Brasov by Night



A Girl, a Wolf and an Owl


6 noiembrie 2016, ora 02:25


Titus nu i-a insotit pe ceilalti in parcul Tractorul. Dupa ce a pus toate cumparaturile in rucsac, si-a dat seama ca hainele lui sunt pline de pamant si frunze uscate. Se scutura cat de bine poate, incearca sa isi faca perciunii sa arate cat mai putin dubios si o suna pe Valeria. Fata ii raspunde somnoroasa: “Alo?”

“Salut, sunt Titus. Imi cer scuze, te-am trezit, asa e?”

“... Da... Care-i baiul, Titus?”

“Imi pare rau ca te sun asa de tarziu, a ramas ca ne auzim in seara asta, dar am fost prins cu niste treburi. Chiar imi cer scuze!... As putea sa trec un pic pe la tine, sa te vad si sa-mi dai ce te rugasem sa-mi cumperi?”

“Da, cum sa nu, hai!... Cam tarziu, dar... sigur, hai!”

“Nu te retin mult...”

“OK, OK... Te astept...

“Ajung in 15 minute.”

Ajuns in fata blcoului, ii trimite un mesaj: “Sunt jos. Poti sa imi deschizi sa nu o trezim pe colega ta?” Raspunsul este o surpriza placuta: “E OK, Miruna e plecata la ai ei.” In apartament, primul lucru pe care il face este sa o ia in brate si sa isi ceara scuze din nou ca a trezit-o, oferindu-i bomboanele.

“Esti dragut” spune ea, “dar ce s-a intamplat? Esti OK? Si asa nu am mai vorbit de mult, iar acum apari asa tarziu...”

“Imi pare rau, dar am avut niste zile foarte aglomerate, trebuie sa stau tot timpul pana tarziu, de aia tot apar la orele astea. Cand o sa ai un pic mai mult timp, o sa-ti explic mai multe.”

“OK... Esti OK?... E totul bine? S-a intamplat ceva cu tine sau...? Ce nu-i bine?” spune ea strangand mana lui stanga, mult mai mare, in mainile ei mici. E prea putina forta in gestul ei, dar destula cat sa-i sugereze afectiune si tandrete.

La randul lui, o ia in brate si o strange usor: “Sunt OK, nu te ingrijora”, gandindu-se ca trebuie neaparat sa-i povesteasca, nu o mai poate amagi asa. Poate ea isi doreste o relatie normala, poate ea isi doreste copii si simte ca o va dezamagi.

“... Bine.“

“Vrei sa te las sa dormi, sa ne vedem in alta seara mai devreme? Sau vrei sa stau un pic...”

“Pai nu! Daca ai venit, hai sa stam un pic. Zi-mi ce faci, zi-mi ce-i cu tine. Nu stiu ce-i cu tine!”

“Sunt doar foarte prins in perioada asta...”

“Eu stiu chestia asta, dar, uite, as vrea sa ne vedem mai des si preferabil nu la 3 noaptea. OK, Titus? Crezi ca poti sa faci asta pentru mine? Crezi ca poti sa incerci?”

“O sa incerc sa ne vedem mai devreme.”

“OK...” Valeria il trage de mana si il duce pe canapea in sufragerie, in fața televizorului, unde au mai stat si alte dati. Il ia in brate si il strange, atat cat poate ea: “Stii ca, orice ar fi, mie poti sa-mi spui, da?”

“Multumesc” ii raspunde, tinand-o pe dupa umeri si mangaind-o in continuare. “Uite, ca sa nu uit, hai sa iti dau banii pentru cumparaturi. Ai gasit draperii cum ai tu?”

“Da, n-au fost scumpe, vreo 170 de lei cu totul.”

“Povesteste-mi despre ce planuri ai tu de viitor... Mi-ar face placere sa le ascult, ca a trecut mult timp de cand am fost si eu student, cand eram cu tot felul de vise si ma gandeam ce-o sa ma fac cand o sa fiu mare” porneste el discutia intr-o alta directie, dupa ce pune draperiile in rucsac.

“Nu stiu... Vreau sa termin scoala si sa vad unde ma pot angaja, adica... nu am foarte multe planuri in momentul asta, nu e o perioada de facut planuri, totul e foarte haotic. Uneori ma si gandesc ce se intampla cu noi, de fapt. Dar mi-ar placea sa ma angajez undeva pe aici, sa imi gasesc ceva de lucru si sa ma stabilesc pe aici.”

“Deci ti-ar placea sa ramai in Brasov.”

“Da.”

“Te gandesti vreodata la o familie, daca ti-ar placea sa ai copii? Te-ai gandit vreodata la lucrurile astea?”

“Mda... poate ca la un moment dat, dar e cam devreme, de ce ma intrebi lucrul asta?” si devine dintr-o data foarte ingrijorata.

Titus rade: “Pur si simplu eram curios. Mie, de exemplu, mi-ar fi placut sa am pe cineva pe care sa-l invat lucrurile pe care le stiu eu, dar nu m-am gandit la un moment in timp anume, doar asa... Mi-as fi dorit sa am pe cineva pe care sa-l invat asa cum m-au invatat si pe mine ai mei tot felul de lucruri si eram curios. Stii ca sunt unele persoane care nu vor sa aiba copii....” Nici el nu stie ce i-ar placea sa-i raspunda fata, insa.

“Nu stiu, nu m-am gandit. Poate ca, pe viitor, as vrea... adica.... Dar nu stiu ce sa zic despre asta...”

“Tu ai auzit de mitul lui Eros si Psyche?”

“Da, e unul dintre miturile clasice. De ce ma intrebi?”

“Mi-a venit in minte acum cateva seri. Stii tu ca noi am mai discutat despre lucrurile astea poetice si...”

“Cum ai ajuns la Eros si Psyche?”

“Pai, sincer... am pornit de la Luceafarul, mi-ai dat de lucru atunci cu poezia. Mi-a placut sa o scriu si mi-am adus aminte ca sunt si altii in conditii diferite de existenta, cum erau Luceafarul si Catalina.”

“Aha... OK... Mergi undeva cu asta sau ce se intampla?”

“Eram curios ce parere ai tu despre povestile astea.”

“Pai... sunt niste povesti frumoase, dar n-am fost niciodata in situatia asta, n-as sti ce sa-ti zic. Ai un motiv pentru care ma intrebi sau esti doar curios?”

“Cand eram mic si am auzit prima data poezia Luceafarul, m-am intristat ca cei doi nu puteau sa aiba un viitor.”

“Da, dar pana la urma, asta nu e o perspectiva teribil de romantica, in sensul de umbre si sange, adica nu totul e groaznic si iubirea noastra se purifica in moarte, ceva de genul asta.”

“Pe de alta parte, uite, mitul asta are happy end.”

“Da, sigur ca are versiunea Eros si Psyche. Da, se chinuie putin, dar pana la urma functioneaza, deci nu sunt toate atat de groaznice, presupun.”

“Da, asa zic si eu” continuand sa o mangaie si sa o sarute din cand in cand. Cand fata ii raspunde in acelasi fel, fara sa dea atentie infatisarii lui mai deosebite din aseasta seara, Titus profita, o musca si totul devine mult mai placut pentru amandoi.


Inca mangaind-o, Titus isi ia la revedere: “Ne mai vedem serile urmatoare... Poate o sa vin cu mai multe raspunsuri...” Aproape adormita, fata pare sa inteleaga ce ii spune, dar nu raspunde.

Titus iese din apartament, incuie usa, acum ca a primit un set de chei de la Valeria, coboara in noaptea rece a Brasovului, gandindu-se la ceilalti si sperand ca nu au patit nimic. Dar se grabeste acasa, pentru ca mai are treburi de facut in seara aceasta.

Incepe prin a pregati o solutie de bicarbonat cu apa cu care umple stiloul si pe o parte a hartiei scrie mesajul catre Gheorghe:

Prietena mea frumușică a primit sarcina de a recupera un tablou de la domnul Dinu A. Ne poți ajuta, dacă știi, cu câteva informații despre el, ca să nu facem vreo gafă, te rog frumos?
1. Cum arată, câți ani avea când s-a schimbat?
2. Care sunt legăturile și convingerile lui legate de anul de care este pasionat? În ce fel a fost implicat? Cu cine? Ce i s-a întâmplat? Care au fost urmările pentru el?
3. Cu ce se ocupă acum?
4. Care sunt simpatiile / antipatiile lui? Oameni, confrați, păreri, atitudini,... orice.
5. Ce îl motivează?
6. Ce îl demotivează?
7. Ce părere are el despre organizația confraților?
8. Ce părere are organizația despre el?
9. Ce părere ai tu despre el?
10. Câți membri are „familia” lui în Brașov? Cu ce se ocupă ei, în general?
11. Ce am putea face să-l impresionăm?
12. Ce ar fi bine să nu facem?
13. Ce am putea să-i oferim pentru a obține pictura?
Ne ajută orice informație consideri că ne poți oferi. Folosește modul meu de a scrie, pentru răspuns.
Tu și Grigore sunteți bine? Îți mulțumim tare mult că ne-ai scăpat pielea cu animăluțul. Cum aș putea să vă mai ajut?
Mulțumesc și sper să ne vedem cu bine curând.
Cu drag,
T.

Impatureste hartia si apoi scrie cu pix obisnuit pe cealalta parte: “Așteaptă următorul mesager. T.”

Goleste sticlutele mici de alcool si cutia de Pringles. Intr-o sticluta pune solutie de bicarbonat, in cealalta suc de struguri, apoi le pune pe amandoua in cutia de Pringles, alaturi de stiloul umplut, pensula si o hartie nescrisa. Impacheteaza cutia in hartia de ambalaj si o leaga cu sfoara. Se imbraca cu un hanorac cu gluga, sa isi poata ascunde fața, ia halca de carne cu el si pleaca spre padurea din Racadau.

In intunericul padurii, isi concentreaza atentia si incearca sa cheme un lup si o bufnita. Nu dureaza mai mult de cateva minute pana cand acestia se apropie, atrasi de sunetele emise de Titus si il privesc rabdatori. Lupul intoarce capul intr-o parte, se apropie incet de el si il miroase, in timp ce bufnita sta pe o creanga si il priveste de la o distanta sigura.

Atarna cutia de gatul lupului si ii da halca de carne, iar bufnitei ii leaga de un piciorus mesajul scris cu cerneala invizibila, dandu-i si ei o bucatica de carne si aratandu-i in minte imagini simple: casa, drumul prin padure, pestera, Gheorghe. Bufnita intelege mesajul, se uita la el, dupa care isi ia zborul in directia indicata.

Lupului ii arata acelasi traseu, caruia ii adauga alte imagini cu instructiuni: o hartie, un stilou care scrie, dar nu lasa nicio urma si o pensula inmuiata in sucul visiniu care trece peste hartie. Din nefericire, animalul il priveste confuz, mesajul este prea complicat pentru el ca sa il inteleaga.

Isi petrece cateva minute mangaindu-l, apoi isi musca incheietura transmitandu-i si lupului o imagine in care asociaza picaturile de sange cu carnea de mai devreme. Lupul se uita din nou la el si ii linge incheietura, dar are nevoie de destul timp sa isi dea seama ca trebuie sa ia mai mult.

Mangaindu-l in continuare, Titus simplifica mesajul si mai incearca o data: imaginea lui Gheorghe, un stilou care nu scrie nimic si o pensula in lichid visiniu. Si inca o data. Si inca o data. La capatul unei ore de incercari repetate, lupul pricepe in sfarsit mesajul si porneste si el catre pestera in care se adaposteste Gheorghe.

Abia acum isi da seama ca a trecut cam mult timp si ca nu are nicio veste de la ceilalti, dar ezita sa ii sune, de teama sa nu ii prinda intr-un moment nepotrivit. Spre norocul lui, Alex ii trimisese deja un mesaj: “Am gasit fanul prietenei noastre. Este la Balan. Ne indreptam spre apartament.” Ii raspunde scurt: “Vin si eu, ne vedem acolo.”

Este deja 4:25 cand se regasesc cu totii acasa, povestindu-si unii altor ce li s-a intamplat. Iustina, tacuta, se opreste in baie - cada plina cu apa calda si spuma, in semiîntuneric, este exact ceea ce ii trebuie dupa aventurile acestei seri, timp in care Titus, nerabdator, profita ca mai este pana la rasarit si inlocuieste draperiile cu cele pe care i le-a cumparat Valeria, asigurandu-se ca sunt bine fixate.

Cand iese din baie, Iustina se asaza langa Alice si Bogdan: “In fisierele pe care le-am adus, trebuie sa gasim o copie a cartii de identitate a celui pe care il inlocuiesti, sa o am in telefon. Si numele ambilor, normal. Trebuie sa le tinem minte, sa nu facem vreo gafa. Si as vrea sa nu intram in hotel, trebuie sa fie vreo cafenea vizavi, unde sa-l chemam pe domnul Petrescu.”

Desi ii este putina foame, Alex ezita - este cam tarziu sa se intoarca in oras. Si este putin nemultumit ca nu a reusit sa-l impiedice pe Stefan sa-l atace pe Bogdan. Se simte responsabil sa-i apere pe prietenii lui si in seara asta este dezamagit de esec - pe de-o parte ca a ratat prima lovitura, pe de alta parte ca apoi l-a apucat ca pe Titus, sa-l tina pe Stefan de maini si sa-l lase sa-l mai atace o data pe Bogdan, ceea ce ar fi putut fi evitat. De pe fotoliu, ii urmareste pe ceilalti si treptat se linisteste, se simte in siguranta in apartament.

Bogdan, insa, ii este recunoscator ca l-a tinut pe Stefan la podea, altfel nu ar fi reusit sa il muste si sa il lase inconstient, in timp ce Alice se asigura ca rana lui este inchisa.

Cand nerabdarea pune stapanire de pe el, Titus ii roaga sa il lase singur in sufragerie si se uita zambind la Alex, stiind ca astepta de mult ocazia asta.

“Am inteles” zambeste Iustina. “Asta inseamna ca Alex vine cu mine in bucatarie, sa dormim amandoi pe o saltea de o persoana, nu?”

“Daca ma primesti...” zambeste Alex.

“Te primesc, dar vreau sa mai fac ceva...”

“Chiar, tu voiai sa te ajut cu ceva inainte sa plecam...”

“Da, dar nu in seara asta...”

“Cand spui tu...”

Ce ar vrea Iustina sa faca, daca tot ii goneste Titus din sufragerie, este sa studieze arma, mai ales ca este descarcata. Arma in sine nu are nimic deosebit, este o carabina cu tevile taiate; cartusele, insa, sunt de fosfor alb.

Apoi ii zambeste lui Alex, inca abatut, si ii face semn sa se intinda pe saltea cu fața in jos, fara tricou pe el. Bineinteles ca Alex nu ezita nicio clipa, asteptand cu interes urmarea: mai bine de o ora de masaj, pana la ivirea zorilor.

Ramas singur in sufragerie, Titus da la o parte folia care acopera geamurile, cu un bilet deasupra: “Nu trageti draperiile!” si lasa doar draperiile opace. Este constient ca trebuie sa devina mai puternic, sa poata face față atacurilor fizice, dar in acelasi timp este foarte trist ca nu se poate intalni niciodata ziua cu Valeria, ca ei nu pot sta treji si ca lumina zilei ii arde. Nu regreta foarte multe lucruri de dinainte de transformare, dar cel mai intens regreta ca nu mai poate vedea soarele.

Cand incepe sa se lumineze, ridica de jos draperia, in asa fel incat sa vada rasaritul si, daca ar adormi sau nu ar suporta durerea, draperiile sa cada la loc si sa il apere. Reuseste sa mai ramana putin treaz dar, vazand lumina cum inunda orasul, odata cu bucuria, simte si teroare, lumina este prea inspaimantatoare, da drumul repede draperiei si se arunca la podea, tarandu-se in coltul opus al camerei.

Se ridica, se apropie incet de fereastra si ridica din nou draperia. De data aceasta rezista putin mai mult, incat lumina apuca sa ii arda mana. Se arunca instinctiv la podea, in frenezie, incercand sa se indeparteze cat mai mult, mirosul de carne arsa ii umple narile, dar stie ca ar fi putut suferi mult mai mult si ca este acea gura de aer pe care a tras-o inainte se intample, care l-a pregatit pentru asta, altfel poate si-ar fi ars mana pana la os. Asa, e doar o nuanta neplacuta de negru a pielii si mirosul de ars care umple sufrageria - mana lui dreapta fumega si muschii i se contracta necontrolat din cand in cand.

Este trist, ii este dor sa poata sta in lumina soarelui, dar in acelasi timp intelege ca a dobandit mai multa rezistenta, care poate il va ajuta sa supravietuiasca in urmatoarele nopti.


Înapoi: The Goddess & The Fanatic
Urmează: Debating Vampirism (6)

9-aug-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro