Brasov by Night



Hunting the Hunters (3)


5 noiembrie 2016, ora 20:40


Dupa o alta zi in care Brasovul si-a vazut de viata fara stirea lor, se trezesc in intunericul apartamentului. Titus descopera raspunsul Valeriei: "OK, tinem legatura. Scrie-mi. Ne auzim. Stabilim impreuna cand ne vedem. Totul o sa fie OK."

Alice este atenta la voci si, mai ales, la starea Soranei, care pare agitata, pentru ca are o senzatie ca starea Soranei o va afecta si pe ea in decursul serii. Vocile celelalte, ca de obicei, susotesc: ... "Serios? Chiar crede ca are sanse cu fața aia?" ... "Argintaria bunicii totusi era buna" ... "Nicaieri nu e mai cald decat acasa la ei" ...

Fata ignora comentariul legat de aspect, dar incepe sa vorbeasca singura, fara sa isi dea seama ca este auzita: "Argint... Argint.... Argint..."

Titus o aude si imediat o idee se infiripa in mintea lui: "Varcolacii nu sunt vulnerabili la argint?"

"Pai de unde am putea face rost de ceva de argint?"

Incet, Titus scoate din rucsac o lingurita de argint, cu incrustatii pe maner: o foarfeca, un soare si o moara de vant. O are de la bunicul lui, manca cu ea cand era mic.

Alice se uita la el: "Cred ca ar trebui sa o iei cu tine. Sa o ai la indemana."

De data aceasta, Titus este hotarat sa rezolve problema sforii. Si el, si Alex se echipeaza ca pentru drumetie, neuitand de rucsac, dar pornesc intai catre Decathlon, inainte de a merge la Fantanita.


Inapoi in apartament, pentru cateva secunde dupa ce a deschis ochii, Iustina parca ar vrea sa nu se fi trezit: "Ce-ar fi daca...?" A mai fost un moment in viata ei cand a rasarit aceasta intrebare, dar si atunci, ca si acum, raspunsul a fost ca nu poate sa nu mearga mai departe, este ceva inauntrul ei ce nu lasa loc de alta alegere.

Inainte de a iesi din camera, isi aduce aminte sa seteze butonul de SOS al telefonului sa il apeleze pe Balan. Cum este ultima care se trezeste, nu trebuie sa ii astepte pe Alice si pe Bogdan sa iasa din dormitor, ca sa isi poata lua haine de schimb din sifonier. Ca de obicei, tinuta de lucru inseamna blugi si tricou, toate negre, ghete comode, rucsacul.

Impreuna cu Bogdan, face inventarul echipamentelor: cablu de date, stick, hard extern. Cand il aude ca intentioneaza sa se descalte inainte sa intre in blocul unde locuiesc vanatorii, Iustina aduce rucsacul la indemana, aproape din reflex, sa aiba unde sa puna incaltarile, sa nu dea de banuit o pereche de ghete lasate langa bloc. Apoi isi aduce aminte sa ii spuna si lui parola pentru hardul extern si sa verifice ca are in buzunar stiletul de la Balan.

"Multumesc!" mai spune Bogdan, inainte de a se intoarce catre Alice: "Am inteles bine? Ai vazut acte de identitate?"

"Da... "

"Si iti aduci aminte cumva vreun nume?"

"Nu, nu imi amintesc numele, dar era un tip cu fața lunga si celalalt cu fața mai patrata si cu barba usor grizonata. Am vazut cum arata, dar nu am reusit sa vad numele."

"Oricum, si cu numele ar fi fost la noroc. Ma gandeam sa caut pe net si poate totusi gaseam vreo poza pe undeva... Ma gandeam ca, daca as putea sa arat ca unul dintre ei, ar fi fost ceva... In fine, cand sunteti gata, putem sa mergem."

"Haideti sa mergem, ca poate nu au plecat. Daca e lumina aprinsa, oricum trebuie sa asteptam sa se stinga si poate ii vedem cand ies. Daca sunt ei, ii recunoaste Alice" le propune Iustina.

"O, ce bine ar fi!"

Alice simte nevoia de a sta cat de aproape poate de Bogdan. Si isi face griji ca implica prea multi oameni in ce presupune planul Iustinei, dar nu o sa obiecteze pentru ca nu are o idee mai buna. In schimb, este atenta la ce se intampla in jur si, mai ales la voci.

In fața blocului, in asteptarea taxiului, Bogdan se retrage putin la adapostul unui copac si isi imagineaza un individ, Andrei Chichirescu, de care toata lumea a facut misto cand era mic, din cauza numelui lui. Andrei provine dintr-o familie destramata, in care tatal bea prea mult.

Incercand sa compenseze cumva numele caraghios, Andrei a facut lupte libere - este un tip bine facut, cu nasul lovit, cu buze groase si ambele arcade sparte de-a lungul timpului. Este tuns scurt si poarta o cruce mare la gat, pentru ca Dumnezeu l-a ajutat cand i-a fost greu.

Inainte sa vina taxiul, le roaga pe fete sa ii spuna Andrei. Sau Chichi. Iustina il priveste fascinata: "Daca o sa avem timp suficient in viata asta, as vrea sa ma inveti si pe mie sa fac asta. Ai avut o idee nemaipomenita!"

"Deci te învăț cu toată încrederea! Poți să te bazezi pă mine, fără nicio problemă, știi ce zic?" ii raspunde el, transpus cu totul in pielea lui Andrei Chicirescu, facand-o pe Alice sa izbucneasca in ras.

"Este perfect!" mai spune Iustina, inainte de a-l imbratisa. "Daca reusim sa-i facem pe oamenii astia sa faca ce vrem noi, noi o sa fim la distanta unui IP, pe noi nu o sa ne vada nimeni. Or sa fie doar ei, iar ei sunt oameni obisnuiti. Vanatorii nu au ce sa le faca! Indiferent cum i-ar cauta, tot oameni obisnuiti sunt. Asta este marea noastra provocare: sa nu dea de noi, sa nu dea decat de oameni obisnuiti!"

In taxi, Bogdan este cel care vorbeste cu soferul: "Deci, buna seara, Jepilor colt cu Maciesului, va rugam." Nu este adresa pe care o cauta, dar in zona aceea, oarecum pustie si impadurita, nu au cum sa dea de banuit, indiferent cine le-ar lua urma.

Nu le ia mult sa ajunga, dar este destul timp ca Iustina sa ii trimita un mail lui Balan, in care nu se poate abtine sa nu includa si o poza:

Au deschis altii drumul - cu muzeu, infanterie, vanatori de munte si alti voluntari. Imi pare tare rau ca nu am fost la Brasov in august... Abia astept reprezentatia pentru 1 decembrie!
https://www.brasovistorie.ro/noutati/festivalul-international-de-reconstituire-istorica-brasov-1916


Este putin mai linistita, dupa ce a descoperit ca este plauzibil sa aiba loc o reconstituire istorica si de 1 decembrie, dupa acest precedent sustinut de autoritati - primarie, vanatori de munte, universitate, muzee, asociatii si cluburi militare.

I se pare ca ar avea sanse sa gaseasca sau sa pretinda ca este in desfasurare o actiune similara, cu voluntari pasionati, pe care sa ii convinga sa iasa la iveala.

Taxiul isi face drum pe strazile Brasovului din preajma Spitalului Judetean si ii lasa la adresa indicata de Bogdan. Strada este slab iluminata pe partea dreapta, nu sunt felinare de-a lungul parcarilor, ceea ce le convine de minune - pot merge neobservati pana la imobilul pe care il cauta. Din fericire pentru ei, nu este nimeni pe strada.

Iustina este in alerta, incercand sa prinda orice urma de zgomot, orice le-ar putea aduce vreo informatie sau ar putea fi semn de pericol. Distinge in departare zborul catorva bufnite in padurea din spatele lor, aude un cuplu certandu-se la etajul 3 al unuia dintre blocuri si, pe masura ce se apropie de destinatie, aude doua voci de barbati iesind din apartamentul pe care il cauta.

Barbatii vorbesc fara grija: ... "OK, deci mergem in teren, da? Pornim de la Fanatanita Dreptatii si incercam din nou catre Pietrele lui Solomon" ... "Da, da... Scuze, sunt inca un pic zgaltait de tot ce s-a intamplat aseara" ... "Stiu, va trebui sa fim atenti"...

Dupa cateva secunde de pauza, a doua voce o intreaba pe prima: ... "Ala de aseara nu era el, nu?" ... "Nu, nu era un corp gol. Era ceva viu"...

Foarte atenta, aude in continuare pasii lor pe casa scarii, fara sa-si mai vorbeasca unul altuia. Ar putea sa jure ca, inainte ca aceasta conversatie sa aiba loc, au auzit un clinchet in plus cand au incuiat usa.

Primul lucru pe care il vede Alice, foarte atenta si ea, este lumina iesind din apartamentul vanatorilor. Pentru o secunda, vede ca au inchis usa foarte incet, iar vocile din capul ei incep sa ii vorbeasca: ... "Fiica mea, roaga-te mucenicului Gheorghe, cel care ucide dragoni. Sau balauri. Sau dragoni, am uitat" ...

Bogdan este tacut, se retrage intr-un colt intunecat, sa se poata face nevazut si sa poata supraveghea scara blocului, convins ca fetele vor gasi o metoda sa-i spuna ce au gasit.

Inainte ca vanatorii sa iasa din bloc si sa se suie intr-o masina, Iustina face un semn catre Bogdan, spunand in soapta: "Coboara!" stiind ca el voia sa-i vada. Cand trec pe langa el, Bogdan ii recunoaste din descrierea lui Alice. Unul dintre ei se uita prin el. Alice ii recunoaste si ea, din viziunea pe care a avut-o si le confirma celorlalti, spunandu-le din nou sa fie atenti.

Bogdan nu intentioneaza sa ii scape din ochi, dar are grija sa stea departe de ei. Masina lor e un Audi negru lucios, cu geamuri fumurii, cu numar de inmatriculare specific Ministerului de Interne: MAI-26841.

Dupa plecarea masinii, Iustina se intoarce catre ceilalti: "Bogdan, sa ai grija, ca usa lor s-a inchis ciudat. Mi s-a parut ca au rasucit cheia de prea multe ori, deci usa aceea s-ar putea sa nu fie doar incuiata. Nu stiu daca declanseaza vreo alarma sau daca blocheaza ceva, dar nu este o incuietoare obisnuita. Si, indiferent ce ai face, lasa cat mai putine urme, sa nu se vada umblat - daca usa e asa, si-or fi lasat niste semne si prin casa. Si este ceva ciudat: aseara li s-a mai intamplat ceva. Unul parea un pic cam zdruncinat de ce li s-a intamplat si aparent au vazut pe cineva pe care l-au presupus vampir, dar nu era, parea o persoana vie..."

Bogdan reapare langa fete, cu frustrarea vizibila pe chip si in glas: "Fir-ar sa fie, l-am pierdut pe Andrei!" Acum arata ca Bogdan. Se apropie mai mult de Iustina: "OK... altceva ai mai auzit? Poate vorbeau despre unde merg?"

"Da, vor sa porneasca de la Fantanita spre Pietrele lui Solomon. Sa le trimitem mesaj baietilor!"

Bogdan scoate repede telefonul si ii trimite un mesaj lui Titus, in asa fel incat sa aiba sens doar pentru el: "Atentie, sunt in actiune. Vin spre Fantanita. Cu masina, de la Fantanita la Pietre." Pentru cineva din afara, ar parea ca Bogdan este cel care intentioneaza sa mearga in padure.

Titus si Alex sunt deja pe drum catre Fantanita Dreptatii cand ajunge mesajul lui Bogdan. I-l arata si lui Alex: "Banuiesc ca ramane cum am stabilit, dar sa avem grija sa ramanem printre copaci, noi oricum vedem mai bine."

"Da, da, sa avem grija si la drone" raspunde Alex, care primeste si el un mesaj fantezist de la Iustina, aducandu-le aminte sa arate a turisti adevarati: "Mie imi place de voi fierbinti."

"Intr-un fel, e mai bine daca ajung ei inaintea noastra. Eu ma pricep sa iau urma animalelor si nu-mi fac probleme, o sa fim chiar in spatele lor. Si, daca ceva se intampla, aia e! Il ajutam pe Gheorghe, ii casapim acolo si..."

"Esti sigur? Ti-ai schimbat radical abordarea..."

Cei doi isi continua drumul discutand in contradictoriu despre ratiunea de a merge la Pietrele lui Solomon. Alex incearca sa il convinga pe Titus ca nu au de ce sa meraga pana acolo, prin teritoriul varcolacilor, pentru ca in niciun caz Gheorghe nu va fi la vedere, dar nu are nicio sansa.

Cand descopera masina vanatorilor parcata la capatul drumului neasfaltat, lui Alex ii vine o idee, ca sa castige timp pentru toti: sa faca in asa fel incat sa para ca masina a suferit un accident pe drumul forestier si sa nu mai poata porni. Se strecoara pe dedesubt si sectioneaza conducta de alimentare suficient de bine incat sa para un accident, dar sa nu curga prea mult combustibil dintr-o data.

Cu simturile in alerta, isi dau seama ca nu e nimeni in jur, iar urmele sunt destul vechi, vanatorii par sa aiba un avans de vreo 45 de minute, hotarati sa ajunga la Pietrele lui Solomon prin padure, pe poteca ocolita.

Nu le ramane decat sa mearga si ei, intai in cautarea lupului care ar putea aduce un mesaj de la Gheorghe, apoi catre Pietre, dar cu un taxi, sperand sa ajunga inaintea vanatorilor.

Alex incepe sa scrie un mesaj pentru Iustina: "Prietenilor nostri li s-a stricat masina, s-ar putea sa mai ramana o vreme pe aici", dar este oprit de Titus inainte de a-l trimite: "Nu stim de ce mijloace dispun vanatorii, ar putea sa faca repede legatura intre mesajul tau si masina lor. Mai bine scrie-i... Timpul e de partea voastra in seara asta. Noi facem o plimbare unde n-am reusit sa ajungem seara trecuta."

Alex ridica o spranceana la el: "Iti plac ghicitorile... dar OK..."

Titus scoate halca de carne din rucsac, sperand sa ademeneasca lupul singuratic pe care il trimisese la Gheorghe. Nu dupa mult timp, atras de miros, animalul apare si se uita la el.

Incercand sa ia legatura cu lupul, Titus simte mirosul lui Gheorghe si "vede" franturi dintr-o locatie pe care inca nu o cunoaste: o casa foarte veche cu o pictura murala a unui calaret sarind peste niste pietre, cateva mese cu vetre pentru gratar, simte ingrijorare, dar nu teama si... frustrare. In plus, simte un miros necunoscut, foarte puternic, de blana uda.

Se straduie sa ii comunice lupului ca ii va aduce de mancare si la urmatoarele apusuri, impreuna cu o imagine cu ei doi alergand, ca si cand ar face parte din aceeasi haita. Lupul se apropie de el, il miroase, simte din partea lui un val de caldura si apreciere in timp ce insfaca halca de carne, ca apoi sa se indeparteze putin si sa infulece.

Multumit, Titus incearca sa imite un marait prietenos, inainte sa se intoarca la Alex si sa ii povesteasca: "Perfect, mi-a raspuns Gheorghe. Este atat de grozava chestia asta cu comunicatul cu animalele, sunt fascinat! Mi-a transmis ca e la Pietrele lui Solomon, am vazut o casa veche, nu stiu, daca ajungem acolo poate ne dam seama, ca nu am mai vazut-o pana acum. Ceea ce e ciudat e ca am simtit miros de animal ud, care nu era Grigore, ca ii cunosc mirosul. Era altceva."

"O fi fost alt lup?"

"Mi-e sa nu fi fost un varcolac."

"Ah, un varcolac?!"

"Nu stiu, poate Gheorghe s-o fi luptat cu vreun varcolac, s-o fi aliat cu vreunul..."

"Daca este intr-o casa, pot sa-l gaseasca mai usor vanatorii. Hai sa mergem!"

Pornesc catre oras, sa gaseasca un taxi, sperand sa ajunga inaintea vanatorilor la Pietrele lui Solomon. Din masina, Titus trimite un mesaj catre Bogdan "Cum merge? Ati gasit ceva?"


In intunericul din fața blocului, Iustina sopteste catre Bogdan: "Intram toti trei sau mai bine raman eu afara, cum am vorbit acasa?"

"Ar fi bine totusi sa stea cineva de sase" sopteste Alice prima.

"Daca e totul OK si vrei sa urci si tu, iti trimit mesaj imediat ce descuiem, dar da, e mai bine sa stea cineva si afara" confirma Bogdan, care se uita apoi la Alice: "O sa te rog sa intri tu prima, eu chiar nu pot sa risc sa fie camere de filmat pe casa scarii..."

"Nu-ti face griji..." raspunde Alice linistita.

"Suna stupid, dar chiar nu vreau sa apar pe nicio camera. Asa ca, te rog, mult, intra tu, mergi pana sus, pentru orice eventualitate, apoi intru eu si descui discret."

"Aveti mare grija cu incuietoarea!" ii roaga Iustina. "Alice, tu ai vazut ceva pe geamul deschis?"

"Au inchis usa cu mare grija, sa nu fie vreo capcana, ceva..."

Iustina este din ce in ce mai ingrijorata: "Daca aveti vreo tehnica secreta, indiferent cat de ciudata, de a va concentra atentia, faceti-o in seara asta! Usa aia este foarte dubioasa... Este incuiata de mai multe ori decat se incuie o usa in mod normal."

Alice merge la usa blocului si formeaza numarul unui apartament de la un etaj superior. "Dana, am ajuns!" spune nonsalant cand ii raspunde cineva. "Ah, da! Dana?... Da..." mai apuca sa auda, in timp ce usa se deschide. Dupa ce intra, inchide usa lent, sa aiba timp si Bogdan sa se apropie si sa o tina intredeschisa in asteptarea unui semn de la ea.

Merge calma, urca agale scarile, dar aproape ca se izbeste de o balustrada, tot uitandu-se dupa camere. Reuseste sa o evite la timp, chiar si cu vocile care soptesc din ce in ce mai agitate: ... "Si atunci Mihail m-a blestemat, zicandu-mi: atunci, pentru cata vreme vei umbla pamantul, tu si copiii tai va veti teme de flacarile mele, care va vor musca adanc si se vor bucura de carnea voastra" ...

Se opreste o vreme la ultimul etaj, astepand sa vada vreo miscare. Apoi, pentru ca totul este linistit si nimeni nu pare sa iasa din casa, coboara incet la etajul vanatorilor.

Iustina supravegheaza strada. Din fericire, la ora acesta nu trece nimeni, strada este pustie si poate citi linistita mesajul lui Alex. Se apropie de Bogdan si ii sopteste: "Nu este nimeni pe strada."

Apoi ii arata mesajul primit de la Alex, incercand sa vorbeasca cat mai putin pentru a nu atrage atentia asupra lor si se retrage la adapostul copacului din fata blocului, atenta la orice ar putea iesi din normal pe strada, fie trecatori, fie zgomote nelalocul lor, pregatita sa ii anunte daca observa ceva.

Mai linistit acum, Bogdan intra in scara si urca spre apartament. Se opreste sa studieze usa, cautand vreun semn ca apartamentul ar fi supravegheat de vreo firma de paza. Usa este una simpla, de metal, fara semne distinctive.

Apoi isi indreapta atentia asupra incuietorii de jos si aproape ca rateaza un fir foarte-foarte subtire. Se opreste la timp, inainte de a-l rupe. Peste umarul lui, in clipa in care lasa speraclul jos, Alice vede ca firul pare sa mearga inspre interiorul apartamentului si il opreste inainte ca el sa introduca o alta cheie in incuietoare: "Stai! Este un fir, il vezi?"

"Da, l-am vazut, incerc sa nu-l deranjez."

"Duce spre interior..."

"Da... duce undeva in spatele usii... Oricum, dupa ce reusesc sa descui, chiar o sa te rog sa pui tu mana pe clanta si eu sa incerc sa pastrez tensiunea in fir, sa ma asigur ca nu declanseaza ceva..."

"OK..."

"Fii pe faza, ca uite, chiar o sa am nevoie de tine..."

Alice pune mana incet pe clanta, sa fie pregatita, in timp ce el tine firul apasat in jos si rasuceste cu grija cheia in incuietoare. Bogdan face un efort si isi concentreaza sangele, iar miscarile ii devin mai fluide, mai precise, iar schimbarea este vizibila si pentru Alice.

Cand usa incepe sa se deschida, in timp ce toate vocile din cap ii spun sa se fereasca de flacari, Alice vede cum firul duce la un scripete, prin holul de la intrarea in apartament, care duce, apoi la un alt scripete, si in cele din urma e legat de tragaciul unei carabine cu tevile taiate.

Primul ei gand este sa il tranteasca pe Bogdan, sa iI scoata raza de actiune a armei, dar isi aduce aminte de firul care trebuie tinut sub tensiune. Deschide foarte incet usa, sa ii dea timp si lui sa ajusteze firul si reusesc sa intre in apartament, unde descopera ca firul poate fi decuplat si agatat intr-un loc sigur.

Imediat ce intra, Bogdan inchide incet usa, se face nevazut si arunca o privire prin tot apartamentul. Cand se convinge ca nu mai este nimeni inauntru, ii trimite un mesaj Iustinei, chemand-o in apartament. Fata raspunde imediat: "Si strada?"

Bogdan, insa, este foarte sigur ca nu au nevoie de prea mult timp in apartament: "Hai sus." Si vrea foarte mult sa fie si Iustina acolo, sa arunce si ea un ochi. Fata deschide usa blocului, lasata intredeschisa de Bogdan si li se alatura.

Primul lucru pe care il vede este carabina atintita catre usa, explicandu-si imediat ce a fost cu inchisul ciudat al usii. Apoi se uita cu atentie in jur, dupa orice indiciu despre vanatori si echipamente. Destul de repede, isi da seama ca nu sunt decat doi vanatori.

Alice cauta orice seamana cu ceva din viziunile ei. Camera in care se afla laptopul este cea din viziunea ei. Gaseste un dosar pe masa, care contine cateva poze cu Gheorghe facute de drona, in diferite locuri din jurul Brasovului. Aparent l-au urmarit destul de mult si, spre final, a realizat ca este urmarit - pozele cu el sunt mult mai rare, toate din spate, cu el semi-ascuns.

Apoi cerceteaza metodic fiecare camera: observa hainele de schimb, pijamalele, cafeaua ramasa in cana filtrului, foarte putina mancare in frigider, nimic mai mult decat s-ar astepta din partea unor agenti guvernamentali in misiune. Vocile, mult mai calme acum, incep sa-i sopteasca: ... "Da, e greu sa ai o casa cand te pregatesti sa pleci" ... " Cine stie ce vad oamenii astia? Tu vezi mai multe" ...

Bogdan ignora orice altceva cand descopera laptopul din dormitor. Spre norocul lui, desi exista parola, cine a setat-o nu pare sa-si fi dat vreun interes in a folosi una greu de ghicit. Ca din intamplare, le sopteste fetelor: "Auziti, daca au uitat astia gazul pornit? Intreb asa, de curiozitate... ce-o fi? Zic si eu..."

Iustina se uita la el: "... La etajul 1, intr-un bloc cu atatea etaje?!"

"E doar un gand... Altfel, sigur, noi putem sa luam fisierele si sa fugim cu ele, pot sa le sterg din computer, putem sa furam pozele, dar vor sti clar ca le-a luat cineva."

"Un soc de tensiune ar trebui sa aranjeze calculatorul fara sa distruga blocul" sugereaza Alice.

"Dar nu stiu sa fac unul din ala, nu ma pricep."

"Nu, dar am putea inscena unul."

"Sunt numai urechi, te ascult! Sigur, facem!"

"Laptopul era pornit sau l-ai pornit tu?" il intreaba Iustina.

"L-am pornit eu."

"Pai, daca era oprit, cum l-ar fi afectat curentul daca nu a intrat nimeni aici?"

"Uite-asa, nu le mai porneste si ei nu or sa-si dea seama de ce. Simplu. Adica mie mi se stricau chestii tot timpul, doar ma trezeam cu surpize: hm, monitorul nu mai merge... ah, tastatura nu mai merge..."

"Putem sa incercam, dar intai sa vedem ce gasesti inauntru."

"La asta ma gandeam: atata timp cat putem sa facem cumva sa para ca s-a stricat, e altceva decat sa le furi pozele, sa se trezeasca fara ele, asta sunt sigur ca or sa observe."

"Nu, nu, de furat, nu! Nu trebuie sa alteram absolut nimic, Orice am altera, e clar ca a fost cu intentie. Ori este spargere in toata regula si arata ca o spargere facuta de unii din cartier, dar nu stiu cum o facem, ori nu trebuie sa se miste niciun fir de praf! Apropo, as vrea sa ne mai uitam dupa ceva: sa vedem daca primesc informatii din interior, de la noi..."

"Da, da, foarte buna ideea! Dar, la nevoie, pot sa o pun si de o spargere. Hai sa vedem ce chestii valoroase mai au prin casa. Vedeti daca mai gasiti ceva interesant si am eu cu cine sa vorbesc sa aranjam de o spargere, nu e problema."

"Numai ca, daca aranjezi de o spargere si e carabina indreptata catre usa, trebuie sa fie niste spargatori priceputi..."

"Ba, ce prost sunt! Microfoane!!... Uitati-va voi..."

Alice nu asteapta alt indemn. Isi scoate telefonul, porneste o inregistrare si incepe sa se plimbe cu el prin apartament, dar nu este niciun semn care sa-i dea de gandit.

"Nu cred ca au pregatit casa pentru asta, cred ca mai degraba este contra intrarii si a furtului..." spune Iustina. "Dar am putea sa mai facem ceva, Bogdane... Pana sa faci ceva cu calculatorul, acum ca zici de spargere, cum ar fi daca nu miscam nimic, ar fi o tentativa de spargere cat sa declanseze carabina fara sa faca nimic nimanui? Carabina este probabil indreptata catre cineva care sta in picioare... Ar veni politia pe capul lor. Astia, daca sunt aici, nu au ordin de misiune. Nu poti sa ai ordin de misiune pentru asa ceva. Ar avea de explicat. Si din cate mi-au mai povestit altii, nu prea le convine sa se calce unii pe altii pe jurisdictie fara ordin de misiune..."

"Da, bine zici! Hai sa le-o facem la plecare!"

"O sa para ca a incercat cineva sa descuie usa, n-a vazut firul, a declansat carabina cumva fara sa fie omorat nimeni - sa-i avertizezi pe aia care fac treaba. Pana vine politia, pustii care au incercat nu mai sunt aici, iar vanatorii trebuie sa explice de ce aveau mecanismul asta in casa, intr-un apartament in Racadau..."

"Imi place cum gandesti" chicoteste Alice.

"... Si mai tragem de timp. Si nici nu le facem rau oamenilor astora de deasupra. Poti sa faci, sa zicem, o explozie sa nu pateasca nimeni nimic, dar amaratii astia de aici din bloc nu cred ca au unde sa petreaca iarna pana le da statul bani pe apartamentele avariate..."

"Mda... hai sa vedem ce mai gasim si decidem la plecare daca le-o facem sau nu..."

"Da, hai sa ne uitam! Si, mai ales, sa vedem daca au informatii din interior..."

Bogdan se intoarce la calculator. Cat timp se copiaza fisierele, cauta prin programele instalate, prin conversatii, prin mailuri, in istoricul paginilor accesate. In mod surprinzator, descopera ca, de fapt, cei doi chiar au vizitat un club BDSM. Si au filmari de acolo, aparent au participat la un workshop in care au practicat tehnici de legare a funiilor in mod eficient.

Cand il aude povestind ce a gasit, Iustina ii da un cot, chicotind: "Aveam o idee, dar nu am mai indraznit sa i-o spun lui Balan si pe asta..."

In rest, toate pozele, traseele pe care le frecventeaza Gheorghe, harti hasurate cu diferite culori (verde pentru teritoriul probabil al tintei, rosu pentru zona de activitate a entitatilor vii), informatiile pe care le gasesc scrise, toate le dau impresia ca l-au confirmat pe Gheorghe ca fiind vampir.

In fisierele deschise la intamplare, Bogdan tot intalneste referinta de "corpuri goale". Aparent, folosesc ceva ce se cheama "haoscop" pentru a scana oameni, iar confratii apar goi pe aceste scanere. Copiaza tot ce gaseste, urmand sa le trieze cand ajung acasa. Din nefericire, nu au parole salvate.

Pentru Iustina, iluzia pe care si-o facuse mai devreme se destrama - vanatorii au la dispozitie echipament mobil, altfel nu aveau cum sa il identifice pe Gheorghe in padure. Uitandu-se din nou prin apartament, nu gaseste nimic altceva din ce ar putea parea echipament de detectie, cel mai probabil au luat totul cu ei.

La o privire mai atenta, apartamentul este destul de ingrijit, lucurile sunt ordonate, nu gaseste nimic in plus față de laptop si cateva dosare pe care probabil le pregatesc pentru superiorii lor.

Imediat ce se termina de copiat, Bogdan sterge istoricul navigarii recente, apoi merge la baie, cu amintirea unor carti politiste in care oamenii ascund diverse lucruri in rezervoarele de apa ale toaletelor. Dar nu pare ca vanatorii ar fi citit acele carti.

Alice se asaza la masa si incearca sa isi deschida mintea, sa faca o legatura cu soaptele vocilor despre sfantul Gheorghe si arhanghelul Mihail, i se pare prea mare coincidenta de nume. Si isi da seama ca tot ce au acestea in comun este apararea de dragon, flacarile, agitatia vocilor in timp ce se apropie de usa.

Pentru cateva secunde, aude vocile susotindu-i: ... "Foc! Foc!" ... "Asa rasufla balaurii!" ... si atentia ei este atrasa imediat de arma. Este o carabina model vechi, cu tevile scurtate, indreptata catre usa. ... "Aceea este fiara care scuipa flacari!" ... Incet, se apropie de arma si o intreaba pe Iustina daca a studiat-o mai indeaproape.

"Am aruncat o privire doar de la intrare, dar nu am vazut nimic" raspunde fata.

"Eu nu cred ca as putea sa disting ceva legat de ea, in afara de aspectul ei general."

Iustina se apropie si o studiaza cu mai multa grija. Ii atrage atentia ca nu este genul de arma pe care s-ar astepta sa o aiba niste agenti guvernamentali. Faptul ca e scurtata o face ilegala chiar si pentru Statele Unite. Asa modificata, este o arma foarte usor de ascuns intr-un pardesiu si, folosita in apropiere, este o una destul de puternica. Dar mai mult de atat, fara sa o desfaca, nu are cum sa afle.

"Am putea sa o luam cu noi" spune Bogdan, vazandu-le langa carabina. "Ce-or sa faca - or sa mearga la politie? O, nu, ne-au furat pusca!"

"Daca o luam cu noi, e clar ca a intrat cineva in apartament. Si cine putea sa intre?"

"Oricum e clar, pentru ca nu pot sa incui usa la loc."

"... Pai atunci, ca sa nu se vada, singura noastra sansa e sa o facem sa se declanseze, atat... Daca o luam, s-a terminat. Daca n-o luam si doar trage si nu se vede nimic miscat inauntru, ar putea parea o tentativa nereusita de intrare prin efractie: au incercat sa sparga usa, au declansat arma ca n-au bagat de seama firul... Iar arma asta oricum este ilegala, anapoda chiar si pentru ce pare ca sunt ei, agenti guvernamentali..."

"Eu chiar am luat cam tot ce ne trebuie de aici, asa ca suntem gata. Dar sincer, la ce vad aici, cred ca numarul ala de inmatriculare e fals. Oricum, cand sunteti gata, avem tot ce ne trebuie, urme nu am lasat, Balan o sa fie mandru de felul in care am gestionat situatia. Putem sa plecam si asa."

"Daca luam arma, ca nu avem cum sa incuiem usa la loc, e suspect ca am luat doar arma. Daca luam orice, pe langa arma, e suspect ca am am intrat fara sa rupem firul, nu am declansat arma si am luat-o cu noi. Intrebarea este daca toate suspiciunile astea duc la ideea unui furt oarecare sau duc la ideea ca au avut dreptate, doar vampiri puteau sa fie..."

Chiar cand incep sa discute daca sa ia si arma sau nu, telefonul lui Bogdan vibreaza, este mesajul trimis de Titus din masina, in drum spre Pietrele lui Solomon. Vocile lui Alice sunt neobosite: ... "Spune-le prietenilor tai sa scoata argintaria buna de musafiri" ... facand-o sa ii alerteze imediat si pe ceilalti: "Avem musafiri!"

Bogdan este in picioare: "Voi sa-mi spuneti ce facem cu arma. Eu deja am strans tot, am inchis laptopul, sunt gata!" in timp ce ii raspunde lui Titus: "Am gasit chestii faine in format digital. Ne vedem la apartament." Primeste imediat un alt mesaj: "Nu lasati nimic in urma. Noi aproape ajungem acolo unde am zis. Catelul meu a fost comunicativ in seara asta, Avem o pista."

Iustina se ridica si ea, cu ochii la Bogdan: "Daca luam doar arma, o luam degeaba. Nu poti sa intri in apartament, trecand de firul acela, doar ca sa furi arma..."


Înapoi: Hunting the Hunters (2)
Urmează: Hunting the Hunters (4)

3-iul-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro, brasovistorie.ro