Brasov by Night



Hunting the Hunters (9)


6 noiembrie 2016, ora 20:00


"Ideea mea este ca, pentru orice eventualitate, ar trebui sa ne expunem cat mai putin si cat mai putini" spune Iustina. "Noi o sa mergem la Hotel Brasov... Pe de-o parte, ma gandesc ca Alice ar putea sa ne fie de ajutor, in caz ca iese prost, sa le manipuleze mintea unora, pe de alta parte, daca iese prost si suntem doar noi doi, iese prost doar pentru mine si, imi pare rau, pentru Bogdan..."

"Nu vreau sa fac eu presupuneri" o intrerupe Alex. "Dar tocmai ce am discutat: lor le e mai bine impreuna."

"Da, numai sa nu se se intample ceva care sa-i puna piedica lui Alice. Si sa iasa rau acolo... Cum vreti voi!"

Eu n-am nevoie sa ma hranesc deocamdata" le spune Alice senina, spre bucuria lui Bogdan: "OK, hai cu noi!"

Iustina trece la aspecte practice, incercand sa lamureasca detalii: "Si justificam si prezenta lui Alice sau facem in asa fel incat Alice sa fie un client oarecare pe langa noi?"

"Pot sa ma fac nevazuta, daca aveti nevoie..."

"Apropo, Bogdan, nu as vrea sa intram in hotel. Oricum ne expunem prea mult. As vrea sa il chemam pe domnul Petrescu afara, trebuie sa fie vreo cafenea, vreun bar in apropiere. Pana la urma, asta este! Am avut o idee, incercam o inscenare. Daca nu iese, da-i incolo, vedem, nu stiu... Dar nu as vrea sa ne expunem intrand acolo, pentru ca, pana la urma, nu stim ce e inauntrul hotelului."

Bogdan este de acord cu ea: "Clar!"

"Nu stim cine mai este acolo, nu stim cu cine este domnul Petrescu, nu stim daca vanatorii mai au pe cineva acolo... Si nu avem cum sa manipulam toate camerele de luat vederi din hotel, oricat am incerca noi sa facem ceva cu ele si nici nu avem timp pentru asta. Ma gandesc sa-l sun cand ajungem acolo si sa-l rog sa vina afara, gasesc eu un motiv pentru care nu putem intra in hotel sau eu, cel putin, nu pot intra in hotel. Daca vrea, bine, daca nu, ghinion, asta este, ne-o luam pe coaja, ii omoram, habar n-am, nu stiu ce-o sa facem cu ei."

"Auziti..." ii intrerupe Titus. "Tocmai mi-a venit o idee: daca chestia cu discreditarea asta super-complexa si care ar fi super-fain daca iese… daca chestia asta nu merge, avem adresa sefilor lor, le trimitem filmuletul ala cu ei in club si poate asta o sa fie suficient - filmul ala pe care l-ati gasit voi."

"Da, dar trebuie sa trucam acel film... m-am gandit si la asta. De asta spun ca nu trebuie sa existe nicio urma a noastra acolo. Pentru ca asa cum putem accesa noi camerele hotelului, pot sa le acceseze si ei. Dar poate ii avem pe amandoi filmati legati, nu doar pe unul invatand sa faca... Cu atat mai mult nu trebuie sa intram inauntru. Bogdan, vreau sa iau pe pe telefon actul de identitate al celui pe care il imiti tu si neaparat sa stiu cum va cheama pe amandoi."

"Da, ar tr trebui sa ma pregatesc putin pentru rolul asta" zambeste Bogdan. "Daca nu reusesc sa ma concentrez cand ajungem acolo, o sa fie un dezastru, o sa ma vada in toata splendoarea mea."

"Tocmai de aceea prefer sa nu fie camere de luat vederi in jur si ma gandesc ca la o cafenea vizavi e numai bine."

Titus are si alte idei: "Iustina, inainte sa plecati, imi spui te rog pe ce laptop aveti filmuletul? Am inteles ca ati facut tot felul de salvari."

"Sunt pe toate trei laptopurile."

"OK. Alex, daca ai vrea sa mai stam cateva minute sa compunem un mail, sa atasam filmuletul. Nu punem destinat..."

Dar nu apuca sa termine, pentru ca Iustina sare imediat: "Nu, nu, nu, Nu, NU! Nu face din astea, ca ai un talent deosebit de a scrie cum nu trebuie! In nicun caz! Bine ca nu ti-am spus parolele de la laptop. Nu!"

"Nu voiam sa trimit, voiam..."

"NU!"

"Iustina, asculta-ma un pic: daca merge foarte prost cu voi acolo..."

"Stai un pic Titus" intervine si Alex. "Presupun ca Bogdan nu o sa se transforme fix cand sa vina domnul Petrescu, deci daca nu reuseste sa se transforme, nu o sa fie la vedere si cu asta basta!"

"Nu, nu, nu!" raspunde Bogdan. "La fel cum s-a intamplat acum cateva nopti, cand m-a strigat Iustina pe numele meu, in timp ce eram in pielea altcuiva, mi-am pierdut concentrarea."

"Deci se poate intampla sa iti schimbi infatisarea chair si sub ochii celorlalti."

"Da."

"Tocmai de aceea suntem si eu si Alice acolo: sa-l zapacim pe bietul om. Ce vreau eu sa spun, Titus, iarta-ma, imi esti foarte drag, dar ai un stil foarte... infloritor de a scrie. Daca vrem sa scriem de pe niste adrese catre niste sefi de la o unitate militara care nu exista pe nicaieri dar care se ocupa cu asta, trebuie scris in cu totul alt stil si, iarta-ma, nu te pricepi. Deci, te rog, frumos, in niciun caz nu te apuca sa compui niciun mail ca din greseala sa apesi Alt+S si sa-l trimiti. In niciun caz... Daca vrei, scrie pe hartie si transcriem cand venim. In niciun caz nu te apropia de un dispozitiv electronic care poate trimite emailuri ca nu te scapa nimeni din mainile mele oriunde te-ai ascunde, sa-ti fie foarte clar!"

In timp ce Iustina vorbeste, Titus nu mai are rabdare, pentru ca fata nu a inteles ce a vrut el sa spuna si o ia in brate, sa o faca sa taca: "Iustina! Iustina! Nu am vrut sa scriu sau sa trimit nimic! Si nu m-am referit ca, daca il vede cineva pe Bogdan, m-am referit strict daca nu reusiti sa-l convingeti pe nenea ala sa-i filmeze..."

Dar fata nu se lasa impresionata: "Scrie pe hartie, te rog."

"As fi vrut sa avem mailul pregatit, poti sa-l scrii tu, cum vrei..."

Da-acum, insa, fata incepe sa nu mai aiba chef de explicatii politicoase: "Nu pot sa scriu pentru ca ti-am mai spus o data si hai sa oprim aici: trebuie sa ne pregatim. Nu-i mai distrage atentia lui Bogdan, pentru ca Bogdan trebuie sa arate exact ca ala pe care l-au mai vazut deja o data in club si exact ca ala din cartea de identitate. Hai sa ne concentram!"

"Ceea ce ne duce la urmatoarea problema" spune Bogdan. "Dupa ce imi asum infatisarea lui, va rog din suflet, nu-mi spuneti Bogdan, pentru ca imi pierd concentrarea!"

"Stiu... Nu sunt decat eu cu tine, Alice o sa fie un client pe langa noi si o sa am grija sa nu-ti spun in niciun fel pe nume, indiferent cum te cheama in actul de identitate. Numele din act imi trebuie doar ca sa fie clar ca ne cunoastem. Imi trebuie si numele celuilalt, pentru ca va trebui sa vorbesc si despre el. Stiu, si imi tremura toate cele, pentru ca multe lucruri pot sa mearga rau. De aceea, Titus" spune Iustina luandu-si privirea de la Bogdan, "imi pare rau, hai sa vorbim de asta cand ne intoarcem. Pana atunci, scrie pe hartie mesajul in orice fel vrei tu. Filmul trebuie procesat un pic inainte de a-l trimite si trebuie sa taiem niste chestii in asa fel incat sa fie cat mai evident ce fac aia acolo. Te rog frumos!"

"Daca voi nu va mai intoarceti, Doamne-fereste?"

"Vei face atunci! Vei avea o motivatie suplimentara sa faci treburile cum trebuie. Pana atunci, intoarce pe toate partile acel mesaj in agenda. Scrie toate versiunile care iti trec prin cap. Nu te apropia de calculatoare!"

"Iustina, opreste-te! Poate sa scrie Alex, nu vreau sa scriu eu, Trebuie sa mai fie cineva care sa aiba acces la filmulete si sa aiba posibilitatea sa trimita un mail, atat."

"Aveti trei calculatoare de pe care puteti face treaba asta. Oricum, nu ar trebui trimis din casa. Dar e o complicatie mult prea mare, hai sa le luam pe rand, te rog!!"

"Pana una-alta..." ii intrerupe Alice. "Iustina, as putea sa merg drept o clienta oarecare... N-ai prefera sa dai de inteles ca as fi prietena ta? Ca sa mai scazi din banuieli?"

"Adica as fi spus mai multor oameni despre surpriza pe care voiam sa le-o fac celor doi..."

"Ma refer la faptul ca vrei sa filmezi un cuplu gay, intr-un club BDSM, intr-o pozitie care ar putea fi compromitatoare..."

"Si atunci, sa am si eu prietena, nu prieten..."

"Da!"

Iustina se intoarce imediat catre Bogdan: "Bogdane, ne lasi? Promit ca am grija de ea!"

"Sigur ca da!" zambeste Bogdan amuzat. "Clar, o sa iasa foarte fain! Abia astept!! OK, deci cum ma cheama, din nou?"

"Hai sa ne uitam... Ne trebuie un act de identitate... Am o idee, Alice!"

"Ce idee?" intreaba Alice suspicioasa.

"O idee ca, daca treaba asta merge bine, poate avem parte si noi doua de o petrecere privata romantica la el in club."

"Vrei sa ne planuiesti si noua aniversarea?"

"Nu stiu... Pot sa ii sugerez ca ne planuiesc o reinnoire a relatiei... Daca face treaba buna cu astia doi, pentru noi o sa fie si mai privata treaba, nu vrem atatia invitati... Asa ca hai sa vedem cum il cheama pe cel care in seara asta da cu subsemnatul ca e de acord sa fie si legat, si filmat si ca jura ca nu-i spune iubitului lui despre aceasta surpriza. Si hai sa mergem!"

Titus, insa, nu are nicio intentie sa inceteze: "Alex, tu stii parolele de la vreun laptop?"

"Stii ce?" raspunde Alex. "Il stim pe Balan. In cazul in care se ajunge la asa ceva, sa nu se mai intoarca ei trei, cred ca laptopurile vor fi cea mai mica problema a noastra, Titus!"

"Mergem la un club BDSM! Nu mergem sa ne confruntam cu armata!" ii explica Alice cu o voce zglobie.

Alex nu pierde ocazia sa se planga: "Da, unde eu nu am fost niciodata!"

Iustina se uita din nou la ei: "Titus, rezolvati intai problema cu foamea, ca poate si din cauza foamei te gandesti mult prea mult si vedem ce se intampla dupa aia. Deocamdata, repet, trebuie sa ne intram in pielea unor oameni, altfel decat heterosexuali, care trebuie sa aranjeze o petrecere de neuitat intr-un club care nu seamana in niciun fel cu Cafeneaua Mon Amour din Piata Sfatului. Bine? Si va povestim dupa aia."

"Astept cu interes!" spune Alex repede.

"Alex, pentru tine mai am o surpriza!" apoi se intoarce catre Titus: "Si, daca vrei, poti sa ai parte si tu de acelasi tratament de care are parte Alex."

Titus ofteaza, in timp ce ii tresare un muschi: "OK, pentru moment o sa renunt sa imi fac intelese abilitatile sociale. Hai sa mergem!"

"Ai agenda si pix in caz ca te intorci acasa inaintea noastra."

"Nu-mi trebuie mesajul, Iustina, imi trebuia doar sa mai stie cineva, sa aiba cineva posibilitatea sa trimita acel filmulet."

"Stie. Stie cine trebuie. Deci, cum il cheama pe cel pe care il imita Bogdan?"

Dupa o scurta cautare prin fisiere, gasesc actele de identitate ale celor doi vanatori: Radu Bobescu si Lucian Petrescu, partenerul lui. Nu dureaza mult si sunt cu totii gata de plecare.

"Alex, daca vrei, ti-as propune sa mergem la atelierul meu" spune Titus. "Nu as vrea sa risc sa ma vada Valeria in vreun club cu alta fata. Si asa a fost destul de complicat datile trecute..."

"OK, daca vrei asa, sunt dispus sa incerc... Am uitat ca tu ai niste oprelisti" zambeste Alex.

Titus zambeste si el: "O parte din baieti trebuie sa fie si la ora asta la atelier, ei stiu ca eu numai seara pot sa ajung. Si, ti-am zis, obisnuim sa mai stam la o discutie, ca baietii."

"OK, o sa fac ce faci si tu."

"Atunci hai la atelier."


Iustina, Alice si Bogdan iau un taxi catre Hotel Brasov. La destinatie, bulevardul este destul de gol, aproape pustiu, au senzatia ca toti oamenii linistiti sunt deja ascunsi in siguranta in casele lor. Cei trei se opresc in apropierea barului aflat vizavi de hotel.

Iustina il priveste pe Bogdan: "Radule, doua chestii astept de la tine in seara asta, neaparat: sa confirmi ca esti de acord cu imobilizarea si cu filmarea si ca vrei ca filmele sa fie trimise la adresa de mail pe care a dat-o Amélie: tight.knots.forever@gmail.com."

"Da, da, sigur ca da. Asa o sa facem. Si, in absenta unui motiv mai bun, spune-i domnului Petrescu ca asta inseamna foarte mult pentru mine si pentru partenerul meu. Nu vrem in niciun fel sa ne dezvaluim pana in momentul in care chiar tragem cortina la o parte si iesm din dulap amandoi, intr-un mod foarte public."

"I-am spus ca vreau sa fiti filmati de cand intrati si, fiind o petrecere cu scenariu, ceilalti invitati sa se bucure ca va vad, sa va intrebe cum a mers filmarea cu vampirul salbatic, si, la urma, sa spuna ca spera ca inregistrarea din seara aceasta va ajunge pentru filmul de familie."

"Perfect! Atunci, da-mi o clipa sa devin Radu..."

Ca sa nu il incurce, Iustina o ia pe Alice de mana si se indeparteaza cativa pasi, susotind ceva fara noima, sa para ca vorbesc intre ele.

Ramas singur la adapostul intunericului de sub un copac, Bogdan isi imagineaza chipul individului respectiv si se gandeste ca poate ei doi nu sunt atat de diferiti: amandoi incearca sa inteleaga putin mai bine ce este cu lumea asta, poate fiecare in felul lui incearca sa-i apere pe cei nevinovati. Isi doreste foarte mult sa para viu, frumos, tensionat si, in acelasi timp, foarte bucuros cu gandul la acea sfidare care o sa urmeze, cand va iesi la iveala aceasta versiune fictiva a unui om real.

Cu mari eforturi si cu un consum de sange mai mare decat ar fi vrut, ii ia putin timp sa se concentreze suficient, dar reuseste sa ii convinga pe cei din jur si simte acea siguranta ca deghizarea lui este potrivita.

Se reunesc si intra impreuna in bar, alegand o masa intr-un colt: ‘Radu’ asezat cu spatele la culoar, sa nu fie vazut de cine se apropie, iar Iustina, cu siretul bluzei usor slabit, pe partea opusa, sa poata supraveghea intrarea. Odata asezati, Iustina ii suna pe domnul Petrescu.

"Da, spuneti."

"Buna seara. Amélie la telefon."

"Saru’ mana. Da, trebuia sa ne intalnim la hotel. Va asteptam."

"V-as face o invitatie in barul de vizavi de hotel. Am ajuns si l-am adus si pe unul din prieteni, ca sa nu va oprim din pregatiri de doua ori in seara aceasta. Ati putea iesi si traversa, va rog?"

"Nu... Haideti, va rog, la hotel, daca se poate. Va asteptam."

"... Imi cer scuze, dar in seara aceasta nu pot intra in hotel, pentru ca... aparent s-a cazat sau urmeaza sa ajunga cineva care are o palma cam prea grea pentru mine si nu as vrea sa stie ca sunt la Brasov si atat de aproape... Asa ca, daca ati putea veni dumneavoastra vizavi... Nu va retinem mult, va rog... Mi-e drag de oamenii astia doi, dar nu pe pielea mea..."

"... Bine, o sa vin repede, da’ sa stiti ca asa nu putem sa... Adica este si persoana care trebuie sa semneze?"

"Este, este!"

"Mhm... Si isi da acordul asa, de față cu toata lumea? Ca trebuie sa discutam fățiș despre ce se va intampla acolo. Nu sunt alti oameni in bar?"

"Nu e foarte multa lume in bar si ne-am asezat la o masa izolata. Lui a trebuit sa-i stric surpriza, ca altfel nu ar fi avut cum sa-si dea acordul, asta este! Macar are bucuria ca urmeaza sa li se intample ceva ce isi doreau foarte mult, chiar daca nu va fi chiar o surpriza completa pentru el."

"Bine... asteptati cateva minute" si inchide.

Dupa aproape 10 minute, usa barului se deschide si un barbat imbracat in costum negru, chel, cu o usoara barba, intra si se uita in jur. Iustina ii recunoaste din pozele pe care le-au gasit cautand informatii despre el pe internet si ii face un semn cu mana, zambind.

Barbatul de apropie de masa lor si se asaza langa ‘Radu’: "Buna seara. Dumnealui este domnul Radu Bobescu, am inteles?"

"Eu sunt, buna seara" raspunde ‘Radu’.

Iustina zambeste si isi indreapta atentia asupra domnului Petrescu, in incercarea de a-i deveni foarte placuta. Ceea ce se intampla, insa, este ca toti cei din bar cad prada acestei vraji, intorcandu-si privirile catre Iustina.

'Radu' si Alice sesizeaza cum Iustina este mult mai atragatoare decat si-ar fi dat seama acum cateva clipe si vor sa vorbeasca cu ea, sa fie de acord cu ea, sa ii dea dreptate in tot ceea ce le spune. Din reflex, Alice strange mai tare mana Iustinei, in timp ‘Radu’ o admira cum domina scena.

"Domnule Petrescu, pentru Radu am stricat deja jumatate de surpriza" spune Iustina zambind cald. "Aveti aici 300 de euro, ceva mai mult decat am discutat. Poate aveti mai multe confirmari de participare si ar fi pacat sa nu primiti toti invitatii. Poate cineva se va simti inspirat in seara aceasta si va face un spectacol de neuitat pentru ei si mai bine sa aveti cu ce sa le rasplatiti efortul. Nu vreau sa iasa cineva in pierdere de dragul meu, o necunoscuta si chiar as vrea sa ii lasati muti de uimire pe prietenii mei. Nu stiu daca ma intelegeti, nu gasesc cuvinte destule sa va spun cat de important este sa aiba parte de asa ceva, sa fie ceva ce n-ar fi visat si sa dea in balbaiala de atata extaz si surprindere..."

"Am inteles, mi-ati mai explicat. Eu acum, un pic..." si chiar atunci il loveste ‘vraja’, "Da... Da... Inteleg si va multumesc. Cred ca totusi poate sa mai astepte un pic ce am de facut... Da, povestiti-mi, va rog, daca este ceva in plus si ati vrea sa imi spuneti..."

"As vrea doar sa va asigurati ca invitatii sunt prietenosi si se poarta ca si cand ar fi niste vampiri adevarati care se bucura sa isi vada cei doi prieteni oameni..."

"Cei doi, adica..."

"Cei doi pe care trebuie sa ii luati de acasa, da. Respectiv, o sa il ducem noi repede pe acesta acasa" spune Iustina, apoi isi muta privirea catre ‘Radu": "Radule, fii atent, ca iti spun o singura data si cu martori: diseara tu o sa fii surprins. Sa nu care cumva sa-i strici surpriza lui Pitișor, ca nu te scapa nici Mama-Vampirilor din mainile mele! Poti sa emigrezi si la Polul Sud, ai inteles?"

"Da, draga, da" zambeste ‘Radu’.

Iustina se intristeaza putin: "E suficient ca ti-am stricat tie surpriza, macar unul sa aiba parte de ea pe de-a-ntregul. Si vreau sa iesiti de acolo alti oameni, intelegi? Sa fie o experienta de neuitat!"

"Fara indoiala ca o sa fie! Este cel mai bun mod de a marturisi cumva iubirea pe care o am față de partenerul meu si, daca evenimentul o sa fie filmat, cum ne-am inteles" si il priveste pe Petrescu, "atunci amintirea va ramane vesnic a noastra, o vom putea revizita oricand. Aproape ca pe o filmare de nunta, dar mai ciudata."

Iustina se apleaca peste masa catre Petrescu, vorbind in soapta, ca si cand ar vrea sa auda doar el: "Si neaparat sa-i intrebe cineva la urma daca au material suficient filmat acum, pentru ca este singurul mod in care eu as sti daca trebuie sa ma zbat si pentru alt tip de surpriza sau nu, ca nu am cum sa-i intreb pe ei. Lor oricum o sa le fie oarecum jena ca eu am organizat asta, nu or sa mai vrea sa o mai organizez inca o data si altfel nu am am de unde sa stiu... Va fi ca un mesaj ascuns pentru mine: doar sa spuna cineva la sfarsit ca spera ca au inregistrat destui vampiri de data asta..."

"Am inteles..."

"Si, ma rog, sa aprindeti o lumina-doua in plus, sa fie clar la sfarsit ca era o petrecere, un joc de roluri" zambeste ea poznas.

"Stati un pic, stati un pic sa inteleg: deci o sa pun pe cineva sa-i intrebe la final daca e suficient, da?"

"Da, daca au material suficient cu vampiri."

"Aha, bun. Si altceva?"

"Si mesajul de la inceput in care cineva spera ca au filmat ce trebuie cu vampirul salbatic din padure."

"Si sa le spuna cineva chestia asta, bun."

"Este ceva intre noi" confirma ‘Radu’. "Partenerul meu o sa inteleaga exact despre ce e vorba."

"OK..." Omul scoate un carnetel si isi noteaza tot ce i s-a spus. "Bun, atunci dumneavoastra trebuie sa fiti de acord ca dumneavoastra si partenerul dumneavoastra veti fi luati de acasa, veti fi legati, veti fi partenerul pasiv intr-un act sexual care va avea loc in pivnita hotelului nostru..." Si, desi ii vorbeste lui ‘Radu’, este evident ca atentia lui este indreptata catre Iustina.

In tot timpul acesta, oamenii din bar sunt tot mai atenti la discutia lor, inclusiv barmanul. Se lasa treptat-treptat linistea, toata lumea se opreste din conversatie ca sa auda ce se va intampla cu ei.

Petrescu se uita in stanga si-n dreapta: "De asta as fi preferat sa nu se intample asa. Oamenii nu sunt totusi chiar atat de intelegatori, dar, in fine... Sunteti de acord, deci?" si se uita catre ‘Radu’.

"Da, sigur ca da, de asta sunt aici: sa semnez, sa se stie sus si tare ca nu intentionam sa facem circ din chestia asta, nu exista consecinte legale carora sa fiti supus. Totul este cu acordul nostru, sigur ca da."

Omul ii intinde o foaie, imediat dupa ce termina de vorbit: "Atunci sa semnati, va rog."

"Sigur ca da" si semneaza cu satisfactie, asa cum a vazut in rapoartele pe care le-a frunzarit in apartamentul vanatorilor.

Treptat, oamenii din bar incep sa susoteasca impotriva lor si cei patru incep sa le simta animozitatea. Iustina ridica ochii catre barman, zambind suav. Barmanul este receptiv, dar multimea pare sa fie ceva mai greu de controlat, parand sa fie suparata de faptul ca, aparent, in compania unei femei atat de frumoase este homosexualul ala. In partea asta de oras, oamenii nu sunt chiar intelegatori.

Petrescu se uita la ei: "Bun, daca nu mai este nimic as prefera sa ma intorc la hotel, fiindca intr-adevar aici situatia pare sa devina din ce in ce mai tensionata."

Iustina ii sopteste: "Daca totul iese bine pentru prietenii mei, o sa vreau ceva, dar la o dimensiune mult mai mica, pentru mine si prietena mea. Daca o sa aveti timp si loc sa organizati o petrecere mult mai mica."

"Am inteles. O sa... "

"... Vorbim alta data, da. Oricum, cadoul dumneavoastra nu expira" continua ea sa zambeasca.

"Va multumesc. O seara placuta." Insfaca repede banii si se indeparteaza in susotelile care devin mormaieli ale clientilor din bar.

Dupa plecarea lui, in incercarea de a reduce tensiunea din bar, Iustina se ridica in picioare, ii priveste pe toti cei prezenti si le spune zambind fericita: "Va multumim ca ati asistat la aceasta mica repetitie pentru o viitoare piesa de teatru si ne cerem scuze ca nu am putut sa va spunem de dinainte, dar aveam nevoie de reactia dumneavoastra naturala."

‘Radu’, ca sa o sustina, face o plecaciune si cere aplauze din partea publicului. Alice nu are incotro, trebuie sa mentina iluzia si face si ea o plecaciune, in timp ce vocile ii susotesc tot felul de lucruri: citate din Shakespeare, citate din dramaturgi romani - par sa fie foarte ancorate pe o tema de teatru in acest moment.

Oamenii mormaie, dar sunt de acord cu ea si o aplauda: "Da, da, multumim, saru’mana, domnisoara" dupa care se potolesc.

Alice ii ia pe amandoi de brat si fac cu totii o plecaciune. "Am terminat?" ii sopteste Iustinei.

"Da!! Haideti acasa acum" sopteste Iustina inapoi. "In seara asta bem!"

Ajunsi inapoi pe strada, Bogdan revine la infatisarea lui, dar ceva pare anapoda la el: "Dati-mi numai o clipa..."

"Esi OK?" intreaba Alice ingrijorata.

"Imediat... Imediat o sa fiu." Intra nevazut inapoi in bar, in cautarea oricarui sistem de supraveghere si inregistrare. Din fericire, nu gaseste mare lucru - cel mai avansat dispozitiv de securitate este un senzor de miscare orientat catre usa, pentru cazul in care ar intra cineva peste noapte. Este doar o carciuma de cartier. Cand iese, inca nevazut, ii priveste pe cei din bar. Nu a simtit niciodata inainte tensiunea pe care a simtit-o in seara aceasta. Senzatia este si amuzanta, dar si ciudata.

"Haide, Fat-Frumos, sa mergem acasa!" spune Iustina, cand reapare langa ele.

"Hai acasa, hai sa bem! In seara asta ii dau lui Vali sa bea, il fac mangă si il beau!"

"V-as propune sa luam un taxi, sa ne indepartam cat mai repede de locul acesta. Si sa ajungem mai repede acasa, ca incep sa-mi tremure picioarele..." Fata isi aduce aminte ca Petrescu spunea ca pot sa inceapa la orice ora, presupunerea ei este ca pregatirile au fost deja facute in timpul zilei, nu ramasese decat sa aduca "sarbatoritii".

"Ai fost incredibila, Iustina! All eyes are on you!" rade Bogdan.

"Nu aia a fost intentia mea, dar..." zambeste si fata. "Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa primesti prea mult!"

"Hai ca ti-a iesit perfect!"

"Si acum iti dai seama de ce nu ar fi fost o idee buna sa faci asta singura?" o intreaba Alice.

"Mda... Haideti acasa, ca cine stie ce face Titus. Sa vedem cate calculatoare nepornite avem!"

"Da, haideti mai repede, ca nu vreau sa mai fiu aici!"

Inainte de a chema taxiul care sa ii duca spre apartament, Bogdan isi pune un fular, pregatindu-se sa explice ca a avut un accident de curand, in cazul in care s-ar arata cineva curios.


Înapoi: Debating Vampirism (6)
Urmează: Dining Out

24-aug-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro