Brasov by Night



Hunting the Hunters (5)


6 noiembrie 2016, ora 00:14


In apartamentul vanatorilor, ochii Iustinei sclipesc: "Acum, ca m-ai starnit, eu as lua arma!"

"Pai, hai s-o luam!" ii spune Bogdan, la fel de entuziasmat.

"Intrebarea este: continuam cu inscenarea?"

"Cum zici tu."

Alice ii lasa sa sa vorbeasca, ea este atenta la una din voci: ... "In orice razboi, Nosferatu sunt primii care mor" ..., ceea ce o face sa se intoarca imediat, sa mearga langa Bogdan si sa puna mana pe umarul lui.

"Ce e? Ce s-a intamplat?... Alice, tu esti OK?" o intreaba el nedumerit.

"Imi fac griji, doar atat. Deci... care sunt optiunile?"

Iustina incearca sa puna cap la cap ce au aflat pana acum: "Din ce ati vazut in dosare si in filmari, ei stiu ca Gheorghe este vampir, nu se mai pune problema sa incercam sa-i pacalim ca nu este. Si atunci cade iluzia mea ca s-ar putea doar sa banuiasca si ca am putea sa le infirmam banuiala. Mai sigur sa presupunem ce e mai rau: deja au spus ceva superiorilor. Si atunci, ce am mai putea face e sa incercam sa dam de banuit ca ar fi falsificat ei inregistrarile ca sa dea bine in fața sefilor... Iar pentru asta trebuie inscenare..."

"Si asta e ceva ce putem face acum?" intreaba Bogdan.

"Acum putem sa le lasam un semn ca vampirii stiu ca ii cauta, dar nu-i intereseaza. Putem sa ne legam de clubul ala BDSM si sa-i chemam la o petrecere aparent cu vampiri, ceva de genul: daca vreti voi sa vedeti cum arata treaba cu vampirii, haideti la noi, va facem un hatâr, ne-a placut ca ati venit pana acolo dupa noi, doar ca nu ne-ati gasit..."

Fata scoate un caiet din rucsac si, incepe sa mazgaleasca ceva. Dupa cateva minute, multumita de rezultat, le arata si lor: "Luam arma si lasam un bilet in locul ei, sa para ca au atras atentia unor vampiri orgoliosi, care considera ca vanatorii sunt o provocare numai buna de alungat plictiseala. Asa ca i-au urmarit, au intrat, au dezarmat capcana, au luat arma si au lasat un mesaj. Au lasat laptopul si dosarele in semn de sfidare si de nepasare - nu dau doi bani pe puterea vanatorilor."


"Sa le fie clar ca vampirii stiu ca au fost in club si ca ei le-au lasat biletul. Si sa creada ca, atunci cand vine cineva dupa ei, la petrecerea asta ii duce" continua ea explicatiile.

Cel putin pe Bogdan l-a convins, este foarte incantat de idee: "Excelent! Da, hai s-o facem!"

Iustina incepe sa schiteze un plan: "Sunt convinsa ca atunci cand au filmat ca sa-si documenteze descoperirile, crezand ca in club or sa gaseasca vampiri, or fi filmat si din exterior. Dar chiar si daca nu au filmat exteriorul, nu cred ca ne ia atat de mult timp sa gasim clubul. Cate cluburi BDSM sa fie in Brasov? Sa fim seriosi!

Daca stim care e clubul, putem sa aflam cine e patronul. Il suna o fata draguta si il roaga frumos sa organizeze o petrecere pentru niste prieteni de-ai ei, mai speciali, care, de fapt, sunt cuplu, dar se feresc sa o arate, mai ales ca au si niste fantezii mai .... deosebite. E aniversarea relatiei lor si isi doresc sa se intample una dintre ele, in care ei sa fie legati, iar invitatii sa se poarte ca si cand ar fi niste vampiri.

O sa ii dau cateva detalii din ce am vazut peste umarul tau, sa ii fie clar ca oamenii astia au fost acolo si au fost impresionati. Vor sa sarbatoreasca, dar nu e ceva ce sa spui in gura mare, sunt tristi ca le trece aniversarea si, cu cat mai repede, cu atat mai bine...

Il rog sa le organizeze o petrecere tematica, sunt convinsa ca gaseste el printre obisnuitii clubului cativa care sa se dedea la deghizare in vampiri. Si s-o filmeze ca atare: sa-i primeasca calduros, le dau eu niste replici anume, neaparat sa-i intrebe daca au reusit filmarile cu vampirul salbatic din padure si, la urma, sa-i felicite si sa spere ca au destul material pentru sceneta urmatoare.

Montam pe urma si postam unde trebuie: de lauda pe la pasionatii de deghizari, de oripilare pe la unii care descopera "adevarul" din spatele a ceea ce credeau ca e aparare contra monstrilor si tot asa. Daca ei sunt cine sunt, eu cred ca monitorizeaza anumite forumuri. Si nu cred ca forumurile astea sunt chiar asa de secrete, le putem gasi cautand pe internet. Cum zice si Alice, te ascunzi in vazul lumii..."

Bogdan o asteapta rabdator sa povesteasca tot: "Perfect! Deci, luam arma si lasam biletul in locul ei!"

"Numai sa iesim de aici mai repede" ii zoreste Alice, ingrijorata.

Bogdan se urca pe un scaun, taie firele, da arma jos si pune in locul ei biletul rupt din caietul Iustinei. Nu mai pierd vremea, ies din apartament lasand intentionat usa intredeschisa si pornesc pe jos catre casa.

Odata ajunsi, aproape imediat ce deschid usa apartamentului si intra, parca sunt invaluiti de un sentiment de siguranta. Nu este cel mai bun loc in care s-ar putea afla, dar este acasa.

Fara vreun cuvant, Iustina scoate imediat hardul din rucsac si in urmatoarele minute copiaza informatiile pe ambele laptopuri, preventiv.

Alice sta cu grija, de cand i-au spus vocile ca Nosferatu sunt primii care o patesc in caz de razboi si nu stie ce sa faca.

Dar, in siguranta casei, este putin mai linistita, se poate concentra pe ce e important, se poate gandi la informatiile pe care le-au primit, poate sa nu-i dea atentie Soranei care o roaga sa o trimita acasa, ca are o sora de 12 ani care are nevoie de ea pentru ca parintii lor nu au timp de ea, ca ea trebuie sa aiba grija de surioara ei si ca Alice o tine aici.

Una dintre voci este foarte-foarte nelamurita in legatura cu ceea ce pare a fi mirosul de caine pe care il simte.

Se intoarce treptat la informatiile pe care le are, sa vada daca si in ce fel au legatura intre ele, daca vanatorii au vreo legatura cu Sabbatul care se pregateste sa asedieze orasul si isi indreapta privirea catre arma pe care au adus-o acasa.

Nu este chiar cea mai reusita tentativa a ei de a gasi structuri in haos, dar, tinand carabina in mana si uitandu-se la ea, pentru o fractiune de secunda vede cum cele doua ciocane lovesc tevile fara ca ea sa apese tragaciul si doua jeturi de foc aproape alb, de o intensitate incredibila, tasnesc din tevi.

Reuseste sa nu scape arma din mana, o pune jos si se indeparteaza de ea. Ii ia cateva secunde bune sa nu isi piarda controlul si sa nu fuga se se ascunda oriunde ar putea, cat de departe ar putea, la orice distanta ar putea pune intre ea si foc. Ii ia cateva secunde sa isi dea seama ca aceea a fost o viziune, ca nu s-a intamplat in realitate si se uita la Iustina.

"Alice, ce faci?" intreaba fata ingrijorata. "Ce s-a intamplat?"

"Nu stiu ce s-a intamplat, dar am... am vazut arma asta declansandu-se."

In timp ce Alice vorbeste, Iustina ridica arma, sa vada ca este totusi blocata, cu intentia de a o duce in bucatarie pe unul din dulapuri.

"N-o atinge! Las-o! A tras cu foc, foc alb! Nu-s gloante, e altceva, nu am mai auzit de asa ceva pana acum... Sigur, du-o undeva unde e gaz!!"

Bogdan o ia de mana pe Alice: "Stai linistita, probabil e foarte periculoasa arma respectiva, dar o s-o desfacem, scoatem gloantele din ea si se rezolva, numai sa imi dau seama ce model e, pentru ca nu am pus mana pe asa ceva in viata mea! De asta se pastreaza munitia separat intotdeaua. Tu esti in regula?"

"Da... cred..."

"Uite, nu e treaba mea, daca nu vrei sa fie treaba mea, dar mi se pare ca tu traiesti niste lucruri foarte intense in mintea ta... Cand se intampla ceva, cand vezi ceva, cand simti ceva... poti sa-mi spui, poti sa ma strigi. O sa fiu imediat langa tine."

"Da. Da, stai linisitit."

"Nu vreau sa te simti singura in toata chestia asta. E o povara care e evident pe umerii tai, dar nu trebuie s-o cari intotdeauna singura, bine?"

"Nu prea aveti cu ce sa ma ajutati din afara. A incercat Titus la un moment dat si nu a mers prea bine."

"Crezi ca asta se poate transmite? Crezi ca se poate impartasi cumva? Daca as lua..."

"Nu cred..." ... "Se gandeste la boala gresita!" ... "Aia nu suntem noi" ...

"As lua cu drag din disconfortul tau ca sa stiu ca esti mai bine..."

Alice pune o mana pe umarul lui: "Iti multumesc, dar nu se da. Dar e OK, mersi."

Cand se intoarce din bucatarie, Iustina il gaseste pe Bogdan stand in genunchi, cu mainile lui Alice in mainile lui, uitandu-se unul la altul. Apoi el isi pune tampla dreapta pe genunchii ei si pentru o secunda fata isi da seama ca, cine stie, poate nu s-au schimbat atat de multe in ultimele saptamani.

Ii priveste zambind. Se bucura ca se au unul pe altul si ca Bogdan este din nou acasa, pentru ca a fost foarte putin cu ei: "Am dus arma in bucatarie tocmai ca sa nu ne impiedicam de ea. O sa trebuiasca sa-i spunem lui Balan, mai ales dupa ce a vazut Alice."

Apoi incepe sa studieze fisierele pe care le-au adus. Dupa vreo 10 minute, identifica o serie de mailuri trimise catre o adresa mai neobisnuita, 6g84$05bgid7DB%@das.mai.ro, dar fara ca vreun raspuns sa vina inapoi de la acea adresa.

Mailurile - foarte scurte, la obiect, fara formulari de politete, fara nimic altceva in afara de informatiile relevante, reprezinta informari ca l-au gasit pe Gheorghe, ca intr-adevar este un corp negativ pe scanarea haoscopica, ca tehnologia este eficienta si portabila si ca investigheaza in acest moment tehnici de a inlatura amenintarea.

Din fericire, in filmarile cu exersarea tehnicilor de legare sunt cateva cadre si cu exteriorul, iar clubul pare sa fie in pivnita Hotelului Brasov. Dupa cateva minute de cautare, gaseste adresa hotelului: strada 13 Decembrie, nr. 38 si il striga pe Bogdan, sa o ajute sa il identifice pe patronul acelui hotel.

Bogdan raspunde din bucatarie, unde tocmai blocase tragaciul armei sa nu mai poata fi apasat, iar acum cauta pe internet cum sa scoata munitia. Nu ii ia mult timp sa o desfaca arma. Din cele doua tevi cad doua cartuse de vanatoare, asa cum a mai vazut in filme, pe care scrie 12 Gauge WP. Le pune cu grija intr-un sertar, sa le stie in siguranta departe de surse de caldura.

Cand il striga Iustina, se intoarce cu arma in mana, invartind-o pe aratator si o arunca spre Alice, care se fereste. Carabina aterizeaza langa ea pe pat si, desi se sperie putin, fata isi da seama ca nu s-a intamplat nimic rau.

"Hai, puscasule, vino incoace!" in zoreste Iustina.

Bogdan isi freaca mainile nerabdator: "Ai gasit ceva fain?"

"Am gasit clubul, este in pivnita la Hotel Brasov - 13 Decembrie nr 38. Hai sa-i gasim patronul! Nu mai zic ca astia scriu catre o adresa foarte dubioasa... Am mai stat de vorba cu altii inainte, am mai aflat una-alta, dar nu stiu ce divizie este DAS-ul asta... Au scris ca l-au confirmat pe Gheorghe, tehnologia lor e portabila si utilizabila si ca investigheaza tehnici de inalturare... Or avea legatura cu arma si cu ce a vazut Alice..."

Bogdan nu are nevoie de mai multe detalii. Isi intensifica eforturile de cautare si isi da seama ca DAS este un subdomeniu al mai.ro, o divizie speciala a MAI, iar adresa si modul de comunicare par sa fie facute cat mai invizibile.

"De asta mi-era si mie teama" ofteaza Iustina. "Cand lucram la Institutul Francez, aveam evenimente si pentru corporatii, dar si pentru diplomati. Iar diplomatii aveau corp de paza, de obicei soldati. Asteptand sa se termine intalnirile, ca sa-i putem prelua, fiecare cu treaba lui, ajungeam sa mai schimbam o vorba... Asa am aflat, de exemplu, ca pot sa aiba mai multe seturi de placute de numere in portbagaj: intra in parcare masina cu numar de Bucuresti si iese cu numar de Vrancea. Dar de astia nu am auzit niciodata. Nu tin minte sa-mi fi spus vreunul de vreo prescurtare de tipul asta..."

Este momentul in care Titus si Alex ajung acasa, cu hainele in dezordine, cu noroi si resturi de conuri de brad pe ei, cu crengute si frunze in par, mai ales Titus. Amandoi arata ca si cum s-au tavalit pe pamant, dar Titus este mult mai fericit decat Alex.

Iustina era deja putin agitata, in lumina ultimelor evenimente si a ceea ce au de facut, dar si de descoperirea ca acel echipament este portabil, iar Gheorghe nu este banuit, este deja confirmat, ceea ce inrautateste foarte mult lucrurile.

Ii vede cum arata, isi aduce aminte cum au iesit din ultima pivnita a Sabbatului, cu hainele sfasiate si ii este clar ca nu s-au harjonit de placere. Cand vede cat de fericit este Titus, se incordeaza, le arunca o privire intensa, dorindu-si sa isi fi putut schimba culoarea ochilor asa cum o fac ei si ii asteapta sa povesteasca.

Titus pare in extaz: "Am fugit de un varcolac!" Tot ce aude dupa ce spune asta este o palma peste frunte, inaintea cuvintelor Iustinei: "Titus... jur ca la urmatoarea sesiune nu mai fac antrenament cu evitatul scaunului, te voi folosi pe tine."

"Vai, dar in sfarsit, dupa atata timp am simtit si eu ca traiesc! Ma saturasem de stat in oras."

"Titus, mai aveai putin si nu traiai!" il intrerupe Alex taios. "Nu ca acum am trai in mod deosebit, dar intelegi tu ce vreau sau spun!"

"Si cu Alex ce ai avut?" intreaba Iustina, suspect de calma.

"N-a avut nimic cu mine... Eu am tinut sa mergem impreuna."

"A fost o mica neintelegere..." da Titus sa raspunda, dar este intrerupt din nou, de data asta de catre Iustina: "Hai ca vorbim dupa despre detalii. Ce ati aflat?"

"Pai, l-am gasit pe Gheorghe..." incepe Alex sa povesteasca. "Hai, Titus, povesteste tu, ca e prietenul tau."

Pentru ca Titus inca nu s-a hotarat ce sa spuna, Iustina continua intrebarile: "Gheorghe e bine?"

"Deocamdata e bine" confirma tot Alex.

Titus isi drege glasul, semn ca e gata: "Deci am fost si... ăăă... m-am intalnit cu lupul, avea un mesaj de la Gheorghe pentru mine..." Apoi se uita la Alex: "Nu spune nimic!... In mesaj imi arăta casa aia de acolo de la Pietrele lui Solomon" si se uita la Bogdan, stiind ca el e brasovean, "... si un sentiment de ingrijorare si miros de caine ud."

"Varcolac" sumarizeaza Iustina.

"Voi ce ati inteles din asta?" continua el, ca si cand nu ar fi auzit-o.

"Repet: varcolac."

"Da, m-am gandit si eu ca poate e varcolac... Si dupa aceea..."

Iustina continua sa il priveasca fix, fara sa se clinteasca: "Mhm... Mare-gheare-omoara-vampiri, da?"

Dar Titus continua sa o evite si isi muta privirea catre Bogdan si Alice: "Voi?"

"Nu, nu, mai departe, mai departe! Lasa, ca iti spunem noi dupa aceea..." il zoreste Iustina.

"Pai eu am inteles ca... Gheorghe se ascunde acolo, asa cum ne spusese si Evelin..."

"Asa..."

"Si bineinteles ca mi-am imaginat ori ca sunt varcolaci prin zona, mai ales ca Alice ne spusese ceva..."

"Titus... povestea, mai departe... evenimente..."

"Da, dar trebuie sa ai contextul!"

"Evenimente, Titus. Suntem contra-timp si am descoperit o amenintare. Mai departe!"

"Alice ne spunea ceva de lingura de argint, pe care, apropo, o aveam in rucsac si ..."

"TITUS!"

"Am mers, deci, la Pietrele lui Solomon. Ne-am luat dupa vanatori, ca si ei mergeau tot intr-acolo. Am ajuns acolo si... a venit varcolacul... Ăăă... Ne-au vazut vanatorii cand am incercat sa ne indreptam in liniste catre casa, crezand ca acolo se ascunde Gheorghe. Am intrat in casa, nu ne-au mai vazut, am reusit sa stam ascunsi, a coborat cainele, s-a uitat la ei, nu le-a facut nimic, a plecat si dupa aceea l-am chemat pe Grigore, pentru ca am invatat cum sa chem animale. Grigore era in zona, a venit si ne-a dus la Gheorghe."

"Si Gheorghe ce a zis cand v-a vazut?"

"Pai atunci mi s-a adus la cunostinta faptul ca am interpretat gresit mesajul care spunea varcolaci..."

"... Mare-gheare-mananca-vampiri ..."

"Dar... na, aparent..."

"Cum ati scapat? Cum ati ajuns acasa?"

"Gheorghe si Grigore au distras varcolacul si ne-au oferit posibilitatea sa o rupem la fuga prin padure" povesteste Alex. "Se pare ca Gheorghe stie sa se ingroape cumva in pamant, el poate sa treaca neobservat. Noi n-am putut sa facem treaba asta."

"Deci vanatorii stiu si de voi acum?"

"Nu cred ca si-au dat seama ce-i cu noi. Ne-au vazut ca pe niste siluete in fuga la un moment dat. Oricum a dat sa-i atace si pe ei varcolacul... cainele ala... nu stiu daca era totuna cu varcolacul... In fine, nu cred ca stiu mai multe decat stiau inainte, doar ca se intampla lucruri pe la casa aia la Pietrele lui Solomon, atata tot."

"Si.... Si apoi... varcolacul si-a dat seama ca noi fugim si s-a luat dupa noi..." isi reia Titus povestea. "Si... am fugit! Prin padure! Ah, padure! Ce frumos a fost!"

"Titus, o sa stam de vorba, dar mai incolo. Pana atunci: vanatorii acestia aparent sunt dintr-o divizie din MAI, suficient de bine ascunsa incat sa nu stim nimic despre ea. Nu exista. Au confirmat ca Gheorghe este vampir, nu doar banuiesc. Echipamentul respectiv este portabil si functioneaza, deci daca il aveau la ei si l-au folosit, si-au dat seama ca si voi sunteti vampiri. Si experimenteaza tehnici de indepartare, eliminare, ceva, iar Alice numai ce a avut o viziune despre arma pe care am luat-o de la ei din apartament si care era sa ne faca noua felul, noroc cu Bogdan si cu Alice care si-au dat seama de capcana din usa. Posibil ca acea arma sa scuipe un foc alb la fel de letal ca soarele, habar n-am."

"Asa ca nici nu se pune problema sa ii facem sa creada ca Gheorghe este altceva si sa-i facem sa creada ca s-au inselat. Asta cade, pentru ca ei sunt convinsi ca e vampir" continua ea abatuta. "Ne gandeam ca singurul lucru pe care am putea sa-l incercam este sa facem sa para ca au falsificat inregistrarile, ca sa fie bine-vazuti de sefii lor si ca, de fapt, nu au gasit nimic. Ca au falsificat rapoarte, filmari, ce-or fi facut ei pe acolo.

Ce dovezi au strans pana acum nu au cum sa dispara, nu cred ca sunt doar la ei in calculator, cel mai probabil le-au mai pus undeva. Daca eu, cand am venit acasa, am pus la copiat pe doua laptopuri ce am adus de la ei din calculator, m-as gandi ca totusi or fi facut si ei o copie undeva. Mi-as dori sa fie atat de prosti incat sa nu fi facut, dar nu cred. Asa ca putem sa presupunem, in cel mai rau caz, ca au copiat cel putin pe server de la unitate sau au trimis pe mail. Si tot ce ne-ar ramane este sa incercam sa facem sa para ca oamenii astia au reusit sa falsifice ce au trimis, ca sa justifice timpul petrecut pe aici.

Acum, ce a descoperit Bogdan: presupun ca tot dintr-o banuiala, si de curand, pentru ca unul dintre ei era socat inainte sa plece din apartament, au fost intr-un club BDSM, unde a fost ceva cu legaturi profesioniste si cine stie ce-or mai fi facut ei pe acolo, n-am vazut toata filmarea. Am putea incerca sa ii chemam la o... petrecere, pentru ca am sadit o sămânță, le-am lasat un bilet sugestiv in locul armei.

Ei sa creada ca ii invita vampirii la o petrecere, numai asa, ca sa le arate ca nu dau doi bani pe ei ca-s vanatori si ceilalti sa creada ca astia sunt un cuplu care sarbatoreste o aniversare si ar vrea o petrecere mai kinky. Si sa le ofere petrecerea mai kinky... pentru care... o fata draguta trebuie sa sune la patronul clubului, sa o organizeze. Si sa-i filmeze.

Trebuie sa-l conving pe patron ca filmarile sa contina si niste replici tintite, ca din aceasta filmare sa reiasa ca asa si-au facut si sceneta cu vampirul salbatic din padure, dar si o sceneta pe care se chinuie sa o filmeze acum si sa le postam pe undeva. Cel putin, ce au trimis ei deja cu Gheorghe sa nu fie luat in calcul... La altceva nu ma pot gandi."

"Haideti sa va intreb ceva" spune Bogdan, in timp ce merge spre canapea, ca si cand ar merge spre Alice, insfaca pusca, o cantareste in maini si se uita la ei: "Voi stiti ce avem aici?"

"Ceva periculos" spune Alice repede, urmata de Iustina: "Ceva ce poate sa omoare vampiri, eu asta inteleg din viziunea lui Alice."

Bogdan sta putin pe ganduri, apoi zambeste si incepe sa recite o poezie, despre care ceilalti isi dau seama ca o indrageste:

... "Atunci a iesit luna, fara casca, de undeva din bezna ghimpata
Dar oamenii nu au cazut cu fețele la pamant, ci au aprins tigarile,
discutand despre libertatea de a trage cu pusca
Rezemati comod, pe piatra neagra, sau chiar pe cate o piatra de mormant
Sunt singur ca unul dintre ei eram eu" ...

Se blocheaza, ceilalti isi dau seama ca nu-si mai aduce aminte restul versurilor, dar apoi pune pusca la umar, o indreapta inspre Titus, si continua:

... "Degetele strangeau o tigara fumata de mult
In groapa neagra, ca niste pietre, cadeau ultimele cuvinte
Prietenii mei inarmati si patetici ma ascultau uluiti,
rezemati comod de pietrele de la morminte.
Paralel cu noi, dedesubt, oameni isi dormeau vesnicia
- si ei discutau despre libertatea de a trage cu pusca"...

Clic... Bogdan indreapta arma spre Titus si apasa tragaciul dar, evident, nu se intampla nimic: "Voi va dati seama ca acum chiar am libertatea de a trage cu pusca? Unul dintre putinele lucruri pe care o sa le pot savura in viata asta..."

"Nu stii cat imi doresc sa pun mana din nou pe un pistol" ii spune Iustina, aproape soptit.


Înapoi: Hunting the Hunters (4)
Urmează: Hunting the Hunters (6)

1-aug-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro