Brasov by Night



Yet Another Primogen to Meet


5 noiembrie 2016, ora 3:14


Iustina intra in galeria de arta. Usa este descuiata si, la parter, o asteapta Lucretia.

"Buna seara!"

"Buna, draga mea. Am inteles ca te asteapta doamna Schmitz, asa e?"

"Da."

"Bine, hai sa mergem, sa vedem despre ce e vorba."

Iustina o urmeaza pe scari, pe holul intunecat de la etaj, pana la usa doamnei. Lucretia bate la usa si le aude susotind putin, inainte sa-i faca un semn din mana ca se poate apropia.

Ottilie Schmitz poarta o rochie lunga, gri, fara nimic iesit din comun, citind o carte, pe care tocmai o inchide si o lasa pe masuta din fața ei: "Draga mea, haide." Apoi ii face semn sa se aseze langa ea, pe canapeaua aflata in dreptul ferestrei care da spre strada Republicii.

"Buna seara, doamna" spune Iustina, odata intrata in camera, inainte de a merge sa ia loc pe canapea.

"Buna seara, draga mea. Ce faci?"

"As spune chiar... bine, in seara aceasta."

"Cum ti-au fost ultimele seri?"

"Am... Incepem sa primim de lucru si, deocamdata, ne-am descurcat."

Domna Schmitz se intoarce catre ea, intinzand mana stanga si tinand-o delicat pe Iustina de mana dreapta: "Asta e bine... Spune-mi, te rog, referitor la noua ta conditie, cum te-ai ajustat, draga mea?"

"... Desi nu eu am ales-o si... nu am ales cum sa se intample... daca tot a fost sa fie, cred ca mi s-a intamplat intr-un fel potrivit pentru mine" raspunde fata, adunandu-si incet gandurile.

"Mhm..."

"Nu sunt nici sinucigasa... si nici sadica..."

"Sper ca niciuna dintre aceste trasaturi nu ti se aplica, sincera sa fiu. Ma bucur sa aud asta. Este ceva cu care te-as putea eu ajuta? Este ceva ce ti-ai dori sa stii din partea mea, poate?"

"Nu stiu daca ce mi-as dori eu sa stiu acum nu este ceva prea nepotrivit pentru a va pierde timpul" zambeste Iustina, usor stanjenita.

"Hai sa vedem."

"Este... Este ceva ce pot sa fac sa rezist Disciplinelor folosite de altii?"

"Depinde de Disciplina. Cel mai intelept ar fi, poate, sa iti cultivi vointa, rezistenta si incapatanarea."

"... Am cum sa ies singura din ceva ce pare sa ne fie caracteristic, adica... deja am cazut prada reveriei la vederea unor lucruri care m-au impresioant foarte-foarte mult... si sunt variate..."

"Din nefericire, ma tem ca nu. Este blestemul clanului nostru ca trebuie sa ne supunem acestei fascinatii. Imi pare rau, ma tem ca nu putem face nimic. Fiecare clan este confruntat cu anumite dificultati, acestea sunt ale noastre."

"Nu este o dificultate foarte urata, dar poate fi un inconvenient."

"Draga mea... este o dificultate foarte periculoasa! Care e ultimul loc in care te-ai trezit captiva?"

"Din fericire, eram acasa cand s-a intamplat acest lucru."

"Gandeste-te ca intotdeauna e posibil sa te prinda lumina..."

"Le-am spus si prietenilor mei, si, daca nu se pun pe ei in pericol, i-am rugat sa incerce sa ma scoata din starea aceasta daca observa ce se intampla. Dar nu vom fi mereu impreuna, de aceea va intrebam mai devreme despre acest lucru... Iar cand am spus ca nu este chiar urata, nu ma gandeam ca nu este periculoasa. Ma refeream la faptul ca putea sa fie periculos si urat."

"Inteleg... Sa te pazesti, bine?"

"Asa ma gandeam si eu, dar speram ca poate pot sa fac si altceva, pentru ca tentatia e mare" ofteaza Iustina.

"Tentatia e o parte... intima a experientei noastre... Intelegi? Din nefericire nu ai cum sa te opresti din a fi tentata de lucruri... Daca vei vrea vreodata sa aprofundezi Disciplinele clanului nostru, ceea ce ar fi bine daca ai putea sa faci, o sa ma gasesti aici, bine?"

"Cu siguranta trebuie sa o fac, pentru ca, pana la urma, de asta depinde supravietuirea mea. Si nu a fost cu intentie, dar, intr-una din situatiile tensionate am reusit chiar sa invat fara sa avut in plan acest lucru" zambeste fata.

"La inceput asa se intampla. Exista aceasta dimensiune a Bestiei, dar nu merge la nesfarsit chestia asta. Asa ca va trebui cumva sa inveti, mai devreme sau mai tarziu, sa folosesti in mod constient Disciplinele... In fine, lasa asta acum."

"Oricum, ma bucur foarte mult ca incepeti sa capatati suficienta incredere in mine incat sa fiti dispusa sa ma invatati."

"Da... cineva trebuie sa te invete si ma tem ca bunul nostru Balan poate nu e cea mai in masura persoana sa te invete anumite lucruri de... finețe, ca sa zic asa."

Iustina zambeste din nou: "In mod surprinzator... are niste merite si dansul."

"Ah, sunt convinsa, dar... nu sunt acelasi fel de merite" ii spune doamna Schmitz, in timp ce insfaca un biletel de pe o masuta si i-l da: "Uite, acesta este numarul meu de telefon si ar fi bine daca l-ai pastra. Poate ca in serile astea, daca vei mai avea intrebari sau nelamuriri, ai putea sa ma cauti."

"Va multumesc foarte mult... Daca mai aveti timp, as mai avea o intrebare..."

"Te rog!"

"... Am inteles ca... slujitorii nostri nu se mai imbolnavesc si imbratanesc foarte lent, atata vreme cat sunt hraniti..."

"Da, asa este, nu imbatranesc."

"...Pe de alta parte, in timp, pot sa devina posesivi, insistenti... Ei sufera in vreun fel? Adica... li se deterioreaza mintea in vreun fel?"

"Insistenti, nu, dar poate ca putin obsesivi, un pic prea dependenti, atat fizic cat si psihic, din nefericire."

"Pot sa ne faca rau? Nu pentru ca vor, dar, in starea aceasta, ne-ar putea pune in pericol?"

"Hm... Foarte rar, daca sunt bine ingrijiti. Acum, lucurile sunt complicate si aceia dintre noi care inca opereaza in limitele bunului simț au tendinta de a nu avea mai mult de doi. E greu sa gestionezi mai mult de doi. Devin gelosi, obsesivi, supra-atasati si apar... erori, apar... scapari..."

"Eram doar curioasa, sa stiti. Nu am in plan asa ceva si nu cred ca o sa fac acest lucru prea curand, pana nu sunt convinsa ca pot gestiona corespunzator aceasta situatie..."

"Sunt convinsa ca intrebarea ta nu ascundea nimic, dar m-am hotarat sa-ti dau niste raspunsuri detaliate."

"Este un pic ireal ca poti sa primesti asemenea raspunsuri, multumesc foarte mult" raspunde Iustina zambind din nou.

"Cu drag... Te-am chemat aici pentru ca este ceva ce mi-as dori sa te rog."

"Sigur!"

"Exista o pictura, Sur les barricades de la rue Soufflot, a lui Horace Vernet, care se afla, in acest moment, in posesia unui confrate de-al nostru, pe nume Dinu Alexandrescu. Dinu este unul dintre Anarhii care se afla inca in Brasov, e un personaj interesant, fara indoiala. Te rog, du-te si recupereaza-l sau convinge-l pe Dinu sa ne cedeze tabloul."

"Are vreun motiv pentru care sa nu faca acest lucru?"

"Hei, nu are niciun motiv pentru care sa nu faca acest lucru, dar cu siguranta ca in schimbul acestei favori pe care ne-o face va cere la randul lui ca noi sa-i facem o favoare. Asa ca treaba ta este sa te duci acolo, sa negociezi termenii acestei favori si sa vedem despre ce e vorba. Sunt convinsa ca o sa te descurci foarte bine, draga mea."

Dintr-o data, Iustina se simte foarte-foarte atrasa de aceasta femeie. E clar ca ea se foloseste si de avantaje supranaturale, dar fata este convinsa ca modul in care ii vorbeste si interesul pe care il afiseaza față de ea este unul sincer.

Isi aduna gandurile si continua sa puna intrebari: "Este ceva innaceptabil pentru noi, ca termeni de negociere sau ca favoare ceruta de dansul? Care ar trebui sa fie limita?"

"Pai cu siguranta ca nimic din ce ar incalca Mascarada si nimic din ce ne-ar pune in mod evident in conflicte cu vreunul dintre alte clanuri sau cu vreo alta factiune politica din interiorul orasului. In principiu, tu nu o sa-ti dai sau nu acordul, ci o sa te intorci la mine, bine? Si vom discuta impreuna. Cred ca asta este o ocazie buna ca tu sa mai inveti niste lucruri. Am inteles ca mama ta este Sabbat, asa ca nu vei avea poate niciodata o alta ocazie de a explora asemenea subtilitati. Asa ca e un moment bun."

"Dansul din ce clan face parte?"

"Brujah. O sa vezi imediat cum functioneaza. Bietul Dinu a fost Imbratisat in 1848 si asta se vede."

"Intr-un fel pozitiv sau negativ? La ce sa ma astept din partea dansului?"

"Ah, nu, Dinu e un domn, fara indoiala, nu e o bruta ca multi alti Anarhi, dar vei observa fixatia asta a lui stupida pentru... ceva cu românii si cu originile lor etnice, nu sunt foarte sigura... E interesanta pentru primele 5 minute, dupa care o sa-ti doresti sa faci altceva."

"Are vreo antipatie, legata de noi, de exemplu? Este ceva ce nu ar trebui sa aduc in discutie?"

"A, nu, nu cred. Mai curand ar trebui sa ai grija sa nu intri foarte mult in discutii despre politica cu Dinu."

"Nu este niciun pericol in aceasta directie. Numai sa nu se enerveze ca nu vreau sa discut, pentru ca nu as putea sa discut despre asa ceva."

"Mhm... Lasa asta acum... Spune-mi ce ai facut in seara asta."

Va spuneam ca trebuie sa mergem la Principe in seara aceasta... Presupun ca vrea sa identifice din timp..."

"Iustina... Nu asta... Ai un aparat de fotografiat la gat, asa-i?"

"...Da."

"Arata-mi ce ai fotografiat, te rog."

Iustina ii intinde aparatul, in modul de redare a pozelor si incepe sa vorbeasca cu privirea pierduta undeva in departare: "A fost... feeric!"

Doamna Schmitz ia aparatul din mainile ei: "Da, frumos, frumos... Hai sa vedem..." Pe masura ce le priveste, ramane cu ochii fixati in ecranul aparatului foto si, dupa cateva secunde de liniste, i-l returneaza, ridicandu-se de pe canapea si mergand la fereastra: "Da, sunt foarte frumoase si-ti multumesc!... Poti sa pleci. Du-te si... si spune-mi ce ti-a spus Dinu, da?"

"... Sper ca nu v-au deranjat fotografiile mele" spune Iustina, tematoare.

"Absolut deloc, draga mea! Absolut deloc."

Privind-o aproape pe furis, fata rasufla usurata, isi da seama ca a impresionat-o foarte puternic si intr-un mod pozitiv, ii este clar ca doamna Schmitz s-a indepartat de ea ca sa nu fie observata in aceasta ipostaza. Ii ureaza o seara placuta si se retrage din camera.

Coboara scarile la parter, in cautarea Lucretiei: "Multumesc inca o data ca, atunci cand ne-am intalnit, chiar ai fost buna cu noi, puteai sa te achiti de favoare mai putin de atat."

Lucretia zambeste: "Da, e in regula... e in regula..."

"As putea sa te rog ceva? Este ceva ce nu am vazut decat la televizor, mi s-a parut fascinant si intalnirea cu fetele din seara aceea a zgandarit mai tare ceva ce n-o sa se mai intample in viata asta..."

"... Ce anume, draga mea?"

"Ai putea sa... sa ma iei si pe mine odata cand fetele au prezentare?"

"A, da."

"... Atunci cand sunt feerice, in toata splendoarea... Mi-ar placea tare mult sa le vad in acel spectacol, trebuie sa fie fantastic!"

"Da, dar sunt OK fetele, sa stii, îs... "

"A, nu! Nu sa le vad pe ele in mod particular! Efectiv, sa vad o prezentare de-a lor, de-adevaratelea, live..."

"Ah, da, cum sa nu! O sa te chem, fara probleme, mai ales ca acum te-ai mai apropiat de noi... Da, cum sa nu, cum sa nu" si o ia un pic pe dupa umeri, sarutand-o pe obraz.

Iustina o imbratiseaza si ea: "Multumesc! Nici nu stii ce bucurie poti sa faci cu lucru atat de mic!"

"Foarte bine... Ma bucur!"

"Abia astept! M-a fascinat intotdeauna lumea aceasta si, mai ales... Bine, am vazut parada modei, dar... parada modei la haine... Mi se pare fascinant sa poti sa faci parada modei... cu parfum!"

"Da, da... totul e posibil daca ai un pic de imaginatie, nu? Dar asta este o chestie specifica pentru clanul nostru."

"Abia astept!" spune Iustina zambind, in timp ce o mai strange putin in brate. "Multumesc mult!"

"Cu drag, cu drag!" raspunde Lucretia, incepand sa isi vada destul de repede de alta treaba.

Iustina paraseste galeria de arta. Pentru ea, s-au intamplat destule in seara aceasta si i se pare cam tarziu ca sa mai aiba chef de plimbare pe jos singura pana acasa. In racoarea noptii, porneste agale catre statia de taxiuri din Livada Postei.



Înapoi: Love Letters from a Faithful Fan
Urmează: Field Search

12-iun-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro