lor. Cel mai bine ar fi sa ne odihnim cu totii, ca a fost destula munca azi. Nu-i asa, baieti?" zambeste Titus.

Barbatul inca treaz intelege "gluma": "Da, da. Hai ca-l ducem si pe Petrescu acasa, o sa zica nevasta-sa ca iar s-a imbatat, dar nu e problema. Nu-i nici prima, nici ultima data cand o sa-l trec pragul ca pe nevasta-mea."

"De asta sunteti voi prieteni, nu-i asa?"

"Bine, bine..."

Dupa ce ii lasa pe cei doi barbati la casele lor, Titus isi aduce aminte sa-l intrebe pe Alex: "Tu ziceai ceva de o masina, nu crezi ca ar fi cazul sa...?"

"Ba ar cam fi cazul sa..." si Alex il suna imediat pe nea Stan: "Sefu’, stii ca era Loganul ala care tot zacea in spatele atelierului si nu stiam ce sa facem cu el, daca sa-l dam cuiva sa-l dea la Rabla sau..."

"Asa..."

"E OK sa-l iau eu? Punem ceva acolo... Lucrez o saptamana-doua gratis... Ca imi trebuie si mie o masina, mi-e foarte greu sa ma misc p-aci prin oras, toata ziua dat bani pe taxiuri... E OK sa-l tin la mine? Nu facem acte, il lasam asa, doar sa stiu ca pot sa-l folosesc."

Nea Stan face o pauza inainte de a raspunde: "Da, bă, Stii ce? Ia-l, ca e OK. Vezi tu ce faci cu el."

"Mersi, sefu’! Sa traiesti! Stiu, raman dator, nu-i problema."

"Bun. Hai sa traiesti!" si inchide.

"Titus, vrei sa mergem acum sa luam masina, sa avem mai multa libertate de miscare? Mai pierdem 20 de minute, dar..."

"Da, hai sa mergem, ca poate o sa ne fie tuturor utila."

"De acord."

Se indreapta spre atelierul semi-iluminat al lui Alex. Loganul ii asteapta in curte, cheia este intr-unul dintre sertarele biroului.

"Titus, mai mergem in vreun club sau ne intoarcem acasa, sa-i asteptam pe ceilalti?"

"Eu am fost cam fraier, ca am plecat repede sa-i ducem pe oameni acasa si sa ne intoarcem si noi, dar eu mai aveam niste treaba la Fantanita."

"Scuza-ma, ca nici nu ti-am zis... Sper ca nu ti-am stricat ploile cu oamenii tai, ca am iesit asa in evidenta."

"Stai linistit, e mai ciudat cu ei. Nici ei nu stiu ce se intampla."

"Nici eu nu am experienta in stilul asta, poate ar trebui sa mai invat de la Bogdan."

"Cred ca amandoi mai avem de invatat la chestiile astea sociale, dar probabil nu s-au simtit chiar in largul lor ca erai si tu acolo, Oricum, poate e ciudat ca implica sa pui mana pe ei, sunt si barbati... E OK, stai linistit. Daca mergem mai des pe-acolo, se vor obisnui."

"Da, eu n-am incercat niciodata sa-mi folosesc colegii pentru hranit, oricum foarte rar se intampla sa mai fie vreunul acolo cand ajung eu. Dar am zis ca sa-mi pastrez locul asta sa fie de siguranta, sa nu ajung sa nu mai pot sa vin aici ca se uita muncitorii ciudat la mine sau chiar, Doamne-pazeste, nea Stan!"

"La mine, oamenii astia sunt recunoscatori, ca plata e buna."

"Da, la tine e altceva, ca tu esti patron, nu se compara situatiile" se uita Alex la el, cu o foarte vaga umbra de invidie.

"Asa ca, daca vrei, hai sa testam masina asta pana la Fantanita."

"Da, hai ca te duc. Unde vrei sa te las, la atelier sau in alta parte?"

"Acolo unde se termina soseaua, la bariera. Nu vreau sa ma indepartez prea mult, mi-e teama sa nu mai fie astia cu dronele lor tampite. Dar as vrea sa vad daca nu am primit mesaj inapoi de la Gheorghe."

"Vrei sa stau cu tine acolo? Cine stie ce mai apare."

"Da, da. Numai nu sta prea aproape, ca sa nu se sperie lupul si sa fie vreo problema."

Alex lasa masina la bariera, amandoi isi ascut simturile si incep sa urce pe sub copaci, in incercarea de a nu fi detectati. Titus adulmeca in jur, cautand mirosul lupului. Doar dupa miros, insa, nu isi poate da seama daca animalul este in preajma. Dupa cateva minute de marait, incepe sa-i simta mirosul, pare sa se apropie din directia vantului.

Desisul se da la o parte si il vede pe lupul de aseara, cu cutia la gat. Titus se lasa pe vine, il mangaie si ii ciufuleste parul de pe cap. Continua sa il mangaie cu o mana, cat ii desprinde cutia, curios sa vada daca Gheorghe a primit mesajul si daca a si raspuns.

In cutie este, intr-adevar, un mesaj de la Gheorghe. Scrisul pare ca nu a fost exersat de foarte mult timp, nici pixul nu pare sa fie ceva la care Gheorghe s-a gandit prea mult, din loc in loc pasta se intrerupe, spre surprinderea lui Titus, care facuse eforturi sa-i trimita cerneala invizibila. Raspunsul lui este scurt:

Dinu inca nu a iesit din 1848 si crede ca din ce popor te trageai inainte conteaza mai mult decat alte lucruri in neviata noastra.
Din fericire e unul dintre "tinerii" care au ramas in oras, e unul de-ai nostri.
Din nefericire Theresia Schmitz il uraste.

Fa dracului ceva cu vanatorii astia!

Titus mai petrece cateva minute cu lupul, mangaindu-l si transmitandu-i imagini cu lupi alergand impreuna, jucandu-se, dand din coada, vanand, stand cu burta la soare. Se desprinde si il bate putin pe spate inainte de a pleca: "Hai ca ne mai vedem serile astea!" Il simte ca e fericit, ca se simte in siguranta cu el.

Da sa plece, insa animalul tinde sa il urmeze. Dupa cativa pasi, se uita la el, apoi intelege ceea ce isi doreste Titus de la el, se intoarce si pleaca inapoi spre padure, nu inainte de a-i arunca o privire chiar cand sa dispara in desis.

Titus se intoarce la Alex: "Am primit un raspuns de la Gheorghe, hai sa mergem acasa."

"Nu e prea bun raspunsul."

"E... cum ma asteptam."

"...OK. Imi povestesti pe drum. Eu, insa, as mai manca ceva. Mergi cu mine sau te las acasa?"

"Unde ai vrea sa mergi? Ca as mai manca si eu. Peste noapte as vrea sa ma vindec si o sa am nevoie."

"Mie in club mi-e mai la indemana, dar daca mai ai vreo sugestie, hai sa incercam."

"Hai in club".

"Stii ce? Hai la Liquid Hug, pare un loc bun."

La Alex este rutina obisnuita: mers pe ringul de dans si incercat sa atraga o tipa singura care nu este chiar spectaculoasa, parand sa caute un partener si pe care sa o atraga intr-un separeu. Reuseste sa fie suficient de seducator incat sa atraga pe cineva din care sa se poata hrani linistit intr-unul dintre cotloanele mai putin aglomerate ale clubului.

Titus alege sa mearga la baie, pretinzand ca se spala pe maini. Asteapta un tip care sa se spele foarte bine pe maini dupa ce foloseste toaleta, luand asta drept semn ca persoana respectiva tine la sanatate. Are noroc si in scurt timp in baie intra un tip care sa corespunda criteriilor.

Intr-o miscare fluida, sare la gatul tipului si il musca. Din nou, simte aceeasi senzatie teribil de placuta, apoi il ia dupa umar si scoate din toaleta, lasandu-l pe o canapea sa isi revina, pretinzand ca ‘prietenul’ lui a baut prea mult.

Se reintalneste cu Alex si pornesc spre apartament, asteptand cu interes urmarea evenimentelor din aceasta seara.


Ramasi singuri acasa, in asteptarea celorlati, Bogdan o tine pe Alice in brate, ghemuita acum la pieptul lui si isi plimba degetele incet pe spatele ei. "Draga mea, nu stiu exact de ce nu am fost constient ca am primit permisiunea de a ne asigura de loialitatea slujitorii nostri... Ce termeni folosesc si eu!... Intelegi tu la ce ma refer... Vali e un tip foarte de treaba, e un om de nota 10. Si tare mi-e ca, daca ii dau eu sangele meu, o sa-l stric..."

"Ce vrei sa zici?"

"O sa-l epuizez. O sa-l distrug. O sa-l folosesc ca pe un cal de bataie... I-am cerut deja foarte multe si a fost tot timpul dragut. M-a ajutat, mi-a dat banii lui, mi-a dat timpul lui, mi-a dat absolut tot ce i-am cerut. Dar nu stiu daca o sa ma pot opri... Si, cum tu esti de-a casei, voiam sa te intreb daca nu ai vrea sa il iei tu..."

"Eu?!"

"Sa ii dai sangele tau si sa-l faci al tau. Da, il vad de o mie de ori ajutandu-te pe tine, cu orice ai nevoie. E un tip foarte priceput, foarte capabil. Are si conexiuni si face rost de aproape tot ce-i ceri. Uite, de pe o zi pe alta mi-a facut rost de un cip de pus in animalute de companie."

"Dar esti sigur ca vrei sa fac eu asta?"

"Da! Daca vrei, nu te oblig in niciun fel. Nu stiu, eu... o sa sune ingrozitor din partea mea, dar asta e limbajul pe care il folosim in societatea asta... Eu o sa pot sa imi asigur loialitatea altor persoane, o sa pot sa-mi fac altii. Nici nu stiu cum sa denumesc asta... Dar el e un tip finut, nu il vad ca fiind capabil de agresiune. Cred ca l-am speriat de i-au sarit capacele, stiu ca tu o sa ai mult mai multa grija de el. Daca vrei... Doar daca vrei..."

"Daca tu esti sigur ca asta vrei... Nu stiu... Eu nu stiu daca ar fi vreo diferenta prea mare... Nu stiu cat afecteaza ceea ce suntem relatia cu ei..."

"Afecteaza! Daca ii dau sangele meu, o sa ma iubeasca, o sa faca tot ce-i spun. Probabil nu o sa aiba de ales... Adica atat mintile noastre, cat si trupurile noastre sunt altfel, sunt mai rezistente... Cred, imi place mie sa cred..."

Alice pune o mana pe obrazul lui, sa fie sigur ca e in continuare atent: "Amandoi suntem vampiri, nu stiu daca diferentele dintre noi sunt atat de importnate cat sa afecteze o posibila legatura cu un muritor, sa-l influenteze in mod diferit... Dar daca tu preferi sa fac eu asta..."

"Eu as prefera sa-ti fie loial tie. Am aflat din diverse surse ca, daca ii hranesti trei nopti la rand, devin foarte loiali. Te iubesc. O sa traiasca pentru tine. Eu, daca o sa-i fac chestia asta, o sa traiasca, probabil, foarte putin, pentru ca ai vazut si tu, sunt un tip foarte manios, sunt destul de impulsiv, nu stiu cum as putea sa nu-l arunc sub rotile autobuzului. Stii ce zic?"

"Deci, daca esti sigur, am sa o fac, daca asta vrei."

"As fi mult mai impacat daca l-as sti in grija ta. Sigur ca nici pentru o clipa nu intentionez sa ma pun in situatii in care sa te las fara Bogdan, dar sunt cateva chestii pe care trebuie sa le incerc si sa le inteleg putin mai bine..."

"OK..." Ce nu spune Alice este ca e putin ingrijorata, pentru ca Bogdan tot face planuri pentru cand nu o sa fie, cand o sa dispara, iar ei nu ii suna bine aceste planuri. Dar, daca el considera ca e mai bine pentru Vali sa fie slujitorul ei si el vine cu aceasta propunere, ea va fi de acord.

Raman imbratisati in linistea apartamentului, pana cand usa se deschide si, de unde stau ei, arunca o privire spre hol si ii vad pe Titus si pe Alex intrand, aratand destul de multumiti de ei, o oarecare incredere radiind din ei si mai ales din Alex, care pare deosebit de multumit de ceva.

Cei doi par sa se creada singuri acasa, vorbind intre ei. "Ce facem? Ii trimitem un mesaj Iustinei, sa aflam ce au facut sau mai asteptam un pic?" intreaba Alex.

"Hai sa mai asteptam un pic."

Alex se intinde pe canapea, in asteptarea unui semn de la Iustina, cu gandul la ce avusesera ceilalti de facut: cum le-a mers cu Petrescu, daca or avea nevoie de ajutor... Incepe sa ii treaca euforia ca a facut rost de masina si sa lase loc ingrijorarii ca nu stie nimic despre ceilalti.

Pentru prima data dupa multa vreme, Titus are in sfarsit putin timp liber si incepe sa citeasca o carte pe care i-a dat-o Valeria, scrisa de Kurt Vonnegut - "Mother Night", despre un fost nazist, devenit apoi agent aliat spionand ca nazist.

Bogdan si Alice li se alatura, cu un Bogdan efervescent, povestindu-i lui Alex cu lux de amanunte cat de priceputa a putut sa fie Toreadoarea lor in aceasta seara: "Iustina a fost fenomenala! E bine ca nu e acasa, ca nu as vrea ca ego-ul ei sa ajunga cat Texasul, mai bine sa-ti povestesc in absenta ei. Daca ai sti cat de convingatoare a fost! Si de fantastica! Ce e drept, asta si pentru ca am simtit pe pielea mea talentele ei, dar sunt un fan al ei: este uimitoare! Suntem atat de norocosi ca o avem cu noi!"

Alex il priveste cu admiratie: "Da, cred ca este cea mai priceputa dintre noi la treburi de genul asta! Ma bucur ca a mers treaba asa de bine cum spui!" Titus, fara sa ridice privirea din carte, aproba tacut dand din cap.


In taxi, Iustina ii trimite un mesaj domnului Petrescu:

"Oamenii din bar au inteles ca au asistat la o repetitie cu actori amatori, care aveau nevoie de spectatori care sa nu stie nimic despre ce urma sa se intample. Au primit scuzele ca nu au fost avertizati inainte. A."

Apoi il suna pe Vlad, un tip pe care l-a cunoscut intr-o seara cand a fost doar ea cu Alice in club, care intr-adevar este acasa si o asteapta. Ii lasa pe Bogdan si Alice acasa si isi continua drumul catre apartamentul barbatului.

Isi cere scuze ca au trecut doua saptamani de cand a spus ca il suna, nu poate sa stea mult, dar ii trebuia sa stea de vorba cu cineva in seara aceasta si s-a gandit la el. Conversatia lor decurge lin, tipul este foarte relaxat, isi dorea ca fata sa fie acolo, foarte multumit ca este asa aproape de el.

Curand, Iustina profita de ocazie si il musca de gat. Senzatia este la fel de placuta ca intotdeauna, mai ales ca acum s-a hranit mai mult ca de obicei, dar nu prea a avut de ales - nu are timp sa mearga si in club in seara aceasta.

Cand se desprinde, il lasa pe Vlad aproape adormit pe canapea, palid, intins pe spate, cu ochii inchisi si respirand cu oarecare dificultate, ceea ce o face sa fie putin anxioasa.

De aceea a si preferat sa mearga la el acasa, sa il poata lasa in siguranta, sa nu ii cauzeze mai mult decat era nevoie. Inainte de a stinge lumina si de a pleca din apartament, fata aduce o patura din dormitor si il inveleste.

Ajunsa in fața blocului, cheama un taxi si se indreapta in sfarsit catre casa, cu ochii dupa luminile orasului, linii lungi si galbene care zboara pe langa masina sub cerul intunecat al noptii.


Înapoi: Hunting the Hunters (9)
Urmează: Payback Time

24-aug-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro