Brasov by Night



The Price of Acquired Tastes


5 noiembrie 2016, ora 2:00


Evelin se uita un pic distrata in stanga si in dreapta la oamenii din care s-au hranit mai devreme: "Va rog sa ne lasati putin." Acestia se ridica cu totii si pleaca, lasandu-i singuri in separeu. Iustina, care se incordase la auzul intrebarii, gandindu-se ca sunt oameni de față, se relaxeaza usurata.

Titus, aducandu-si aminte ce i-a povestit Gheorghe despre servitorii care capata trasaturile stapanilor, ii studiaza pe cei care pleaca - niciunul nu pare sa fi preluat ceva de la Evelin, niciunul nu se poarta ca slujitorii pe care i-a vazut pana acum. La cei din seara aceasta exista o diferenta clara de atitudine: erau mai interesati ca ei sa se hraneasca, decat de a-i face neaparat pe plac lui Evelin, ceea ce ii sugereaza ca nu sunt servitorii ei, sunt doar dependenti de extazul Sarutului.

"S-ar putea sa mai am cateva lucruri pe care v-as ruga sa le faceti pentru mine" le spune Evelin. "Pareti ca va descurcati, mai ales in ceea ce priveste muritorii, ceea ce e un lucru foarte bun. Este in datoria mea de Seneșal al acestui oras sa ma ingrijesc de toate chestiile absolut plictisitoare de infrastructura cu care, nu va temeti, nu o sa va chinui si pe voi. Dar s-ar putea sa va amintesc de faptul ca v-ati hranit pe teritoriul meu si din turma mea si sa va rog sa faceti niste lucruri pentru mine din cand in cand, bine?"

Alex zambeste: "Cu cea mai mare placere!" urmat imediat de Bogdan: "Sigur ca da." Alice doar inclina din cap, tacuta, in timp ce Iustina zambeste - se astepta sa fie un pret pentru rasfatul din seara asta.

Titus nu spune nimic, realizand ca se extinde si asupra lui, desi el nu s-a hranit. Zambeste in sinea lui, gandindu-se ca data viitoare cand o sa faca ceva ce nu o sa le convina, o sa foloseasca seara asta ca si instrument de negociere.

"Nu acum, cu siguranta, dar vedem ce se intampla in viitor, bine?" continua Evelin. "Oricum, nu va temeti, nu o sa va trimita nimeni in cine stie ce situatii periculoase."

"N-ar fi prima data" raspunde Alice senina.

"Da, stiu, dar pune-te si tu in locul nostru: situatia era cum era, tocmai aparuserati, nu stia nimeni ce e cu voi... Cumva a trebuit sa vedem din ce aluat sunteti facuti, nu? Adica, vedeti si voi, situatia noastra este destul de tensionata intre vanatori, pe de-o parte, Sabbat pe cealalta... Este, sa zicem, ca blestemul ala chinezesc: suntem blestemati sa traim vremuri interesante, ma tem. Ceea ce nu e atat de rau. Poate dupa ce ai fost dezamagit ca nemurirea nu o sa conserve nici macar o farama de frumusete si dupa ce te plictisesti groaznic cateva zeci de ani, incepi sa te bucuri de lucrurile interesante. Cred ca te-am intrerupt, iarta-ma" mai spune ea, intorcandu-se catre Titus.

"Ma iertati, cred ca eu eram pe cale sa va intrerup" raspunde el politicos.

"Da, tu."

"Daca imi permiteti, care ar fi fisa postului unui Seneșal?"

"Fisa postului pentru un Seneșal? Pentru ceea ce fac eu, adica?"

"Da."

"Hm... In principiu, Seneșalul este confratele care se ocupa de administrarea afacerilor orasului, a afacerilor de seara cu seara, adica. Este mana dreapta a Principelui si actioneaza in numele lui. Practic, ma ocup de toate indatoririle prea meschine sau prea putin importante de care il pot scuti pe Alteta-Sa, Principele."

"Cum ar fi, daca imi permiteti?"

"Cum ar fi cine primeste invitatii la ce evenimente, cum ar fi sa adjudec situatii care apar intre diferiti Primogeni sau sa ma asigur ca aprovizionarea cu sange nu este deficitara in vreun fel sau altul, sa ma asigur ca toate contactele noastre din diferite institutii raspund cum trebuie si asa mai departe. Chestiile uzuale, termenul e din Evul Mediu."

"Deci practic HR" spune Alice.

"Nu intru totul, dar ai putea spune asta."

"Intr-un mod mult mai literal" completeaza Alex, facand-o pe Alice sa chicoteasca.

Evelin pare sa zambeasca: "Mm... dragut."

Titus isi pastreaza pentru el restul intrebarilor, doar da din cap si ii multumeste. "Daca e ceva, totusi, cu care v-as putea distra in seara aceasta" continua el zambind, "spre deosebire de ce au facut prietenii mei, este, desigur, cantitatea de intrebari pe care vi le pot adresa."

Evelin il priveste si rade: "A, sunt multe lucruri cu care ma poti distra. Hai sa vedem... Cum ai reactiona daca ti-as spune ca am un mesaj din partea lui Gheroghe Cojocaru pentru tine?"

Titus ii raspunde calm: "As intreba care este acel mesaj."

"Ca un ceas... Eh, bine..." spune Evelin, aproape fara intonatie. "Gheorghe a gasit, sau mai curand a mirosit sau... ma rog, nu stiu exact cum procedati voi, dar a gasit doi agenti guvernamentali, doi vanatori. Si cineva va trebui sa ii urmareasca. El nu poate, fiindca deja il banuiesc de diferite lucruri, aparent l-au surprins cu o drona si i-au facut poze. Asa ca, cineva, in acest caz tu, probabil si voi, daca vreti, ar fi bine sa ii investigheze si sa vada unde se adapostesc..."

"I-au facut poze in ipostaze care ar compromite Mascarada?"

"Sunt vanatori, deja nu mai putem vorbi de Mascarada in cazul lor. Dar trebuie sa recunosc ca suna teribil de amuzant cuvintele "ipostaze care ar compromite" si "poze cu Gheorghe Cojocaru". Uite, vezi? Poti sa ma distrezi cu ceva. Continua."

"Fireste ca nu ma refeream la ei. Voiam sa spun ca, daca fotografiile sunt suficient de graitoare, date pe mana autoritatilor si a presei..."

"Ei sunt autoritatile, nu mai vorbim de un risc de expunere aici, ci de un risc de actiune directa."

"Ma scuzati" ii intrerupe Alice. "Dar asta e prima data cand aud ca vanatorii ar apartine de Guvern. Noua ni s-a spus ca sunt o secta care apartine de biserica, chiar in afara ei."

"Da, aia e o versiune, dar sunt multe feluri. In ultima vreme, guvernele lumii, incepand bineinteles cu guvernul american, au inceput sa investigheze tot mai mult diferite lucruri pe care noi le facem sau pe care le detinem, astfel incat, chiar daca nu isi dau in mod explicit tot timpul seama cine si ce suntem, intr-adevar au o idee ca existam. Asa ca, de fiecare data cand guvernul da semne ca ar avea un interes deosebit in activitatile noastre, noi facem agentii guvernului sa dispara."

"Si pentru acestia doi este la fel, trebuie sa dispara sau am putea sa ne ocupam doar de dovezile pe care le-au adunat?" intreaba Titus.

"Nu, nu ai cum sa-i faci sa ne-stie lucruri."

"Sa ne-stie lucruri, fireste ca nu! Dar, daca nu exista nicio dovada... Si eu pot sa zic ca am inceput sa vad zâne, dar nu o sa ma creada nimeni."

"In principiu, nu, nu o sa te creada nimeni, pana cand o sa dai de cineva care o sa te creada... Intelegi? Deja vorbim de oameni care intre ei sunt la curent cu existenta noastra si care se pot organiza in mod eficient. Nu se aplica regulile pentru populatia generala aici, Titus."

"Adica?"

"Adica ne ascundem si, daca scapa ceva, rezolvam cu calm problema. Nu, asta este o situatie in care trebuie sa rezolvam rapid, eficient si decisiv problema, inainte ca informatia sa se raspandeasca, ceea ce in mod evident se va intampla."

"Asta inseamna ca trebuie sa-i reducem la tacere mormantala pe cei doi."

"Exact."

Cand il aude spunand asta, Alex se uita curios la Titus. Pe Iustina o trece un fior, isi mai aduce aminte de o tacere mormantala cu ajutorul unui glont.

Lui Titus nu ii place; vrea sa il ajute pe Gheorghe, dar nu ii place ideea ca trebuie sa omoare pe cineva. Si i se pare oarecum imoral: practic, oamenii aia nu au facut nimic rau, incearca doar sa dea in vileag o adunatura de ciudati.

Iustina se uita la Titus: "Da, probabil colegi cu aia care au vrut sa ne dea noua foc..." Apoi se intoarce catre Evelin: "Exista deja informatii despre ei? Adica... sa gasim in Brasov doi oameni sau cati or fi ei, despre care nu stim nimic, o sa fie dificil spre imposibil contra timp."

"Mhm... Gheorghe, care in momentul de față este ascuns, altfel v-as fi trimis direct la el, mi-a spus ca i-a vazut operand undeva in Racadau. Am undeva notata adresa si o sa v-o transmit imediat."

Lui Titus i se pare foarte "convenabil" ca Gheorghe sta ascuns, primul lui impuls a fost ca ar trebui sa verifice informatia luand legatura cu el si nu prea stie cum sa intrebe, in asa fel incat sa nu o deranjeze pe Evelin.

"Cati sunt? Doi? Mai multi?" continua Iustina.

"Sunt doi."

"Iertati-ma" le intrerupe Titus. "Cum a reusit Gheorghe sa ia legatura cu dumneavoastra? Dumneavoastra aveti alte metode de comunicare? Este un protocol care specifica faptul ca, daca are asemenea informatii, trebuie sa le treaca pe la dumneavoastra si...?"

"Nu, Gheorghe mi-a trimis un corb cu, probabil, cea mai veche hartie din Europa la picior. Bine, sincera sa fiu, sunt surprinsa de faptul ca Gheorghe mai stie sa scrie, dar, in tot cazul, a reusit sa imi transmita mie chestia asta, rugandu-ma, desigur, sa ma ocup de asta ca urmare a faptului ca, totusi, tine tot versantul vestic al Tâmpei liber de Sabbat si alte lighioane, asa ca presupun ca ii datorez o favoare."

"Asta este modul prin care Gheorghe se achita față de Camarilla?"

"In principiu, da. Gheorghe este suficient de inteligent, in ciuda aparentelor. Nu este chiar un badaran lipsit de orice fel de aptitudine politica, asa cum ar vrea sa para si intelege ca exista in libertate, ca si Anarh, in masura in care totusi este si in interesul Camarillei sa nu actioneze impotriva lui. Gheorghe a trimis corbul catre un alt Anarh din orasul asta, nu conteaza cine, si, conform intelegerii noastre, acela mi-a transmis si mie ce s-a intamplat."

"Gheorghe stia ca informatia va ajunge la dumneavoastra?"

"Da."

"Mai aveti hartia?"

"Mmm. Trebuie sa fie pe aici pe undeva" si o vede stand putin pe ganduri, in timp ce cauta in poseta, Titus asteptand-o cu cu mare interes.

"Cartierul acesta este pe partea cu versantul varcolacilor?" o intreaba Iustina.

"Da, dar ei stau in oras, nu o sa aveti probleme cu lupinii, din fericire, sa fim seriosi."

"Chiar, vanatorii acestia nu ar putea fi folositi si asmutiti impotriva Sabbatului?" trece fata la alta idee.

"Da si nu. In principiu suna foarte dragut, stii? Ii trimiti unii impotriva celorlalti, unii scapa cu viata, altii nu, fireste. Problema este ca, daca eu ii trimit impotriva Sabbatului si astia cumva scapa cu viata, au mai multa informatie pe care s-o copieze si s-o puna pe un cloud extern in timp ce se omoara cu Sabbatul, intelegi?"

"... Da."

"Asta este genul de problema care, dupa cum ii spuneam si prietenului tau, trebuie rezolvata rapid. E important de mentionat asta."

"Si ascunzatoarea lui Gheorghe" spune Titus uitandu-se sa vada daca Evelin continua sa caute biletelul, "... adica locatia lui obisnuita a fost compromisa, de aceea este nevoit sa se ascunda?"

"Probabil ca s-a mutat in alta parte pentru o perioada, Pietrele lui Solomon sau, stiu eu, Valea Hotilor, habar n-am."

"De ce nu s-a ocupat el insusi de aceasta problema?"

"Pentru a evita sa se expuna prea mult. Vezi tu, Gheorghe e usor de recunoscut. Voi puteti sa dispareti cu usurinta intr-o multime, Gheorghe, nu. Si atunci, cu cat le da mai multe informatii, cu atat ii creste riscul."

Intre timp, Evelin a gasit biletul in poseta si li-l da. Scrisul nu pare sa fie exersat, iar hartia chiar pare pe cat de veche le-a spus ea ca este. Titus il adulmeca, dar nu simte niciun miros.

"Dinu, mi-au facut o poza cu o dracie de-aia de-a lor. Spune-i si Seneșalului. Ma ascund o vreme.
Se adapostesc in Racadau, pe Maciesului 5, la apartamentul 12. Am pus o cioara sa-i urmareasca.
-G."

Alice ia biletul in mana, se concentreaza asupra lui si, pentru o secunda, clubul devine foarte linistit. Dintr-o data, este in alta parte, poarta pantaloni de trening si un tricou negru, intr-un apartament, in timp ce pune cardul de memorie al camerei din drona de pe genunchi in laptop. Treptat, descarca cateva poze si cateva filmulete si, pentru o fractiune de secunda, pe ecranul calculatorului il vede pe Gheorghe asa cum il stie: inalt, barbos, cu parul lung, dupa care isi revine si este inapoi in restaurant.

Fata se uita confuza in jur, i se pare ciudat ca a vazut din perspectiva vanatorului: "Sigur mesajul este de la Gheorghe? Nu a fost interceptat?"

"Nu, din cate stiu eu."

Auzind-o pe Alice, Iustina devine si ea suspicioasa si o studiaza cu atentie pe Evelin, dar nu vede niciun semn pe fața ei care sa-i sugereze ca i-ar minti.

Titus este si el nedumerit: "Cum o fi aflat Gheorghe adresa lor exacta, chiar si numarul apartamentului? Daca este o capcana si chiar ei au trimis biletul asta sa ne atraga acolo?"

"Mm... a zis ca a trimis o cioara sa-i urmareasca, imi inchipui ca..."

"Ce cioara intra in bloc, si afla pana si numarul apartamentului?"

"Ciorile-s destul de destepte" ii raspunde Alice, in timp ce Evelin gesticuleaza catre ea: "Asa s-ar parea. Plus, nu trebuie sa stie cioara numarul apartamentului, poate sa-i transmita unde s-a dus, totusi Gheorghe poate sa deduca si singur numarul unui apartament."

"Cum arata oamenii astia, stim?" intreaba Iustina din nou.

"Ma tem ca nu."

"Adica daca nu-i apartamentul 12, ne dam singuri de gol..."

"Banuiesc ca am putea sa folosim o iluzie" se gandeste Bogdan.

Alice se entuziasmeaza: "Am putea si noi folosi o drona!"

"Am putea sa confirmam cu Gheorghe, sa ne asiguram ca nu e capcana intinsa de agenti?" revine Titus.

"Daca crezi ca ai cum sa-l gasesti, desigur."

"Poate n-ar fi rau sa incercam" se gandeste si Iustina.

Bogdan are alta idee: "Putem linistiti sa-i tragem de limba chiar pe ei, putem sa aparem la ei la usa in diverse stari, aratand disperati, speriati: Hei, frate, am informatii... Avem cum sa-i tragem de limba."

Alex se uita la Evelin: "Din cate stii tu, vanatorii astia au vreo posibilitate specifica de a ne distinge pe noi, confratii, de muritori?"

Raspunsul ei, insa, nu este unul care sa-i linisteasca: "Da. Atentie: au gasit ceva, nu stiu exact prin ce metode, dar se pare ca pot sa ne identifice destul de usor."

"Chiar si daca ne activam aparenta umana?" intreaba Titus, nevenindu-i sa creada.

"Un pic mai greu, dar da."

"E un soi de scanner medical sau...?"

"Ceva de genul asta, nu stiu despre ce e vorba. Trebuie sa recunosc ca tehnologia contemporana nu este punctul meu forte."

"Bine, are Caterpillar telefon cu Flir, aparut acum cateva luni" ii intrerupe Iustina, "dar ala iti arata temperatura corporala, nu aura, Daca ai sangele cald si ajungi la temperatura potrivita, trebuie sa fie altceva ce folosesc ei..."

"Hei, propun sa nu va stresati" spune Bogdan, completat de Alice: "Si sa nu ne avantam!"

"Daca locuiesc la apartamentul 12" continua el, "avem o adresa. La adresa respectiva este fara indoiala un numar de telefon, la care poate suna cineva care le cunoaste lupta si dificultatile prin care trec si are informatii despre creaturile astea... Haideti, nu e atat de dificil. Intrebarea este, domnisoara Evelin, ce facem cu ei? Ce ne recomandati? Avem foarte multe mijloace de a-i reduce la tacere" si spune acest lucru cu un calm foarte rece, ca si cand intr-adevar nu inseamna nimic pentru el.

"Pai... traditional, i-am fi omorat, dar, daca puteti sa va ganditi voi la o metoda de a le da informatii false, care sa ii incurce sau sa-i discrediteze in ochii superiorilor lor, ar fi foarte bine. Poate ar fi mai bine daca ati putea sa faceti asta. Dar, daca nu puteti, ceea ce ar fi intrucatva de inteles... daca nu puteti, asta este, or sa dispara si gata."

"Ce fac vanatorii daca unul dintre ai lor devine servitor al unui confrate?" intreaba Alex.

"O intrebare buna. Asta este fix motivul pentru care am evitat sa ii convertim. Ma tem, si Alteta-sa, Principele este de acord cu mine, ca, cu cat ii expunem la mai multe chestii pe care le pot analiza despre noi, cu atat in timp vor afla mai multe, ceea ce nu ne dorim. Asa ca nu pot sa-ti raspund la intrebarea asta, fiindca nu s-a intamplat niciodata, cel putin nu in partea asta de lume."

"Si nici nu ar fi o idee buna, am inteles."

"Si nici nu ar fi o idee buna."

"Si-ar da seama imediat ca astia nu se imbolnavesc, nu imbatranesc si, mai mult decat atat, probabil la o analiza a sangelui s-ar putea sa gaseasca ceva neobisnuit" spune Iustina.

"Da, este posibil."

"Si, daca sunt sustinuti si de guvern, cu atat mai mult au acces la laboratoare medicale..."

"Da, era doar o idee..." se apara Alex.

"Da, da! Dar e mai bine sa ne gandim inainte, nu dupa."

"Ce fel de informatii false le-am putea da ca sa-i inducem in eroare?" schimba Titus subiectul discutiei, incantat de ideea ca nu trebuie sa-i omoare.

"Nu stiu. Spune-le ca e un cuib de vampiri intr-un club BDSM sau ceva. Cu cat mai penibil, cu atat mai bine. In principiu, ceea ce vrei sa obtii este sa ii faci sa intervina in forta intr-un loc unde va trebui sa-si justifice prezenta si astfel sa se expuna ei mai mult decat noi. Dar asta inseamna sa incercati sa va expuneti voi cat mai putin, preferabil folosind muritori, nici macar servitori."

"Sunt cluburi BDSM in Brasov?" intreaba Iustina, in chicotele lui Alice care nu se poate abtine: "Acuma te-ai hotarat sa afli?!"

"Sincera sa fiu, nu stiu" raspunde Evelin. "Ma tem ca n-as sti sa-ti spun. Suntem deja in destule lanturi, nu?"

"In ce sens?" intreaba Titus, Iustina vorbind cam in acelasi timp cu el: "Am mai auzit pe cineva vorbind de lanturi."

"O sa auziti multi oameni vorbind despre lanturi. E o metafora frecventa pentru cei aflati in conditia noastra, nu?"

"De ce?" insista Titus.

"Pentru ca intotdeauna raspunzi in fața cuiva si..."

"Vicisitudini..." o intrerupe Alice.

"Hm... Mda, intr-adevar, vicisitudini e un termen interesant" raspunde Evelin.

"Acopera multe."

"Mai multe decat crezi, dar hai sa nu intram in subiectul asta inca."

"Si, in afara ca raspunzi cuiva, despre ce alte lanturi este vorba?" revine Titus la intrebarea lui.

"Pai, imi inchipui ca tot felul de legaturi de sange, dar va trebui s-o intrebi pe Theresia Schmitz despre asta" zambeste ea. "Si, pana la urma, lanturi politice, care provin din situatia in care ne aflam, nu?"

"... Si prietenii dumneavoastra de mai devreme" strecoara Alice alta idee.

"Da, uite si ei, probabil ca si noi la randul nostru cream oameni din care sa ne hranim. Orasele sunt cusca noastra de aur, pentru ca in afara lor fiarele lumii ne pandesc. Asa ca, da, existenta noastra este frecvent una a lipsirii de putere si a legaturilor."

"Dar, in pozitia in care va aflati, nu stiu, as zice ca lipsa de putere nu este tocmai o grija."

Evelin rade: "Lipsa de putere este intotdeauna o grija, draga mea, dar ma bucur ca esti suficient de tanara incat sa poti crede ca si eu sunt la fel de lipsita de griji ca si tine."

"N-am zis lipsita de griji, doar lipsita de grija asta."

"Da, e direct proportional cu varsta, ma tem." Evelin se intoarce catre Titus: "Esti sigur ca nu vrei sa te hranesti, tinere, acum ca, de bine, de rau, ai fost atras in situatia asta in care imi datorezi o favoare?"

"Da, e in regula..."

"Bine... Bine, dragilor. Acestea fiind spuse, am cateva persoane cu care ar trebui sa schimb cateva vorbe. Separeul e al vostru si, daca aveti nevoie de ceva, anuntati-ne."

"Domnisoara..." o opreste Titus. "Toata situatia aceasta cu vanatorii va fi o favoare catre...?"

"Catre mine si catre Gheorghe. Si, prin extensie... Nu, cred ca doar catre mine. Dar, daca aveti nevoie de ceva, o sa consider ca suntem chit."

"Va rog sa-mi scuzati impertinenta, inca nu sunt complet familiarizat cu acest sistem, dar, daca noi am rezolva aceasta problema, ar fi ca si cum nu v-am mai datora o favoare pentru seara aceasta, nu?"

"Exact."

"Separeul ne apartine, in sensul ca trebuie sa va asteptam aici?" intreaba Iustina.

"A, nu. Puteti sa faceti ce vreti. Daca vreti sa plecati, e in regula, daca vreti sa mai ramaneti, sa va petreceti timpul aici, e la fel de bine. Telecabina este sus, asa ca restul serii va apartine, din punctul meu de vedere."

Alex este primul care raspunde: "Multumim!"

"Cu drag!" spune Evelin, ridicandu-se de la masa si indreptandu-se catre alte sali din restaurant.

Iustina sta putin pe ganduri: "Eu va trebui sa plec in curand, i-am promis doamnei Schmitz ca trec pe la dansa in seara aceasta."

"Poate mai afli si de la ea ceva informatii despre aceasta noua situatie" ii propune Alex.

Alice este putin distrasa. Inca se gandeste la ce i-au spus si vocile, si Evelin, despre ascunsul in vazul tuturor si nu e sigura daca se refereau la legaturile dintre ea si persoanele respective sau daca ascunde ea altceva. Pe langa toate acestea, discutia din seara aceasta a facut-o sa isi doreasca o drona si ar vrea sa il roage pe Bogdan sa faca rost de una.

"Nu prea pot sa fac rost de o drona, doar daca domnul Balan are vreuna pe care poate sa ne-o dea. Nu stiu cat ar dura sa o gasim noi prin magazine, iar chestia asta pare sa fie destul de urgenta, mai bine sa apelam la Balan." ii raspunde Bogdan.

"Nu-i ceva pentru care sa asteptam cateva zile... Doar intrebam... Dar ar fi fain sa avem si noi una, poate mai incolo" chicoteste Alice.

Nici Bogdan nu este prea vesel. Si-a inchipuit intotdeauna ca, odata recapatat chipul lui de om, o sa-si aduca aminte cum era inainte. Si, pentru o fractiune de secunda, chiar asa a si fost: a intrat la petrecere, cu Alice de mana si s-a simtit ca un adolescent indragostit.

Cand Senesalul i-a oferit sa se hraneasca, in acelasi conditii in care i s-a mai oferit pana acum, apoi cand a dominat-o vizibil pe fata, toate acestea nu au facut decat sa-i confirme ca nu poate sa se regaseasca, sa se recapete. Cauta ceva ce nu va gasi si este prins intr-o capcana: cand este monstru, ravneste sa fie om, dar cand este om nu poate sa nu fie si monstru.

Dar inainte ca el sa plece, Alice il ia de-o parte, tinandu-i o mana in mainile ei: "Nu vreau sa intelegi gresit situatia, eu ma bucur ca ai invatat o abilitate noua. Cel putin atunci cand te-am vazut prima data transformat, pareai sa fii incantat de asta si m-am bucurat pentru tine. Dar sa nu crezi ca-s atrasa de masca!"

"Stiu, stiu... Oricum imi pare bine ca ai zis-o. Dar, de cand s-a intamplat... de cand am... disparut, am tot crezut ca, daca reusesc sa-mi pun masca, o sa reusesc sa fiu cumva mai fericit, mai eu, mai viu, mai normal. Dar imi dau seama ca nu se schimba absolut nimic. Nu pot sa sterg ce mi s-a intamplat."

"Inteleg si ma bucur ca ai abilitatea sa incerci asta, chiar daca nu permanent, dar sa stii ca nu-i nevoie. E o putere folositoare, dar sper sa-ti gasesti un echilibru in afara ei."

Bogdan zambeste si o priveste in ochi: "Si eu... tocmai pentru ca nu sunt chiar singur pe lumea asta. Chiar as vrea foarte mult sa fiu calm, sa stiu cum sa reactionez, sa nu ma las coplesit, sa nu fiu furios tot timpul, sa nu simt nevoia sa-mi reamintesc un ranjet stramb undeva in spatele mintii mele, ca sunt acelasi individ care acum cateva nopti i-a spart craniul unui vampir cu un nenorocit de briceag si am dat cu pumnii in el pana cand i-am aplatizat fața... Am facut chestiile alea, sunt exact acelasi om care acum o luna lucra la librarie, isi vedea de viata lui, avea o familie, avea un iepuras mic si blanos care il astepta acasa, o mama, un tata, o sora mai mare..."

Alice il strange in brate, nici nu-i mai pasa daca ii vede cineva sau nu.

"Incerc sa-mi dau seama cand n-o sa mai doara" continua Bogdan, cu glasul inecat de lacrimi. "Si nu pot nici macar sa estimez... nici nu indraznesc sa mai sper ca n-o sa ma mai doara. Singura lumina, oricum ar fi ea, in toata chestia asta, e... Alice. Esti tu..."

"... care acum te strange in brate... Am sa fiu aici si cand te intorci. Ai grija de tine."

"Iti multumesc... Nu stiu cum reusesti, dar tot timpul ma linistesc cand ma strangi in brate... OK, hai sa vad ce se intampla cu drona aia!"

Pentru o secunda, toata supararea lui Bogdan dispare si poate ca... Umanitatea nu e atat de departe.


Înapoi: Acquired Tastes
Urmează: Love Letters from a Faithful Fan

8-iun-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro