Brasov by Night



Getting Ready to Meet the Prince... Again


4 noiembrie 2016, ora 22:25

Cat timp ceilalti patru s-au ocupat de atelier, Bogdan si-a petrecut timpul cu Balan, fara a-i da prea multe detalii despre vizita lor, avand incredere in prietenii lui ca vor face ce trebuie la momentul potrivit. In ultimele zile, increderea lui in ceilalti a crescut, mai ales ca a vazut-o pe Iustina luptand contra Sabbatului, i-a vazut, de fapt, pe toti luptand contra Sabbatului si i se pare ca ar putea colabora cu totii. Si nici nu se grabeste sa atraga asupra lui toate consecintele anumitor informatii.

Pe masura ce ei se indreapta catre casa, Bogdan se afla in catacombe. A trecut de intrarea de Dupa Ziduri si, coborand, ajungand tot mai jos, catre locul unde crede ca s-ar afla Balan, aude tot mai des vocile celorlalti membri ai clanului lui susotindu-i la urechi, din cand in cand razand. Se vede ca este fratiorul mai mic in aceasta familie extinsa.

In cele din urma, intra in sufragerie - o incapere destul de mare in care, pe langa covoarele adunate de Balan de cine-stie-unde, se gasesc tot felul de aparate, monitoare, abandonate cu siguranta, pentru care clanul Nosferatu a regasit un uz.

Din loc in loc sunt lanturi pentru musafirii pe care vor sa-i pastreze, chiar si daca ei nu vor asta si, de asemenea, bineinteles, omniprezentele cranii si cateva cutii cu mancare pentru sobolanii lui Horatiu Balan.

Bogdan nu s-a obisnuit deloc cu ambianta, retraieste de fiecare data prima lui vizita aici. Nevazandu-l pe Balan, le vorbeste vocilor nevazute: "Ma ajuta si pe mine cineva? Are cineva chef de o șuetă sau stati asa si chicotiti?"

"Hm... șuetă..." aude o voce aproape fără intonație din spatele lui, din stanga si se intoarce brusc, din instinct, ca apoi sa isi dea seama ca oricum e o prostie, oricum nu o sa-l vada pe individul respectiv decat daca vrea sa fie vazut.

"Haideti... va rog din suflet!"

"... Ne rogi... Rugatul e o chestie interesanta... De multe ori, cu totii rugam, cerem, ne dorim lucruri si ele nu apar... Dar, ma rog, probabil ca asta inseamna sa fii un fan..."

"In spate!" ii țipă cineva in ureche si se intoarce, ca sa il vada pe Stefan, unul dintre copiii lui Horatiu Balan, inalt, matahalos, cu partea dreapta a feței aratand ca o foarte mare cicatrice, o arsura. Acesta ii ofera un ranjet foarte amplu inainte de a spune: "Da, pustiule, ce e? O sa vina si seful imediat, dar va trebui sa astepti un pic."

Pret de cateva clipe, Bogdan a ramas cu gura cascata. Dupa ce ii trece sperietura, ii intinde mana lui Stefan: "Esti casatorit, nu?"

"Depinde..."

"Un tip frumos ca tine, m-as mira... Hai noroc!"

"Depinde ce intelegi prin casatorit, dar intr-un fel, da. Intr-un fel da..."

"Eu sunt Bogdan. Evident, stii deja. Cred ca stii deja si cat port la pantofi, dar..."

Stefan se uita la el, fix, cu o privire intensa: "Da, da, stiu... Stiu multe chestii despre tine, pustiule, dar n-o sa discutam chiar acum. In fine, te-ai gandit sa te muti jos?"

"... Inca nu... Sigur ca, dupa primirea calduroasa de care am avut parte, tentatia este foarte mare, dar nu cred ca sunt pregatit inca. De fapt, daca domnul Balan o sa-mi arate bunavointa si sa-mi daruiasca o bucatica din cunoasterea lui, cred ca o sa pot sa mai stau deasupra foarte usor. Dar depinde... Depinde si de ce nevoie are el de mine. Am spus-o si o repet: sunt la dispozitia lui si sunt la dispozitia fratilor mei, in masura in care si ei sunt la dispozitia mea."

"Mhm..."

Pentru cateva secunde, Bogdan simte un fior strabatandu-i sira spirarii de sus in jos, pe masura ce privirea intensa a lui Stefan il strapunge, inainte de a-i spune: "Da, e foarte dragut. E foarte bine ca esti la dispozitia domnului Balan, parintele nostru, cine stie cum ne-am descurca fara el... Bine... A, stai... cred ca... da... Mi-a facut placere, in tot cazul, si sunt convins ca o sa ne vedem cat de curand... Cumva, vedem... E in spatele tau."

"E in spatele meu... Balan?" spune Bogdan nedumerit si se intoarce, dar nu vede pe nimeni. Dupa ce se intoarce, din nou din spatele lui aude un ras incet: "Hehehe..."

Dupa un minut de ingrijorare, aude de undeva din stanga sunetul unei brichete, al unei pietre lovind amnarul si al scanteii si, intorcandu-se in acea directie, vede flacara si apoi pe Balan iesind din intuneric si apropiindu-se de el: "Mda... ai ajuns pana aici? Interesant! Stiam ca o ai in tine."

"Pe bune? Sunt ca Bambi cand invata sa mearga... L-am cunoscut mai devreme pe Stefan, m-a pacalit cu cel mai vechi truc din carte! Mi-a zis vezi ca e in spatele tau, m-am intors, nu mai era acolo. Acuma nici nu-mi vine sa cred ca mi-am luat privirea de la el, adica... in fine..."

Balan rade: "E OK! Lasa, asa inveti. E bine ca ai ajuns pana aici. Si... iti place?"

"E... interesant... Daca ar fi nevoie, as putea, fara indoiala sa ma mut aici, in interesul clanului, in interesul dumneavoastra... dar... vedeti... tocmai de asta am venit aici, in speranta ca o sa invat ceva..."

"Sa inveti? Mhm..."

"Da... in ultimele nopti, am devenit chiar... comod cu trecutul pe strada nevazut, cu toate acestea si... As fi foarte interesat sa inteleg putin, poate chiar sa practic alte discipline ale clanului nostru... Din ce am mai inteles, am putea sa ne schimbam chipul... In cuvintele nemuritoare acum ale lui Jim Morrison, "He took a face from the ancient gallery and then he walked on down the hall"... as fi foarte-foarte tentat sa invat chestia asta, daca intr-adevar este posibila."

Balan il priveste si, pe masura ce vorbeste, Bogdan intai il aude si abia apoi il vede cum isi da ochii peste cap cand ajunge la partea cu Morrison: "Dragut!... Nu stiu ce o sa ma fac cu tine, tu chiar esti Bambi... In fine, important e ca ai inima unde trebuie, chiar daca ai putea sa fii mai prezent."

"Alice..." e ceea ce ii trece prin gand cand il aude pe Balan spunandu-i ca are inima unde trebuie.

Putin incruntat, Balan continua: "Mda, in tot cazul, ceea ce trebuie tu sa intelegi este ca puterea este, intr-adevar semnificativa, poti sa faci multe lucruri cu ea. Dar cum stiu eu ca pot sa am incredere si nu o sa faci o tampenie cu asta?"

"Pai... daca dumneavostra considerati ca anumite sanctiuni sunt necesare, atunci veti restrictiona abilitatea mea de a folosi aceasta disciplina, dupa cum considerati ca e necesar. Pentru moment, cel mai mult as vrea sa invat, sa imi reamintesc cum arăta Bogdan... pentru ca... nu mai stiu... cum arăta... Bogdan... Domnule Balan, nu mai stiu! De la fiecare noapte la urmatoarea, il pierd pe Bogdan!"

Balan il ia de umeri: "Vino incoa’! Asaza-te" si intinde o mana catre unul dintre fotoliile din sufragerie. "Bine, pustiule, uite ce e: sunt doua lucruri pe care trebuie sa le inveti: primul lucru este ca informatia, odata eliberata, nu mai poti sa o bagi inapoi intr-o cutie, intelegi?"

"Da..."

"Sa zicem ca eu te invat puterea pe care tu o cauti, da? Ei bine, nu ai cum niciodata sa o ne-inveti. N-am ce sanctiuni sa iti aplic ca tu sa nu o mai poti folosi. Intamplator, nu ma deranjeaza ca sa tu sa o inveti, dar vreau sa intelegi foarte clar cum functioneaza acest lucru, da?" Pentru ca Bogdan nu scoate un sunet, continua: "Ma auzi ce spun sau vorbesc singur?"

"Da, domnule, sigur ca da! Nu, va garantez ca nu o sa fac prostii, Traditiile raman pe primul loc! Nu ma duc sa interactionez cu familia mea, nu fur identitatea nimanui, nu ma joc de-a Principele, nu! Dar m-as simti mai in siguranta sa am acces si la cunoasterea asta."

"Mhm... Probabil ca n-ar trebui sa va dau toate chestiile astea mura-n gura, dar, in fine, o sa vedem ce se intampla... Vreau ca tu sa te gandesti la o persoana" ii spune in timp ce isi cauta o alta tigara.

"Va rog, imi puteti da si mie o tigara?"

"Ce ti se pare ca sunt?!"

"Mi-ati spus sa ma..."

"Sa te...?!"

"Sa ma gandesc la o alta persoana... Momentan, vorbesc cu dumneavoastra, ma gandesc la dumneavoastra..."

Balan isi da din nou ochiul cel bun peste cap si, varand mana in buzunarul sacoului, ii intinde un pachet: "Bine, da’ incearca sa o faci sa conteze. Nu mai am foarte multe din astea si... Nu sunt tigarile mele preferate... da’ in fine, ia!"

"Multumesc! OK... deci ma gandesc la dumneavoastra..."

"Vreau sa te fixezi pe trasaturile mele."

Bogdan il priveste cu atentie, apoi inchide ochii si incearca sa reconstruiasca un Balan, in timp ce adevaratul Balan ii vorbeste in continuare: "Gandeste-te si la comportamentul meu, la atitudinea mea față de tine, la modul in care ti-am vorbit, la respiratia mea delicata si la vocea mea suava..."

Cateva clipe mai tarziu, cand deschide ochii isi desclesteaza mainile, ceea ce vede sunt mainile lui Balan. Simte sacoul tocit, mancat de molii. Daca se concetreaza cu destula atentie, poate simti un pachet de Viceroy in buzunarul interior de pe partea stanga.

Balan se uita la el, face o pauza de cateva secunde, inainte de a spune: "Mândru mi-s, fute-m-aș! Hehehe... Bine! Se pare ca te descurci, asta poate ca iti va fi util in urmatoarele nopti. Daca te tine in viata, e excelent."

"Probabil, probabil" spune Bogdan, imitandu-i chiar si vocea haraita. "Are ceva talent baiatul asta!"

"Auzi, am program in seara asta, vreau sa ma uit la serial. Vii sa stai cu mine?"

Este ceea ce il face pe Bogdan sa isi piarda concentrarea si sa redevina el insusi. Isi inclina capul si ii intinde inapoi pachetul de tigari: "Nu, nu... v-am mancat deja destul timp... Va multumesc din suflet, domnule Balan, chiar va multumesc din tot sufletul..."

"Bine... Pacat, aratai si tu bine!... Cara-te!" apoi face doi pasi in spate, arunca tigara pe jos si dispare.

Bogdan este foarte fericit, dar nu intentioneaza sa spuna nimanui nimic inca. Pleaca in graba, in cautarea prietenilor lui, care, fara stirea lui, sunt pe drumul de intoarcere spre apartament, sa isi schimbe hainele prafuite inainte de a se infatisa Principelui.

Pe drum, Iustina o roaga pe Alice sa ii spuna si lui Bogdan de planurile lor, poate vrea sa vina si el la Principe. Apoi ii trimite un mesaj lui Balan: "Mergem acasa, sa ne desprafuim. Va putem gasi, sa vorbim inainte de a merge la Principe?" primind destul de repede raspuns: "O sa vin eu acolo. Sunt pe drum."

De data aceasta se intorc cu taxiul acasa, sa nu piarda prea mult timp pe drum, mai ales ca Iustina nu ar vrea sa nu raspunda chemarii doamnei Schmitz.

"Mda, va trebui sa aranjez cumva cu nea Stan, poate ma lipesc si eu de o masina mai amarata de la atelier" se gandeste Alex, pe drumul spre statia de taxiuri. Apoi se uita la Iustina: "Presupun ca ar fi bine sa ma imbrac iar de gala, nu?"

"Macar nu cu vesta" chicoteste fata, care a ales pentru ea o tinuta destul de sobra.

"Am inteles..."

Cat timp Titus este la baie, ceilalti aud o bataie la usa. Iustina deschide fara sa se mai uite cine este. In fața ei se afla un barbat masiv, imbracat intr-o uniforma albastra, relativ murdara, de instalator, cu o trusa metalica de scule: "Buna ziua. Am inteles ca aveti o problema cu tevile?" si da sa intre.

"Alex!" striga fata.

"Ce se intampla? Nu avem nicio problema cu tevile."

"Pai cum? Ca m-ati sunat sa va rezolv tevile!"

"Poate pe undeva pe la vecini, la noi nu."

Iustina incepe sa zambeasca, a cazut din nou in capcana: "Cu tevile nu avem o problema. Putem sa discutam despre altceva."

"Mda... putem sa discutam si despre altceva" spune instalatorul si da sa inchida usa in spatele lui.

"Eventual fara trusa de scule" zambeste ea in continuare.

"Eh, bine..." face un pas inapoi in cadrul usii si o arunca pe holul blocului.

"Si fara uniforma, ca noi abia ne spalam, ne-a ajus pe seara de azi..." continua ea, sa fie sigura ca a ghicit.

"Ahhh..." se enerveaza si inchide usa dupa el, revenind in forma "Balan". "Mi-as dori sa va obisnuiti..."

"Dumneavoatra erati!" exclama Alex surprins. "Nu mi-am dat seama..."

Iustina il mai saruta o data pe obraz - ea s-a pacalit de doua ori in seara asta.

Odata lamurit ca Iustina are treaba cu Balan, Alex se mai uita odata mirat la el si se intoarce in sufragerie pe canapea de unde urmareste discutia in tacere.

"Bine... Despre ce e vorba?"

Fata ezita putin: "Pare sa fie ceva adevarat in legatura cu... ce am discutat noi mai devreme?"

"Ce am... Discut o gramada de chestii cu o gramada de oameni..."

"Despre... Sabbatul care se pregateste sa viziteze in forta Brasovul?"

"Mda... Probabil ca da."

"Si Principele stie deja?"

"Da, dar o sa ne ocupam treptat de asta. Inca nu e o problema."

"Deci in seara aceasta nu o sa ne intrebe nimic despre acest lucru..."

"Nu, nu."

Iustina il priveste in ochi, aducandu-si aminte de sobolani, care au fost totusi buni in seara asta, i-au servit unui alt scop - cu gandul la amenintarea lor a reusit sa fie suficient de rea cat sa intimideze vandalii. Pana la urma isi face curaj: "Cel pe care domnul Baráth voia sa-l omoare a zis ca e bunicul lui..."

"Da, probabil."

"... Era Sabbat."

"Mhm... Interesant."

"Dar Sabbatul nu prea il vrea, pentru ca e prea batran..."

"Mhm..."

"... si nu e de acord cu practicile lor..."

"Ma rog, imi vine greu sa cred...."

"... dar o sa-i sustina cu consultanta - despre logistica si tactica..."

"Mhm, am inteles. Bine..."

"As mai avea o intrebare... Pe casa domnului Baráth a preluat-o cineva?" mai spune ea, gandindu-se la toate cartile si informatiile la care ar fi putut avea acces.

"Momentan s-a reintors in proprietatea Principelui."

"Ar trebui sa stim ceva deosebit despre intalnirea din aceasta seara cu Principele? Ar trebui sa avem grija sa-i spunem sau sa nu-i spunem ceva anume?"

"Nu... probabil ca nu. Doar fiti voi si nu uitati sa va distrati" rade el.

"Este ceva ce ii putem refuza domnisoarei, in caz ca are vreo pretentie... ciudata?"

"Absolut nimic. Nu."

"Deci daca ne cere sa stam in cap, trebuie sa stam in cap."

"Da, in principiu."

"Am inteles..."

Titus, care tocmai iesea din baie, infasurat in prosop, la timp sa auda ultima intrebare, cere si el lamuriri: "Chiar daca ne pune sa facem ceva ce incalca Traditiile?"

"O sa-mi pui intrebarea asta imbracat cu un prosop? Pe bune?!... Probabil ca n-o sa va puna sa incalcati niciuna dintre Traditii, as fi socat daca s-ar intampla chestia asta."

"Dar in cazul in care sugereaza sau cere asa ceva, putem s-o refuzam fara probleme, da?" insista Iustina, in timp ce Alex, langa ea, se gandeste ce-or sa faca daca le cere sa-i aduca muritori ca sa se hraneasca.

"Legal, da. Vedem noi ce se intampla pe urma."

"Multumesc ca mi-ati povestit despre sobolani in seara aceasta" spune ea in continuare, aparent fara nicio legatura cu ce discutau mai devreme.

"Mda, cu drag."

"Au fost un sprijin bun in seara asta, m-au ajutat sa invat ceva."

"Da? Ma bucur sa aud. Intotdeauna amenintarile cu o moarte dureroasa si prelungita pe parcursul unui numar nespecificat de ani functioneaza foarte bine."

"Multumesc."

"Mhm..."

"Putem sa vorbim cateva minute... singuri?... Va invit in dormitor" zambeste Iustina.

"Numai o clipa" o intrerupe Bogdan. "Imediat ti-l dau pe domnul Balan... Voiam sa va intreb: daca pot sa maschez trasaturile inestetice ale chipului meu, ar trebui sa ma prezint Principelui cu fața acoperita sau pot pur si simplu sa ma prezint asa cum sunt?"

Balan se apropie incet de el, pana isi pune mana dreapta pe umarul lui stang: "Uite ce e, baiete: niciodata sa nu te prezinti in fața nimanui altfel decat cum esti, decat daca incerci sa faci ceva. Dar niciodata sa nu te prezinti in fața Principelui altceva decat esti!"

"Am inteles, domnule. Perfect.... Iustina, domnul Balan este doar al tau!" apoi ii zambeste lui Alice, care a venit langa el.

Iustina nu rateaza ocazia: "Deci, domnule Balan, mai aveti cateva minute libere in seara aceasta?"

"Mda, zi."

"As vrea sa... as vrea sa vorbim doar noi doi."

"Hm... bine."

Odata inchisa usa dormitorului, Balan se uita la ea: "Mda, asta e ceva nou... Bine, despre ce e vorba?"

"Acum... si cu crima de la mall, si cu... Sabbatul care se pregateste sa navaleasca, vreau sa fac ceva... Nu... nu pot doar sa astept sa mi se dea ceva de facut... Si... am o idee... nebuneasca... dar am mare nevoie de ajutor, ca nu am nicio sansa sa o pun singura in practica..." spune fata, cu o usoara ezitare.

"Mhmm..."

"As vrea sa faceti o magie si sa... ajung cumva sa il intalnesc si ma imprietenesc cu seful de la Investigatii Criminale din Brasov..."

"Mhm... Ca sa...?"

"... intr-o echipa de noapte, ca voluntar la fotografiat. Oricum nu au baza tehnica suficienta si ar putea sa foloseasca niste informatii in plus. Si ma gandesc ca nu ne-ar strica nici noua sa aflam la timp sau mai devreme... Nu cred ca putem sa descoperim noi primii toate crimele din oras de tipul acesta si sa avem timp sa le acoperim! Categoric vor mai fi si altele si, daca mai vin si alte haite, nu cred ca putem sa-i cautam pe toti in acelasi timp!... Nu stiu, poate prindem de veste mai devreme sau poate aflam daca sunt facute de ai nostri sau de oameni descreirati sau... poate putem sa strecuram o idee pentru a-i indeparta, in caz ca se apropie prea mult de noi... Cum ziceam, o idee nebuneasca, dar..."

"Mhm... O sa..."

"Oricum, mi-am adus aminte de ceva si am cautat" il intrerupe ea, odata depasita fâstâceala. "Am descoperit ca mai este o potentiala sursa de informatii in acest oras. Este un tip care a pus bazele fotografiei digitale aici la Brasov si activeaza in continuare. Intamplarea face ca are un partener care colaboreaza si cu ISU, a colaborat si cu armata. Acolo chiar vreau sa merg, pentru ca organizeaza si ture foto de noapte, dar si asta poate fi o sursa de informatii. Dar pentru domnul Costea, imi trebuie ajutor! Pentru domnul Rotaru, ma descurc singura."

"Stai! Care-i Costea, care-i Rotaru?"

"Domnul Costea e de la Politie, domnul Rotaru e de la atelierul foto, colaboratorul cu ISU si cu armata."

"Bine... ti-ai facut temele, asta-i bine."

"Multumesc! Iar domnul Costea pare mai nonconformist, s-ar putea sa aprecieze o mână de ajutor pe care nici nu o plateste si vine si cu aparatul foto de acasa."

"Mhm... Atunci, tu du-te si vorbeste cu Costea asta, da? Vezi ce poti sa faci si o sa vad ce pot sa fac cu celalalt, cu generalul Rotaru."

"Invers, tata, invers!"

"Pardon, du-te si vorbeste cu Rotaru si o sa vad ce pot sa fac cu Costea. Bine, am inteles, o sa vedem maine ce se intam..." si, cand spune "ce se intam..." se aude o scurta vibratie. Balan scoate telefonul: "... Grijania mă-sii! Bine, hai, ca trebuie sa vorbesc cu toti!"

"Multumesc!"

Odata reintorsi in sufragerie, Balan ii priveste pe toti: "Mda, avem o alta crima. La ce editura ti-ai scos cartea?" si se uita fix catre Alice.

"...ceva online, nu e o editura mare..."

"Hm... Problema e ca, la fel ca in cartea ta, cineva din editura aia, ceva sub-director, nu stiu exact... nu mai inteleg cum functioneaza editurile astea noi... a fost gasit mort... moarta, ca tot femeie era, pe drumul spre casa. Bine ca au interceptat-o ai mei inainte sa o gaseasca politia. Avea un biletel asupra ei, pe care scria ceva de genul ca "De asta este nevoie ca regina sa reinvie". Iti suna cunoscut?" o intreaba Balan, intrerupt din cand in cand de un horcait suierat.

"...Posibil... Suna cunoscut, dar nu e chiar cea mai originala idee, stiti?" raspunde fata oarecum suparata.

"Ideea poate ca nu, dar cu siguranta ca ceea ce deja devine un lant de crime in serie, sunt cat se poate de originale!"

"Si ce facem? Mergem sa investigam?"

"Momentan, nu. Dar in serile urmatoare o sa ma gandesc la ceva ca sa il scoatem la iveala pe tipul asta. Am cateva idei, dar o sa vedem despre ce e vorba... Dumnezeule, am o zi proasta!" si se loveste in piept, ii este greu sa respire.

"Credeti ca as putea eu sa scot criminalul din ascunzatoare? Sa fiu momeala?"

"Posibil. Cred ca da. Da’ vedem. Bine, mai aveti ceva sa-mi ziceti?"

"Eu, da, dar nu pentru seara aceasta. Cred ca v-am spus destul" raspunde Iustina.

"Bine..."

"Va tinem la curent cu ce ni se mai cere in seara aceasta. Dupa aceea va trebui sa merg si la doamna Schmitz."

"Mhm… Bine, du-te. Voi?"

Titus, de-acum imbracat, ii spune ca asteapta sa fie mai liber, sa-i povesteasca despre Golconda si despre cei care au atins-o - daca erau doar dintre cei care si-au pastrat Umanitatea sau au fost si din cei care urmau alte Cai. Dar nu vrea sa il mai retina, crede ca e cazul sa mearga la Principe.

"Mhm... o sa vorbim despre asta."

Alex ridica din umeri: "Nu. Doar ma obisnuiesc cu noua existenta."

"Este vreo ora la care e mai potrivit sa ajungem la Principe sau putem merge oricum?" isi aduce aminte Iustina sa intrebe.

"Mergeti acuma" le spune in timp ce se indreapta spre usa.

Dupa ce Balan iese din apartament, Bogdan ii cuprinde fața lui Alice in palme si o priveste cu foarte mult drag: "Mi-ai zis ca cineva ti-a trimis un email..."

"Da, mi-a mai trimis niste versuri" ii spune fata.

"OK... poti sa imi arati?"

Alice ia telefonul de pe noptiera si i-l arata. Bogdan il studiaza cu atentie: de la ce adresa este trimis, daca sunt simboluri neobisnuite folosite in adresa sau in mesaj, orice ar putea sa ii ofere o informatie.

"Ti-am zis, prima data am crezut ca e o gluma... Lady Gaga!?!"

"Iti place Lady Gaga?"

"Nu in mod deosebit!"

"OK... nu vreau sa ma bag in treaba ta, dar vreau sa-ti spun ca nu esti singura. Daca pot sa te ajut, eu chiar vreau sa lucram impreuna... facem noi ceva! Il prindem, il facem cumva sa iasa la iveala. Putem sa spunem ca o sa dai autografe intr-o intalnire privata. Si, daca tot e asa mare fan, n-ar trebui sa rateze evenimentul..."

"Ha! Am fani!" se amuza Alice.

Bogdan ranjeste si o mangaie usor pe obraz: "Uite... nu e nicio ironie, sigur? Nu ti-ai trimis tu mesaj de pe vreun alt cont sau... nu o sa iasa la iveala ca esti vreo psihopata, criminala in serie, nu?"

"Eu, nu. Tu?"

"Cu siguranta nu!"

"Atunci o sa-i dam noi de capat."

"Bun! Atunci hai sa mergem la Principe." Apoi se intoarce catre ceilalti: "Voi ce mai faceti?"

"Eu ma bucur ca te vad!" zambeste Iustina, invaluindu-i cu privirea pe amandoi.

"Daca imi iese cum trebuie, o sa ma vezi si mai des si o sa fie si o placere mai mare!"

"Abia astept! Ramai cu noi diseara?... Dimineata, pardon."

"Da... Cred ca pentru moment, da."

"Asta este si mai bine!"

Alice zambeste si ea: "Ma bucur!"

"...Hai sa mergem... Nu mai zic ca eu as vrea sa mananc... din nou..." chicoteste Iustina, facandu-l pe Alex sa-si aduca si el aminte: "Aoleu, si mie mi-e o foame... Dar acum nu mai apucam, inainte sa mergem la Principe..."

Bogdan ezita inainte de a-l mai retine putin pe Titus: "... Asa, rapid, inainte de plecare... Tu chiar crezi ca exista ce ti-a zis despre Golconda? Nu zic cu rautate, chiar sunt curios..."

Nici Titus nu are un raspuns prea clar pentru el: "Imi pastrez optiunile deschise... Nu stiu... banuiesc ca nu o sa stim decat daca o sa ajungem vreodata acolo..."

"Uite... doar va spun... ca mi-e drag de voi si n-as vrea sa gresiti, sa fiti nepoliticosi fara intentie... Dar, din ce am auzit de la ai mei, nu-i OK sa discutati chestii din astea... Nu cu Principele, nu cu alti Primogeni, Batrani sau cum le spuneti. Nu-i OK deloc..."

"Dar tu ce ai auzit despre asta?"

"Pai... eu am auzit ca e un ghimpe in coasta, e o vrajeala si nu discutam despre chestia asta. Simplu."

"Hm, alte lucruri despre care Camarillei nu-i place sa discute, ca Antediluvienii" spune Titus cu naduf, satul de "Ah, despre asta nu vorbim!"

"Stii cum e? Eu, inainte sa fiu... Imbratisat, eu chiar credeam ca oamenilor astora le pasa de drepturile omului, sunt si eu un biet om care a patit ceva si sufera si... uite ca nu intereseaza pe nimeni, chiar nu intereseaza pe nimeni. Atat de simplu este. Nu spun ca trebuie sa o accepti ca fiind adevar absolut si sa integrezi cunoasterea asta, atitudinea asta in fiinta ta..."

"... Dar, din cate vad, asa functioneaza" continua Bogdan. "Naiba stie, poate pentru ei discutiile astea sunt echivalentul Mein Kampf pentru oameni. Ce vreau sa spun e ca inca nu stim ce inseamna din punct de vedere cultural, poate chiar e un tabu enorm. Dar, daca mai afli ceva, cand suntem intre noi, te rog sa-mi spui si mie, bine? Eu nu o sa intreb, ca nu se cuvine..."

"Bogdan, din partea mea, pe mine puteti sa ma intrebati ce vreti voi, nu ma deranjeaza. Daca ma deranjeaza o intrebare, nu o sa raspund la ea, dar nu o sa impiedic pe nimeni sa intrebe. Sigur ca da, daca nu vrei sa intrebi, eu o sa-ti zic daca mai aflu ceva. Stii, e ca atunci cand cresti un copil: a, e mic, nu trebuie sa stie nimic! Asta e o prostie, din partea mea."

Alex se uita la Titus: "Stii si tu cum e, copiilor nu le place sa vorbeasca despre Satana sau alte asemenea. Fiecare are chestiile lui tabu, asa o fi si cu Camarilla care ne-a adoptat. Nu le place sa vorbeasca despre chestia asta - de ce sa-i zgandarim? Mai ales cata vreme noi suntem mici si ei sunt mari, hai sa nu ne cream complicatii in plus."

"Stati linistiti, prefer sa aflu informatii de la persoane mai de treaba, uite, cum e Balan, cum a fost Stephanus. Nu l-as intreba pe Principe despre curiozitatile mele."

"Principele tine la eticheta, le are pe ale lui."

"Imi pare rau ca nu am intrebat de casa lui Baráth inainte sa o preia Principele" ofteaza Iustina. "Puteam sa ne oferim sa facem curat. Puneam cartile in ordine..."

"Crezi ca ne-ar fi lasat? Cine stie ce era pe acolo, secrete de-ale Camarillei, cum a zis de Cartea Tarii Nod...?" o intreaba Alex.

Titus se amuza: "Luam vinul ala bun!"

Si Alice e de aceeasi parere: "Sincer? Mi-ar fi placut sa ma uit prin cartile alea..."

"Exact din motivul asta ma gandeam ca am fi putut sa stergem praful acolo, dar m-am gandit prea tarziu" isi continua Iustina ideea, ca si Alex, de altfel: "Pai de asta spun si eu ca nici ei nu sunt prosti..."

"Eu din ce am inteles, Cartea Tarii Nod e ceva ce poti sa citesti liber, cum e Biblia" isi aduce aminte Titus.

"... Daca gasesti cartea..."

Bogdan are o propunere: "Uite, pentru cand avem timp... Iustina, am vazut ca tu esti chiar mai priceputa decat mine, desi te-ai gandi ca indivizi care, mai nou, stau prin canale, ar fi mai priceputi la chestia asta, dar nu... Daca reusesti sa-mi deschizi usa, sa pot sa intru... Eu intru frumos nevazut si vad ce mai gasesc pe acolo, cu promisiunea ca vi le dau voua pe toate, n-o sa ascund nimic..."

Titus ranjeste: "Ahaaa... Acuma incepeti sa sunati si voi ca mine!"

"Ca tine, Titus?!" exclama Iustina foarte mirata.

"Adica, stiti voi: voi nu vreti sa mergeti la intalnirea cu Stephanus, ca ne bate Camarilla, dar acum vreti sa intrati pe șest in casa lui Baráth!"

"Dar e cu totul altceva" il contrazice Alex.

"In casa lui Baráth acum nu putem intra pentru ca stim in mod oficial ca este a Principelui" le aduce aminte Iustina. "... Daca n-am fi stiut..."

"De asta am si spus: aveati de gand sa incalcati Traditia? Sa incalcati domeniul Principelui?" insista Titus.

"Acum, nu, ca stim ca e a lui! Dar sa-ti explic: eu mi-am inceput cariera de vampir descuind asa o usa" se amuza Iustina.

"Pai Bogdan a propus asta acum, dupa ce a aflat..."

"Tocmai asta e" le explica Bogdan. "In teorie tot orasul e al Principelui, tot orasul e domeniul lui. Fiecare persoana de pe care ne hranim, orice facem aici trebuie sa fie cu aprobarea lui. In teorie... Dar, putem pur si simplu sa ne aratam interesul fata de locatia respectiva, ii spunem: Am inteles ca domeniul lui Barath este al dumneavoastra, dati-ni-l noua... Ce ziceti?"

Alex nu este, insa, de aceeasi parere: "Bogdan, iti aduci aminte cum am vorbit cu pustanii aia de la atelier? Cata vreme nu faci galagie, e mai simplu. Nu trebuie sa te faci remarcat in mod deosebit. Intri intr-o casa, arunci o privire pe acolo... e cu totul altceva."

Bogdan nu apuca sa-i aduca aminte ca el nu a fost la atelier, ca ii intrerupe Titus: "Voi n-ati inteles, eu va sugeram faptul ca ati inceput si voi sa fiti mai rebeli fata de Camarilla. Eu n-am nimic impotriva..." si aproape ca izbucneste in ras.

Iustina, insa, nu vrea sa auda de asa ceva: "Mai baieti... Hai sa nu vorbim asa de acces la domeniul declarat in mod expres al Principelui! Nu inainte sa mergem la el!"

"... numai ca eu trebuie sa recunosc ca nu ma tenteaza la fel de mult ca pe voi" continua Titus.

"E vorba de carti!" se entuziasmeaza Bogdan. "Cum sa nu ma tenteze?!" primind un cot de la Iustina: "Lasa, Bogdane, ca o rezolvam noi altfel. Ne vine si noua randul!"

"Daca vreti sa-l intrebati pe Principe in seara asta daca ne da voie sa mergem acolo, da, sigur, numa’ sa nu insinuam faptul ca stim ca a ajuns la el, ca o sa ne spuna ca totul e al lui" se ofera Titus.

Iustina, insa, este foarte precauta: "Eu as zice sa ne limitam la a-i cere Principelui ceva serile astea si hai sa-i rezolvam problema care pentru el era mai importanta, pentru ca nu este bine sa ceri ceva de pe pozitia noastra cuiva de pe pozitia lui. Trebuie sa curga mai multa apa pe Spurcata pana sa putem face asta."

"Serios, hai sa avem mare grija cat tupeu avem in fața lui, ca nu cred ca rabdarea lui e nelimitata" continua fata. "Tolereaza o data, tolereaza de doua ori, dar mie mi se pare ca asta e o mare favoare pe care ne-o face noua. Mai bine sa nu intindem coarda, ca s-ar putea sa n-o mai faca mult timp. Si, in loc sa ne laude si sa ne faca eroi, sa ajungem mai rau decat eram in prima zi cand am venit aici..."

"Sa stii ca si eu sunt de acord cu tine" spune Titus. "Sa vorbim cat mai putin, sa plecam capul cat mai mult si sa ne vedem de treaba noastra."

"Nu sa ne facem preș pentru ca nu suntem. Daca era asa, ne omorau si cu asta basta. Nu mai suntem chiar acolo, dar sa avem mare grija sa ne cunoastem locul."

"Da, da, nu la preș ma gandeam... Ce-ai spus, Alice?" isi da el seama ca o intrerupsese mai devreme pe fata.

Alice se amuza: "Uite ce-ai crescut!"

"Mai ales ca omul asta nu e prost" continua Iustina. "Lasand la o parte manierele dintr-o alta epoca si chestiile anacronice din limbaj si pretentii, omul acesta nu este prost, parerea mea."

"Ne-a chemat sa ne dea de lucru. Hai sa facem treaba respectiva si mai vedem dupa aceea" ii indeamna Alex.

"Exact! Si, daca ne trebuie ceva, vorbim cu domnul Balan inainte sa-i cerem Principelui cu tupeu... Asa ca... inapoi in taxi!"

"Stai..." o intrerupe Bogdan putin confuz. "Dar unde mergem?"

"Sus, in varful dealului, la Bellevue Residence. Este mult de mers pe jos pana acolo, ne-am mai gandit si data trecuta."

"Trebuie sa-mi iau bicicleta, pe cuvantul meu!" Bogdan o fi vorbit serios, dar nu reuseste decat sa ii faca pe toti sa izbucneasca in ras.

"Ar fi o treaba, sa fim cinci vampiri pe biciclete, in toiul noptii in Brasov... Stiti cu totii sa mergeti cu bicicleta? Ne luam unele cu schimbator, ca eu altfel nu pot sa urc niciun deal" se amuza Iustina.

"Stii cum se zice: nu uiti niciodata sa mergi pe bicicleta" ii aduce aminte Alice. O voce chicoteste in capul ei: "La fel cum nici pinguinii Tzimisce nu au uitat cum sa zboare, nu?" si o face si pe fata sa rada: "Pinguinii Tzimisce..." dar si sa ii atraga atentia Iustinei: "Alice, ce spui tu acolo?"

"... Pinguini Tzimisce."

"Mhm... te pregatesti pentru noua ta carte?"

"Nu, dar vad ca umorul vocilor a inceput sa creasca."

"Pai deveneau plictisitoare" ii da dreptate Iustina, urmata de Titus: "Poate se iau si ele dupa tine."

Apoi, intorcandu-se la ceea ce au de facut in seara aceasta, cheama un taxi. Cat timp asteapta, Bogdan isi acopera fața. Iesind din apartament, Titus ramane langa Alice si ii zambeste in timp ce o bate pe umar: "Multumesc!"


Înapoi: Stray Vampires
Urmează: High Level Status Report

29-mai-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro