Brasov by Night



High Level Status Report


4 noiembrie 2016, ora 23:00


Taxiul ii lasa in fața resedintei Principelui si trec din nou podul, dincolo de servitorii inarmati care patruleaza pe toata mosia Principelui. Li se da apoi drumul in casa mare, somptuoasa, minimalist mobilata.

La fel ca si data trecuta, Principele ii asteapta in incaperea cu un perete de sticla pe partea opusa scarilor si cu cele doua rafturi de carti care flancheaza simetric biroul.

Sorana este tacuta acum, in timp ce vocile lui Alice soptesc: "Sunt pradatori tot mai mari care asteapta in intuneric" ... "O padure de umbre pentru un cadran solar" ... "Cu cat e mai multa lumina, cu atat casa asta se intuneca mai mult" ...

Asa cum s-au obisnuit, Principele Bárány Ádám este imbracat impecabil. De data aceasta nu sta la birou, ci in fața ferestrei, privind in jos, spre oras, fara sa para atent la venirea lor.

Cei cinci asteapta in liniste. Alice se da mai aproape de Bogdan, pe care il simte foarte tensionat. Dupa cateva secunde, Principele se intoarce catre ei: "Ah! Jó estét, dragii mei. Luati loc, va rog. Ne bucuram sa va vedem." Apoi isi trage scaunul si se asaza la birou.

"Buna seara, Alteta."

"Speram ca aceasta seara va gaseste bine si sanatosi. Este fara indoiala o perioada tensionata pentru orasul nostru si Seneșalul nostru, care ni se va alatura in scurt timp, ne-a rugat sa va punem la dispozitia ei pentru aceasta seara. Suntem convinsi ca asta nu va va deranja prea tare, nu?"

"Cu siguranta ca nu. Va fi o onoare sa va servim, Alteta" raspunde Alex.

"Excelent, ne bucuram sa auzim. Credem totusi ca Seneșalul vă va explica mai bine decat noi ce isi doreste, de fapt, de la voi. Pana una-alta, am dori sa stim ce si-a dorit orasul nostru de la voi. Cum v-a tratat pana acum? Cum v-ati acomodat cu orasul?"

"Deocamdata, bine" spune Iustina calma. "Speram ca nu am ofensat pe nimeni sau, daca am facut-o, nu am ofensat prea mult, pentru ca nu asta a fost intentia noastra."

"Intelegem. Cum v-ati petrecut ultimele seri?" si privirea lui trece de la unul la altul, simtindu-l cu totii interesat de ceea ce ar avea de spus, chiar daca nu o spune in mod explicit.

"Orasul a fost bland cu mine, m-a hranit cand mi-a fost foame si va asigur ca nu am lasat nicio urma a trecerii mele, a hranirii. In ultimele seri am incercat sa ma fac de folos clanului meu, imi place sa cred ca am inteles putin mai bine conditia mea si imi pare bine ca ma aflu in bratele calde si protectoare ale Camarillei." Desi o parte din Bogdan este sincera, incearca din rasputeri sa nu vomite cand spune asta.

"Intelegem..."

"Si eu cred ca m-am adaptat si ma simt destul de in largul meu in acest oras, Alteta" continua Alex. "Si va multumesc inca o data ca ne-ati permis sa ne continuam existenta pe domeniul dumneavoastra. Incerc sa imi gasesc un rost aici, in asa fel incat sa nu fiu in niciun fel o povara pentru organizatie."

Desi pare intrucatva neatent, cei cinci sesizeaza aura de comanda pe care o radiaza Principele, prezenta lui care umple camera, chiar daca atentia lui nu este centrata in mod deosebit pe ei. Si isi dau seama ca exista ceva in natura acestei fapturi care ii permite sa comande intr-un mod in care nu s-ar fi asteptat.

Principele se intoarce apoi catre Titus: "Si tu, tinere, cum gasesti functionalitatea Camarillei noastre?"

Titus, dintr-o data in centrul atentiei, este destul de emotionat: "Va multumesc, Alteta. Si eu sunt de aceeasi parere cu colegii mei aici, prieteni as putea chiar sa-i numesc dupa aceste seri petrecute impreuna. Va multumesc pentru ca ati avut rabdare cu noi, chiar daca uneori am avut tendinta sa fim mai neinspirati in ceea ce priveste comportamentul sau intrebarile adresate..."

"Mhm... Intelegem..."

"Iar despre functionalitatea Camarillei, cred ca sunt inca prea tanar ca sa ma pronunt. Si nu as vrea sa emit o judecata nepotrivita."

"Mhm... Prea tanar... Nu ai vrea sa emiti o judecata nepotrivita... Ai spune acelasi lucru si despre alte secte, alte organizatii?"

"Da, cred ca deocamdata sunt de prea putin timp in aceasta noua lume incat sa-mi pot forma cu certitudine o parere. Dar nu pot sa spun ca nu am fost neplacut miscat de modul in care opereaza membrii altor secte" spune el cu voce tare si ii multumeste in gand lui Bogdan ca i-a povestit despre cum Sabbatul distruge familii.

Titus reuseste sa vorbeasca fara sa faca un atac de panica, desi simte tensiunea in muschi, o agitatie, ceva care lipseste - aerul, chiar daca acum nu mai trebuie sa respire. "In concluzie, Alteta, cred ca mai am multe lucruri de vazut pana sa-mi formez o parere pe care sa indraznesc sa v-o impartasesc." Ar vrea sa le spuna ca uneori i se par cam prosti, dar pe de alta parte se gandeste ca sigur nu a vazut tot si poate atitudinea respectiva este intentionata.

Principele se uita la el, ridicand o spranceana: "Hm... O atitudine de o circumspectie care spune multe lucruri despre sansele tale de supravietuire in urmatoarele nopti. Si spune si niste lucruri despre loialitatea ta față de aceasta organizatie. Credem, totusi, ca ar fi bine ca cele doua sa se alinieze mult mai strans, una cu cealalta. Aceasta nu este, bineinteles, o amenintare" si zambeste.

Titus abia se abtine sa nu intrebe ceva. Isi aminteste, totusi, ca au convenit inainte sa nu intrebe despre lucruri lipsite de importanta si se inclina usor inainte de a raspunde: "Va multumesc, Alteta, pentru ocazia de a-mi asculta opinia."

"Bun... Restul? Am dori sa ne mai spuneti despre experientele voastre in orasul nostru."

"Eu cred ca nu am vazut decat praful de pe varful icebergului, pana acum" spune Iustina cu grija. "Sunt convinsa ca lucrurile sunt mult mai complexe de atat, ca in orice societate... Dar, din ce am vazut pana acum, eu am avut noroc ca m-a adoptat Camarilla. Nu mi-ar fi placut sa continui sa exist in Sabbat, si asta nu pentru ca m-a incantat Camarilla cu frumuseti, mancare buna si adapost. Pentru mine, Iustina Riess, modul lor de manifestare este o atrocitate."

"Hm... Intelegem... "

"Sunt convinsa ca sunt bune si rele peste tot, dar asta face parte din realitate, nu exista utopia unui loc idilic. Dar sunt convinsa si ca putem face ca procentul de idilic sa fie mai mare, sa contribuim la asta... Si nu cred ca pot face asta in Sabbat... nu cred ca Sabbatul vrea sa faca acest lucru..."

Principele ii zambeste putin: "Probabil ca nu."

"Scuzati naivitatea" zambeste si fata.

"Bine... Am inteles... O atitudine poate putin mai sanatoasa... In regula..." apoi se intoarce catre Alice: "Spune-ne, draga mea, ce vezi in orasul nostru?"

"Deocamdata vad un nou camin..."

"Un nou camin... Mhm... Si ce altceva?"

"Nu stiu... Poate un viitor... N-am prea avut ocazia sa-mi infig propriile radacini undeva pana acum..."

"Si referitor la confratii care locuiesc in orasul nostru? Ce ai vazut deosebit... remarcabil... la ei? Intrebam, cu siguranta, fiindca este o particularitate a clanului din care faci parte sa afle si sa vada lucruri acolo unde ele nu sunt neaparat la vedere..."

"N-am avut ocazia sa interactionez cu multa lume in afara prietenilor mei aici de față..."

"Mhm... mhm... intelegem..."

"Si inca nu sunt obisnuita cu noile mele abilitati..."

"Credem, totusi, ca cel mai usor este sa ascunzi lucruri in vazul tuturor si poate ca in viitor o sa mai apelam la abilitatile tale daca, desigur, ele se vor dovedi a fi fructuoase."

"Daca pot fi de folos..."

Sorana incepe sa ii vorbeasca, o aude in mintea ei: "Alice, nu imi doresc sa fiu aici cu omul asta. Nu ma simt in siguranta cu el si nu am incredere in el. Te rog, hai sa plecam cat de repede putem, bine? Te rog!"

Alice nu-i raspunde, doar inclina foarte usor din cap, pentru ca nici ea nu se simte prea in largul ei, dar nu o sa inceapa sa vorbeasca cu Sorana tocmai de față cu Principele. Si se abtine sa ii spuna acestuia ca, de cate ori s-a indreptat catre cineva care sa-i ofere raspunsuri, s-au tot intamplat lucruri dubioase.

Aproape imediat dupa aceea aud cu totii pasi in departare, de undeva din adancurile casei, apropiindu-se incet. Par sa fie pantofi cu toc, desi le este greu sa afirme asta cu certitudine.

Dupa cateva secunde de tacere, Bogdan i se adreseaza Principelui: "O intrebare, Principe, daca imi permiteti. Apelez la intelepciunea dumneavoastra in lumina faptului ca acesta este domeniul dumneavoastra... Traditia a sasea, Distrugerea, se aplica si la cei care nu inteleg si nu respecta intelepciunea Camarillei?"

"Puteti sa va considerati scutiti de a respecta Traditia a sasea pentru membrii Sabbatului. Avand in vedere ca ei nu respecta celelalte Traditii, sunt practic in afara protectiei lor, astfel incat, de multe ori, pentru a ne apara orasele, teritoriul si, pana la urma, supravietuierea, consideram justificata o atitudine mai razboinica față de ei."

"Va multumesc din suflet!"

"Cu drag."

Pasii se apropie incet-incet de ei, urca incet pe scari si Principele isi muta privirea de la ei, undeva in spatele lor: "Ah, draga mea, ai venit. Foarte bine. Tinerii nostri prieteni sunt aici. Ii incredintam in mainile tale. Si, acestea fiind spuse, va vom ruga sa ne scuzati" spune el, bineinteles fara sa se mute de la birou - mesajul este unul foarte clar: ei vor parasi incaperea, nu el. Iustina se ridica prima de pe fotoliu.

Evelin Kalmár, Seneșalul, se uita catre ei: "Ah, buna seara. Buna seara, dragii mei" cu totii raspunzandu-i politicos la salut. Femeia este asa cum si-o amintesc: foarte frumoasa, inalta, bruneta, cu ochii verzi, cu parul lung pe care si-l aranjeaza dupa umeri.

"Veniti cu mine, va rog. O sa am nevoie de voi in aceasta seara. Sunt convinsa ca vă va face placere ce am de gand. O seara buna, Alteta" si ii arunca un zambet Principelui.

Iustina inclina usor din cap, urmata de ceilalti: "O seara placuta, Alteta. Multumim."

Titus este convins ca relatia dintre Evelin si Principe este una foarte buna, ca acel zambet este unul sincer si calduros. Bogdan si Alex sunt indiferenti la schimbul de mai devreme, in timp ce Iustina intuieste ca exista lucruri lasate nerostite de Evelin. Alice este singura care vede clar ghimpii din acel zambet - este unul rautacios, din partea cuiva care vrea sa evadeze, sa scape de undeva.

Evelin ii conduce pe scari in jos, intr-o sufragerie la fel de minimalista, decorata mai degraba functional, in care ea se asaza pe un fotoliu, lasandu-le lor o canapea si cateva scaune. "Dragilor, am nevoie de voi in aceasta seara. O sa mergem, avem cateva persoane disponibile si dornice sa ni se alature si alte... marfuri, sa zicem. O sa urcam pana la Panoramic, ati fost vreodata?" Niciunul dintre ei nu a fost acolo pana acum.

"L-am inchiriat in seara asta. Ah, multi dintre voi nici nu stiu daca sunt de aici, nu?"

Titus isi aminteste despre restaurant, dar nu comenteaza, doar da din cap.

"Imi place foarte mult locatia, desi ar putea fi interpretata ca usor cliseica. O sa urcam pana acolo. O sa ne duca o masina pana acolo, va dura un pic. Dar o sa fie bine. Probabil ca mancarea noastra este ajunsa deja si in momentul de față se asezoneaza" zambeste ea, "Voi o sa fiti cu mine, o sa povestim, o sa ne simtim bine impreuna si cu siguranta ca o sa va asigurati ca eu nu ma plictisesc mai mult decat trebuie. Dar sunteti niste confrati interesanti, asa ca totul o sa fie bine."

Aproape imediat gandurile lui Titus incep sa se adune: daca nu cumva cei prezenti vor fi drogati, daca folosesc ace, daca imprastie boli, dar Iustina e deja convinsa de existenta drogurilor, dupa ce a auzit de asezonare. Amandoi isi pastreaza gandurile pentru ei.

"Putem sa pornim, nu?"

"Sigur, domnisoara. Cand spuneti" se dezmeticeste Iustina, sperand ca petrecerea sa nu dureze mai mult de ora 3-4, sa poata ajunge si la doamna Schmitz.

Alice o urmareste cu atentie pe Evelin, care pare relaxata acum, mai curand preocupata de alte lucruri, nu de situatia cu Principele, chiar nu pare sa-i pese in mod deosebit de asta. Pare sa fie ceva ce o preocupa, dar nu isi poate da seama in ce ar consta acel lucru.

"Excelent!" spune Evelin si se ridica. "Urmati-ma, va rog."

Masina ii duce spre Suisul Castelului, de unde isi vor continua drumul cu telecabina. Cand realizeaza incotro merg, Alex are o tresarire de nostalgie - isi aduce aminte ca acolo si-a petrecut ultima seara ca om. Dar este mai mult nostalgie decat regret; existenta actuala pare sa ii aduca mai multe avantaje, chiar daca este mai periculoasa; dincolo de asta este mult mai intensa, chiar si mai plina de placeri decat ce era inainte. Si isi petrece ceva timp gandindu-se la aceste lucruri, pe masura ce masina inainteaza catre statia de telecabina.

Evelin este si ea putin neatenta. Pe de alta parte, li se pare intrucatva entuziasmata de ceea ce urmeaza sa se intample. Le face semn sa o urmeze odata ce coboara din masina si se indreapta catre statia de telecabina. Odata urcati, ii priveste din nou inainte de a-i intreba: "Sa inteleg ca parintele nostru, Principele, v-a descusut un pic referitor la ultimele voastre nopti?"

Iustina zambeste: "Da."

"Cum a fost? Cum va simtiti in primele voastre seri? Este ceva ce, pentru mine si mai ales pentru el, a fost poate mai demult, o experienta mai indepartata. Povestiti-mi cat urcam, va rog."

Uitandu-se piezis la Iustina, sub influenta gandurilor de mai devreme, Alex isi da drumul la gura: "Aici am fost eu ultima oara pe munte, ca muritor. Nu stiu daca de asta ai intrebat, dar chiar ma gandeam acum - puneam in balanta vechea mea existenta cu asta de acum si, cum ai zis, nu-s multe zile de cand am fost transformati. Mie, unul, mi-e greu sa-mi dau seama exact, dar, una peste alta, nu e rau. Chiar gasesc ca ma pot bucura de existenta asta si are destule surprize placute."

"Hm" chicoteste Evelin. "Sunt putini oameni care ar avea curajul sa mi se adreseze direct la per tu." Nu doar Iustina, dar pana si Titus s-a uitat ciudat la Alex surprins de indrazneala lui.

Evelin il priveste in continuare pe Alex: "Da, foarte putini ar avea curajul tau, Apreciez, chiar apreciez chestia asta."

Abia acum realizeaza si Alex ce a facut: "Imi cer scuze, eram putin pierdut in... introspectie..."

"Nu-ti cere scuze, e cat se poate de in regula, sa stii."

"Multumesc."

"Chiar e OK... Crezi ca mai ai si alte surprize de felul asta pe care ai putea sa le impartasesti cu mine sau asta e tot ce ai pentru mine in seara asta?"

"Nu stiu despre ce anume ar fi vorba."

"Nu stiu, dragule, surprinde-ma" si isi muta evident atentia de la el la ceilalti: "Voi? Povestiti-mi, mi-as dori sa vad cum arata lucrurile pentru voi."

"Inca multe lucruri de descoperit" indrazneste Titus.

"Mhm... Cum ar fi?"

"Ma iertati, dar daca am sti, nu ar mai fi de descoperit."

"Credeam ca va intereseaza ceva anume si as putea sa va ajut... Nu?"

"De fapt..." deschide Bogdan drumul catre alta discutie.

"Da, dragule?"

"As vrea sa va intreb: care sunt calificarile unui candidat potrivit pentru un post de securitate in orasul acesta."

"Hm... esti ambitios."

"Am descoperit ca sunt mult mai agresiv decat ma stiam."

Evelin rade. "Da... sa fii Imbratisat in clanul Nosferatu iti poate face asta, ma tem... Hei, in cazul in care intr-adevar ai o gramada de agresivitate pe care ar trebui sa o scoti intr-un fel sau altul, probabil ca va trebui sa te poti descurca intr-o situatie tensionata, va trebui sa stii sa te lupti intr-un mod eficient si probabil ca va trebui si sa fii cu capul pe umeri si suficient de calm incat sa nu pornesti mai multe lucruri decat rezolvi. Ce zici de asta?"

"Da, de acord."

"Crezi ca ti-ai putea gasi o astfel de intrebuintare pentru Camarilla Principelui nostru?"

"Pe de-o parte mi-ar placea, chiar cred ca as fi bun pentru asa ceva, pe de alta parte nu cred ca am rabdarea si intelepciunea necesare deocamdata. Dar asta nu ma descurajeaza in vreun fel, este o oportunitate sa cresc, nu? Sa dobandesc trasaturi pe care le admir, pe care le consider valoroase."

"Balan stie despre aceste dorinte ale tale?"

"Sigur ca da! Balan, ca parinte adoptiv al meu, stie absolut tot" spune Bogdan foarte hotarat, fara sa clipeasca, desi nu este adevarat. Nu vrea ca aceasta creatura sa-si imagineze, nici macar pentru o clipa, ca el i-ar ascunde ceva lui Balan, ba din contra: vrea ca toata lumea sa fie convinsa ca membrii clanului lui sunt foarte uniti si se sustin unul pe celalalt.

"Interesant. Prea rar vedem membri ai clanului tau implicandu-se si intr-un mod mai activ in pozitiile mai oficiale ale organizatiei noastre. Ma bucur sa vad chestia asta."

Titus ar vrea sa o intrebe mai multe despre pozitiile oficiale, apoi, imaginandu-si ca Bogdan a vorbit cu Balan inainte, se gandeste ca poate ar fi mai bine sa il intrebe si el tot pe Balan, ca doar nu o sa stea Evelin sa le dea lectii despre organizarea Camarillei. Intreaba, in schimb, altceva: "Dumneavoastra mai aveti frati, surori?"

"Nu, din fericire. Principele nu a considerat de cuviinta sa Imbratiseze si pe altcineva, astfel incat sunt singurul copil al Principelui Bárány. Este o pozitie... interesanta, sa zicem. Nu stiu ce s-ar fi intamplat daca as fi avut... poate ar fi fost mai bine daca as fi avut pe cineva cu care sa ma solidarizez... In fine, de ce intrebi?"

"De curiozitate."

"Te simti singur?"

Titus sta putin sa se gandeasca: "Uneori da, alteori... cred ca asa cum simte orice alta persoana din cand in cand."

"E bine, ma bucura ca aveti inca... aceasta capacitate pe care o au cei mai tineri dintre noi de a fi plini de viata si de a se bucura de fiecare noapte intr-un mod in care, poate, unii ca..."

In momentul in care spune asta, telecabina se opreste si ea se intoarce: "Ah, perfect. Poate ca vom reveni asupra acestui subiect. Haideti sa mergem."

Portile se deschid si, dupa cateva trepte, intra intr-o sala destul de mare, care a fost golita de mobilier si care acum este aproape plina de oameni. Pot recunoaste si cateva persoane de la Elysium, care se plimba si isi cauta de mancare prin multime.

Evelin se uita la ei: "Intrati, intrati. In aceasta seara sunteti invitatii mei. Tot ce este aici va este disponibil, nu o sa va jignesc, chiar daca sunteti mai tineri, spunandu-va sa aveti grija si totul o sa fie bine. Haideti, intrati!"

Bogdan o opreste pe Alice: "Mai stai putin cu mine, te rog. Eu nu pot sa intru. E evident ca intalnirea asta nu e gandita pentru cei ca mine, asa ca eu o sa fiu pe aici pe afara. Putem comunica prin sms. Te astept aici, bine? O sa fiu cu ochii in patru..."

"Esti OK?" il intreaba fata.

"Da, sigur ca da! Numai ca nu stiu care e scopul petrecerii, nu stiu la ce distractie se asteapta si, sincer, chiar cred ca pot sa fiu mult mai de folos daca stau afara si sunt cu ochii in patru."

Lui Titus i se pare nedrept ca Bogdan nu poate participa la aceste evenimente in locatii selecte in care par sa tot fie dusi. Se uita la Iustina si la Alex si cumva incearca sa le spuna din ochi daca ar fi cazul sa o intrebe pe Evelin ceva pentru Bogdan - daca nu cumva s-a gandit la o solutie sa poata intra si el, altfel de ce l-ar mai fi chemat?

"Nu va faceti nicio grija pentru mine" continua Bogdan si scoate o carte dintr-unul din multele buzunare ale jachetei pe care i-a luat-o Iustina. O rasfoieste nonsalant, lasand-o pe Alice sa vada ceva legat de lovituri de intimidare care se aplica pe partile moi ale corpului. Apoi inchide cartea si o pune la loc: "Eu am ce sa fac, stati linistiti. E destula lumina incat sa citesc. Ma retrag frumos intr-un colt, o sa fiu nevazut..."

Ceilalti trei, aflati langa Evelin, o vad cum se intoarce si spune: "Nu. Nu este acceptabil. Vreau sa fiti toti. Toti sunteti invitatii mei si ma astept ca nu o sa-mi refuzati invitatia de față cu toata lumea, nu? Spuneti-i si prietenului vostru ca il asteptam in separeu si sa nu lase ascendența lui sa il impiedice sau sa il faca sa se simta prost."

Apoi continua sa mearga mai departe, amestecandu-se printre oamenii care danseaza, facand un semn din cap in stanga, salutand pe cineva cu mana in dreapta - e clar ca este in mediul ei si ca se simte cat se poate de acasa in acest loc.

Titus arunca o privire inapoi: "Bogdan, sunt sigur ca te asteapta si pe tine inauntru."

"OK atunci..." spune Bogdan. "Dansa este Seneșal, stie mai bine cum e cu Mascarada. Daca spune ca pot intra, o sa am incredere in ea si va am martori ca nu as fi intrat daca nu mi-ar fi spus ca este in regula." Apoi se uita din nou la Alice si ii strange mana: "Uite... e mai bine sa nu stie nimeni ce treaba avem noi unul cu celalalt, bine?"

"Da..." incuviinteaza fata.

"Incearca sa nu te superi pe mine daca o sa fiu distant, daca o sa fiu retras, daca nu o sa te ating, daca nu o sa stau langa tine... E mai bine sa nu stie cei din afara..."

Alice ii strange si ea mana: "Stai linistit. Nu vreau nici eu sa te pun pe tine in pericol. Nu e treaba lor."

"Nu. Nu e treaba lor. E intre noi..." si zambeste.

Iustina profita de ocazie ca sunt oarecum singuri, dupa ce Evelin a plecat: "Suna cunoscut, mergem intr-un separeu... Apropo, incercati sa evitati discutiile despre Principe, pentru ca mie mi s-a parut ceva ciudat in schimbul lor de zambete."

Titus face ochii mari: "Cred ca eu iar nu am observat... Mie mi s-a parut ca era o relatie foarte calda intre ei..."

"Mai bine sa fim precauti. Poate nici eu nu am vazut prea bine, dar asa mi s-a parut - ca lipsea ceva de acolo... Oricum suntem aici pentru distractie, da? Nu am avea de ce sa vorbim prea mult despre Principe ca s-o distram pe fiica dansului."

Titus se intoarce catre ceilalti, nevrand sa ramana cu o impresie gresita, dar nici doar cu parerea Iustinei: "Voua cum vi s-a parut?"

Alex este relaxat: "Eu nu am bagat de seama nimic special intre ei, dar indiferent care ar fi relatia, nu cred ca e cazul sa discutam."

Si Alice este de aceeasi parere: "Cel mai bine este sa nu-l aducem pe Principe in discutie."

"In caz de intrebare directa - raspundem evaziv, cat mai general, oricum nu avem cum sa spunem ceva despre Principe, l-am vazut de doua ori..." insista Iustina.

Titus ii zambeste: "Da, o sa incerc sa-mi pastrez raspunsurile generale. Dar totusi, acasa, cand o sa fim numai noi, sa vorbim putin despre cum vi s-a parut si voua, poate e important..."

In urma lor, inca aflat pe scari la intrarea in restaurant, Bogdan incepe sa isi aminteasca cum se simtea cand astepta sa ia autografe de la autorii lui preferati. Isi reaminteste emotia asteptarii, cu ce era imbracat - pantaloni gri si o camasa albastra in carouri negre.

Incet-incet, incepe sa arate ca Bogdan de acum o luna: hainele negre pe care le poarta in mod normal, inclusiv gluga care ii acopera scalpul plin de rani ingrozitoare, s-au metamorfozat acum, lasand loc unui tip cu pielea alb-galbuie, genul care clar nu petrece prea mult timp afara in soare, sta la umbra si citeste carti. Are o frunte lata, par negru si des, tuns scurt, ochelari cu rama albastra, surprinzator asortati cu camasa. Trasaturile fetei reamintesc foarte mult de Bogdan cel de dinainte.

Alice se intoarce catre el cand simte ca s-a schimbat ceva, il vede pentru prima data nearatand ca un Nosferatu si zambeste.

"Deci a mers chestia asta?" intreaba Bogdan nesigur. "Eu ma simt ca Bogdan."

"Ai invatat trucuri noi?"

"Am invatat trucuri noi" zambeste el.

"Arati bine."

"Imi pare atat de bine ca spui asta!" Si ignorand complet ce ii spusese mai devreme, o insfaca de mana si o trage inauntru intr-un mod jucaus, caruia Alice nu i se impotriveste deloc, desi este atenta in jur, sa vada daca se uita cineva la ei.

Vocile din capul ei nu rateaza ocazia: "Stii ca frumusetea e doar la fel de adanca pe cat e si pielea, nu?" facand-o sa se infioare la auzul acelei traduceri.

La intrarea in restaurant Iustina remarca luminile orasului, care strapung noaptea si contrasteaza puternic cu intunericul care pare sa cuprinda Transilvania in fiecare noapte din ultimele trei saptamani. Dar acum nu se opreste sa le admire. Isi continua drumul catre separeu, pentru ca nu ii este deloc clar ce asteapta domnisoara de la ei.

Studiindu-i pe cei prezenti, toti tineri si majoritatea femei, Titus mai descopera cu surprindere alti trei confrati - unul care vorbeste cu o muritoare si alti doi stand la bar. Se astepta sa fie mai multi, dar, pe de alta parte poate ca nu vor sa iasa in evidenta.

O urmeaza cu totii pe Evelin in separeu, traversand sala restaurantului acum transformata in ring neobservati de cei 30-40 de oameni care danseaza pe muzica hipnotica, rece si repetitiva pe care cineva care a fost platit probabil cu foarte multi bani o pune in restaurant. Muzica pare putin nelalocul ei in ambianta usor invechita a restaurantului nerenovat, dar are efect.


Înapoi: Getting Ready to Meet the Prince... Again
Urmează: Acquired Tastes

2-iun-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro