Brasov by Night



Hunting the Hunters (7)


6 noiembrie 2016, ora 01:48


Bogdan abia apuca sa vada transformarea lui Titus, inainte de a primi un pumn. In clipa urmatoare, Alex sare si incearca sa-l prinda pe Titus si sa-l opreasca, dar nu reuseste decat la a doua incercare.

Alice se ridica in picioare, alertata de schimbarea de situatie si il striga pe Titus. Pentru ca el nu da niciun semn ca ar fi auzit-o, fata isi concentreaza atentia asupra mintii lui, in incercarea de a-i reduce furia: "Titus... Titus, asculta-ma... Calmeaza-te, n-are rost sa va luati la pumni si gheare acum!" Desi nu reactioneaza, ceva totusi se schimba, e ca si cum ar fi reusit sa-i atinga mintea.

Iustina nu sta mult pe ganduri si intra intre cei doi, fara sa le spuna nimic, faca sa faca nimic altceva, doar privindu-l in ochi pe Titus. Nu intentioneaza sa riposteze, nici sa evite o eventuala lovitura din partea lui, in speranta ca asta l-ar ajuta sa se dezmeticeasca.

Bogdan se uita in pamant. Apoi ridica privirea incet, pana intalneste ochii lui Titus si ii spune cu o voce calma: "Stai linistit, nu e nicio problema. Te inteleg perfect. Poate si tu ma intelegi, si de asta doare asa cum doare acum si te enerveaza. Pentru ca, in adancul tau, stii ca orice s-ar intampla, noi o sa fim primii aruncati sub autobuz. Stii asta! Noi suntem cei care nu au adaposturi securizate, nici slujitori, nici rețele! Noi nu avem nimic! Si o sa fim primii care or sa si-o ia! Camarilla o sa functioneze bine-mersi in continuare. Vorba lui Alex: cum a functionat de secole in Brasov. Da, ei or sa scape. De cine ascultam, de fapt? Titus, imi pare rau ca nu intelegi, Prima datorie e față de voi, față de grupul asta, aici in camera asta. Poate in curand o intelegi..."

Odata cu ultimul cuvant, Bogdan paraseste apartamentul, in timp ce Titus urla si se intinde catre el, dar furia incepe sa ii scada si il lasa sa plece: "Te rog sa ma ierti, mi-era foarte foame..."

Iustina pune o mana pe pieptul lui Titus, care treptat se linisteste, ajutat de mangaierea mintii lui Alice si dandu-si seama ca nu vrea sa ii faca rau fetei din fața lui, nu cu ea avea ceva de impartit. Arata schimbat: are niste perciuni foarte grosi, care coboara si pe gat; parul este evident neuman, mai degraba animalic, cu firul foarte gros, sarmos chiar, mult mai gros decat o barba umana.

Pe masura ce isi revine si incepe sa respire, constientizeaza faptul ca si-a lovit un prieten, si, in ciuda faptului ca s-a contrazis cu el, poate ca n-a fost foarte justificat ce s-a intamplat. Treptat, realizeaza ca n-a omorat pe nimeni, nu a fost chiar atat de grav si reuseste sa isi pastreze destul de mult simț de sine, sa isi dea seama ca este inca el, ca nu a pierdut nimic.

Dar faptul ca a fost in stare sa isi piarda controlul intr-un asemenea hal il agita, il inspaimanta, simte ca ramane fara aer. Teama il cuprinde din nou, se indeparteaza de ceilalti, se arunca intr-un fotoliu si mainile lui strang foarte tare bratele fotoliului in timp ce hiperventileaza, incercand sa se calmeze.

In mod ironic, Alice ii deschide un geam si dupa cateva minute Titus reuseste sa se calmeze. Isi da seama ca este doar un atac de panica. De la distanta, fata il intreaba: "Esti OK? Te-ai linistit?"

"Imi pare rau pentru ce ati vazut, imi pare rau ca mi-am pierdut controlul asa."

"Ah, ar fi fost mai bine daca nu vedeam?"

"Nu, ar fi fost mai bine daca nu-mi pierdeam controlul."

"OK."

"Mai ales tu, Alice... Chiar imi pare rau... A fost un cumul de foame cu niste replici foarte bine plasate de Bogdan pe butoanele mele sensibile."

"Stiu cum e, dar totusi incearca..."

"Dupa ce a spus chestia aia, nu stiu, parca zici ca a vrut sa-l lovesc."

"Nu prea cred, dar stai acolo cuminte."

"Iustina..." da el sa spuna mai ceva, punandu-si mana pe față si dandu-si seama ca e acoperit de par, "crezi ca o sa pot sa fac ceva cu astia, ca sa pot sa ma vad cu Valeria? Cred ca ar fi bine sa mananc."

"... Acum poate intelegi ce incercam sa iti explicam cu foamea..." ii raspunde Iustina linistita. "Dar inainte de a te duce sa vorbesti cu Valeria... Cu tine se intampla ceva... Intr-un timp foarte scurt ai inceput sa-ti asumi niste riscuri foarte mari... Intr-un timp foarte scurt, in situatie de presiune, ti-ai pierdut controlul... Cand ai curajul si stabilitatea emotionala necesare, si asta cat mai repede, hai sa vedem de ce. Nu cred ca este doar foamea...

Pentru ca vin vremuri grele... Vanatorii astia zici ca sunt ca in jocurile de pe calculator: la fiecare nivel sunt din ce in ce mai puternici... Sabbatul o sa ne caute; intai pe noi, pe urma pe tot orasul... Si orice chestie din asta poate sa duca si la pierderea ta, dar si la pierderea noastra. Daca e sa pierim, hai sa pierim luptand cu dintii, nu pentru ca ne macina ceva si ne omoram cu mana noastra, nu ca ii punem in pericol pe cei din jurul nostru... Pentru ca tot efortul nostru, toata dorinta noastra arzatoare de a face ceva se vor duce pe apa Sambetei, ne taiem singuri craca de sub picioare...

Asa nu avem cum sa-l ajutam pe Gheorghe si sunt de partea ta - Gheorghe trebuie ajutat, nu pentru ca e un salbatic, nici pentru ca ne-a trasat Evelin sarcina, dar pentru ca in acest moment Gheorghe este exact unde a fost fiecare dintre noi acum 3 saptamani - omul potrivit la locul nepotrivit. Asta este, s-a nimerit sa fie Gheorghe in inregistrarile astea... Putea sa fie oricine altcineva dar nu, este Gheorghe... Si pentru ca, daca nu facem ceva acum, dupa Gheorghe urmeaza si altii si, implicit, vom urma noi."

Si, pentru ca Titus ar vrea sa spuna ceva dupa fiecare replica a Iustinei, dar nu reuseste, fata continua cu aceeasi voce calma: "Nu vreau sa iti scot ochii despre ce ai facut, ca esti idiot, ca unde te crezi, ca... Doar atat: ceva este in neregula cu tine si, cum spuneam: iti asumi riscuri, te entuziasmezi la prima față a aceea ce ai vazut si asta o sa te puna in pericol... Nu-l ajuti pe Gheorghe in niciun fel, nu-l ajuti pe Balan in niciun fel si o sa fim cu totii intr-un mult mai mare pericol... Hai sa vedem ce anume te face sa fii asa impulsiv...

Nu vreau sa te pierd, nu vreau sa ii pierd nici pe ei... dar sa fiu ai naibii daca vreau sa mor sau te las sa ma omori pentru ca esti tu impulsiv! O sa-mi fie mai greu sa dau in tine, dar dau, Titus!"

"Iustina, nu-mi sta in fire sa fiu impulsiv. Si nu cred ca am fost neaparat ceva... Nu-mi dau seama la ce te referi. In seara aceasta, cu varcolacii? In seara aceasta, cu Bogdan? Imi amintesc ca mi-a povestit Alex ca, atunci cand ti-era foame, si tu ai sarit pe tipul ala in club. Cred ca suntem un pic mai diferiti acum față de cum eram cand eram oameni in ceea ce priveste... sa zic, scaparile astea. Nu este neaparat ceva ce mi s-a intamplat. Este, pur si simplu... "

"... Nerabdare?... Vrei sa actionezi?"

"Am facut multe lucuri pentru toate intalnirile astea, pentru toata diplomatia asta, pentru toata Camarilla, pentru tot ce s-a intamplat in saptamanile astea, care nu imi stateau in fire. Lucruri de care am fugit toata viata mea. Si nu vreau sa va pun in pericol, chiar nu vreau. Nici pe voi si, mai ales, nici pe mine... Imi pare rau daca ti-am lasat impresia asta."

"Titus, e un inceput... Deci tu in timpul asta faci numai lucruri care erau o constanta sursa de stres pentru tine in viata anterioara... Hai sa te intreb altceva: ti-era foame cand ai tras concluzia ca ingrijorare si caine ud inseamna ca poti sa te duci dupa varcolac unde e Gheorghe?"

"Am crezut ca Gheorghe imi spune ca el este acolo si ca putem merge la el. Am inteles eu gresit!"

"Exact asta vreau sa spun... Si nu dau vina pe tine... Faptul ca esti intr-o continua stare de stres, Bogdan avea dreptate: tot asteptam, te face sa vrei sa faci, te face nerabdator, te impinge intr-un fel ca si cand n-ai mai fi stapanul tau... Nu este "de ce ai crezut asta si nu ai crezut altceva?", dar ipotetic vorbind, casa-ingrijorare-varcolac poate sa insemne ca Gheorghe e acolo, e ingrijorat si ca poate varcolacii aia cumva nu ii sunt chiar atat de dusmani, dar poate sa insemne nu te apropia de casa aia, pentru ca acolo vin varcolacii. Asta incerc sa-ti spun. Ca trebuie sa avem mult mai multa grija decat aveam inainte la a interpreta ce vedem, inainte sa luam o decizie."

"Asa este. Si eu, in seara aceasta, am ales una dintre variantele care n-a fost cea corecta. Dar si tu ai spus: v-ati dus la casa aceea si ati spus ca, daca o secunda ratati..."

Iustina continua cu aceeasi voce calma: "Inainte sa facem ce am facut acolo, fiecare dintre noi a incercat sa faca ceva din ceea ce stie, nu ne-am dus direct la usa. Am stat afara, Alice a vazut prin geamul deschis ca inchid usa suspect de incet, iar eu i-am auzit vorbind ca pleaca pe teren din nou si am auzit clantanitul incuietorii de mai multe ori decat era normal. Am stiut atunci ca nu-i in regula. Altfel, si eu si Bogdan stim sa descuiem usi, o descuiam si muream cu totii. Dar am tras aer in piept si am stat un pic sa studiem..."

"Uite, Iustina, nu vreau sa ma justific, dar si noi, inainte sa mergem in padure, l-am chemat pe Grigore, a venit si cu el ne-am dus la Gheorghe. Nu ne-am dus sa hoinarim aiurea prin padure. Ceea ce este mai important este ca, asa cum ati fost si voi, asa cum am fost si noi, suntem mult mai supusi riscurilor. Nu mai e lumea din care am venit, suntem in alta... alternativa de realitate acum."

"Titus, in seara asta foamea, si nu doar foamea, a pus stapanire pe tine si ai sarit la Bogdan, in urma unei discutii. Nu ai sarit sa-l musti sa te hranesti. Ce incerc eu sa-ti spun si, repet, nu este repros, nu te privesc de sus, este ca in ultima vreme, Titus al nostru cel dragut care rosea ca o fata mare a devenit mai impulsiv... Este foarte buna impulsivitatea asta, dar adu-ti aminte ca ne-am batut cu Sabbatii si l-ai luat in brate pe unul dintre ei, in loc sa-l lovesti. Dar l-ai lovit pe Bogdan in seara asta! In conditiile in care noi acolo am intrat intr-o pivnita scaldata in sange!...

Deci Titus acela s-a transformat in cu totul altceva sau ceva il impinge sa faca asta. Pot sa inteleg ca este stresul zilnic de a fi in situatia de a face ceva ce pentru tine era foarte neplacut inainte. Daca iti dai seama de asta, e un pas inainte, poti sa-l recunosti, poti sa te retragi sau macar sa faci ceva sa nu mai puna stapanire pe tine. Daca este doar convingerea ca ai ales cum trebuie, asta e altceva. Asa o sa gresim cu totii si am gresit cu totii pana acum. Dar daca cumva este doar din cauza de stres, asta o sa fie foarte periculos."

Titus se ridica de pe fotoliu si ii pune o mana pe umar: Iustina, asa cum vad ca tu tii foarte mult la supravietuirea ta, eu tin foarte mult la libertate. Si, desi sunt in continuare o persoana calma, daca apesi butoanele nepotrivite, sunt convins ca si tu ai putea sa ajungi intr-o astfel de situatie si oricare dintre noi am putea s-o facem, fara sa insemne ca ne-am schimbat firea si am devenit mai impulsivi. E doar o situatie. Dar iti multumesc tare mult pentru grija si va multumesc tuturor. Inca o data, va rog sa ma iertati, o sa am grija sa imi cer iertare si față de Bogdan intr-un mod mai potrivit. Alice, multumesc ca m-ai ajutat sa ies din starea asta!"

Alex, care i-a lasat sa vorbeasca, pentru ca nu ar fi vrut sa faca mai rau, gaseste momentul sa intervina: "Poate suntem cu totii sub apasarea asteptarii ca va veni Sabbatul... Poate de asta si Bogdan este mai impulsiv decat mi-l aminteam. Nu l-am auzit pana acum propunand sa mergem sa luam oameni sa-i torturam ca sa stoarcem informatii de la ei... OK, n-am stat atat de mult impreuna cu el cum am stat noi ceilalti, dar poate, asa cum la Titus a ajuns stresul asta al interactiunilor sociale, si la el a ajuns stresul - si al starii lui, si al faptului ca in curand o sa urmeze un asediu al Sabbatului. Poate cu totii suntem apasati de treaba asta."

Iustina se intoarce catre el, foarte trista: "La Bogdan a ajuns mai demult... Adu-ti aminte de pivnita Sabbatului, cand el a fost foarte hotarat si a si reusit din prima sa infiga un briceag ... un briceag... in creierii unuia... Titus, acum, ca stii mai multe, poti sa fii atent la semne. Din fericire s-a intamplat intre noi, aici, si s-a oprit la timp. Se poate intampla acolo unde nu se mai opreste la timp si se intampla degeaba, un accident stupid. Dar daca recunosti semnele, incearca macar sa... sa tragi aer in piept... Si acum, hai sa vedem ce facem cu perciunii tai!!"

"Eu te-as sfatui sa nu te duci la Valeria nemancat" ii propune Alice. "Nu-i face asta, nu o folosi acum."

Titus nu este de aceeasi parere: "Niciodata nu m-am hranit din Valeria mai mult decat era cazul..."

"Da, dar acum nu ai sa fii in stare sa te abtii! Tocmai ai sarit la bataie, cum crezi ca ai sa reactionezi cand dai de sange? Mai avem pungi de sange in frigider?"

"OK... o sa merg la unii dintre tipii de la atelier la o tuica si rezolv..."

"Nu mai bine gasesti pe cineva strain?" intreaba Alex.

Alice insista, de teama sa nu faca rau cuiva: "Nu! Mai bine gasesti o punga de sange!" Iustina este de aceeasi parere, propunandu-i sa mearga mai degraba impreuna la o partida de skanderbeg: "Titus, intelegi ca nu vreau sa va pierd pe niciunul dintre voi?"

"Inteleg, Iustina."

"Ma bucur."

"Stiu si eu cum e sa pierzi persoane dragi. Dar, desi e al naibii de dureros, controlul pe care il ai asupra chestiilor astora este mic... Hai sa-mi aranjezi perciunii, maine am nevoie sa mergem la un magazin de draperii."

"Pai, daca iti aranjez perciunii acum si ai nevoie de ei maine, maine trebuie sa ti-i aranjez din nou. Putem sa le tragem o tunsoare acum sa vezi cum iti sta, dar sa te astepti, cand te trezesti, ca vor fi la loc."

"Da, hai acum, chiar as vrea sa ma vad cu Valeria. I-am promis ca o sun si nu vreau sa fiu neserios."

"Hai! Dar ia-ti si un scaun, Titus, ca esti prea inalt pentru mine."

Iustinei ii ia vreo 15 minute, chinuindu-se sa ii dea jos acel par nenatural de gros si care, chiar dupa ce este taiat, lasa niste fire scurte destul de intepatoare pe fața lui. Cand ies din baie, Titus seamana ceva mai mult cu el insusi decat atunci cand a intrat, dar 5 minute mai tarziu, dand cu mana pe față, simte parul destul de lung incat sa nu mai intepe, aparent se regenereaza destul de repede.

Iustina il vede transformandu-se si este un pic ingrijorata: "Tu chiar vrei sa te vezi cu Valeria in seara asta?"

"...Da... chiar m-a sunat, i-am scris ca o sa vorbim in seara asta, nu vreau sa fiu neserios sub nicio forma."

"Treaba cu frizura nu merge..."

"Eh... O sa-i spun ca asa imi creste mie barba, o sa fie in regula."

"Hai ca nu arati rau nici asa!"

"Esti tu draguta..."

Alice, ingrijorata si ea, ii trimite SMS lui Bogdan: ">:D<"

Iustina il priveste pe Alex: "Eu as cam avea nevoie de tine. Nu stiu daca in seara asta sau in serile urmatoare - cand te simti tu in stare... Trebuie sa mai fac niste... antrenamente..."

"Asaa... Tu macar n-ai gheare!"

"Nu, nu din acela, Alex. Dar mi-ar trebui sa stiu daca esti dispus sa induri sau nu."

"Nu poti sa-mi spui de dinainte ce anume sa indur?"

Iustina zambeste poznas: "Nu, nu!"

"OK... La cate s-au intamplat in seara asta, ce mai conteaza inca o surpriza? Cand vrei tu!"

"Promit ca nu o sa fie prea neplacut."

"Mhm... Da..."

"Auzi, Alex? Surprizele Iustinei vad ca-ti plac, ale mele, nu" se aude vocea lui Titus de pe canapea inainte sa il umfle rasul.

"N-am zis ca imi plac, am zis ca nu stiu in ce constau. Si, ca la cate surprize am avut in seara asta, ce mai conteaza inca una?"

"Hai, ca eu nu am invatat inca sa scot gheare!" se apara Iustina. "Si astea pe care le am, nu au cum sa va zgarie prea mult!"

Cand se potolesc chicotele, Iustina ii da un cot lui Titus: "Si... cum arata un varcolac?"

"Arata groaznic... Nu stiu... nu era nici lup, nici om, avea vreo 3 metri inaltime... era foarte fioros, cred ca si destul de periculos... Dar am reusit sa scapam. Imi venise si o idee... ma gandeam cum ar fi fost daca vanatorii vedeau chestia aia, nu cred ca s-ar mai fi preocupat de noi... Numai ca poate ca ar fi greu sa recreem conditiile de atunci."

"Titus, tu crezi ca vanatorii nu stiu si de varcolaci?" intreaba Alex. "Nu sunt, totusi, ceva nou..."

"Habar n-am... In orice caz, o sa mergem cu planul tau, Iustina. Si sa speram ca or sa pice toate piesele asa cum ne dorim noi. Chiar vreau sa-l scap pe Gheorghe din treaba asta."

"Si eu..." raspunde fata incet.

"Si ma enerveaza ca sunt chestii din astea de... oras si simt ca nu pot sa ajut suficient."

"Oricum, nu trebuie sa le dam nimic in plus vanatorilor. Nu numai despre noi, dar nici despre varcolaci. Cu cat stiu mai multe despre lumea asta, cu atat le dam mai multa munitie... Nu trebuie sa vina sa cerceteze mai mult..."

"Sunt de acord, dar nu stiu cu ce as putea sa ajut eu in toata sceneta asta."

"Pai nici nu avem ce face. Tot ce tine de noi e sa incercam sa o punem in miscare, sa speram ca si unii, si altii isi joaca rolul cum trebuie, fara sa stie, si aia e. Altceva nu avem ce face si chiar nu trebuie sa facem altceva! De data asta, chiar nu trebuie sa ne dam aproape."

"Ar fi bine sa mai recapitulam o data, punct cu punct, etapele planului, ca sa stim toti."

"Tot... maretul plan se bazeaza pe faptul ca vanatorii pun botul la bilet si ca sunt de acord sa mearga la petrecere."

"Acum nu stiu cat de prosti sunt ei, dar, daca se gandesc ca pot pune mana pe un cuib intreg, poate ca vor fi tentati."

"Iar cealalta... proptea, nemaipomenita-nemaintalnita, este ca domnul Petrescu sa se lase convins sa organizeze petrecerea, exact dupa scenariu, sa-i imobilizeze pe oamenii astia inainte sa spuna ca ei nu pentru asta au venit si petrecerea sa se desfasoare in asa fel incat in inregistrare sa fie clar ca oamenii astia se distreaza si ca au pus la cale o inscenare cu vampiri si ca asta au trimis: filmul cu Gheorghe este de fapt o inscenare, ca sa justifice deplasarea si salariile."

"Dar despre rezultatele certe pe care le au ei cu aparatul? Adica, faptul ca ei or sa vada ca merg la o petrecere, nu cred ca or sa se gandeasca automat ca s-au inselat si ca nu exista vampiri. Pentru ca, daca ei s-au convins ca exista si au vazut pe niste aparate in care au o anumita incredere... "

"Pai nu pe vanatori vreau sa-i convingem ca s-au inselat. Astia doi de aici sunt foarte convinsi ca au vazut ce trebuie. Ce trebuie sa facem este ca aceia care au primit rapoartele sa creada ca astia doi au mintit si au facut o inscenare, ca sa-si justifice timpul la Brasov, atata tot. Daca vanatorii doar banuaiau, atunci da, puteam sa ii facem sa se indoiasca de ce au gasit, puteam sa mergem cu ce ziceam prima data, cu reconstituirile. Oricum vreau sa il gasim si pe acela, sa fie si mai clar ca a fost inscenare. Acum vanatorii sunt convinsi ca au vazut vampir, dar sefii lor trebuie convinsi ca au avut o sceneta ca sa arate cat de usor au gasit ei vampirul imediat ce au venit la Brasov."

"Am inteles, deci vrem sa-i discreditam in fața sefilor..."

"Bineinteles!"

"As mai avea doua idei pe care am putea sa le exploatam: nu stiu cat de mult se poate pricepe Bogdan la spart adresa lor de mail dar, daca am putea sa trimitem niste mailuri de pe adresa lor pe adresa sefilor, in care sa spuna ca stiti, ne-am dat seama ca aparatele cam dau eroare, s-ar putea sa nu fi fost corecte masuratorile..."

Alex nu crede insa ca ar fi o solutie viabila: "Daca vrei sa-i pui intr-o lumina ca si cand ei au mintit cu buna stiinta sefii, mailul asta nu ar ajuta cu nimic! Ideea este ca ei stiau ca nu merge bine aparatul, dar n-au vrut sa spuna, in speranta ca vor primi o avansare, o prima, ceva de genul asta. Eu asta am inteles de la Iustina."

"Am inteles, dar ma gandeam sa fie ca un plan B, in cazul in care discreditarea nu functioneaza. Ma gandeam ca poate facem cumva sa ne lasam noi scanati, apoi sa fugim si de fapt sa fie un om..."

"Nu, nu, nu!" il intrerupe Iustina hotarata. "Asta, nu!"

"Stai, ca nu m-ai lasat sa spun pana la capat. Ma gandeam sa fie, nu stiu, cumva sa facem in asa fel incat ei sa vada pe aparat un corp negativ dar, cand se duc sa cerceteze, sa fie un om, Si asta sa-i faca sa se gandeasca ca nu functioneaza bine aparatul si sa le bage lor indoieli, cu adevarat. Asta ar fi un plan C, ma gandesc sa avem si alternative."

"Cum ai face sa fie acelasi?" intreaba Alex nedumerit. "Adica ei vad un corp negativ, respectiv vad un confrate, si pe urma cum substitui confratele respectiv cu un om fara ca ei sa-si dea seama?"

"Pai, de exemplu, o idee care mi-a venit, ar fi faptul ca Gheorghe poate sa se contopeasca cu pamantul, si noi putem sa facem asta, este o abilitate a clanului..."

"Ati invatat sa faceti asta?!" il intrerupe Iustina.

"Inca nu, dar amandoi avem capacitatea de a invata. In momentul in care ei te scaneaza, sa zicem, dintr-un tufis, nu zic sa te vada intreg cum esti si dupa aia tu sa dispari, dar in spatele unui desis, in spatele unei perdele, ma rog, deci sa nu te vada, sa vada conturul, ca este un corp negativ, dupa aia tu te faci una cu pamantul, nu mai poti fi detectat si..."

Acum este randul lui Alex sa il intrerupa: "Stii atat de multe despre aparatele astea? De unde stii ca nu te vad si cand esti in pamant? Iar o forma din asta misterioasa, care dispare si reapare, mi se pare ca ridica mai multe semne de intrebare. Astia clar banuiesc niste forte supranaturale in jurul lor, nu vrem sa le dam mai multe motive."

"Stati un pic" ofteaza Iustina. "Hai sa ne gandim in ce situatie suntem acum. Suntem intr-o situatie... galopanta, nu este ceva care creste progresiv, care ne lasa timp. Trebuie sa facem ceva, si trebuie sa facem repede, pentru ca ei au deja rapoarte trimise. Nu-ti uita ideile, merita explorate, mai ales dupa ce deprindeti acea abilitate, pentru ca nu vor fi ultimii care vor incerca acest lucru si..."

"Adica mie mi-e teama de aparatul ala, care pare o chestie in care poti sa ai incredere, ti-aduce o dovada" o intrerupe Titus.

"Asta putem sa avem in vedere pentru urmatorii vanatori care vor veni. Dar, tocmai pentru ca nu stim ce face aparatul ala, nu ar trebui sa ne bazam ca, daca tu intri in pamant, nu te mai vede. Nu stim care e raza lui de actiune. Nu stim daca densitatea pamantului in care te-ai scufundat tu este suficienta ca sa-l opreasca. Gandeste-te la detectoarele de metal, cu care se plimba oamenii pe plaja si gasesc la o adancime rezonabila niste bijuterii pierdute. Nu avem de unde sa stim cat de departe merg aparatele astea.

Si asta presupune expunerea a cel putin unui alt vampir, presupune si un om care sa semene cu vampirul ala la caracteristici fizice, care sa fie de acord si sa nu povesteasca nimic, dar ma indoiesc ca drogat corespunzator nu o sa spuna. Si presupune o pregatire inainte.

Noi nu avem nici timpul, nici cunostintele necesare, nici luxul de a risca lucrul asta. Nici ideea mea nu este extraordinara! Este tot ce putem sa inscenam fara sa fim aproape. Nu depindem de altii, nu trebuie sa convingem un om sa ia locul unui vampir cu buna stiinta.

Putem sa-i convingem sa faca asta ca si cand ei chiar au venit la petrecere si atunci vor fi foarte naturali in manifestare, pentru ca nu gasesti atat de multe ocazii sa faci asa ceva. Adica se va vedea in inregistrari ca ei se distreaza de-adevaratelea, nu sunt actori!" ii explica fata in detaliu.

"Iustina, eu sunt de acord sa facem planul tau chiar incepand din acest moment. Ce am zis eu erau doar planuri de rezerva."

"Plan de rezerva presupune implicarea unora pe care nu-i avem. Stiu ce spui, si nu-mi place ca nu avem plan de rezerva."

"Ar putea sa nu insemne implicarea cuiva, nu trebuie neaparat sa vada ca era un om acolo. Pot pur si simplu sa vada ca in spatele unui tufis e un corp negativ, se duc si nu e nimic. Oricine, care foloseste un aparat, sigur poate sa aiba banuieli, dar prima data se gandeste ca poate s-a stricat aparatul."

"De acord cu tine, dar asta presupune ca ei nu vad vampirul acolo unde aparatul arata corp negativ, pentru ca zici ca unul dintre noi doi, presupun, sa se ascunda in spatele unui tufis si apoi sa intre in pamant, dar gandeste-te ca pe noi ne-au vazut in carne si oase langa casa. Mi se pare foarte riscant" ii aduce aminte Alex.

"E o alternativa. Oricum, niciunul dintre noi nu stie sa faca asta inca."

"Este o alternativa si ar fi tare bine daca am reusi sa punem mana pe un aparat din ala, sa vedem ce poate face... Atunci am putea testa daca in pamant sunteti vazuti sau nu, de exemplu. Sau cat de departe actioneaza acel aparat. Sau ce anume vad ei acolo. Asta presupunand ca pe putem da seama cum functioneaza fara manual" spune Iustina.

"Si va sugerez sa avem si chestia asta cu mailul, daca am putea sa le spargem cumva adresa, tot ca plan de rezerva, care n-ar fi atat de periculos ca si celalalt."

"Asa este si o sa vorbesc cu Bogdan sa mai incerce, dar din ce a vazut el, sunt foarte bine protejati, asta a incercat deja" continua Iustina sa dea explicatii.

"Bun, care e primul pas in plan?"


Înapoi: Hunting the Hunters (6)
Urmează: Friends Will Be Friends

3-aug-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro