Brasov by Night



Stray Vampires


4 noiembrie 2016, ora 21:30

Usa se deschide de tot si patru dintre vandali apuca sa iasa. Ultima persoana pare sa fie o tipa satena, nu foarte mare, careia Alice ii pune piedica fara probleme si o face sa cada, iar Titus o prinde si o strange strans: "Salut! Te-ai impiedicat?"

"Intra un pic cu ea inauntru, te rog" se aude vocea aproape fara intonatie a Iustinei, care apoi se intoarce catre Alex, inca tinand stiletul in mana: "Tu, eventual, ramai in tocul usii in caz ca vine cineva sa vada de ce s-a impiedicat fata..."

Ceilalti patru se opresc din fuga si se intorc catre ei. Alex, si el cu ghearele scoase, este langa Titus, care il priveste in asteptarea unei miscari, ca doar e atelierul lui.

Alex ii priveste pe cei patru: "Hai, o intindeti sau ce faceti acum?!" urmat de Titus: "Ne explicati repede ce cautati aici si cu ce scop sau o intrebam pe ea? Nu vrem sa va facem nici un rau..."

"... Ati facut oricum deja prea mult. Ori vorbim si plecati acasa, ori..." continua Iustina, cu cutitul in mana; apoi se uita la Alice: "Sa n-o faci sa nu-i fie frica, te rog!"

Unul din cei patru ii raspunde, pana la urma: "Pai in primul rand, voi sau prietenul vostru a venit primul pe teritoriul nostru si, in al doilea rand, pana mea, asa face Camarilla tot timpul! Intrati peste oameni si ziceti ca e teritoriul vostru sau ceva!"

"Stai sa ne intelegem. Ce e ala teritoriu?"

"Pai locul asta intotdeauna a fost al nostru."

"Al vostru fiind...?" intreaba Titus.

"Al nostru fiind... noi. Suntem niste... pusti."

Alex se uita la el: "Nu, zau?! Pai daca e al vostru, atunci plimbati-va pe aici, dar ce ati cautat in atelier si ce ati cautat sa faceti scandal?"

"Pai voiam sa... Ideea era sa vorbim cu tine, numa’ ca mi-ai stins lumina si am crezut ca e un raid."

"Dar stai un pic!" il intrerupe Titus nedumerit. "Voi cui apartineti, de ziceti de astia din Camarilla? Voi de-ai cui sunteti?"

"Noi n-avem nicio treaba cu nimeni."

Titus ridica o spranceana, dar nu mai apuca sa primeasca alt raspuns, pentru ca Iustina e deja suparata: "Ba, fiii-ploii! Sunteti atat de prosti, ca v-ati luat de alti fii-ai-ploii! Ce vi s-a parut voua ca a facut Camarilla aici?! Desteptu’ asta e pasionat de reparat masini, aia face, nu l-a trimis Camarilla sa va stea voua in coaste! Si v-ati apucat, ca niste destepti, sa distrugeti asta, ca sa atrageti Camarilla in capul vostru! Hai, alta poveste!"

"Alta poveste, ce?"

"Nu stiu, asta nu suna bine."

"Pai asta s-a intamplat!"

"Atunci, intinde-o!"

"Da-i drumul Luciei si poate discutam..."

"Doar o sa stam de vorba" spune Alex. "Vedem ce ne povesteste si ea. Daca e totul in regula, o sa ii dam drumul si o sa se intoarca la voi... Daca nu se potrivesc lucrurile, o dam la Camarilla, sa vedem ce scot ei de la ea."

"N-are ce sa nu se potriveasca, nu intelegi? Am intrat aici ca sa-ti atragem tie atentia, sa discutam cu tine ca tu sa te cari de pe teritoriul nostru."

"Pai, daca voiai sa-mi atragi atentia, vorbeai cu seful: ba, uite, baiatul ala nou care a venit, vrem si noi sa stam de vorba cu el, avem ceva sa discutam, sa-i dam, o reparatie, ceva. Si stateam de vorba cat voiati voi! Da’ daca vii si faci scandal, sa ma sune pe mine nea Stan ca sunt unii care sparg geamuri pe-aici, apoi se schimba lucrurile! Si gandeste-te ca nu ma chema nea Stan pe mine si chema politia..."

Tipul cu care au vorbit pana acum, vizibil frustrat, se uita la ei: "Ba, uite care e chestia: noi n-am avut niciodata pe nimeni, suntem pur si simplu o gasca, habar n-avem..."

"Daca sunteti o gasca, de unde stiti voi de Camarilla?" Alex este inca destul de suparat, dar nu intr-atat incat sa simta nevoia sa-i haituiasca in caz ca fug.

"Pentru ca ne-au tot dat afara - si din Fagaras, ne-au fugarit de cand am ajuns aici acum cinci luni, nu stiu care e faza."

"Uite care e treaba" ii spune Iustina, fixandu-l cu privirea. "Pe noi nu ne-a trimis nimeni sa va fugarim, el este aici pur si simplu din intamplare, nu ca sa va fugareasca si mai bine o intindeti inainte sa vina Camarilla, care chiar asta face. Ca noi n-avem niciun chef. Mi s-a luat, futu-ti mortii ma-tii, sa alerg dupa nenorociti d-astia prosti care nu sunt in stare sa isi tina gura si sa iti vada naibii de treaba lor!"

"Deci ai de ales" continua fata. "Noi nu ne apucam sa va alergam pe strada, ca de aia nici n-am intrat peste voi; daca nu ieseati, vorbeam altfel, sper ca te duce mintea atata... Esti bun plecat, nu ne luam dupa voi, o sa spunem ca au fost niste pusti care au baut prea mult si atata tot. Dar nu mai faci asta inca o data, pentru ca atunci nu mai plecati. Atunci o sa vedeti cum este sa trimita Camarilla dupa voi pe unii ca noi" si ridica ostentativ mana cu lama cutitului lucind in lumina unui felinar.

Cei patru se uita unul la altul, ii vede pe doi dintre ei ducand mainile catre buzunare, unde ar avea armele, dar, dupa cateva secunde, liderul lor se uita la ei: "Da, uite, dati-i drumul fetei si ne vedem de treaba. Ati castigat si de data asta. Doar dati-i drumul."

Alex se uita la Titus: "Sa nu cumva sa-i dai drumul!" in timp ce Iustina nu-si ia privirea de la celalat: "Nu, nu. Asculta un pic. Nu suntem aici ca sa va urmarim pe voi. Putem sa facem altceva: nu mai faceti chestii d-astea cata vreme prietenul nostru lucreaza aici si facem cumva sa va dam de stire daca vine cineva dupa voi. Noi patru, acum, nu avem niciun interes sa va facem rau, daca voi nu faceti rau. E bine asa?"

In timpul acesta, Titus ii sopteste fetei: "Te tin prea strans? Te doare?" Se gandeste ca si ei ar fi putut sa ajunga tot asa, și la faptul ca acești puști nu sunt nici Camarilla, nici Sabbat. Îi e mila de ei. Fata se intoarce putin catre el: "E OK, dar serios, da-mi drumul."

"Deci?" insista Iustina.

"Da, OK."

"Pai atunci, uite cum facem" strange fata lama cutitului si il pune inapoi in buzunar. "Vorbim ca fetele cu Lucia, ii dam drumul, dar voi plecati. Vine si ea dupa 10 minute. Titus, vorbim 10 minute cu ea. Doar vorbim, nu-i facem nimic. Daca baietii pleaca, in maxim 10 minute pleaca si ea de aici."

Titus se uita la ei: "Uite, hai, asteptati-o. Daca sunteti cum ziceti, stiu ca n-o sa plecati fara ea, dar nu mai stati la vedere."

Iustina, devenita brusc atractiva pentru ceilalti, se intoarce catre liderul grupului: "Bine, hai, tu poti sa ramai. Vino incoace. Dar ceilalti: la intuneric, mai departe. Adica, daca e sa avem incredere, avem si unii, si altii, nu noi ii dam drumul si voi veniti inapoi."

Tipul le face semn celorlati ca totul e in regula si se apropie de Iustina, timp in care Titus simte ca fata nu se mai zbate si asteapta sa-i dea drumul. Simțindu-se in largul lui, Titus desprinde mâna dreaptă din cum o ținea pe Lucia, i-o trece prin spatele genunchilor și o ridică în brațe, să intre cu toții la adăpostul atelierului, să poată discuta nestingheriți de cine s-ar mai afla poate prin zonă. Ajunși înăuntru, o lasă în picioare lângă el și-i zâmbește.

"Deci, avem 10 minute la dispozitie" spune Iustina, "inainte sa se enerveze prietenul nostru si mai tare si inainte sa vina Camarilla. Inainte sa se scurga astea 10 minute, pana vine adevarata Camarilla dupa voi, in primul rand, tu si cu prietenii tai veniti si puneti la loc tot ce ati daramat, pana sa vina nea Stan la lucru maine dimineata. Ne-am inteles?"

"Da, cinstit... Poate ca am exagerat si noi putin..."

Alex se apropie de Iustina si ii sopteste: "Cat de sigura esti ca astia sunt sinceri? Vad ca ii convingi asa, dar daca sunt tot de-ai Sabbatului pusi sa strice lucrurile pe aici?"

Iustina ii sopteste si ea: "Ai vedea tu un Sabbat asa docil?"

"Nu stiu, de aia te intreb pe tine, ca tu te pricepi mai bine la chestiile astea."

"Nu ma pricep, dar hai sa mergem si noi o data pe incredere..." Apoi se intoarce catre intrus: "Acum, repede, mai spune o data: de-ai cui sunteti, cum de sunteti independenti, ai nimanui..."

"Pai, nu stiu... pur si simplu...."

"Cand ati fost facuti?" intreaba Alex, fara sa ii dea timp sa isi aseze gandurile.

"Suntem de prin satele alea de langa Fagaras. Eu sunt din Fagaras, Ion si Lucia sunt din Viștea si Cristi si Stefi sunt din Voila."

Iustina se mira putin: "Voila... Hm... Pe tine cum te cheama?"

"Pe mine ma cheama Vali."

"Vali, nu te-am intrebat de unde, multumesc ca mi-ai spus" spune Alex, "dar cand ati fost transformati?"

"Acum cateva luni... miracol ca n-am murit, adica..."

Titus devine brusc curios: "De ce? Cum ati fost transformati?"

"Aleatoriu... E ca si cum cineva a trecut prin toata regiunea aia si i-a facut pe altii din intamplare."

"Ce clanuri sunteti voi?"

"Da, vezi, toata lumea ne intreaba de clanuri, de secte, de... Habar n-am, pur si simplu ne-am trezit intr-o seara ca trebuie sa ne ferim de soare, nu mai suportam lumina si avem o sete teribila sa bem sange. Nu stiu nimic despre niciun clan, habar n-avem!"

"Ce puteti sa faceti?" ii intreaba Alice. "Ce instincte aveti?"

"Nu stiu... Adica, ne-am trezit ca suntem mai puternici, ca suntem mai rezistenti, da’... cam atat."

"Hai sa zicem ca va credem si ca v-a gonit Camarilla sau altcineva" spune Iustina. "Ca sa nu ne trimita dupa voi, ca pe noi or sa ne trimita in cazul in care faceti circ, eu zic sa nu mai faceti circ. Aveti grija cum va hraniti, aveti grija sa nu atrageti atentia, sa nu lasati ceva in urma voastra si sa nu omorati dracu’ pe cineva, ca jur ca va omor!"

"Ah, nu, e OK! Chiar am incercat sa fim atenti."

Lui Alex nu i-a trecut supararea si in continuare nu are incredere in ei, nu e convins ca sunt ceea ce pretind: "Pentru ca v-ati bagat pe munca mea, explicati-mi si mie ce mama dracului ati vrut sa ziceti ca am intrat noi, astia din Camarilla, si in particular eu, pe teritoriul vostru."

"Pai, na, in cartierul asta noi ne hraneam..."

"Pai si ti-am mancat eu ceva din cartierul asta, ma?!"

"Hei! Uite care-i chestia, frate: toata lumea care a venit sa ne dea suturi in cur, pana acuma ne-a luat pe chestia asta, ca e teritoriul lor. Ei bine, aici am ajuns noi primii si am vrut sa aparam chestia asta."

Titus e si el contrariat: "Da, ma, dar Alex nu a mancat nimic de aici. Daca e teritoriu numai pentru mancare, nu vad cu ce va deranjeaza el..."

"Cum ati stiut ca eu sunt vampir?" intreaba Alex.

"Te-am urmarit la un moment dat, cand ai venit la munca."

"Si ce, asa, m-ai vazut de departe si ti s-a parut tie? Oricum, cand vin la munca, nu prea se baga de seama treaba asta, ca am grija."

"Frate, e 2016 si ai ochelari de soare noaptea, ma intelegi ce zic?"

"Dar n-ai vazut cocalari cu ochelari de soare noaptea?"

"Cocalari cu vesta aia, nu!"

Alex, in continuare neincrezator in ceea ce pretind ei ca sunt, continua sirul intrebarilor: "Auzi, ce stiti voi despre vampiri? In afara de treaba asta cu Camarilla."

"Hei, frate, noi nu stim nimic, intelegi?! Ultimele cateva luni bune, dezastru! Toata lumea ne intreaba de clanuri de..."

"Stai un pic!" il intrerupe Iustina. "Care toata lumea?"

"Pai am ajuns in Brasov..."

"Cine v-a mai intrebat din Brasov?"

"De ce n-ati ramas in sat?" intreaba si Alex.

"Cum sa ramanem in sat, ce-ai?! Scuze, mama, nu pot sa ma duc la biserica duminica dimineata, stii tu, o sa izbucnesc in flacari!"

"Nu sa te duci la biserica, te ascunzi undeva..."

Pana si Titus se uita dezaprobator la Alex: "Hai ma, Alex! Tu ai putea sa mai stai cu familia ta, fiind asa? Mai ales, uite, copii ca astia, nu crezi ca maica-sa o sa se intrebe de ce nu se ridica din pat nici pana la ora 5 dupa-amiaza?"

"Da, Titus, cam ai dreptate" admite Alex abatut.

"Eu te-as crede si, cum prea ati iesit asa in fuga, ma gandesc ca pana si eu pot sa te dobor..." spune Iustina.

Titus se uita la ea: "Vezi sa nu vina si altcineva..."

"Hai sa facem o treaba, ca, daca vrem sa va gasim, va gasim si daca nu ne trimite Camarilla, dar sa va fereasca inaltul-cerului daca trebuie sa ma trimita dupa voi, pe motiv ca ati facut altele si sa va fereasca si inaltul-cerului si strafundurile-pamantului daca aflu ca ai mintit, ca nu te scapa Camarilla din ghearele mele!"

"Uite ce e..."

"Eu as zice asa... taci din gura ca acum vorbesc eu..."

"Ne vedem de treaba, ca vrem sa ne lase toata lumea in pace..."

"Daca ziceti ca sunteti atata de in voia sortii, hai sa incercam sa ne ajutam unii pe altii." Langa ea, Titus da din cap - asta voia sa le propuna si el, deoarece îi compătimește.

"Nu stiu cand putem sa venim fara sa se bage de seama ca brusc venim toti cinci in cartier, dar il aveti pe prietenul nostru aici" continua fata. "Hai sa nu ne calcam pe bataturi inutil. Pana la urma, cine ce v-a facut nu se mai poate schimba, dar se poate schimba ce veti face voi de aici incolo. E alegerea voastra. Dar eu zic ca am putea sa ne imprietenim. In lumea asta unde toata lumea alearga pe toata lumea, am putea, totusi, macar o mana dintre noi sa fim mai de treaba unii cu altii. Daca vreti. E alegerea voastra!"

Alex mai are si el ceva de spus: "Fii atent! Zici ca ti-ai luat suturi in cur. Pai, daca tu faci atata scandal si atragi atentia asupra ta, ce te-asteptai sa primesti? Flori? Pahare cu sange? Uite, iti dau eu un sfat: nu mai face galagie! Stai cuminte, nu te face remarcat si n-o sa te deranjeze nimeni. Habar n-aveam ca sunteti aici, eu imi vedeam de treaba mea. Pana sa faceti scandal, nici nu stiam ca existati. Asta e un sfat prietenesc. Daca tu chiar esti ceea ce pretinzi ca esti, asta e cel mai bun sfat pe care ti-l poate da cineva. Nu te baga in seama cu alti vampiri, pentru ca noi am patit-o de mai multe ori si nu e de bine, stai cuminte, nu te lua la tranta cu ei, nu atrage atentia oamenilor si nici a vampirilor asupra ta. Asta e tot!"

Iustina pune o mana pe bratul lui Vali, in timp ce acesta vorbeste, evident convins de spusele lor: "Da... bine... o sa ne vedem de treaba si ... OK... poate ca am exagerat noi... Lasa-ne pe mine si pe Lucia sa mergem si, daca e ceva sau auzim ca se intampla ceva prin cartier, va anuntam si pe voi, OK?"

Titus, insa, este de alta parere: "Stai asa... Cred ca ii chemi si pe ceilalti, faceti intai curat si, in timp ce voi faceti ordine, daca vreti, eu va mai povestesc despre Clanuri si toate astea. Noi avem ceva treaba, dar nu cred ca 5-10 minute fac vreo diferenta." Apoi se uita la Iustina: "Nu-i scrii lui...?" Nu apuca sa isi termine intrebarea, pentru ca fata era deja cu telefonul in mana, scriind un mesaj catre Balan: "Rezolvat."

Alex il priveste pe Vali: "Fii atent, ca zici ca nu stii despre vampiri. Prietena mea, aici de față, care si pe mine ma impresioneaza, v-a amenintat cu niste chestii. Eu iti spun altceva: daca se ajunge sa ne calcati iar pe bataturi, o sa-ti dau sa bei din sangele meu. De trei ori. In trei nopti diferite. Poate nici n-o sa stii. Stii ce se intampla dupa aia?"

Vali se uita la el, complet nedumerit: "Nu, frate, de unde sa stiu?"

"Si, vrei sa incerci?" intreaba Alex insinuant, sub privirile neincrezatoare ale lui Alice si Titus.

"Ba, nu tin neaparat..."

"Sa stii ca ai facut o alegere buna. Asta este sfat gratis: daca bei de trei ori de la un vampir, nu mai iesi din cuvantul lui. Deja de la prima iti este mai greu sa iesi din cuvantul lui. Daca ai facut-o de trei ori, ai pus-o, esti sclav. Asta am aflat noi, din fericire nu pe pielea noastra. Si nici nu stii cat de aproape am fost sa-ti dau si tie, si prietenei tale. Chiar daca nu m-am hranit in ultima vreme, tot faceam sacrificiul asta, numai sa va am sub control. Dar m-au convins prietenii mei..."

Iustina inca il tine de brat pe Vali: "Ce vrea sa spuna Alex e ca putem sa va povestim multe... Oricum va dam drumul - faceti curat, ca sa nu venim dupa voi pentru asta si ca nea Stan sa nu-l ia pe asta la suturi maine si puteti sa considerati ca am rezolvat-o. E alegerea vostra. Dar, daca vreti, putem sa mai stam de vorba si alta data. S-ar putea sa ne putem fi de ajutor reciproc."

"Da, e OK."

"Cine stie, poate chiar ne si imprietenim" zambeste glumet Iustina, apoi ii da un cot: "Hai! Cheama-i si pe ceilalti, sa ne apucam de treaba, ca ne prinde dimineata. Noi mai avem treaba in seara asta. Si va trebui sa justificam cumva, sa ne si creada, sa nu vina cineva dupa voi."

Alice, tacuta pana acum, are de indurat vocile: "A, si tu credeai ca tie ti-e nasol in starea ta de orfelinat?" ... "Iti dai seama cum e sa nu ai nici macar raspunsurile?" ... "E o combinatie foarte nasoala asta de raspunsuri si intrebari" ... "Sau intrebari fara raspuns" ...

Vali iese afara si se intoarce destul de repede cu cei care inca asteptau in intuneric. Intre timp, Alex il suna pe nea Stan, care pare ca astepta apelul: "Da, ma. Ce-i?"

"Hai ca erau niste derbedei din cartier, au daramat niste chestii, dar, oricum, i-am prins aici, le-am ars cateva scaltoace, i-am pus sa faca curat si se rezolva. Nu-i motiv de ingrijorare."

"Ah, bine. Bine, ma baiete. Ne vedem maine seara, daca e ceva."

"Da, daca mai e ceva de rezolvat, imi lasi aici, nu-i bai."

"Bine. Hai, sa fii sanatos si ne auzim maine. Seara buna!"

"Ne auzim. Seara buna."

Auzindu-l pe Alex vorbind cu nea Stan, Iustinei ii vine o idee: "Poate vreunul dintre voi se pricepe, poate o mai fi nevoie de o mana de ajutor seara la atelier, ca sa nu stati chiar numai pe drumuri."

Acum, linistiti, pot sa-i studieze pe cei cinci. Sunt evident mai... maidanezi decat ei: sunt imbracati, parca, cu ce au gasit in cuierul parintilor lor inainte sa fuga de acasa, seamana mai mult cu niste refugiati decat cu niste vampiri; comparativ cu ce au vazut ei pana acum in Brasov, chiar sunt amarati. Tuturor li se face mila de ei, lui Titus chiar mai mult decat inainte.

Iustina o ia de la capat: "Aveti grija, stati ascunsi, hraniti-va cu mare grija, nu lasati sa vi se faca foame, pentru ca nu va mai controlati..."

"Da... am patit..."

"... Nu omorati pe nimeni" continua ea "si incercam sa va aducem niste haine de schimb - o fi noapte, dar tot atrageti atentia si poate nu vreti si vedem in timp daca si cum va putem ajuta mai mult. Chiar nu va vrem raul! Nu am venit pe teritoriul vostru sa va facem rau! Asta a fost o intamplare."

"Am inteles... OK... scuze, am luat-o un pic cam tare, dar... "

"Putem sa va intelegem, ca am trecut si noi prin niste chestii. Dar va povestim alta data, ca prea sunt multe siroposenii in seara asta. Are vreunul dintre voi telefon mobil?"

"Da... cred ca inca are fiecare dintre noi..."

"Hai sa facem schimb de numere de telefon, daca e ceva, daca intrati in vreo belea puteti sa ne sunati" le propune Titus. Apoi se uita la toti: "Cand am stins lumina, care dintre voi a vazut mai bine?"

"Niciunul, frate! Era lumina stinsa, ce-ai?!"

"Simtiti cumva ca ati inceput sa o luati razna dupa transformare?" ii intreaba Alice.

"Da, da’... adica... in afara de faptul ca ne-am parasit familiile, nu mai putem sa iesim ziua si...?"

"Da, in afara de asta!"

"A, nu! In afara de asta, nu, si de bautul de sange, nu, e bine!"

"Astea deja sunt la ordinea... noptii" aproape ca se amuza Iustina.

Titus mai are si alte idei: incepe sa scape lucuri pe langa ei, sa vada daca vreunul dintre ei are reflexele Iustinei, dar niciunul nu reactioneaza, pana cand isi aduce aminte Iustina ca ei mai au si alte treburi: "Haideti sa punem mana pe matura, ca pe noi ne asteapta si seful, si seful-sefului... Aoleu, si pe mine ma asteapta... Haidem, repede!"

Titus, care nu are stare pana nu rezolva un mister odata ce a dat de el, continua sa vorbeasca in timp ce pune lucruri la loc: "Stim si noi ca exista treisprezece clanuri, sunt cateva care nu Imbratiseaza la intamplare... Apropo, care e ultimul lucru pe care vi-l amintiti?"

"Inainte sa ne transforme, adica?"

"Da, da. Cum aratau cei care v-au transformat?"

"Bai, nici nu mai stiu. Au sarit pe noi, efectiv."

"Pe toti cinci odata?"

"Nu, nu deodata. Cred ca Cristi a fost primul si restul ne-am strans asa, pe parcurs."

"Dar trebuie sa va amintiti ceva, aveau vreo trasatura particulara, v-au convins sa va duceti undeva...?"

"V-au ademenit intr-o dubita cu dulciuri?" ii intreaba Alice, facandu-i sa izbucneasca in ras.

"Efectiv am fost atacati, dar nu ne amintim, adica au venit din spate si ne-au lovit si..."

Iustina este si ea curioasa: "Unde erati cand vi s-a intamplat?"

"In sat, in curtea casei, ne intorceam de la carciuma - in tot felul de locuri."

Cat timp ceilalti stau de vorba, Alice incearca sa verifice daca intre ei exista vreun fir de legatura, asa cum a invatat-o Tertius sa caute. Cumva, nu reuseste sa se concentreze suficient si probabil ca arata foarte caraghios, pentru ca ii vede pe ceilalti cum se indeparteze de ea, Lucia intrebandu-l pe Titus: "E OK prietena vostra? Asa e ea sau e ceva aiurea?"

"E OK, nu va faceti probleme."

Iustina, care tocmai isi adusese aminte cine o asteapta in seara aceasta, ii ia la zor: "Hai cu matura, lasa problemele! Alex, mai aveti un lacat de schimb?"

"Da, trebuie sa mai fie unul in birou. Iar usa din spate e intacta - ii trimit un mesaj lui nea Stan sa intre pe acolo dimineata si o sa gaseasca cheia in birou."

"Bine atunci… suntem noua, ar trebui sa terminam repede de pus la loc."

Dupa vreo ora, cand aproape ca au terminat si sunt cu totii relaxati, Titus vrea sa le arate ceva care sa-i ajute macar sa nu se dea de gol in fața oamenilor si sa se hraneasca mai discret. Treptat, isi face sangele cald, incepe sa respire si pielea lui capata culoarea unui om viu. "Acum incercati si voi!"

"Mama, da’ cum ai facut?!"

Inainte sa le explice cum sa faca si ei, Iustina il intrerupe putin: "Voua cata foame va este?"

"Nu foarte, ca ne-am hranit in seara asta..."

"Atunci, daca nu va este foarte foame, incercati cu totii aici, cat suntem si noi."

"Bun, OK, dar cum?!"

Titus trece pe la fiecare, incepand bineinteles cu Lucia, si le da cateva sugestii: "Imagineaza-ti ca respiri... Imagineaza-ti cum era cand erai calda" si o atinge usor cu mana lui calda. "Aminteste-ti cand aveai un țiuit in ureche... cand veneai de afara unde era foarte frig, intrai in casa si simteai cum ti se incalzesc mainile... sau cand aveati fluturi in stomac si va placea de o fata sau de un baiat si cum va simteati atunci..."

"Chiar asa" vine si Iustina cu o propunere, "trebuie sa va aduceti aminte cum v-ati speriat odata rau de tot si parca va iesea inima din piept... batea cu atata putere, ca aveai impresia ca va aude si mama din camera cealalta..."

Le ia ceva unora dintre ei, dar pana la urma reusesc cu totii si chiar sunt destul de recunoscatori: "Mama, frate! Super-fain! Multumim mult! Chiar apreciem!... Acuma, ca e totul curat, o sa mergem si noi in treaba noastra, da’ pe bune, daca e ceva prin cartier, va anuntam!"

"Si nu va amestecati..." le spune Iustina. "E foarte usor sa dispareti complet..."

"Adica? N-am inteles..."

"Nu va amestecati in ceva ce poate sa va dea de gol, nu va amestecati in scandaluri... Aveti minte si retrageti-va la timp..."

"Nu te lua la bataie, nu sari la alti vampiri, nu sari la alti vampiri care incearca sa se hraneasca, pentru ca am incercat eu si nu este intotdeauna o idee buna" ii mai da Alex cateva exemple. "Cel mai important: nu te face remarcat. Vezi ca prin orasul asta se intampla chestii... Ai patit-o cu Camarilla. Stii cum? Daca ai putea sa stai cuminte undeva, sa nu stie nimeni de tine, mai ales acum, saptamanile astea care vin, da? M-au convins fetele, m-a convins si Titus ca sunteti OK, cu atat mai mult aveti grija de voi!"

"Alex, bine ca ai zis!" isi aduce aminte Iustina. "Vedeti ca sunt oameni, poate au cruci la gat sau alte obiecte - astia omoara vampiri indiferent cine sunt."

"Aoleu, vanatorii, da!" isi aduce aminte si Alex.

"Nu va puteti inchipui cat de porniti sunt sa omoare vampiri. Noua au vrut sa ne dea foc la o ora dupa ce ne-am trezit ca vampiri, ca sa intelegeti."

‘Voi unde stati?" schimba Titus subiectul discutiei.

"Avem un adapost pe aici."

"E sigur?"

"Da, e OK."

"Aveti grija de el. Deci, nu va faceti remarcati" repeta Iustina. "Camarilla - ne-Camarilla, vanatorii omoara la rand, nu ii intereseaza ce fel de vampiri sunteti."

Titus ii mai priveste o data, inainte sa plece: "Ascultati de tot ce v-au spus prietenii mei, pentru ca libertatea asta pe care o aveti voi e pretioasa." E oarecum putin invidios - el este acum in Camarilla, dar cumva i-ar fi placut sa fie in situatia lor. "Si, daca intrati in belele, dati-ne un telefon."

"Ideal, inainte sa intrati in belele" zambeste Iustina.

"Oricum, incercam sa nu intram in belele, adica..."

"Mhm... va iese" apuca fata sa spuna inainte sa-i faca pe restul sa chicoteasca: "Va si descurcati!" remarca Alice.

Titus incearca sa se intoarca totusi la lucruri serioase: "Si daca vreti sa mai stam de vorba, sa mai mai povestim una-alta, dati-ne si atunci un telefon."

"OK, OK." Cei trei baieti si doua fete o iau la pas in afara atelierului, lasandu-i in atelierul lui Alex sa se gandeasca unde sa mearga mai departe si ce altceva le rezerva aceasta seara.

Titus ii da un cot lui Alex: "Vezi ce bine ca nu le-am dat foc?"

"Da, chiar ai dreptate, eram convins ca astia-s Sabbat. Si dupa ce i-a vrajit Iustina, tot i-am banuit. Dar acum e clar ca sunt vai de capul lor si chiar mi-e mila de ei."

"Eu ma bucur ca lumea nu se imparte numai intre Camarilla si Sabbat."

"Ma asteptam sa fie varcolaci" spune Alice, scandalizandu-l pe Alex: "Aoleu! Ce sa caute varcolaci in oras?! Ce idei ai si tu!"

"De ce n-ar fi?!"


Înapoi: Different Types of Threats
Urmează: Getting Ready to Meet the Prince... Again

19-mai-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro