Brasov by Night



Field Search


5 noiembrie 2016, ora 3:40


Alice, Alex si Titus au trecut de bariera drumului forestier si se indreapta catre Fantanita Dreptatii, ocolind poteca batatorita, sa nu fie observati. Alice devine una cu umbrele, sa nu atraga atentia si sunt cu totii cu simturile in alerta dupa orice miscare, fie din partea lui Gheorghe, fie din partea vanatorilor.

Desi ii este un pic mai dificil sa gaseasca locuri unde sa puna piciorul fara sa calce pe crengi sau fara sa deranjeze frunze, Titus reuseste sa se miste destul de silentios si fara sa se expuna prea mult in spatii deschise, in timp ce Alex este in mediul lui, gaseste cararea foarte usor, fara nicio problema. Niciunul dintre ei nu vede unde este Alice, doar presupun ca este in preajma lor.

Dupa vreo 10 -15 minute ajung la Fantanita. Luminisul este aparent pustiu. Este liniste. Alex ii sopteste lui Titus: "Tu ai idee pe unde isi are barlogul Gheorghe? Ca tu ai fost mai des pe aici."

"N-am fost niciodata la el acasa, stiu doar directia din care venea cand ne intalneam pentru antrenamente. Putem sa incercam sa mergem intr-acolo, dar sa fim cu bagare de seama, sa nu fi lasat vreo capcana in urma..."

"Da, ma gandeam sa nu mergem amandoi unul langa altul, dar sa investigam putin. Putem sa presupunem ca Evelin ne-a spus adevarul, macar in ceea ce priveste faptul ca el e ascuns."

"Cat facem pana la Pietrele lui Solomon? Oricum, putem sa gasim o pestera in care sa ne adapostim in timpul zilei!" se entuziasmeaza Titus.

"Nu stiu ce sa zic despre mersul pana acolo, e destul de departe de oras... Ori facem cale intoarsa prin oras, ori mergem prin padure, dar nu stim exact cum e cu varcolacii aici" raspunde Alex, gandindu-se ca, pana la urma, treaba lor e sa rezolve problema vanatorilor, nu sa confirme locatia lui Gheorghe.

"Mie mi se pare destul de riscant, e destul de tarziu, suntem numai trei si, in ceea ce priveste detectat diverse entitati, Iustina ar fi fost cea mai buna, iar ea nu e cu noi acum" continua el. "Alice, nu vreau sa te jignesc, dar m-as simti mai bine daca ar fi mai multi care pot vedea aure si alte... posibilitati de strapungere a camuflajului pe care l-ar putea avea varcolacii. Am asa o temere sa nu dam nas in nas cu vreunul pe aici. Drept sa va spun, mi-e mai teama de varcolaci in momentul asta decat de vanatori, cu vanatorii am mai avut de-a face..."

"Nu prea le am cu aurele eu... N-am abilitatile Iustinei" spune Alice. "Am simturile un pic mai bune, dar nici chiar asa..."

"De aceea am spus ca nu vreau sa te jignesc..." zambeste Alex putin stanjenit. "Titus, daca vrei sa-l strigi o data pe Gheorghe sau nu stiu cum faceai tu cand veneai singur aici, dar nu cred ca ar fi cazul sa mergem la Pietrele lui Solomon in noaptea asta, care in curand va fi dimineata. Chiar voiam sa te rog sa ne antrenam un pic, dar mai bine ne-am antrena la apartament decat aici, pentru ca nu stim niciodata cand ne vede vreo drona."

Pe Titus situatia asta il enerveaza: "Fir-ar dronele de ras sa fie, nici in padure nu mai pot sa stau linistit! Mda, fie vorba intre noi, as fi avut asa chef de o plimbare, ca in ultimele saptamani numai de politici am avut parte... Pe cat am incercat sa scap de asta cand eram muritor, pe atata asta am facut de cand suntem aici... Numai putin, sa-mi dati voie sa calculez ceva..."

"Calculeaza linistit. Uite, daca vrei, putem sa trecem doar sa aruncam o privire, fara sa ne facem vazuti, si la apartamentul ala unde ar trebui sa fie vanatorii. Macar vedem daca e lumina aprinsa."

Si, cat calculeaza Titus, Alex ii trimite un mesaj Iustinei: "Am ajuns la Fantanita. Nici urma de Gheorghe sau Grigore. Nu pare sa fie nimeni. Titus socoteste ceva, dar sper ca ne vom intoarce la apartament."

Iustina ii raspunde imediat: "Puteti incerca sa va dati seama daca Gheorghe e pe langa voi? Poti sa incerci sa-l chemi tu pe Grigore?"

"Din pacate, daca nu-l vad, nu-l pot chema."

"Nici nu simtiti prezenta lui Gheorghe..."

"Nu pare sa fie nimeni."

"Aveti grija de Alice!" raspunde Iustina, putin ingrijorata.

Titus nu renunta inca la ideea de a-l cauta mai departe pe Gheorghe. In avantul lui optimist, i se pare ca ar avea sanse sa ajunga acasa chiar inaintea rasaritului, daca totul merge bine.

"Da, Titus, daca totul merge bine, dar nu uita ca, totusi, noi si pana aici ne-am furisat, nu am mers chiar pe strada fluierand, ca la plimbare, ca poate nu vrem sa ne lasam vazuti de oricine" mai face Alex o incercare. "Si mie mi se pare ca am risca prea mult pentru prea putin beneficiu... Alice, tu ai vazut ceva in scrisoarea aia? Stiu ca te-ai uitat atenta la ea, dar nu mi-am dat seama mai mult..."

Alice ofteaza: "Doar ca nu era nici din perspectiva lui Gheorghe, nici a ciorii... Era din perspectiva vanatorului ce am vazut eu. Deci, undeva, la un moment dat, cred ca biletul a fost interceptat..."

"Dar ti se pare ca Gheorghe ar fi fost cu adevarat vazut sau suntem trimisi dupa cai verzi pe pereti?"

"Am vazut cateva imagini pe calculator... Stiu ca au material, ca i-au facut poze..."

"Pai, daca au material, indiferent daca a fost sau nu interceptat biletul, cred ca putem sa presupunem ca Gheorghe s-a ascuns asa cum a zis" apoi se intoarce catre Titus: "Nu cred ca ar avea sens sa ne trimita, pana la urma, cine? ... Evelin, sa se prefaca ca este Gheorghe? De vreme ce Alice spune ca l-a vazut, oricum ar fi, e clar ca el este amestecat in treaba asta, nu cred ca ne putem eschiva de la aceasta problema..."

"Acuma, daca vrei maine seara sa dam o fuga" continua el, "poate maine seara pot sa obtin o masina de la atelier. Dam o fuga cu masina, ca ajugem mult mai repede si verificam daca este Gheorghe la Pietrele lui Solomon, dar, daca el e ascuns, s-ar putea sa nu ne raspunda nici noua, ca asta inseamna sa fii ascuns! Nu stim cum a comunicat exact, stim ca a trimis o cioara, dar nu stim daca putem noi sa-i trimitem lui vreun mesaj."

Langa ei, Alice aude vocile: "Aveti grija la rotoare!"... "Si vine si o armata… aeriana, presupun..." Ce rotoare? Ce armata?" spune fata cu voce tare, alarmata putin, facandu-l pe Titus sa ridice ochii catre cer si sa-i traga instinctiv la adapost. Pe Alice aproape ca o ia pe sus.

Alex ii urmeaza exemplul si se uita si el in sus. Intai aude un bazait, ca mai apoi sa vada o drona zburand spre zona unde se afla ei. In clipa urmatoare, se tranteste la pamant si se rostogoleste sub un copac, chiar inainte ca drona sa ajunga deasupra lor.

Alice nu se impotriveste, il lasa pe Titus sa o traga la adapost, dar isi extinde simturile. Ceea ce apuca sa "vada" este o mana tinand doua carti de identitate. Pozele de pe ele sunt ale unor barbati, amandoi sunt tunsi scurt. Unul dintre ei are o față destul de lunga, iar celalalt, din cat isi da seama, are fața mai patrata si o barba pe alocuri grizonata. Si isi da seama ca acestia doi sunt oamenii care ii urmaresc, atat pe ei, cat si pe Gheorghe.

Reuseste sa se trezeasca din aceasta reverie in momentul in care mana puternica a lui Titus o trage catre cele mai apropiate tufisuri.

Din fericire, au reusit sa se adaposteasca la timp - drona nu i-a detectat, isi continua zborul.

"Tocmai a trecut o drona pe deasupra" le confirma Alex banuielile. "Nu cred ca ne-a vazut, dar e clar ca astia supravegheaza locul."

Titus da din cap, nu mai are nevoie de nicio confirmare: "Da, e timpul sa ne punem pe treaba, vreau sa-l ajut pe Gheorghe sa-si recapete libertatea!"

Alex insista: "Acum ar fi momentul, totusi, sa ne intoarcem la adapostul apartamentului, ne regrupam cu totii si maine seara, aia e - ne ducem la vanatori. Titus, stiu ca ti-e greu, dar..." si ezita putin inainte de a continua, "nu cred ca putem sa-i lasam sa scape cu viata."

Titus mormaie ceva pentru el, inainte de a raspunde: "Vedem... vedem acolo, poate, cine stie..."

"Da, vedem, dar... incearca sa te obisnuiesti cu gandul, stiu ca nu e usor. Vedem cum se intampla, dar nu cred sa avem norocul sa putem rezolva altfel. Pana atunci, insa, sa stii ca o sa am o rugaminte la tine cand ajungem la apartament."

Cu gandul la biletul trimis de Eliza, cu un lup, Titus se gandeste daca nu ar fi bine sa-i trimita, totusi, un mesaj lui Gheorghe, daca ar reusi sa gaseasca lupul cu care s-a jucat datile trecute cand a fost in padure. Gaseste o bucatica de hartie intr-un buzunar si scrie la repezeala:

"Mulțumită lecției reușite pot din fericire să te anunț pe această cale că o să încerc din răsputeri să mă ridic la înălțimea atributului cu care m-am prezentat prima dată când ne-am întâlnit."

Se indeparteaza putin de ceilalti, in cautarea unul animal care sa nu fuga de el. Destul de repede, aude un fosnet si spera sa fie un animal, ideal lupul cu care s-a antrenat. Din tufis iese intr-adevar un lup, dar nu cel pe care si-l dorea; este un animal singuratic, slab si cam jigarit, care se apropie de el si isi intoarce putin capul, curios.

Titus se uita in ochii lui si incearca sa-i transmita ca maine seara se va intoarce cu o halca mare de carne, daca in seara asta ia biletul, infasurat intr-un ghem de sfoara si il duce la Gheorghe. Incearca sa-i transmita imagini cu Gheorghe, dar si mirosul barbatului.

Lupul intoarce putin capul, face cativa pasi catre el, isi pune laba stanga din față pe varful bocancului lui drept si isi atinge capul de el. Cu mana stanga, Titus il scarpina putin intre urechi, in timp ce cu dreapta ii da ghemul de sfoara sa il ia in bot. Lupul nu ezita prea mult, insfaca mesajul si o ia la goana.

Titus se intoarce la ceilalti: "Am trimis un mesaj la Gheorghe, sa-i spun ca ne ocupam de asta. O sa am nevoie sa trec pe la o macelarie." Este foarte mandru ca a reusit sa ademeneasca lupul.

Alice chicoteste: "Asta e cel mai complicat sms pe care l-am vazut vreodata trimis!"

"Titus, felicitari, chiar nu m-as fi gandit sa fac treaba asta" spune Alex. "Hai sa mergem si sa avem grija sa ne tinem la adapost. Nu-mi place deloc locul asta."

"Hai sa mergem acasa, ca-s curios ce voiai sa ma rogi!"

"Da, haideti! Am vazut ceva, dar prefer sa va spun tuturor odata" ii indeamna Alice, starnind interesul lui Alex. "As fi vrut sa merg la Bogdan inainte de ivirea zorilor, dar nu vreau sa atrag atentia si asupra lui... Am sa vorbesc cu el diseara..."

"De fapt, da... stii unde e, normal. Nu stiu daca suntem urmariti dar da, poate mai bine ii trimiti un mesaj. Oricum, el se pricepe cel mai bine sa se faca nevazut, cred" spune Alex, apoi ii trimite un mesaj Iustinei: "Ne-a survolat o drona, nu cred ca ne-a vazut, mergem inapoi la apartament."

Iustina este ingrijorata de-a binelea: "Nu iesiti de sub copaci pana nu ajungeti in oras, va rog!"

"Sigur! Multumim mult pentru sfaturi! :*"

Odata iesiti din padure, cauta un taxi - este mai sigur sa nu atraga atentia hoinarind pe strazi la ora aceasta. Undeva in Brasov, si Bogdan se indreapta incet catre adapostul lui.


Înapoi: Yet Another Primogen to Meet
Urmează: Hunting the Hunters (1)

12-iun-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro