Brasov by Night



Debating Vampirism (6)


6 noiembrie 2016, ora 19:15


Ca de obicei, Titus se trezeste primul. Profita ca este singur si pune inapoi folia de aluminiu pe geamuri. Nu dureaza mult pana sa se trezeasca si ceilalti. Bogdan nu este cu ei, ii promisese lui Vali ca va reveni acasa, dar macar a rezolvat o problema: Vali i-a facut rost de un cip potrivit, fiind recunoscator pentru placerea Sarutului oferit ca rasplata.

In apartament, Iustina se trezeste ultima, cu Alex uitandu-se in liniste la ea - voia sa-i multumeasca pentru masaj.

"Daca nu ti-a displacut, o sa mai am nevoie de cobai" zambeste fata.

"Oricand iti doresti" zambeste si Alex, la randul lui.

Brusc, fata isi aduce aminte ca l-a auzit pe Titus vorbind despre ceva inainte de rasarit, dar nu fusese atenta, asa ca iese repede din bucatarie, urmata de Alex.

Iustina il prinde pe Titus de mana, intrerupandu-l din ce facea: "Spuneai de dimineata ceva, ca ai trimis mesaje la Gheorghe... ceva cu o bufnita... Asa e?"

"Da! Am reusit pana la urma, dar, vai, mi-a fost tare greu!"

"Si e asa cum am auzit, ca are penele foarte-foarte moi?!" intreaba fata, neinteresata de lamentarea lui.

"Mmm..."

"Nu-mi spune ca n-ai pus mana pe ea!"

"Doar i-am agatat ceva de piciorus, dar era tare draguta."

"Si crezi ca ai putea sa convingi o bufnita sa stea sa o mangai si eu?!"

"Da, daca vrei tu."

"Pai eu vreau!"

"Cand vrei tu. Cand terminam cu treburile, mergem in padure si incerc sa o mai chem. Aseara mi-a fost cam dificil. Am vrut sa sa nu intercepteze nimeni mesajul, am scris cam tot ce aveai tu pe lista, doar am schimbat niste denumiri, am scris cu cerneala invizibila si, ca sa fiu sigur, l-am impartit intre doua animale. Si, pentru ca nu reuseam sa fac lupul sa inteleaga ce voiam eu sa transmita, intr-un efort disperat, desi nu mi-a convenit, dar poate nu e chiar asa de rau, i-am dat sa bea din sangele meu. Problema e ca a fost cam amarat, saracul, mi-a baut putin cam mult si as cam avea nevoie sa ma hranesc."

"Da, si eu" spune Alex de langa Iustina.

"Mi se pare mie sau aici miroase ciudat?" ii intrerupe Iustina nedumerita.

Titus adulmeca in camera: "Nu stiu, poate ar trebui sa mai aerisim si noi din cand in cand..."

"Titus..."

"Miroase a ars" confirma si Alex.

Titus nu mai are incotro: "Da, ciudat..."

Alex se uita la el: "Ce experiment ai facut?"

"Experiment? Va zic serios, cred ca ar trebui sa mai deschidem geamurile astea din cand in cand."

"Te-ai apucat de fumat?"

Iustina incepe sa se ingrijoreze: "Titus, e totul in regula? Uita-te in ochii mei si spune-mi ca e totul in regula si ca nu ai facut nimic. Dar uita-te in ochii mei!"

Titus se apleaca catre ea: "E totul in regula, trebuie doar sa ma hranesc."

"Titus... Mai am si alte abilitati, nu doar simturi ascutite..."

"Ah... pentru numele lui..." spune el exasperat si ridica mana: "Na, uite! Asta iti face soarele daca nu esti cuminte!"

"E totul in regula cu tine?!"

"Pai... Stiti draperiile astea noi? Apropo, Iustina, bine ca ai simtit mirosul de ars, dar nu ai observat ca am pus draperii frumoase la geam!"

"Eram cu spatele la geam, dar sunt frumoase, intr-adevar..." Iustina isi aduce acum aminte de lectiile dintre cei doi Gangreli si se uita la el: "Tu ce ai invatat de data asta?"

"Am vrut sa-mi cresc si eu abilitatea de a face față atacurilor la care suntem vulnerabili si pentru ca imi era dor sa vad lumina soarelui, pentru ca asta e o chestie care imi lipseste foarte mult si care ma frustreaza... Am vazut-o!"

Alex face ochii mari si il priveste ingrozit.

"Si a fost, pe cat de frumos, pe atat de infricosator" continua el sa vorbeasca, in timp ce Iustina se apropie si il imbratiseaza, simtindu-i in acelasi timp zvacnetul necontrolat al unor muschi. Ar fi facut o gluma, despre ce face expunerea la curent electric din om, dar se abtine.

"Spune-ne si noua data viitoare, sa nu fii singur."

"Pai, va dati seama ca v-ar fi prajit si pe voi, nu?"

"Doar daca ne-am fi uitat direct... Dar puteam sa stam pe dupa draperia ta cea noua" chicoteste ea.

"Am ridicat de jos draperia, tocmai ca sa cada in cazul in care ma pravaleam eu."

"Putem sa stam cu un stingator, Titus. Gasim noi ceva" mai spune fata, inainte ca Titus si Alex sa inceapa sa rada. "Acum, serios, cand mai ai nevoie, nu ne exclude."

Alex il priveste si el: "Bine ca ai scapat intreg."

"Mi-am luat toate masurile de precautie, va multumesc ca sunteti grijulii cu mine, chiar mi-am luat toate masurile. Am avut mai multe Iustine mici pe umar cand m-am gandit si..."

"Adica vrei sa spui ca nu sunt unica!" se preface Iustina bosumflata.

"Aoleu, Titus, abilitatile tale sociale sunt si mai si decat ale mele" se amuza Alex.

"Eu incercam sa zic ceva... In orice caz, chestia asta aparent se vindeca doar folosind mult sange si nu am vrut sa risc, pentru ca simt ca, daca as fi vindecat-o peste noapte, m-as fi trezit hamesit."

"Sa stii ca si mie mi-e cam foame."

"Ah, da, apropo, Valeria ma tot intreaba chestii, incepe sa i se para din ce in ce mai ciudat totul..."

"Trebuie sa o vizitezi si la o ora mai potrivita, nu la 3 dimineata" este de parere Iustina.

"Mda..."

"Chiar asa, ai putea sa o vizitezi in seara asta."

"Problema e ca, cu cat dureaza mai mult chestia asta, cu atat mi se pare mai rau faptul ca ea nu stie in ce se baga. Mi se pare mai rau faptul ca nu ii spun si ca ea nu poate sa ia nicio decizie in totala cunostinta de cauza. Asa ca... Dar, apropo, chiar asa, tipul ala, Vali... Cand vine Bogdan as vrea sa-l intreb: el cum a procedat? Ma gandesc ca se hraneste din el."

Alice abia acum iese din dormitor, a tot incercat sa inteleaga de ce Stefan ar fi obsedat de ea si de cartea ei, dar i-a auzit razand si li se alatura in sufragerie, urmarindu-i din tocul usii.

"Alice, e totul in regula cu tine?" o intreaba Iustina, cand o vede asa tacuta.

"Da, de ce n-ar fi?"

"Pentru ca nu a fost o treaba tocmai placuta ce s-a intamplat in ultimele saptamani. S-a rezolvat intr-un fel, dar asta nu inseamna ca dispare ce s-a intamplat."

"Asteptam... Vedem..."

"Alice, unde e Bogdan?" intreaba Titus.

"Avea ceva de rezolvat."

"Vine inapoi?"

"Da, e pe drum" raspunde fata, cu gandul la un mesaj pe care pe care il primise cu cateva minute mai devreme din partea lui Bogdan, prin care ii confirmase ca se intoarce si el la apartament.

"Foarte bine! Chiar vreau sa-l intreb ceva cand ajunge aici!"

"Titus, crezi ca ai putea sa-l intrebi cand ne intoarcem?" il intreaba Iustina. "Eu trebuie sa plec cu Bogdan. Ca sa plec cu Bogdan, trebuie sa ne pregatim inainte si nu as vrea sa pierdem vremea, pentru ca suntem contra timp si e serioasa treaba."

"Da, bine, o sa vorbesc in timp ce faceti ce faceti."

"As vrea sa facem o mica repetitie, sa ne punem lucrurile in ordine si sa plecam. Dar as vrea sa fim atenti la ce facem."

"Cum sa nu!... Alex, de ce ai ridicat o spranceana la mine?"

"Pentru ca... ma gandeam la relatia ta deosebita cu Valeria si la cum o sa faci sa-i spui adevarul despre situatia ta..."

"Pai...Sunt curios ce sau daca i-a zis Bogdan lui Vali si cate stie Vali. Si o sa ma mulez si eu un pic dupa aia. Plus, acum am vazut si noi tot mai multe situatii de persoane care sunt dependente de hranit..."

"Ah, nu. Ridicasem spranceana doar pentru ca nu cred ca Bogdan a fost asa de onest cu Vali cum iti propui tu sa fii cu Valeria, atata tot. In continuare, sa stii ca iti respect alegerile si doar imi arat uneori mirarea de față de voi, dar pana la urma tu decizi cum vrei sa tratezi aceasta situatie, atata tot."

"Dar eu v-am zis de mai demult ca as vrea sa-i spun Valeriei si ca ma roade lucrul asta."

"Daca imi aduc eu bine aminte" spune Iustina, "Bogdan spunea ca a facut ceva de care nu este mandru, respectiv l-a intimidat pe Vali."

Titus ridica din umeri: "Hai sa aflam cand vine." Apoi ii povesteste si lui Alice ce s-a intamplat de dimineata, sa nu se simta exclusa din discutia lor.

"Urmarea, Alice, este ca avem draperii noi si dragute" chicoteste Iustina.

"Da, se potrivesc cu camera" i se alatura Alice.

"Ar trebui sa luam si un televizor plat pentru domnul Balan. O sa avem mai putin praf de sters" continua Iustina, facand-o pe Alice sa rada.

Doar pe Alice o face sa rada, pentru ca Titus este serios: "Dragut. Daca vreti, putem sa dam la o parte folia de aluminiu, acum stiti sa lasati draperiile trase."

"Nu, nu, nu!" se opune Iustina. "Las-o acolo, te rog!"

Alex este si el de acord cu fata, uitandu-se oarecum ingrijorat catre geamuri: "Mai bine sa fie mai multe straturi care sa ne apere."

"Mda, eu nu intentionez sa experimentez cu asta, deci pastram folia" spune si Alice.

"Foarte bine, foarte bine! Dormim si noi linistiti" continua Alex.

Titus se lasa pagubas: "Bine, pastram..."

Este aproape ora 9 cand ajunge si Bogdan la apartament. A ales sa strabata pe jos strazile cețoase si aproape pustii prin noaptea umeda, iar atmosfera il face sa resimta cat de apasatoare este singuratatea, facandu-i si mai puternic dorul față de Alice. Ajuns la usa apartamentului, bate inainte de a intra.

"A venit Bogdan!" striga Iustina si se repede odata cu Alice catre usa, dar o lasa pe ea sa deschida.

Alice deschide incet, cu grija. Il vede pe Bogdan, cu gluga neagra trasa pana peste ochi, ascunzandu-i pielea gri ingrozitoare, stransa cu un fular care ii acopera trasaturile. Nu sta pe ganduri: il insfaca de hanorac, il trage inauntru si il imbratiseaza. Bogdan, fara sa-i dea drumul, reuseste cumva sa-si scoata fularul, lasandu-si capul pe umarul fetei.

"Ce faceti, dragilor? Cum ati dormit?" ii intreaba el dupa cateva minute. "Miroase a ceva ars sau mi se pare mie?" facandu-i pe ceilalti sa izbucneasca in hohote de ras.

Titus isi da o palma peste frunte: "Fir-ar sa fie! Data viitoare trebuie sa si aerisesc!" Ii povesteste pe scurt ce s-a intamplat si apoi il intreaba: "Auzi, Bogdan, cum ai facut? Vali stie ce esti tu?"

"Vali banuieste chestii, dar nu imi permit sa indrazneasca, macar, sa deschida gura. Nici preotului n-are voie sa-i spuna! Eu i-am spus omului clar si asta, probabil, e unul dintre motivele pentru care se tot trezeste noaptea si vine sa vada ce fac. Pe naiba, nu ma verifica pe mine! De fapt nu poate sa doarma, pentru ca stie ca in beciul lui traieste un individ care a venit si i-a luat viata cu forta. El face ce-i spun eu! Si nu-mi permit sa fac altfel, dar nu-mi place. Dupa toata chestia asta cu Sabbatul, o sa-i cer permisiunea Principelui sa mi-l fac slujitor. Macar sa nu ma mai joc nenorocirea asta de joc in care constant trebuie sa ma asigur ca il controlez, ca il domin, ca n-o sa spuna nimanui, e..."

Titus ii pune o mana pe umar: "Bogdan, dar am primit deja permisiune sa avem slujitori, la ultima Adunare..."

"... Poftim?!"

"Am primit-o cand am terminat cu primii vanatori, Bogdan" ii confirma si Iustina. "Dar cred ca tu nu ai fost prezent atunci... Deci, daca vrei sa-l faci, fa-l linistit. Daca asta era singurul lucru care te impiedica, sa stii ca avem voie."

"Multumesc din suflet! Dumnezeule! Chiar in seara asta am vrut sa-l rasplatesc mai mult decat cu un Sarut, dar m-am gandit ca nu se cuvine si mai bine sa nu risc sa patim ceva."

Iustina se inveseleste putin: "Pai atunci, Bogdan, avem o motivatie foarte puternica sa ne facem treaba in seara asta, ca sa poti sa te intorci la Vali si sa rezolvi si problema lui."

"Ma bucur! Ma bucur foarte mult!"

"Dar, Bogdan..." incepe Titus sa spuna ceva, nehotarat. "Pe mine ma macina foarte mult chestia asta, n-as putea sa ii iau asa libertatea de decizie Valeriei... nimanui altcuiva..."

Alex se uita la el: "Relatia ta cu Valeria nu este la fel ca relatia lui Bogdan cu Vali."

"Da, dar daca transformi pe cineva in slujitor ii iei practic libertatea de a decide asupra propriei vieti, omul ala devine dependent de tine si..."

"Vali e viu, Titus" scrasneste din dinti Bogdan, cu muschii feței incordati, tragand de ce a mai ramas din narile lui si privind cu ciuda, nervos din cauza situatiei in sine. "Macar e viu! Mie mi-a cerut cineva parerea, cand m-a luat piticul ala sub pod de parca as fi fost un caine si m-a transformat in chestia asta?!"

"Nu! Si tocmai de asta, nu vreau sa devenim si noi la fel!"

"Pai da, dar regulile sunt reguli. Eu inteleg perfect ce zici, dar chiar nu vad cum altfel as putea. Daca o sa ii dau sangele meu, nu o sa aiba aceeasi libertate, dar macar pot sa fiu omenos fata de el, nu o sa mai trebuiasca sa-l sperii, sa stie ca sta cu un monstru in beci. Eu nu stiu daca as putea sa traiesc cu chestia asta."

"Da, inteleg ca poate n-ai avut alternativa. In situatia pe care o descrii tu nu prea mai ai ce sa-i faci, decat sa-i dai drumul sau sa-l faci slujitor, ca sa nu stea cu sentimentul asta de teroare. La mine e altfel, eu i-as spune ca asta e situatia si i-as lasa posibilitatea de a alege daca vrea sa se intalneasca in continuare cu mine sau sa-si vada de viata ei."

"Dar crezi ca o sa se incheie cu aia, Titus? Valeria cati ani are, serios?"

"22 are."

"22... Si tu crezi ca orice fata la 22 de ani, a carei cunostinta, prieten, spune-i cum vrei, a fost vampir... crezi ca orice om care a cunoscut un vampir o sa o lase asa, ca parte din viata lui - da, e o parte din viata mea, OK, n-o sa spun nimanui despre ce am vazut si ce s-a intamplat...?"

"Bogdan, doar m-am hranit, ea nu stie ce s-a intamplat, nu i-am atras atentia ca o sa o musc. Nu are ce sa zica, stie la fel de multe ca si ceilalti oameni din care ne hranim. Nici macar n-a vazut poezia, doar i-am recitat-o."

"Da, dar daca ii spui ca esti vampir, cum o sa lase asta de-o parte? Nu o sa o faca."

"Dar sunt atatea fete, uite: fetele Lucretiei, fata de care ne-a povestit Alex, prietenele ei radeau cand povestea..."

"Prietenele ei erau sub controlul ei total, Titus, exact cum Vali este sub controlul meu..."

"Stai, stai" ii intrerupe Alex. "Daniela nu era vampir, nici macar slujitoare nu stiu daca era. Era o gagicuta care avea un prieten vampir care se hranea din ea, atata tot. Si, pana la urma, problema sunt dovezile. Asa, oameni care povestesc, gasesti pe toate drumurile."

"Da, aveti dreptate, la Daniela nu m-am gandit... Ce stiu este ca am fost trimisi in apartamentul cuiva sa-i luam viata, pentru ca era vanator, pentru ca a venit dupa noi incercand sa ne dea foc. Cu cat mai putine stiu astia despre noi, cu atat mai bine, pentru ca dupa aia le vin idei, intelegeti?"

"De acord!" spune Iustina cand Bogdan face o mica pauza.

"Nu spuneti ca sunteti vampiri, ca dupa aia or sa intrebe: Vai, dar cum e? Dar iti bate inima? Dar esti sensibil la foc? Ah, deci nu poti sa faci nimic in timpul zilei, deci atunci pot sa te distrug, ce fain! Ce-ar fi sa nu?!"

"Da, ai dreptate" spune Alex. "Dar in continuare cred ca Valeria o sa se uite neincrezatoare la tine, Titus, si o sa suspecteze orice altceva decat adevarul."

"O sa creada ca, de fapt, faci altceva si nu vrei sa-i spui" e de parere si Iustina. "Si ii vinzi gogosile astea. Nici macar atata bun simt nu ai incat sa ai incredere in ea sa-i spui care este adevarata problema. Poate sa se intample si asa, te-ai gandit?"

"Pai as fi... Doamne, voi nu stiti care era planul meu cand i-am recitat poezia" zambeste Titus.

"Titus..." spune Alice, pe un ton intrebator.

"Da, n-a mai mers asa, pentru ca m-am razgandit, dar planul meu era ca, in timp ce ii recitam poezia, sa ii arat cum mi se schimba ochii si cum am pielea alba..."

Iustina completeaza: "In padure... in pustietate... in miez de noapte..."

"Da" raspunde Titus netulburat.

"Daca facea un atac de panica, ce se intampla?" il intreaba Alex.

"Ma descurcam eu, sunt familiarizat."

"Ah, o luai si pe ea in brate, ca pe toata lumea, nu?"

"Exact!"

"Daca facea un atac de cord, ce faceai?" este randul Iustinei sa intrebe.

"Uite, eu chiar am incredere in tine si eu sunt sigur ca o sa-ti gasesti cuvintele sa-i spui exact ce trebuie spus. Si sa nu ma intrebi de ce, dar dupa cum mi-ai vorbit mie, stiu ca ai un suflet bun" spune Bogdan calm. "Situatia e in felul urmator: gandeste-te ce o sa se intample daca o sa fim atacati de Sabbat si daca ei or sa afle ca tu o iubesti pe Valeria, ca ti-e foarte draga si ai vrea sa te accepte pentru ceea ce esti. Or sa o foloseasca impotriva ta! Daca cineva mi-l pune pe Vali sub cutit, asta e viata. Mi-e greu, n-o sa-mi placa, dar incerc sa nu ma atasez prea mult de el."

"Pentru ca avem dusmani, Titus, suntem intr-un razboi!" continua el. "Pe care altii nu-l vad, dar el exista. Nu stii niciodata: cu cat te legi de mai multi oameni, cu atat mai multi oameni o sa sufere din cauza asta, de fiecare data cand cineva o sa vrea sa-ti faca tie rau. Gandeste-te la asta!"

"M-am gandit si la asta. La naiba! Si acum, daca afla cineva, ea nici macar nu stie de ce sa fuga. E rau oricum. Probabil, cel mai simplu pentru ea ar fi sa o las in pace, sufera un pic si la revedere, nu?"

"E decizia ta."

"Macar... Nici nu stiu, poate ar trebui sa astept sa vad ce fac astia din Sabbat, ce planuiesc, ce se intampla dupa aia, daca ramane orasul Camarillei, daca nu mai ramane... Cine stie ce se va intampla?"

"Ar fi o idee foarte buna" spune incet Iustina.

Alex, insa, are o alta nelamurire: "Titus, daca plecam cu Gheorghe, ce faci cu Valeria?"

"Pai vedeti, mie mi-ar fi placut sa-i dau libertatea sa aleaga daca vrea sa ramanem asa, in relatia asta in care este om, ne vedem numai seara si astea sunt conditiile sau vrea, cum ai spus si tu Alex, sa mai stea asa cativa ani, ca e mult mai tanara ca mine si, daca se hotaraste, cine stie, in cativa ani poate o sa am dreptul sa o transform sau o sa rog pe altcineva... Daca plecam cu Gheorghe, poate o sa-l rog pe Gheorghe sa o Imbratiseze el..."

"Cred ca, daca se ajunge acolo, cel mai bine e sa faci tu asta, dar aia e foarte departe, Titus! Hai sa nu ne gandim pana acolo."

"Da, eu sunt genul care se gandeste la foarte multe lucruri si va spuneam doar optiunile care mi-au trecut prin minte."

"Atunci gandeste-te intai pe termen scurt, exact cum spuneai" il sfatuieste Iustina. "Hai sa vedem ce-or sa faca astia din oras. Si gandeste-te ca daca acum o intreaba cineva ceva pe Valeria, ea nu va minti, va fi foarte sincera cand spune ca nu crede ca tu esti asa. Toate micro-semnele, toate micro-reactiile ei vor arata ca ea spune adevarul."

"Ce-o fi fost cu aia care ne urmareau? Daca acum se duce cineva si o cauta si ea nu stie ce i se pregateste?"

"Raspunsurile ei vor fi foarte sincere. Asa, are o sansa sa scape, pentru ca ar trebui sa fie clar ca nu stie. Cu orice ar droga-o, raspunsurile ei vor fi sincere: nu stie ce esti."

"Daca stie ca esti vampir, ii va fi mai bine?" intreaba Alex.

"Cand interoghezi pe cineva, daca vrei sa afli raspunsul, nu cred ca ii dai drumul aluia daca nu stie nimic. Ma gandeam ca, daca intra cineva peste ea, cine stie, macar poate ca..."

"Titus, si daca stie si spune: da, ala e vampir, crezi ca o sa-i fie mai bine?!"

"Da, tocmai, indiferent ca stie sau nu stie, asta n-o protejeaza, singurul lucru care ar proteja-o ar fi sa stie sa tina la ea o bricheta, macar!"

"Ca maica-ta era tare tematoare de foc, intr-adevar!" ii aduce aminte Iustina.

"N-am zis ca este lipsit de eroare planul."

"Deocamdata las-o sa nu stie, mai bine. Oricum, nu te grabi sa spui in seara asta. Poate prima ei reactie o sa fie ca asta este o minciuna si ai putea macar sa ai bunul simt sa fii sincer cu ea. S-ar putea sa explodeze in alta directie."

"Nu, daca aleg sa-i spun, o sa-i si demonstrez."

"... Bine..."

"In fine, haideti sa vedem ce treaba avem de facut in seara asta."

"Nu stiu ce treaba aveti voi, dar eu am treaba cu Bogdan."

Si, desi el era cel care voise sa incheie subiectul, Titus nu renunta inca: "Bogdan, cam dupa cat timp... sau numai ca l-ai intimidat sau... dupa cat timp credeti ca devin dependenti de Sarut?"

"Dupa 3 inghitituri" ii raspunde Iustina.

"Nu, de hranire..."

Bogdan nu este foarte sigur, insa: "Nu stiu sa-ti spun, pentru ca eu nici macar nu-l am pe parintele meu ca sa simt pe deplin cum ar fi sa iubesti o persoana de care ti-e frica, o persoana care are tot potentialul sa-ti faca rau. Chiar nu pot sa-mi dau seama cum se simte, bietul de el."

"Oricum, cred ca depinde de la om la om, nu cred ca e la fel pentru toti" e de parere Alex.

"Nici nu stiu daca e dependent" continua Bogdan. "Dar, din ce am vazut, e foarte placut pentru el. Nici nu mi-a venit sa cred: l-am sunat eu, sa-i cer ceva si, din senin m-am trezit ca ma intreaba cand mai vin pe acasa, ca ii e dor de mine."

"Fir-ar sa fie!" izbucneste Titus. "Acum imi dau seama ca eu ma temeam ca, daca Valeria mi-ar deveni slujitoare, n-o sa stiu daca sentimentele sunt doar din cauza legaturii de sange sau sunt reale. Dar acum, la fel, pot sa nu stiu..."

Alex spune lucrurilor pe nume: "Si Sarutul este un drog..."

"Bine, nu m-am hranit de foarte multe ori din ea, dar mi-a zis aseara ca vrea sa ne vedem mai des si eu, ca fraierul, am crezut prima data ca e din motive... normale."

"Titus, suntem oameni in toata firea! Si orgasmul este o forma de drog, hai sa fim seriosi! Intotdeauna intr-o relatie intre doi oameni exista o dependență. Ca este data de Sarutul nostru special, ca este data de sex, ca este data de faptul ca beau impreuna, tot o dependență este!"

"De fapt, stai, ca ai dreptate! Ce conteaza ce declanseaza reactia? Bine, hai ca v-am retinut prea mult cu discutiile mele..."

"Uite, doar o chestie mai vreau sa te intreb" spune Bogdan. "Hai sa presupunem ca iubirea arzatoare pe care o simt pentru Alice este complet artificiala, hai sa presupunem ca toate sagetile si lamele chinuitoare ale sortii pe care o sa le simt pe pielea mea de fiecare data cand o sa sar sa o apar de toate relele pentru ca asta imi spune sufletul meu, daca mai exista asa ceva, ca ar trebui sa fac pentru ea, pentru ca o iubesc, din toata inima mea... daca toata chestia asta este artificiala, ce conteaza?! O iubesc, dincolo de orice limita! Uit, incep sa uit de dorul pe care il port parintilor mei, de viata umana pe care am lasat-o in urma, incep sa-mi gasesc o casa cu Alice. Ce daca e din cauza legaturii de sange? In ce fel face asta sa conteze mai putin, sa fie mai putin intens?"

Titus il priveste cu un amestec de admiratie si compasiune: "Da, ai dreptate... Aveti amandoi dreptate... Ce conteaza care e mecanismul, nu? Dar voi ati facut asta cu deplina libertate de alegere."

"Titus, ei nu stiau ce fac cand au facut-o prima data" aproape sopteste Iustina, aducandu-si aminte de prima lor noapte langa șinele de tren.

"Era cat pe ce sa faca cu mine" zambeste Alex.

"Iti imaginezi cum ar fi fost Bogdan si Alex indragostiti unul de celalalt?"

Alice are o parere foarte inedita: "Probabil s-ar fi supus la un risc mai mic", iar Alex o priveste mirat: "De ce?"

"Pai, nu cred ca l-ar fi injunghiat cineva ca aseara!"

"Uiti maidanezii de la atelier... Cred ca toti suntem supusi unor pericole, Alice... Dar, oricum, ma bucur pentru voi, ca va aveti unul pe altul."

Bogdan se apropie si mai mult de Alice, punand o mana protectoare pe dupa umerii ei si intinzand-o pe cealalta cu venele expuse catre Alex: "Am putea sa te avem si pe tine..." facandu-i pe toti sa izbucneasca in hohote de ras.

"Menage à trois, mes amis!" reuseste Iustina sa spuna dupa cateva clipe. "Dar impartiti cele doua paturi de la voi din dormitor!"

"Chiar asa, Iustina, cum ati dormit aseara?" intreaba Titus, privindu-l sugestiv pe Alex.

"Titus, intinzi coarda..."

"Eu? Voi ati venit aici strigand ca miroase a ars! Eu nu pot sa am intimitate in casa asta?"

"Iarta-ma ca-ti spun, dar atunci cand am spus ca miroase a ars nu ma gandeam ca ai ars tu, ma gandeam ca ai dat foc la ceva" il lamureste Alex.

"Dar stiti ca eu nu pot sa mint."

"Serios?!" il priveste Iustina. "Pana nu te-am amenintat ca pun Disciplina pe tine n-ai spus!"

"Dar nici n-am mintit!"

"Titus... hai sa nu despicam firul in patru acum cu Titus-e-totul-in-regula? Titus-s-a-ntamplat-ceva? Nuu-nimic!"

Alex ii da o palma peste spate: "Titus, hai, las-o pe Iustina, ca n-o scoatem la capat cu ea!"

Titus rade si el: "Hai! N-aveam treaba?"

Iustina redevine serioasa: "Nu stiu ce treaba aveti voi, dar eu si cu Bogdan avem treaba!"

"Aveti nevoie de noi doi?"

"As zice ca nu."

"Titus, amandorura ne e foame. Vrei sa mergem in oras?" ii face Alex o propunere.

"Perfect! Daca n-aveti nevoie de noi, ma duc cu Alex."

"O luati si pe Alice cu voi?"

"Este binevenita, daca vrea sa vina!"


Înapoi: A Girl, a Wolf and an Owl
Urmează: Hunting the Hunters (9)

24-aug-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro