Brasov by Night



Love Letters from a Faithful Fan


5 noiembrie 2016, ora 2:20


Iustina isi face griji pentru baieti, asa ca primul lucru pe care il face este sa ii roage sa fie cu bagare de seama - sa nu mearga pe poteca batatorita spre Fantanita, sa nu iasa de sub copaci ca sa nu-i fotografieze si pe ei drona, sa nu se apropie foarte mult de poiana, pentru ca Alice poate are dreptate: nu avea cum sa vada prin ochii vanatorului, decat daca vanatorul a pus mana pe hartie; ar fi putut sa vada prin ochii ciorii care a adus biletul, nu?

Apoi iese din separeu si se indreapta catre bar, in cautarea unui cocktail-curcubeu, cu straturi colorate din sucuri de fructe. Cu paharul in mana, merge la una din ferestrele de pe care poate vedea Brasovul luminat - ii este foarte dor de priveliste si prea curand nu o sa mai vada orasul asa de sus.

Pune paharul pe pervaz, scoate aparatul foto din rucsac si incepe sa faca fotografii. Orasul luminat in noapte o atrage ca o magie, cu cladirile care se vad chiar si cu ochiul liber, cu forfota unei asezari umane pe timp de noapte.

Este ca o creatura vie, nu doar o adunatura de caramizi, tigle, asfalt si piatra cubica si, in felul acesta, parca ar face si ea parte din acea entitate. Intr-adevar, nu este in mijlocul ei, este mai departe de ea, dar este ca si cand ar putea sa o atinga.

Pentru cateva secunde, simte din nou scanteia care o apropie de Umanitate, toate dorintele si lucrurile care ii ajuta pe oameni sa fie, pentru cateva clipe, mai aproape de liniste, de pace.

Pentru cateva secunde, simte cum gheara rece a Fiarei isi slabeste usor stransoarea pe care o are asupra ei, trage aer in piept, uitandu-se cum curge lumina prin strazile Brasovului, inchide ochii si are parte si ea de o secunda de liniste. Cand ii deschide, este in aceeasi lume de dinainte, dar poate un pic mai apropiata de persoana care a fost odata.

Savureaza linistita aceasta apropiere, apoi pune mai aproape pe pervaz paharul cu cocktailul si incearca sa il fotografieze pe fundalul plin de lumini scanteietoare ale orasului. O fascineaza foarte mult modul in care luminile orasului difuzeaza prin continutul paharului, modul in care acel pahar singur stand pe o balustrada deasupra orasului este in prim-plan, comparativ cu spectacolul luminos pe care il ofera Brasovul in departare.

Din fericire, reuseste sa se desprinda din reverie suficient de repede, sa nu ramana acolo si sa se bucure pe deplin de aceasta ocazie. Ii trebuie.


Alex iese si el din separeu, in cautarea unei fete singure pe ringul de dans. O domnisoara satena, delicata, raspunde repede avansurilor lui, danseaza impreuna cateva minute, ca apoi sa il urmeze foarte entuziasmata in separeu. Ca de obicei, Alex are grija sa o faca sa se simta cat mai bine, sa ii placa si ei experienta. Nu ii este deloc greu sa afle ca o cheama Mihaela, si sa primeasca un numar de telefon.

Fata este jucausa, il necajeste putin, dar se lasa destul de repede sarutata si muscata. Din nou, sangele proaspat este exact ceea ce cauta Alex. Ii inchide incet rana si o ajuta sa se aseze mai comod, savurand amandoi extazul Sarutului. Apoi continua sa-i povesteasca despre atelier si alte maruntisuri, aruncand din cand in cand un ochi catre ringul de dans, in cautarea celorlalti. Nu o vede pe Iustina, dar il vede in schimb pe Titus cu barmanul, care ii pare cumva cunoscut.

Mihaela pare destul de receptiva la povestea lui cu atelierul si destul de interesata: "Da, intotdeauna mi s-a parut draguta partea asta cu masinile si cu tipii care se ocupa de chestia asta! Foarte mișto, poate ca o sa vin intr-o zi..."

"Da, incercam sa facem si putin tuning... Din pacate nu am ajuns in faza in care sa-mi permit si eu un model deosebit, dar macar capat experienta pe masinile altora si sunt convins ca o sa vina si ziua mea..."

"O sa fie OK" zambeste fata, punand o mana pe bratul lui si lasandu-se mangaiata in continuare, pana cand se va intoarce Titus, semn ca va trebui sa se retraga.


In restaurant, Titus, nehotarat, isi plimba privirea peste ringul de dans, in cautarea cuiva cunoscut, a unui angajat de la atelier. Din ce vede, barbatii prezenti, in numar mult mai mic decat fetele, danseaza usor stanjeniti, isi exerseaza replicile de agatat, incearca sa se apropie de cineva.

Se duce la unul dintre cei care nu par sa aiba prea mult succes si il ia de-o parte: "Am vazut ca o cam urmaresti pe fata aia... Daca vrei, putem sa facem in asa fel incat sa te las sa ma bati la skanderbeg in fața ei..."

Insa tipul il priveste neincrezator si se umfla putin in pene inainte de a-i raspunde: "Frate, cred ca ma descurc si singur."

Titus nu insista sa-l convinga. Isi muta atentia catre barman - un tip grasut, putin chel, putin obosit, dar care pare foarte competent. La bar nu sunt decat trei persoane, cu spatele la bar, neatente la ce se intampla. Asa ca se apropie de marginea tejghelei, comanda o bautura pe care o varsa, aparent din stangacie, si se repede sa-l ajute pe barman sa stranga cioburile. Profitand de neatentia acestuia, ii prinde mana si il musca de incheietura.

Este cat pe ce sa-i rateze mana. Reuseste insa sa-l prinda pe omul care se impotriveste cateva secunde, dar care cedeaza destul de repede extazului provocat de Sarut. Cu acelasi gest cu care ia ultima picatura, linge rana sa se inchida.

Barmanul se sprijina de marginea barului, incercand sa compenseze faptul ca Sarutul este fara indoiala o experienta intensa, apoi se uita la Titus: "A, OK, esti unul dintre ei... Data viitoare anunta, da?"

Imediat, Titus face ochii mari: "Scuze, nu aveam de unde sa stiu ca..."

"Nu-i problema, numa' ca sefa se enerveaza foarte tare cand chestiile astea sunt pe față. In fine, hai, ma intorc la treaba, da?"

Titus da din cap: "Mersi!" hotarat sa ii retina trasaturile si mirosul, un amestec de carne de miel prajita, usturoi, sos tzatziki, Str8 verde si crema de barbierit neagra de la Gillette. Se reintoarce in fața tejghelei si continua sa vorbeasca cu barmanul: "Tu unde mai lucrezi?"

"Aici imi ajunge, e OK."

"Numai aici te gasim?"

"Mhm... De multi, multi ani, daca intelegi ce vreau sa spun."

"Deci ai multa experienta. Cam de cand?"

"De vreo cateva zeci de ani."

"Oricum, daca ne mai vedem prin oras si esti in cautare de distractie... intelegi tu."

"Am inteles... Bine, omule, e OK."

"Sa traiesti!" mai spune Titus si pleaca in cautarea celorlalti. Barmanul se intoarce destul de repede la ceea ce facea, fara sa mai fie prea de atent la el.


In alta parte a restaurantului, odata scapata de stresul prezentei lui Evelin, Alice se gandeste ca nu ar fi rau daca ar mai manca putin, nu se stie cand are nevoie de resurse. Iese din separeu, cautand un tip la fel de plictisitor si sacaitor ca primul pe care l-a intalnit la Liquid Hug, macar asa scuteste pe altcineva de insistentele lui, nu va ramane in mintea ei, iar el nu va avea oricum o experienta neplacuta.

In scurt timp, vede un tip singur la una dintre putinele mese care au ramas in incapere, dupa ce aparent localul a fost remobilat potrivit dorintelor Seneșalului. Tipul pare destul de stingher, aproape nelalocul lui, verificandu-si telefonul, cu lumina de la ecran reflectata pe tricoul cu Megadeth. Pare genul de om care a venit cu prietenii lui mai sociabili care se distreaza foarte mult in momentul de față in alta parte a restaurantului.

Alice se apropie de el si il intreaba daca este ocupata masa. Tipul ridica ochii din telefon, de la ceea ce pare a fi o cearta foarte intensa pe Twitter si ii spune: "Ah, nu, nu... sunt cu niste prieteni..." Pare la fel de surprins sa vada o fata vorbind cu el ca si cum ar fi sa afle ca Alice este vampir.

"Da, si eu sunt cu niste prieteni, dar sunt... ocupati, pe aici pe undeva." ... "Crezi tu ca suntem ocupati!... "Hehehehe!" izbucnesc vocile, facand-o pe Alice sa inchida ochii si sa inspire adanc.

"Esti OK?" o intreaba tipul. "Pari un pic distrasa."

"Stii cum e, am venit cu lumea, m-am trezit de capul meu, nu vreau sa stau sa sprijin un perete, dar nici sa fac conversatie cu persoane din afara grupului. Pot sa stau putin aici?" ... "A, da, asta o sa-l convinga: nu vrei sa sprijini peretele! Nice, nice! Mișto!"

"Da, cum sa nu! Ma bucur ca... Oau, da!" Ii trage un scaun in timp ce o intreaba: "Pot sa-ti aduc ceva de la bar sau...?... Buna! Eu sunt Radu!" si ii intinde mana.

"... Alina."

"Buna, Alina!"

Odata asezata, Alice il trage putin de limba: cu ce se ocupa, ce facea pana sa vina ea la masa, iar cand ajunge la un subiect care il pasioneaza, il lasa sa vorbeasca singur. Asa afla ca tipul este analist politic pentru Agerpress, tocmai se contrazicea cu altii pe Twitter despre sansele lui Trump de a deveni presedinte, iar discutia nu mergea intr-o directie favorabila lui.

Dupa un timp... rezonabil, il intrerupe: "Nu vrei sa lasi putin telefonul ala de-o parte?"

"A...ba da" il pune imediat alaturi si redevine atent la Alice.

"Hai, totusi, sa incercam si noi sa ne distram, nu sa ramanem sa-i asteptam pe ceilalti!"si il invita pe ringul de dans. Incet, incet, Alice il conduce catre un colt mai ferit, dandu-i de inteles ca poate sa faca el prima miscare, ca apoi sa-l muste si sa se hraneasca.

Tipul, inca socat ca fata a vorbit cu el, se lasa foarte usor prada Sarutului. Il conduce inapoi la masa, comanda doua cocktailuri fara alcool, al ei fiind doar de decor si mai petrece putin timp cu el, sa se asigure ca totul este in regula, convinsa fiind ca el va pune ameteala pe seama alcoolului inexistent din pahar.

Apoi se retrage discret, in cautarea baietilor. Nu o poate vedea pe Iustina, asa cum nu-l poate vedea nici pe Bogdan, desi simte intens ca ii lipseste si ca ar vrea sa fie mai aproape de el.

Vocile, in frunte cu Sorana, in mod paradoxal, ii canta toate refrenul de la "I'll Be Watching You" preluat de la The Police si vorbesc ceva despre The Texas Chainsaw Massacre, dar nu poate fi foarte sigura. Este insa destul de sigura ca a auzit cuvantul Leatherface pe acolo pe undeva.


Odata Titus revenit in separeu, Alex zambeste: "Ai niste abordari deosebite, Titus..."

"Mda, fac si eu ce pot. Multumesc..."

"Ti-a mers, nu? Pana la urma asta este esentialul."

"Dar s-a vazut ceva?" face Titus ochii mari.

"Pai, la cum te-ai prabusit acolo dupa bar, presupun ca ai sarit cumva la barman, nu?"

"Ah, da... Ma temeam ca s-a vazut ceva..."

"Nu, doar poti sa zici ca am ghicit."

"Dar fii atent... de fapt..." si se uita in jur, sa nu cumva sa se apropie Evelin. "Tipul asta stia ca suntem vampiri, dupa ce l-am muscat a zis ca puteam sa-i spun."

"Interesant, e si el de-al lui Evelin."

"Cred ca e chiar un servitor de-al ei. L-am intrebat daca nu mai lucreaza si in alte parti, dar nu."

"Acuma, stii ca ne-au zis ca ne prinde bine sa avem servitori care sa se ocupe de afaceri."

"Ma gandeam ca, daca mai lucreaza in alta parte, poate il mai intalnim prin oras, e inca o persoana din care putem sa ne hranim mai usor..."

"Titus, stai! Acesta este al lui Evelin..."

"Da, da, asta am vrut sa zic: cand a zis ca lucreaza de zeci de ani aici, mi-am dat seama ca..."

"...Nu cred ca ar fi o idee buna sa ne hranim din slujitorii ei. Acum am fost invitati aici, da. Dar asa, in oras, nu stiu daca ar fi cea mai buna idee. Lasa ca mai gasesti tu."

"Da, da. Dar nu stii niciodata, daca dam peste el si..."

"Daca pare el dornic, ma rog... acolo, o inghititura... Chiar, mergem sa luam si fetele? Nu stiu unde a disparut Iustina, zicea sa vorbim si cu Balan."

"Da, sunt gata, ma simt satul."

"Si pentru mine, chiar a fost o seara placuta" zambeste Alex. "Imi pare rau ca nu s-a simtit si Bogdan bine, dar, daca tot ne-a fost pus la dispozitie, de ce sa refuzam? Ar fi pacat sa nu te bucuri de ce ai" mai spune Alex, in timp ce se ridica de la masa, iesind din separeu in cautarea fetelor.

O regasesc fara probleme pe Alice, care deja se indrepta spre ei. Pe Iustina o gasesc pe scari, facand poze, parand un pic pierduta, dar nu chiar intru totul in transa indusa de luminile Brasovului.

Alex se apropie de ea: "Hei, esti OK? M-am uitat la un moment dat dupa tine, dar nu te-am vazut si... imi pare rau, am uitat sa te pazesc, iarta-ma, te rog."

"Nu e nicio problema, mi-e bine" raspunde ea incet, inca privind in departare. "Mergem?"

"Mergem, da. Ai vorbit cu Balan?"

"Nu, ca nu stiam cand terminati. Dar o sa-i trimit acum un mesaj, presupun ca pana coboara telecabina, plus cat am merge noi pe jos, cam in jumatate de ora am ajunge in Piata Sfatului."

"Da, depinde unde vrea sa ne intalnim, desigur."

Fata scoate telefonul si ii trimite un mesaj lui Balan:

"Va amintiti testul nostru de admitere? Am mai primit unul, radical imbunatatit. Trebuie sa vorbim 10 minute, va rog! Ajungem in centru in cel mult 30 minute."

Raspunsul lui Balan nu intarzie prea mult:

"Incident nou cu fanul scriitoarei. Nu pot vorbi. Mâine seară. Pupix."

Iustina le arata si celorlalti mesajul: "Suntem pe cont propriu... Baieti, mare grija!"

"Alice? Tu ce ai vrea sa faci?" intreaba Titus.

Si, pentru ca Alice nu raspunde, șocată de raspunsul lui Balan, Iustina incearca sa se asigure ca fata nu va ramane singura: "Ori mergi cu baietii si incerci sa-i feresti de rele, ori mergi cu mine la doamna Schmitz, dar trebuie sa ai in vedere ca o sa fie, cel mai probabil, si Lucretia acolo. Dar nu ar trebui sa ramai singura in centru..."

"Baietii unde se duc?" se dezmeticeste Alice.

"Baietii se duc in padure, catre Fantanita Dreptatii si, eventual, daca nu e Gheorghe acolo, catre Pietrele lui Solomon... parca asa a zis Evelin."

"Si tu te duci la..."

"Eu trebuie sa merg la doamna Schmitz, pentru ca..."

"Si nu se duce nimeni la Balan."

"Pai, asa cum vedeti, Balan nu vorbeste acum cu noi."

"Cred ca ar trebui sa vad ce s-a intamplat... Voi nu credeti asta?"

"Poti sa te duci la Balan" ii sugereaza Titus. "Te descurci? Il gasesti?"

"Poti sa-i scrii" se gandeste Iustina. "Coboram cu totii pana in centru, ca oricum toate drumurile trec prin centru si poate iti raspunde pana ajungem. Si, daca nu-ti raspunde sau nu are nevoie de tine in seara asta, poti sa mergi ori cu baietii, ori cu mine."

Alice ii trimite repede un mesaj lui Balan: "Pot sa ajut?" Raspunsul vine aproape imediat: "Statia de telecabina. 15 minute."

"Deci e numai bine! Hai sa coboram!" ii indeamna Iustina. Din telecabina, fata ii trimite un mesaj Lucretiei, intreband-o daca trebuie sa vina la Transilvania sau in alta parte, pentru intalnirea cu doamna Schmitz.

Nu ar vrea sa dea buzna, dar nici sa o intrebe pe doamna Schmitz unde o gaseste in seara aceasta. In scurt timp primeste confirmarea pentru Transilvania. Multumeste politicos si confirma ca va ajunge in jumatate de ora, neasteptandu-se la alt raspuns si, evident, nefiind surprinsa ca Lucretia nu mai raspunde.

Telecabina ii duce extrem de incet dupa parerea lui Alice, care trebuie sa coboare cat de repede poate. Desi, in lumina noilor lor destinatii, coborarea pare mai indelungata decat urcarea, in cele din urma ajung la statia de jos.

In apropiere se afla un grup de trei muncitori in salopete albastre, asteptandu-i si uitandu-se fix catre ei. Unul dintre ei o ia de-o parte pe Alice: "Bun, scriitoareo, tu vii cu noi. Voi, restul, vedeti-va de treaba. Orice ar fi, va descurcati, sunteti copii mari, da?" Vazandu-i nemiscati, privirea ii trece de la unul la altul: "Trebuie sa-mi aprind o tigara sau ce?"

"Da, da, e OK" spune Titus.

Apoi barbatul aproape ca o ia de ceafa pe Alice si o duce catre o alta toaleta din cladirea telecabinei.

"Cred ca am merge mai repede daca ma lasati sa merg singura" riposteaza fata.

"Da, da, bine. Stefan si cu Aligatorul sunt aici cu mine si presupun ca ti-ai dat seama cine sunt eu, n-are sens sa renunt la aceasta minunata deghizare, nu?"

"Da, da."

"Bun. Fii atenta, foarte-foarte atenta si spune-mi daca sesizezi ceva legat de cine ar putea fi criminalul sau ce s-a intamplat. Esti gata?"

"Pai nu-mi spuneti ce s-a intamplat?"

"O sa vezi imediat."

Balan este deghizat intr-un om de serviciu, in uniforma albastra standard pe care o poarta ei de obicei, usor patata de ulei, cu sigla Societatii Telefericul din Brasov, o entitate comunista care nu mai exista de vreo 10 ani.

Ii deschide usa si ceea ce vede este la fel ca ceea ce a vazut ultima data: o femeie al carei corp este imprastiat pe podeaua toaletei, cu membrele intr-o pozitie nefireasca. Peretii toaletei sunt stropiti cu sange si, deasupra ei, cineva a scris cu sangele ei: "Zeita trebuie sa renasca!"

Balan se uita la ea: "Asta e ceva din cartea ta, nu?" in timp ce vocile se unesc toate in a-i fredona: "Every step you take / Every move you make..." continuand sa-i cante refrenul de la "Every Breath You Take".

Alice priveste in jur, șocată ca s-a intamplat din nou. Una dintre voci o intreaba: "Simti si tu mirosul asta de carne?" Fata inclina capul intr-o parte, ca reactie la voce, pentru ca de data aceasta i s-a adresat direct si incearca sa fie atenta daca vreuna dintre ele mai are ceva de spus. O aude, insa, pe Sorana: "Alice, ma bucur ca eu nu am ajuns asa... Nu stiu cine este acest urmaritor al tau, dar poate ar fi bine sa faci ceva."

Dand din cap, Alice se apropie mai mult de cadavru, se uita in jur, inchide ochii si incearca sa isi extinda simturile. Din nefericire, vede o gramada de lucruri, fiecare pentru cate o fractiune de secunda, dar se misca mult prea repede ca sa le poata intelege. Cu toate astea, vocile continua sa-i susure in urechi: "Poate ar fi bine sa-ti mai verifici din cand in cand mailul" ... "Presupun ca te bucuri ca ai scris cartea aia, nu?"...

Dar Alice nu poarta cu ea telefonul respectiv, pana nu ajunge acasa nu are cum sa-si verifice mailurile. Apoi aude din nou vocea Soranei: "Alice, uite... cauta-l pe Bogdan si cu el o sa fii in siguranta, fiindca o sa se supere foarte tare cand o sa explodeze toata chestia asta..."

"Dar de ce?!" o simte insa cum se retrage, aproape speriata, undeva in adancurile mintii ei si nu ii raspunde la intrebare, continuand sa vorbeasca singura: "Mi-e tare frig si mi-e teama..."

O parte din Alice ar vrea sa-i ceara lui Balan sa trimita pe cineva sa vada daca Sorana e in regula, dar nu crede ca ar trebui sa spuna asta cu voce tare, nu stie daca ar fi o idee buna sa-i spuna lui asta, asa ca se intoarce la problema mai presanta: "Imi pare rau, nu pot sa-mi dau seama cum s-a intamplat, nici de ce se intampla asta..."

Balan se uita din nou la ea, pescuind o tigara dintr-un buzunar al salopetei: "Bine... O sa facem curat aici. Dar, daca lucrurile nu se schimba in curand, o sa vedem ce altceva putem face ca sa rezolvam asta."

"Stiti cumva ce legatura avea cu ceilalti?"

"Absolut niciuna, in afara de toata chestia asta cu cartea ta."

"Dar nici macar nu e un roman asa de grozav!" se infurie Alice.

"Hei, n-a zis nimeni ca e sau nu e. Nu e vina ta ca tipul asta s-a atasat de asta."

"Cand a avut timp?! Nu stiu... foarte rapida obsesia asta!... Nu pot sa cred ca zic asta, dar sigur nu e un Malkavian?" Vocile rad amuzate: "A, nu, clar nu e unul dintre noi!" De data aceasta le raspunde, suparata, si doar in gand: "Stiti voi ceva!" Vocile, insa, se multumesc doar sa rada.

Singura ei speranta de a afla ceva este sa le vorbeasca direct. Incearca, dar ceea ce se intampla este ca o aude pe Sorana speriata: "Alice, fugi! Fugi, cauta-l pe Bogdan, fii in siguranta si ajuta-ma si pe mine sa ma intorc acasa! Vreau sa fiu bine, te rog ajuta-ma!" si in acel moment se simte si ea foarte speriata, ii este foarte greu sa se controleze.

Pentru moment, reuseste sa nu intre in panica, dar este teribil de speriata si simte nevoia sa se distanteze de locul acesta acum! Se indreapta cu spatele spre usa si il intreaba pe Balan: "V-a contactat Bogdan?"

"Da, e pe aici pe undeva."

"Stiti pe unde?"

"Cauta ceva aparatura la care eu nu ma pricep. E in oras."

"Mda... Eu nu cred ca pot sa va mai ajut cu ceva aici..."

"Bine... Nu-i problema, ai grija de tine si nu fa vreo prostie" ii spune in timp ce o ia pe dupa umeri. "Incearca sa ai grija si de baiatul ala, care nu e rau, dar imi inchipui ca a facut o serie fenomenala de tampenii, astfel incat ma vad in situatia ingrata de a te ruga pe tine sa fii cu ochii pe el."

"Stati linistit."

"Bine, du-te, cauta-ti prietenii. Distractie placuta."

Alice iese repede din cladire, in cautarea celorlalti. Ii gaseste in apropiere, o asteptau, iar Titus o intreaba daca este in regula si ce s-a intamplat.

"... Nu stiu... E ciudata rau situatia... Simteam ca nu mai pot sta acolo..."

Iustina se apropie tacuta de ea si o ia pe dupa umeri. Alex isi aduce aminte ca, de fiecare data cand s-au intamplat chestii dubioase cu Alice, a facut mai mult rau decat bine, asa ca sta de-o parte si priveste fara sa se amestece.

"Vrei sa vii cu noi?" continua Titus sa intrebe.

Pentru ca Alice nu raspunde, Iustina, inca tinand-o de umeri, ii da dreptate: "Cred ca ar fi mai bine sa vina cu voi. Intr-adevar, ar fi mai comod si mai caldut sa vina cu mine, dar, daca Lucretia este acolo, nu cred ca are sa-i priasca. Asa, daca este cu voi, macar puteti sa-i oferiti voi un sprijin."

Cu o voce pierita, Alice se intoarce catre Iustina: "Te rog, intreaba de Sorana, daca poti..."

"Aveam de gand, oricum" zambeste linistitor fata.

"... pentru ca, daca persoana asta incearca sa atace persoane care au legatura cu mine, intr-un fel sau altul... Nu stiu... de cand am devenit vampiri, ea ar fi singura tinta posibila..."

"Chiar aveam de gand, sa stii. Dar nu am vrut sa spun nimic pana nu as fi aflat ceva, intr-un fel sau altul..."

Titus le intrerupe: "Iarta-ma, eu nu am apucat sa citesc cartea ta... Chestiile astea au vreo legatura cu ceea ce se intampla in carte?"

"Tangential... Scria cu sange "Zeita trebuie sa renasca!" deasupra ultimei victime..."

"Si cine e zeita?"

"... Personajul din carte, dar... era vorba de reincarnare acolo, nu stiu cu ce ar ajuta crimele astea!"

"Deci care este subiectul cartii tale?! Poate e important, poate ne putem da seama cine ar fi urmatoarea victima sau in ce loc..." continua Titus, fara sa isi dea seama ca insista intr-un moment nepotrivit.

"Nu... nu pot sa ma gandesc la asta acum..."

Simtind-o pe Alice incordandu-se, si oarecum ingrijorata ca fata nu isi poate aduna gandurile, semn ca nu este un moment potrivit sa vorbeasca acum despre asta, Iustina incearca sa il faca sa renunte la intrebari: "Hai sa nu ne gandim acum, ca nu o sa o rezolvam pe loc, iar voi trebuie sa ajungeti departe..."

Titus are o alta idee: "Bine... E in librarii?"

"Aparent..." raspunde Alice.

Confirmarea lui Alice il face sa renunte la a mai pune alte intrebari, se gandeste ca o sa cumpere un exemplar si o sa-l citeasca el mai tarziu.

"Alice, parerea mea e ca nu ar trebui sa fii singura pe strada acum" revine Iustina la ideea de mai devreme. "Nu stim unde e Bogdan, ar fi fost bine sa fie aici, sa fiti impreuna, dar poate ar fi mai bine sa mergi cu baietii..."

"Da... poate reusesc sa-i ajut macar pe ei" incuviinteaza Alice, in continuare destul de speriata, dar simtindu-se putin mai in siguranta in prezenta prietenilor ei.

Apoi, strangand-o usor de umar, Iustina ii sopteste la ureche: "Nici mie nu mi-e indiferenta fata!", inainte sa-si mute privirea catre Alex si Titus: "Astept sa-mi trimiteti si mie un mesaj. Nu as vrea sa va scriu eu, de teama sa nu va sune telefoanele in linistea noptii, ca in padure, la ora asta, un sunet de telefon sigur nu seamana a ceva ce ar scoate un animal. Cand sunteti in siguranta, dati-mi si mie un mesaj, sa stiu de voi."

Drept urmare, lui Titus ii vine o idee amuzanta - sa seteze ca ton universal al telefonului un sunet ca de greiere. Pornesc cu totii catre Piata Sfatului, de unde drumurile li se despart: al Iustinei - catre galeria de arta, al celorlati - pe poteci laterale, catre Fantanita Dreptatii.


Înapoi: The Price of Acquired Tastes
Urmează: Yet Another Primogen to Meet

9-iun-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro