Brasov by Night



Acquired Tastes


5 noiembrie 2016, ora 1:25


Bogdan si Alice intra si ei in restaurant. Desi atenta, Alice nu observa ca s-ar uita cineva cu prea mult interes catre ei, in afara de cateva persoane care doar remarca trecerea lor prin incapere catre separeu.

Evelin este ca la ea acasa, ca si cand chiar ar fi stapana locului. Asezata la o masuta rotunda din separeu, le face semn sa intre, in timp ce isi aprinde o tigara. In jurul mesei sunt vreo 10 scaune, suficiente cat sa incapa toata lumea. Iustina se asaza langa ea, in timp ce Alex alege un scaun putin mai indepartat, dar in asa fel incat sa o poata privi nestingherit.

Titus se intoarce catre Evelin: "Invitatii stiu ce suntem noi?"

"Nu, nu toti, dar cei cu care o sa ne petrecem timpul in separeu" ii raspunde ea, zambind usor, "ei stiu despre ce e vorba. Vor fi instiintati."

"Sunt servitori?"

"Nu, nu. Sunt cativa prieteni de-ai mei."

"Inteleg... Multumesc." Titus este bucuros sa aiba confirmarea ca poate spune unei persoane, daca este suficient de incredere. Incercand sa isi aduca aminte cum era formulata exact prima Traditie, i se pare ca este una dintre cele mai putin respectate, de fapt.

Cu gandul ca si Balan fumeaza, Alex o priveste pe Evelin: "Stii, cand eram muritor nu practicam, dar acum cred ca s-ar putea sa fie placut... Ai putea sa imi dai si mie o tigara?"

Evelin ridica o spranceana: "Da, intr-adevar, tu pari sa fii cel mai amuzant... Da, sigur" si, punand pe masa pachetul, il impinge catre el pe suprafata neteda a mesei. Cateva secunde mai tarziu, ii impinge si bricheta si il priveste cu deosebit interes, sa vada ce anume are de gand sa faca.

Cu o mica tresarire, Alex se gandeste ca, pana la urma, asta este o metoda buna de a-si infrange teama de foc. Pune tigara intre buze, aprinde bricheta la oarece distanta, o apropie incet de tigara si face un efort sa inhaleze, sa aprinda tigara. Simte aerul care intra in plamani, dar doar atat, nu si arsura pe care ar fi simtit-o in mod normal, si poate doar putin din caldura pe care si-ar fi dorit-o.

Este ceva acolo, dar isi da seama ca, pentru majoritatea vampirilor, este mai curand o problema de obisnuita decat de orice altceva. Oricum, ii zambeste inapoi: "Multumesc pentru experienta!"

"Cu drag" ii raspunde Evelin, ridicand si cealalta spranceana. "Probabil ar fi fost nepoliticos din partea mea sa presupun ca niste eroi ca voi n-ar fi in stare sa isi aprinda o tigara dupa marea voastra victorie impotriva Sabbatului, nu?"

Iustina chicoteste langa ea, facand-o sa se intoarca si sa o priveasca: "Da, draga mea?"

"N-as zice ca suntem asa mari eroi..."

"Eh, pana una-alta, v-ati descurcat bine, ceea ce este mult mai mult decat am putea spune despre multi-multi alti confrati din orasul nostru. Asa ca probabil Alteta-Sa Principele a dat dovada de intelepciune cand a hotarat sa suspende aplicarea Traditiilor in ceea ce va priveste."

"Spre norocul nostru..."

"Din curiozitate, stiti cumva ce s-a intamplat, mai exact, cu acele persoane?" intreaba Bogdan.

"Care persoane, dragule?"

"Cei din Sabbat, despre care vorbeati..."

"Pai, imi inchipui ca au fost executati, cum e si firesc, de altfel. De ce?"

"Eram doar curios... Am incercat sa ma abtin din rasputeri din a-i distruge in timpul luptei care a avut loc."

"Hm..." Evelin se uita la el, ca si cand l-ar strapunge cu privirea. "Intr-adevar, pentru cineva ambitios ca tine, dai dovada de energia necesara pentru a avansa in randul organizatiei noastre. Dar o sa vedem cum evolueaza lucrurile, nu?"

"Sigur, sigur ca da."

Intre timp, cateva persoane - trei femei si trei barbati, intra in separeu, cu totii foarte ingrijiti, foarte calmi, si inchid usa dupa ei. Din buzunarul interior de pe partea stanga a sacoului, unul dintre barbati scoate o punguta pe care o pune pe masa in fața lui Evelin: "Am adus materialul, domnisoara. Cand sunteti gata" si face un pas in spate.

Evelin se intoarce catre cei cinci si le spune: "Aperitive" gesticuland nu catre punga de pe masa, ci catre muritorii care tocmai au intrat in incapere.

"Eh, n-a fost asa rau prima data" spune Iustina incet, urmata de Bogdan: "De ce nu? O sa incerc si eu."

Alex ridica si el o spranceana: "Asta este seara experientelor noi. Sigur!" Apoi zambeste catre una din muritoare: "Vrei sa incerci?"

Fata se uita la el: "Mda, sigur. Nu e prima data, dar da, cred ca am putea sa rezolvam ceva" spune ea, jucandu-se cu o suvita de par si apropiindu-se incet. "E OK, o sa ma ocup eu de asta" si ii face cu ochiul, sugerandu-i ca este posibil sa se fi ocupat deja, o buna ocazie pentru Alex sa afle cum o cheama: Gina.

"Alice, ce zici?" intreaba Bogdan.

"Eu as prefera simplu" ii spune fata. "Nu indraznesc sa incerc ceva mai condimentat." Vocile incep sa-i susure si ele in urechi: "Sunt atatea lucruri pe care nu le vezi"... "Si sunt atatia copii care sunt orfani alaturi de parintii lor"... In tot timpul acesta, Sorana este si ea prezenta: "Alice, toata treaba asta mi se pare foarte-foarte asemanatoare si as prefera sa nu se intample nimic groaznic... Te rog... Te rog, ai grija!"

Alice nu vrea sa riste cu droguri, nu de față cu fiica Principelui si nu dupa ce experienta a avut cand a incercat sa mediteze. Bogdan ii sopteste, gesticuland inspre propria-i față: "Yes, you do have a point: I’d hate to lose face!"

Lui Titus nu-i place ideea de droguri, nici ca e folosita asa dependenta oamenilor. In gandul lui, rasufla usurat cand aude ca nici Alice nu este tentata. Lui nici macar nu ii este foame si incearca sa nu atraga atentia asupra lui, multumindu-se sa observe ce se intampla in jur.

Dar nu scapa atentiei lui Evelin: "Hm, tu esti dragut, ai putea fi mai vorbaret. Pacat."

"Multumesc. Intr-adevar, foarte multa vorbarie se petrece in capul meu" raspunde el politicos, facand-o pe Alice sa chicoteasca.

"Mhm... Am inteles."

Cateva secunde mai tarziu, telefonul lui Titus incepe sa sune si recunoaste numarul Valeriei. O priveste pe Evelin, apoi pe ceilalti: "Va rog sa ma scuzati cateva clipe" si iese repede din separeu, inainte de a raspunde. Se intoarce pana la scari, unde muzica se aude mult mai putin si poate avea o conversatie inteligibila la telefon.

Ajuns acolo, ii raspunde Valeriei, putin ingrijorat ca este cam tarziu: "Alo?"

"Buna! Ce faci, Titus?"

"Salut, Valeria... Bine... sunt un pic iesit... am avut niste treaba la un prieten la atelier in seara asta si... acum a trebuit sa mai rezolv inca ceva... Tu ce faci?"

"Eu sunt bine... Uite, nu puteam sa dorm si ma gandeam ca poate ne vedem maine, poimaine?"

"Ar fi foarte frumos, mi-ar placea... Esti bine? E totul in regula?"

"Da, da. Sunt bine, doar ma gandeam ce faci, atata tot."

"Au fost niste seri cam ocupate, cu munca si chestii de natura sociala, care nu-mi sunt cele mai placute, dupa cum ti-am mai povestit, dar trebuie sa le faca si pe astea cineva..."

"Mhm... Bine... Bine, Titus, am inteles... Hai sa ne vedem serile astea, vrei?"

"Da, da, sigur. Cand ti-ar fi tie mai comod?"

"Nu stiu... Candva, maine seara sau poate si mai devreme, daca vrei..."

"Pe la ce ora?"

"Nu stiu, pe la 5-6?"

"Da, as putea sa ne vedem... nu vreau sa zic prea devreme, sa ma pot tine de cuvant, dar cred ca pe la 8 ar fi fezabil... E in regula si cu tine?"

"... Da, presupun ca da... Bine atunci, ne vedem maine."

"Unde vrei sa ne vedem?"

"Nu stiu. Unde ai vrea tu."

"Vrei sa ne plimbam? Vrei sa vin sa te iau de la tine de acasa si stabilim atunci?"

"Da, mi-ar placea asta. Si poate mergem pe undeva sa ne plimbam si vedem ce se intampla."

"OK, o sa fiu la ora 8 la tine acasa si stabilim atunci."

"Bine, bine. Atunci ne auzim maine, nu?"

"Sigur ca da. Sa ai grija de tine."

"Bine, Titus, pa."

"Te pup, pa!"

In separeu, Iustina se apleaca catre Evelin si o intreaba in soapta: "Aveti vreo preferinta?"

"Eu, draga mea? A, nu, nu. Chiar nu. Merge orice pentru mine. Sincera sa fiu, sunt mai interesata de voi, de timpul pe care l-am petrecut pana acum si pe care cred ca o sa-l mai petrecem impreuna."

"Ati vrea sa vedeti ceva in seara aceasta, in mod particular?"

"In mod particular, nu. Mi-ar placea sa fiu... surprinsa, ca sa zic asa."

Iustina ii priveste putin pe cei prezenti. Doi dintre tipi si fata care este aproape in bratele lui Alex par sa aiba pupilele dilatate si atitudinea specifica cuiva care a luat MDMA. Cu gandul la Alice si la teama ei de hranire, merge la cei doi tipi si ii intreaba daca ar vrea sa incerce ceva in trei in seara aceasta.

Cei doi se uita unul la celalalt, apoi la ea, inainte de a-i raspunde: "Da, cum sa nu?" Nu stau la foarte multe povesti, o iau aproape pe sus, o asaza pe un scaun, unul se asaza in genunchi langa scaun, cu capul pe genunchii ei, iar celalalt, pe partea cealalta a scaunului, ii tine mana in mainile lui si se uita la ea, asteptand.

"Aveti vreo preferinta, care sa fie primul?" ii intreaba ea.

"... Nu... Nu... Oricare..."

"Atunci... as vrea sa incerc ceva ce inca nu am incercat..." si il priveste in ochi pe cel care este in picioare langa ea, cu mana ei in mainile lui: "Imi cer scuze daca o sa te ranesc... dar as vrea sa incerc din incheietura mainii tale..." in timp ce Alice o urmareste fascinata.

"... Dar numai daca vrei si tu" continua Iustina, in timp ce il mangaie usor pe gat pe celalalt, care se apropie si mai mult de ea.

"Da, da, cum sa nu" raspunde barbatul si imediat ii intinde incheietura. Iustina o aduce incet mai aproape si musca atunci cand ii simte pulsul, fara a fi agresiva insa. Se hraneste fara lacomie pana cand, ametit, tipul isi trage un scaun si se asaza aproape pe umarul ei, complet coplesit de senzatia incredibila oferita de Sarut.

Fata isi intoarce incet privirea catre celalalt barbat, intrebandu-l si pe el daca are vreo preferinta. De jos, privirea lui se intalneste cu a ei, in timp ce ii raspunde: "Nu... chiar nu..."

Iustina ii ridica usor barbia, semn ca el sa se ridice putin si la care el raspunde imediat. Il saruta incet pe gat si il musca, la fel ca si pe primul, fara sa se grabeasca, fara sa fie agresiva, ca la sfarsit sa ii linga rana, aproape ca mangaierea de mai devreme. Molesit, barbatul ramane in genunchi langa ea, in timp ce fata continua sa il mangaie agale.

Evelin se uita la ea: "Mm... Stiam eu ca este o nuanta de control in ceea ce faci... Da, am intuit bine: te-ai fi potrivit foarte, foarte bine alaturi de noi." Cand Iustina ii multumeste pentru ocazie, Evelin da din cap, parand placut impresionata de ceea ce vede.

Cat timp Iustina isi face de cap, Alex o tine pe Gina pe genunchi si priveste fascinat scena din fața lui. Apoi ii sopteste fetei: "Tie cum ti se pare? Adica... simtim cu totii extazul, dar cum ti se pare sa vezi asa, la altii, langa tine, acelasi lucru? Iti da vreun fior de anticipare sau dimpotriva...?"

"Hm... Mdaa..." spune ea, in timp ce Alex ii simte mana stanga cum ii intra pe sub geaca, intre geaca si tricou - gesturile cuiva intoxicat cu MDMA care cauta sa atinga foarte mult, senzatie amplificata, specifica drogului respectiv. "Da, da... dar as prefera ceva mai... imediat, mai... aproape..."

"Am inteles..." si, cand ii simte atingerea, isi plimba si el mainile pe spatele ei. Pentru o fractiune de secunda, se intreaba daca nu ar fi fost mai interesant pentru ea ca el sa fi ramas rece. Isi strecoara mainile pe sub hainele ei si ii mangaie pielea, inaintand incet, urmarindu-i reactiile.

Cum fata nu da semne ca l-ar impiedica in vreun fel, o saruta usor, intai pe obraz, apoi pe buze, daca tot este atat de receptiva si de dornica de atingere. In cele din urma, cand inchide ochii, in semn de abandon, o musca de gat. Fata nu se impotriveste in niciun fel, se lasa complet prada extazului Sarutului, dar si extazului chimic indus de drog.

La fel ca si pana acum, la fel ca si la Iustina, si la Alex senzatia este placuta - este, la fel ca intotdeauna, ceea ce lipseste.

Intorcandu-se si el in separeu, Titus o vede pe Iustina pe un scaun, cu doi barbati mai mult sau mai putin la picioarele ei, la propriu, in timp ce Alex tocmai tine la piept o femeie aproape lesinata, asteptand-o sa isi revina.

Alice incearca sa fie precauta. Nu vrea sa riste vreun episod dubios de față cu Evelin si, in ciuda faptului ca ar fi vrut sa incerce cu o tipa, in seara aceasta alege sa se hraneasca din tipul care inca nu a apucat sa ia droguri. Acesta se apropie de ea, asezandu-se intr-un genunchi langa scaunul ei si o priveste.

Evelin zambeste, relativ incantata. Se uita la el, se uita la fata si o intreaba: "Cum te simti in situatia asta?"

"In ce sens?" intreaba, la radul ei, Alice.

"Este ceva ce vezi in mod deosebit? Clanul tau poate sa vada lucruri sau, cel putin, sa distinga uneori lucruri mai dificil de observat."

Alice nu raspunde, dar ii trece prin gand ca seara aceasta chiar este un interviu. Se uita atenta la Evelin, care imediat isi intoarce putin capul intr-o parte si deschide gura ca sa ii spuna ceva. In aceasi moment in care ea deschide gura, vocile din cap, sincronizate cu ea, ii spun toate acelasi lucru.

Evelin incepe sa spuna "Ar fi foarte interesant sa-ti ascult parerea, fiindca este cel mai eficient..." si in acest moment Alice aude si vocile, ca intr-un cor: "... sa ascunzi un lucru in vazul tuturor!"

O multime de ganduri navalesc in mintea lui Alice: faptul ca si vocile i-au atras atentia inseamna ca este ceva deosebit in legatura cu tipul, ca Evelin vrea ca ea sa-l studieze pe tip, dar si cu Evelin trebuie sa fie ceva. Din nefericire, nu reuseste sa distinga daca in incapere sau in jurul ei mai este cineva conectat la retea.

Dar, pe masura ce se uita la barbatul de langa ea, ochii lui se intorc foarte incet catre stanga, catre Evelin, pana aproape nu i se mai vede decat sclerotica, in timp ce el continua sa stea cu fața catre Alice. Ceea ce mai observa este ca, de la incheietura mainii lui drepte la degetul mic de la mana stanga a lui Evelin, este un lant foarte finut si, de fiecare za a acestui lant, este prinsa cate o pastila.

Nu se poate gandi decat ca ori il tine sub control cu dependenta de droguri, ori s-ar putea ca el sa fie acum sub influenta unui drog pe care ea sa nu-l stie, de vreme ce li s-a spus doar de Ecstasy, desi s-ar putea la fel de bine ca niciuna din variante sa nu fie adevarata.

O priveste din nou pe Evelin si vede ca toti sunt sunt cumva legati in acelasi mod de ea si ca lantisorul, care pare sa poata fi rupt cu o simpla miscare a mainii, este destul de patat de sange.

Ii este totusi teama sa se infrupte. Ia mana barbatului in mana ei si trece usor cu degetele, incercand sa simta fizic acea conexiune, in asa fel incat sa para ca ii aduce incheietura la buze. Cand atinge incheietura si o apropie, vedenia se risipeste, iar ceea ce vede acum este doar incheietura barbatului intors cu fața catre ea si asteptand.

Se apropie de incheietura lui, musca, dar nu ia decat cativa stropi. Senzatia este placuta, la fel ca intotdeauna - este exact ceea ce ii lipseste si hotaraste totusi sa se hraneasca, nu vrea sa fie nepoliticoasa. La sfarsit, ii linge rana, sarutandu-i incheietura si il lasa sa mai stea langa ea, tinandu-l pe dupa umeri. Barbatul ramane langa ea, parand sa se simta foarte bine.

De-acum, Alex si Iustina incep sa se simta plini de viata, de energie, o senzatie pe care Iustina o cunoaste deja. Lucrurile sunt frumoase, viata e un loc mișto, obiectele pe care le ating devin tot mai placute si senzatiile fizice tot mai intense, intr-un mod placut. Senzatia este foarte, foarte placuta si, aproape fara sa isi dea seama, fata isi infige usor unghiile in ceafa barbatului care inca sta cu capul pe genunchii ei.

La vederea lor, Titus se simte putin nelalocul lui. Nu ar vrea sa se hraneasca din oamenii acestia, nestiind ce au consumat inainte si nici nu ii trebuie, asa ca merge si se asaza langa Bogdan, placut surprins de noua lui infatisare. Intai o priveste pe Evelin: "Va multumesc pentru intelegere. A fost nevoie sa ies cateva clipe" apoi se intoarce catre Bogdan: "Esti simpatic, frate. Dar mie imi placea de tine si cum erai inainte."

"Ah, da-mi numai o clipa, abia acum incepem sa ne distram" ii spune Bogdan, in timp ce se ridica de pe scaunul pe care il impinge scrasnind pe podea si se uita la Seneșal: "Domnisoara Evelin, din cate vad, au ramas aici doua fete, care ne sunt la dispozitie. De care dintre ele nu mai aveti nevoie?"

Apoi se intoarce si se uita amenintator in ochii celor doua fete, in timp ce Alice este ingrozita. Singurul care pare neafectat de atitudinea lui Bogdan este Alex. Inca sub influenta drogului, este foarte optimist, stie ca Bogdan este prieten cu Balan si nu o sa-i faca probleme, asa ca se relaxeaza si asteapta sa vada ce se mai intampla.

Titus nu reuseste sa isi dea seama daca Bogdan glumeste sau chiar vorbeste serios. Isi muta privirea la Alice, ca poate este si ea cu ochii pe Bogdan si ar vrea sa o lase pe ea sa rezolve o eventuala problema.

Intr-adevar, Alice este singura care isi da seama cam ce intentii are Bogdan, chiar daca nu ii este foarte clar: inclina sa creada ca glumeste, dar totodata vrea si sa o testeze pe Evelin: ce reactii are, cat de mult ii pasa de fetele acelea, daca isi da seama ca glumeste, daca o sa-i faca pe plac sau o sa se enerveze? Dar, mai ales, ar vrea sa vada ce reactii au fetele, stiind ca s-ar putea sa le omoare - daca nu prin hranit, atunci din cauza vreunei boli.

Alice are incredere in el, dar afiseaza in continuare o expresie socata si panicata. Il prinde mai strans pe tipul care sta la picioarele ei, aparent ca reactie la șoc, dar de fapt ca sa nu poata interveni, sa nu ii vina vreo idee sa sara la Bogdan. "Si Oscarul pentru cea mai speriata femeie din univers merge la..." ... "Alice Cremene, Alice Cremene, Alice Cremene..."

Evelin ridica o spranceana: "As prefera sa nu imi dai de lucru mai mult decat ar fi necesar, desi probabil ca nu o s-o faci. Dar ar fi pacat de toate lucrurile pe care ti le doresti, nu?" Fetele, observand reactia ei, sunt dintr-o data mult, mult mai relaxate.

"Prea bine, sigur ca da" raspunde Bogdan, oarecum dezamagit. "Putem face si asta."

"Bun."

Bogdan se apropie de cele doua fete, calcand apasat, sa se auda fiecare pas. Ochii ii fug de la una la alta: "Spuneti-mi, va rog, ce vedeti cand va uitati la mine?"

Ele se uita una la cealalta, apoi la ei: "Un tip... Un tip normal... De ce?"

"Bine... Atunci o sa va rog sa-mi oferiti un voluntar... Care dintre voi?"

"Aa... pentru?"

"Pentru ceea ce i-ati vazut si pe companionii mei facand. O sa fie o experienta placuta, va garantez. Va promit. Si niciuna dintre voi nu o sa fie ranita in niciun fel. Pentru ca, daca sunteti aici in seara asta, sunteti deja moarte."

Amandoua sunt vizibil speriate, facand chiar un pas in spate, cat de mult pot in spatiul restrans al separeului si se uita la Evelin: "Domnisoara, nu ne-ati zis ca or sa fie faze de genul... Noua nu ne plac chestiile astea!"

Evelin se uita la ele, ochii ii trec de la ele la Bogdan si inapoi la ele, chiar ridicandu-se de unde sta, luand-o usor de barbie pe cea mai apropiata de ea: "Draga mea, este in regula. Ai incredere in mine, nu?"

"Da... da, domnisoara" spune fata speriata.

"Ei bine, daca ai incredere in mine, vei sti ca nu o sa patesti nimic fiindca, daca acest prieten de-al meu o sa-ti faca ceva, o sa ma asigur ca vei fi bine razbunata... Acum, stai pe loc!"

Simt cu totii o usoara vibratie in tonalitatea si timbrul vocii lui Evelin cand spune ultimele cuvinte, in timp ce fata ramane nemiscata, ca si cum sforile marionetei care este ea au fost dintr-o data controlate de altcineva, spre nemultumirea lui Titus. Pe Alice, insa, nu o surprinde aceasta atitudine.

Evelin se intoarce catre Bogdan: "Poftim, fa ce ai de facut si termina cu balciul, bine?"

"Sigur ca da" raspunde el calm.

Titus simte ca toata situatia incepe sa il enerveze si ca nu este deloc ceea ce ar fi firesc sa se intample, dar nu e un stimul chiar atat de puternic incat sa se simta foarte in pericol de a-si pierde controlul. Cu toate astea, simte Bestia dezmortindu-se incet-incet in piept. Reuseste sa traga aer in piept si sa se calmeze incet.

Bogdan se apropie incet de fata care il priveste cu ochi mari, speriati, usor tremurand aproape, dar nu se poate misca, oricat de mult incearca, in timp ce cealalta este vizibil ingrozita.

Cand ajunge aproape sprijinindu-si barbia de umarul ei, ii sopteste la ureche: "Probabil ar fi fost mai bine sa te consideri voluntara, nu? Iarta-ma pentru ceea ce urmeaza sa fac." Isi apropie fața de ea, inspirand sa ii simta parfumul, si o musca usor, incet de gat. Nu vrea sa ii faca rau in niciun fel, doar sa se hraneasca. Lucrurile decurg asa cum s-a obisnuit, senzatia este la fel de placuta ca intotdeauna si totul este in regula.

Se intoarce si merge sa se aseze in liniste langa Titus, zambind catre Evelin: "Ati avut dreptate, este surprinzator de distractiva seara asta. Multumesc din suflet, este o placere sa fiu aici!"

In mintea lui Bogdan, insa, este furtuna: este a doua ora cand cineva il hraneste si asta nu este deloc ceva demn de el. Nu are nevoie sa fie hranit de nimeni si, cumva, toata lumea insista sa le dea de mancare, de parca sunt niste copii. Dar lucrurile astea pot sa iasa prost si, fiind pe domeniul lui Evelin, ea este cea care va avea o problema. Da, si Bogdan va fi pedepsit, dar vina cea mai mare va fi a ei, poate ar trebui sa se mai gandeasca odata inainte sa-l hraneasca - asta ar vrea el sa o faca sa isi dea seama.

Evelin se uita la el: "Da... dragut. Inteleg ce ai vrut sa faci, dar... Nu te grabi" spune ea apropiindu-se incet de Bogdan. "Nu te grabi sa ai atitudini pentru care inca nu ai situatia politica necesara. Nu te grabi si poate ca o sa ajungi sa o ai, bine?"

La auzul acestei replici, involuntar Bogdan isi musca buza si priveste in jos, inspre stanga, in semn de vulnerabilitate, dar si de sinceritate: "Da, domnisoara, am inteles." Apoi ii sopteste lui Titus la ureche: "OK... inca mai vrei sa stai langa mine?"

Evelin zambeste: "Hm... Cu toate astea este intr-adevar ceva nou pentru mine... Nu stiu daca sa incadrez ceea ce ai incercat tu sa faci ca si curaj sau pur si simplu ca nesabuinta, dar... Apreciez, tinere, apreciez."

"Tu pari suparat" continua ea, intorcandu-se catre Titus.

Titus zambeste usor catre Bogdan, inainte de a-i raspunde lui Evelin: "Nu, nicidecum. Probabil ca nu e nevoie de un specialist in citit persoane ca sa ne dam toti seama ca mediul acesta nu e un mediu tocmai preferat de mine. Nu neaparat din cauza clanului, pur si simplu e doar o preferinta. Nu-mi doresc sa fiu lipsit de respect, dar cred ca respectul sinceritatii este mai bun decat o prefacatorie."

"Hm... Nu stiu daca toti colegii tai de clan ar fi de acord cu tine, dar imi pare rau daca nu te simti in largul tau."

"Nu trebuie sa va para rau, domnisoara. Este doar un fapt, nimic mai mult."

"Ce zici, vrei sa participi?"

"Nu-mi doresc sa va dezamagesc, insa eu sunt relativ plin..."

"Ah... bine."

Titus vede imediat cum ii dispare atentia pe care i-o acordase, dar nu-l deranjeaza. In afara de faptul ca el nu e de acord cu aceasta lipsire de libertate, inca este constient ca nu stie tot ce se intampla in acesta lume. Si nici nu vrea sa se poarte lipsit de respect față de Evelin. Incearca sa se tina de-o parte, mai ales ca nu ii este prea clara relatia dintre ea si Principe si ar vrea sa isi verifice parerile in mai multe feluri inainte de a actiona.

Evelin se intoarce catre ceilalti: "Bine... V-am intrebat inainte in seara asta cum va simtiti, cum v-ati adaptat la noua voastra existenta in orasul nostru si as vrea sa stiu..."


Înapoi: High Level Status Report
Urmează: The Price of Acquired Tastes

8-iun-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro