Brasov by Night



Hunting the Hunters (2)


5 noiembrie 2016, ora 4:13


Iustina nu pierde ocazia: "Ce il demotiveaza pe Dinu?"

Balan sta si se gandeste putin: "Mda, treptat-treptat se radicalizeaza. Idealurile din ‘48: vrea sa elibereze orasul de ceea ce el numeste tirania Camarillei. Cam asta il motiveza in acest moment pe Dinu."

"Dar ce il demotiveaza?"

"Ce-l demotiveaza... ma tem ca nu stiu."

"Cu ce l-as enerva?"

"A, cu o gramada de chestii. Uite, cand aud de demotivare, eu ma gandesc la altceva... prea multi Malkavieni, presupun... Pai, incearca sa nu fii prea partizana Camarillei in discursul tau si incearca sa nu te contrazici prea tare cu el. Daca e nevoie, poti sa zambesti si sa-i faci cu mana, este uneori o atitudine corespunzatoare."

"Multumesc."

"Cu drag! Bine, o sa vedem ce se mai intampla" si pune hartia Iustinei intr-unul din buzunarele sacoului. "Daca asta e tot, nu glumeam cand am spus ca am treaba."

"Pot sa astept pana data viitoare" raspunde Iustina, cu o umbra de zambet.

Alice a asistat tacuta la discutia lor, dar vocile, nu: "A, tutun, si nu de la Bucuresti"... Dupa plecarea lui Balan, fata se uita la Titus: "Tu ce ai cumparat de la magazin?"

"Am luat niste carne, trebuie sa-i duc lupului caruia i-am dat mesajul pentru Gheorghe, de aia am nevoie sa merg la Fantanita. Si un pachet de tigari. De ce?"

"Nu stiu... Sa ai grija... Am prins ceva legat de carne moarta, nu stiu daca se referea la intalnirea ta de maine sau nu, dar m-am gandit ca mai bine iti spun direct."

"Multumesc. Ai putea sa reproduci exact?"

"Ceva legat de carne moarta si purici, deci..."

"Lupul!" spune brusc Iustina.

Dar Alice are alta parere: "... inclin sa cred ca puricii se refera tot la supraveghere."

"Poate se refera la varcolaci?" intreaba Titus.

"Poate... Sa ai grija!"

"Bine, o sa am grija, dar nu ma duc numai eu, singur, la Fantanita, nu? Adica, ne impartim..."

"Da, da, ne impartim imediat, dar fii atent" ii spune Iustina. "E musai sa iesi dintre copaci la Fantanita? Lupul oricum cred ca se apropie doar de tine. Nu trebuie sa fii in poienita, poti sa ramai in padure, nu?"

"Oricum, in padure m-am intalnit cu lupul. O sa incerc sa stau departe de luminis. Cum ne impartim?"

"Nu stiu, nu ma pricep la partea tehnica, dar cel putin eu si Bogdan avem posibilitatea sa ne ascundem in vazul lumii" raspunde Alice. "M-as strecura cu el la apartament."

"Da, asta chiar cred ca e mai important intr-o zona populata decat in padure sau la Fantanita. Asa ca, daca vrei sa vii cu mine, da, ar fi super!" se bucura Bogdan.

"Si cu mine, cine vrea sa vina?" intreaba Titus din nou.

"As veni eu, daca nu te incurc" se ofera Alex.

"A, nu, cum? Doamne-fereste! Iustina?"

"La asta ma gandeam: unde as fi mai de folos?"

"Poate, daca se intampla ceva la apartament sau daca sunt vecini ai putea sa le captezi atentia si sa-i tii de vorba, sa-i farmeci?"

"Iustina chiar ar putea sa mearga si sa fie cu ochii pe indivizii astia" continua Bogdan ideea.

Titus isi aduce aminte de alte abilitati ale Iustinei: "In egala masura tu poti citi aure, poti sa ne fii si noua de foarte mare folos la Fantanita. E alegerea ta."

"De asta sunt putin indoita..." raspunde fata ganditoare.

Dar Alex este sigur ca s-ar descurca si in doi: "Pana la urma, la Fantanita cel mult ne asteptam sa fie alta drona sau sa ne intalnim cu un alt operator, care e operator uman, nu confrate. Cred ca noi doi am fi prea de ajuns pentru treaba asta."

"Da, noi oricum aratam a drumeti" ii da Titus dreptate.

Iustina chicoteste: "Ar fi o treaba sa fim toti trei noaptea in padure, sa incercam sa justificam asta..."

"Da, vezi, doi barbati cu o femeie noaptea in padure arata un pic dubios, dar doi turisti, barbati, care se plimba cu rucsacul in spate ar fi relativ obisnuit, nu e ceva ce n-ai mai vazut. Mai sunt si trasee de noapte" continua Alex sa explice.

"Dar ce-are, Alex, daca era si o femeie?" il intreaba Titus.

"Eh, unii oameni s-ar uita putin dubios si ar presupune alte chestii" zambeste el. "Poate ar simti nevoia sa ii sara in ajutor demoazelei."

Iustina ii lasa sa dezbata subiectul plimbarii nocturne si se intoarce catre Bogdan: "O sa merg cu voi la apartament, ca in padure e cam batator la ochi."

"Perfect!" se bucura el. "Atunci, ii dai lui Alice aparatul foto? Ca ma gandesc ca nu ar fi bine sa intram toti trei inauntru."

"Sigur ca da! Oricum, voi puteti intra nevazuti, eu n-am nicio sansa. Si, fiind bloc, sigur stie toata lumea ca nu m-a vazut niciodata pe acolo."

"OK, deci tu o sa stai de sase, super! Daca cineva poate sa o faca bine, aceea esti tu."

In timp ce Bogdan vorbeste, Iustina se ridica, scoate aparatul din rucsac si ii potriveste setarile, ca sa le fie cat mai simplu: "Ti l-as da doar cu blitzul incorporat, fara cel extern, ca nu vrei sa faci portrete pe care sa le scoti la culoare naturala. Este gata setat pentru fotografie de interior, la lumina blitzului. Lasati luminile aprinse in casa, ca este plauzibil sa le fi uitat asa. Altfel, daca in intuneric mai apare cate un flash la fereastra, o sa fie o problema. Obiectivul e luminos, si daca nu pornesti blitzul tot iese ceva acceptabil chiar si la lumina becului. Tu ai mana sigura, te-am vazut, nu o sa-ti tremure prea mult."

"Bun, apas pe buton si o sa iasa bine."

Intre timp, Iustina continua sa modifice setari: "Apesi pana la jumatate, sa focalizeze si, cand beculetul asta este verde, inseamna ca a focalizat si continui sa apesi pana la capat."

"Perfect!"

"Si tine-l intotdeauna cu cureaua pe dupa gat, ca sa nu-ti faci griji: daca iti scapa din mana, nu e problema, se loveste de tine. Daca l-ai scapa din mana si s-ar imprastia pe acolo, nu ai avea cum sa aduni toate cioburile si ar fi clar ca a fost cineva inauntru."

"Uite, voi sunteti prietenii mei, asa ca va zic un secret: nici sa vreau, n-as putea sa ma plimb nevazut cu un aparat foto in mana. Din cate am sesizat, de fiecare data cand manevrez obiecte mai mari decat pot ascunde in palma, ma fac vazut celor din jur."

"Baga-l in haina" ii sugereaza Iustina.

"Da, o sa-l las atarnand de gat si gata."

"Atarna-l de gat si inchide haina peste el, eu asa fac cand sunt afara in ploaie. Si atunci e pitit, nu e in mana ta, ca doar nu s-o vedea prin haina."

"Sigur ca da! Atunci, hai sa ne odihnim, sa incercam sa ne trezim cat mai devreme si sa ne apucam de treaba!"

"Mai stati voi doi putin aici in sufragerie" ii spune Iustina, privind-o si pe Alice, apoi merge la Alex si la Titus: "Voi doi, veniti cu mine." Se intoarce si se indreapta catre dormitor.

Alex face ochii mari, dar o urmeaza fara sa spuna nimic, nu are nevoie de o a doua invitatie. Titus il vede pe Alex entuziasmat ca l-a chemat Iustina in dormitor, dar nici el nu spune nimic, se gandeste ca fata i-a chemat doar ca sa ii lase singuri pe Alice si pe Bogdan.

Iustina inchide usa in urma lor: "Baieti, e ora tarzie si nu e cazul sa facem galagie in bloc, luati voi pe sus unul din paturi si uniti-l cu celalalt, va rog." Cat timp ei muta paturile, fata scoate din sifonier o camasa mare, in carouri si ii asteapta sa termine: "Acum hai inapoi in sufragerie."

"A, adica vrei sa-i lasam pe ei aici?" intreaba Titus.

Fata zambeste: "Asa ma gandeam."

"Ah..."

Ramasi singuri in sufragerie, ceilalti doi chicotesc: "Alice, ai vreo idee?"

"Vad ca ne-au lasat singuri..."

"Daca cineva isi imagineaza ca inca suntem niste adolescenti care or sa sara unul pe altul imediat ce sunt lasati singuri... nu cred ca au inteles cum trebuie!"

Alice isi lasa capul pe umarul lui, incercand sa nu se gandeasca la ce s-a intamplat mai devreme in statia telecabinei. Se simte linistita langa Bogdan, si asta este tot ceea ce conteaza. "Voi face tot ce imi sta in putință ca sa te apar, sa te simti in siguranta langa mine" sopteste Bogdan, tinand-o de mana. "... Ai vreo idee ce facem cu mailurile alea?"

"Nu stiu... Stiu ca a mai aparut un cadavru, l-am vazut..."

"OK... Spune-mi mai multe... Ceva scris pe pereti, lasat intr-o pozitie anume?"

"Da... ceva legat de trezirea zeitei... aparent, se inspira din cartea mea... Off, parca ar fi un episod din Castle!"

Chiar in acel moment, telefonul ei suna din nou: tocmai a mai primit un mail si o face sa tresara, pentru ca nimeni altcineva nu ii trimite mesaje. Dar il deschide si incepe sa citeasca.

"Este ceva personal? Pot sa ma uit si eu?"

Alice ii intinde telefonul inainte sa citeasca tot mesajul. A primit din nou versuri, ii este clar despre ce e vorba: "Nu ajung sa public decat postum si ma trezesc si cu de-astia!... Am o banuiala... Crezi ca ar putea fi Dragos?"

"Acuma, ca mi-ai zis... Ai vreo idee unde il gasim? Pe Dragos sau, cine stie, pe vreun servitor de-al lui..."

"Nu s-a prezentat cu nume, prenume si adresa cand ne-am cunoscut. Si era pe fuga..." In acelasi timp, o aude pe Sorana tot mai ingrijorata: "Alice, nu stiu, lucrurile se agita tot mai tare si eu nu ma simt bine. Poate ca ar trebui sa plecam din oras. Ia-l pe Bogdan si hai sa mergem!"

Alice se uita la Bogdan: "Si Sorana e agitata, nu o incanta situatia asta. Desi nu pot sa zic ca o incanta prea mult situatia de dinainte, am ajuns la un oarecare compromis."

Bogdan ii ia ambele maini si i le pune pe pieptul lui, acoperite de propriile maini: "Hei, sunt doar niste rahaturi de mailuri si, indiferent ce vrea sa demonstreze persoana asta, pana una-alta nu s-a atins de un fir de par de-al tau si nici n-o s-o faca! Sunt sigur ca oricine a fost cu ochii pe tine in ultima vreme stie, macar marginal, ca am deschis cu un briceag craniul celui mai mare dintr-o șleahtă de Sabbat. Si probabil stie ca nu o sa ma opresc din nimic ca sa te stiu in siguranta, bine? Deci nu-ti face nicio grija, niciuna!"

Alice se apropie si isi atinge obrazul de mainile lor impreunate. Imbratisati, au parte de cateva minute de liniste, pana cand aud usa dormitorului deschizandu-se si ii vad pe cei trei prieteni ai lor revenind in sufragerie.

Iustina merge la unul din rafturile din camera si ia de acolo briceagul lui Bogdan, pe care il recuperase din pivnita in care fusesera ultima oara si pe care abia acum are ocazia sa i-l dea inapoi, spre bucuria lui: "Nu-mi vine sa cred ca ai luat briceagul! Multumesc din suflet! Il am de la tata, de cand eram mic. Eram in excursie si mi-a trebuit briceag... asa ca mi-a luat briceag. Nici nu ma gandeam ca o sa il folosesc si mort..."

"Cu mare drag! Acum am si eu unul, tot de la... tata, si tot pentru ca... imi trebuie" zambeste Iustina si ii cuprinde cu privirea pe amandoi: "In seara asta, poate ar fi bine sa profitati si sa petreceti putin timp impreuna" facand un semn discret catre usa dormitorului.

Apoi se intoarce catre Titus si il roaga sa ia salteaua care era in plus in sufragerie si sa o duca in bucatarie, oricum aceea este doar o alta camera, mobilata diferit.

"Iustina, daca vrei, poti sa dormi cu noi in sufragerie. Nu e ca si cum peste zi ni se intampla orice altceva" ii spune el neparand prea incantat de ideea ei.

"Nu are legatura cu asta... Imi trebuie sa fiu putin singura..."

"A, da, da, sigur, daca vrei intimitate..."

"In sfarsit, o sa am camera mea" incearca ea sa zambeasca.

"Vrei sa ducem un pat in bucatarie?"

"Nu, nu, n-ar fi prima data cand dorm pe saltea pe jos, chiar imi place... imi aduce aminte de alte vremuri... Daca o dai la perete in partea cealalta si este masa intre saltea si usa este perfect."

"Mai vrei si alte modificari in camera?"

"Nu, multumesc. Ma iertati ca v-am exploatat in seara asta."

"Nu-i nimic, chiar nu-i nimic."

"Cate schimbari!" chicoteste Bogdan. "Zici ca maine plecam la razboi..."

Odata terminata reorganizarea, Titus se intoarce catre Alex: "Ziceai ca vrei sa facem ceva. Vrei acum sau vrei maine seara in padure?"

"In padure nu cred ca e cazul sa ne expunem" raspunde Alex. "Daca vrei acum, ceea ce vreau eu este sa..." si il priveste cateva clipe, "... vreau sa scoti ghearele si sa ma ataci, dar hai sa dam o parte din hainele astea jos de pe noi, ca sa nu le facem ferfenita. Desigur, daca vrei si tu."

Titus zambeste: "A, nu ti-a ajuns de data trecuta..."

"Data trecuta am capatat o noua abilitate, acum as vrea sa incerc sa-mi imbunatatesc o alta - abilitatea de a ma apara, de a rezista. Se pare ca ghearele noastre sunt si mai primejdioase, dar si mai eficiente in a-mi dezvolta aceasta abilitate, decat un cutit sau o arma obisnuita, de aceea am vrut sa apelez la tine."

"Cum sa nu, Alex! Daca te pot ajuta sa fii liber cat mai mult timp si sa ai capacitatea sa iei ce decizii vrei, eu te ajut."

Alex il priveste, oarecum nedumerit: "Uite, eu doar ma uitam ca tu rezisti mult mai bine la lovituri, dar da, e..."

"Am zis ceva gresit?"

"Nu, deloc. Doar ca tu gandesti mult mai profund decat mine."

"Pai nu, pur si simplu, daca o sa fii mai rezistent la lovituri, o sa poata mai putini sa..."

"Ai dreptate, doar ca te duci departe cu gandul."

Iustina se cuibareste imediat pe canapea: "Spectacol!"

Alex este intr-o postura defensiva - isi incordeaza niste muschi la care nu se gandise in viata de dinainte, si-i imagineza din ce in ce mai tensionati; si pielea, la fel. Isi aduce aminte ce povestise Iustina despre ultima lor lupta, cum il lovise pe unul dintre adversari si parca dadea intr-un scut. Cand simte ca mai mult de atat nu se poate pregati, ii spune lui Titus: "Acum scoate-ti ghearele si ataca-ma ca si cand l-ai lovi pe dusmanul Valeriei!"

Uitandu-se la Alex, fara tricou pe el si pregatit sa incaseze o lovitura cu ghearele, Titus isi da seama ca nu e chiar asa de usor sa atace pe cineva de care ii pasa. Una a fost ce au facut in padure, unde, de fapt, fusese un joc al mintii, si alta e acum, cand trebuie sa il atace fizic.

Vazandu-l ca ezita, Alex incearca sa il faca sa se hotarasca: "Stiu ca ti-e greu, inteleg si apreciez. Dar nu o sa ma supar pe tine cum am facut-o data trecuta. Si hai odata, ca o sa obosesc daca mai stau mult asa incordat!"

Titus se intoarce catre Iustina: "Du-te mai departe, ca cine stie ce se intampla."

"Dar tot vreau sa ma uit!" spune fata inainte de merge in partea opusa a camerei.

"Sa te aperi si de mine, ca nu stiu cum o sa reactionez" o roaga Alex.

"Atata iti trebuie!" zambeste ea glumet.

Titus incearca sa se gandeasca la cat de enervat a fost cand Principele a zis de Clanurile de jos. Dar nu mai e deloc furios, e chiar destul de calm. Si, pentru ca asta nu functioneaza, incearca sa se gandeasca la cei care o urmareau pe Valeria si daca ar fi pus-o in pericol, ceea ce pare sa dea rezultate mai bune.

Pentru ca nu se poate uita in ochii lui Alex si sa-l atace din față, face o miscare in lateralul lui, isi scoate ghearele, isi imagineaza ca e pus intr-o situatie sa o salveze ori pe Valeria, ori pe Eliza si trage o gheara in diagonala pe spatele lui Alex.

Alex se incovoaie sub lovitura, incordat si gata sa loveasca inapoi, dar reuseste sa se controleze: "Chiar ai dat! Pe asta chiar am simtit-o, nu ma asteptam sa fie atat de tare..." Durerea este intensa si ii aduce aminte de durerea provocata de flacari in prima lor noapte. Se lasa pe vine si ramane pe jos cateva clipe, gandindu-se ca nu e intr-o lupta, ca a fost o sigura lovitura, pe care el a cerut-o si ca nu are decat sa accepte ceea ce i s-a intamplat.

Titus se da un pas in spate, studiindu-l: "Dar a functionat?"

"Cred ca da, ma simt ca si cum as putea rezista la asa ceva."

"Pai, nu se vede nimic pe spatele tau... Hei, ai zis ca nu te superi!"

"Chiar iti multumesc, Titus. Este dureros, dar da, a meritat. Si stiu ca nu ti-a fost usor."

Titus zambeste, ochii lui isi schimba culoarea si parca incep sa straluceasca: "Ma bucur ca ti-a folosit", in timp ce este privit inapoi de ochii rosii ai lui Alex, care zambeste si el.

Inca zambind, Alex isi aduce aminte de prezenta Iustinei si se intoarce catre ea: "Ti-a placut spectacolul?"

"Ma bucur ca nu v-ati desprietenit in seara asta!" zambeste si fata.

Odata linistiti, se reintorc in bucatarie pentru a acoperi si fereastra acelei camere, noul dormitor al Iustinei. Si, inainte ca noaptea sa ia sfarsit, Titus ii trimite un mesaj Valeriei: "Draga mea, te sun în seara aceasta să stabilim o oră la care să ne vedem. Stai în siguranță. T."

Alice adoarme cuibarita la pieptul lui Bogdan, care isi incolaceste bratele protector in jurul ei.

In noul ei dormitor, Iustina se imbraca in camasa cu carouri care ii este suficient de mare cat sa arate ca o rochie scurta, reduce volumul telefonului si adoarme invaluita de cantecul aproape soptit, care se repeta la nesfarsit:

...
When I need you
I just close my eyes and I'm with you
And all that I so wanna give you
It's only a heartbeat away
...
When I need love
I hold out my hands and I touch love
I never knew there was so much love
Keeping me warm night and day
...
I just close my eyes
And you're right here by my side
Keeping me warm night and day
...


Înapoi: Hunting the Hunters (1)
Urmează: Hunting the Hunters (3)

30-iun-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro