Brasov by Night



Thorough Planning


4 noiembrie 2016, ora 4:00

Cei patru se indreapta catre casa, probabil cu mai putine intrebari ca la inceputul serii, dar cu siguranta in posesia unor informatii noi si a unor avertizari noi, care ar trebui sa le schimbe intrucatva perspectiva asupra noptilor urmatoare.

Alex este putin confuz dupa avalansa de intrebari si raspunsuri la care a asistat, este tacut si, mai ales, preocupat - pe de o parte, de faptul ca peste cateva zile aici vor fi cateva lupte si, pe de alta parte, pentru ca el i-a indemnat sa intre in aceasta situatie, convins ca or sa se descurce apoi cu Balan. Si incepe sa se gandeasca la cum va explica aceasta situatie, in cazul in care va fi luat la intrebari.

"Eu as zice sa ne grabim sa ajungem acasa si sa vorbim acolo" le propune Iustina. "Daca va aduceti aminte, Bogdan spunea ca nici el nu-i vede pe cei ascunsi."

"Da, abia avem timp de gandire pana ajungem" incuviinteaza Alex.

"Si sa ne gandim ce ii spunem lui Balan" continua fata. "Adica sa nu va faceti vreo iluzie ca nu va afla. Bogdan a spus si el ca ii spune tot. Iar eu sunt de acord cu Bogdan - Balan trebuie sa afle."

"Nu ma gandeam sa ii ascundem, doar cum sa-i prezentam situatia."

"... Lasa, ca ii spun eu, ca sunt obisnuita si sa mi-o iau, si acuma, rasplata pentru grija pe care ne-o poarta, macar are satisfactia ca altoieste o Frumusica. Oricum trebuie sa vorbesc cu el, acum cat mai e timp."

"Dar noi inca suntem sub aripa lui, trebuie sa ne acopere" o contrazice Titus.

"Da, Titus, el trebuie sa ne acopere, dar asta nu il impiedica sa ne faca noua viata mai neplacuta" ii atrage Alex atentia.

"Cu atat mai mult cu cat trebuie sa ne acopere! Dar hai sa vorbim acasa, nu as vrea sa ne auda cineva, nu sunt lucruri de care sa vorbim pe strada" ii indeamna din nou Iustina. "Ce parere aveti?"

"Balan poate sa fie la fel de bine deja la noi, cum a stat si cand am mers eu cu Alice acasa" isi aduce aminte Titus. "Hai sa plecam de la premisa ca e acasa... Mai bine, abia ne aude framantarile si nu mai trebuie sa-i spunem tot!"

"Pai poate nu vrem sa-i spunem tot!"

"Atunci vorbim pe strada ce nu vrem sa auda!"

Pentru Alice nu exista alternativa: "In niciun caz nu este o situatie pe care sa o putem rezolva singuri, oricum trebuie sa spunem cuiva."

"Oricum Tertius a spus ca abandoneaza acest adapost. Pana la urma, principala noastra problema fata de Balan este cum justificam ca ne-am dus in vizita" spune Alex, in timp ce Titus ii ofera o solutie: "Am fost sa incasam o favoare!"

"Pana la urma" isi continua Alex ideea, "chiar am fost invitati. Alice, tu ai primit un bilet, daca esti de ac..."

"Alex..." il intrerupe Iustina.

"Da!"

"Nu poti sa spui ca te-a invitat Tertius!"

"De ce?!"

"Dar hai sa spunem altfel!" se entuziasmeaza Titus. "Hai sa spunem ca ne-am dus sa incasam o favoare!"

"Nu. Am primit o invitatie..." reia Alex firul de dinainte, dar este intrerupt din nou de Iustina: "De la cine, Alex?"

"De la Tertius..."

"Mhm... Sabbat, adica."

"Nu, am primit o invitatie de la Csongor. Csongor ne-a spus ca stapanul lui ne-a chemat in acest loc si, OK, nu stiam exact despre ce e vorba, dar..."

"Auzi, nu mai bine facem ce ne-a zis, respectiv am crezut ca o sa aflam ceva despre ce s-a intamplat la mall?"

"Ba da! In continuare, din punctul meu de vedere aceste doua chestii sunt interconectate, chiar si numai pentru ca mesajele au venit unul dupa altul!"

"Deci hai sa o lasam asa si nu intra in prea multe detalii, ca ai mai spus o data mai mult decat trebuia..."

"OK, te las pe tine."

"Hai sa aplicam minimalismul. Nu trebuie date toate detaliile, cata vreme sta in picioare si ai curaj sa spui... Poate nu trebuie sa spui tot, ca nici despre beciul de dincolo nu am spus tot..."

"Dar mie mi-e mult mai usor sa-mi construiesc un scenariu complet in minte, incat, daca ma intreaba ceva, sa nu fiu surprins."

"Deci daca ii spui ca ne-a invitat cineva acolo, indiferent cine, s-a terminat. Am calcat exact pe ce ne-a spus sa nu facem - si daca vorbesti cu ei e tradare."

"Dar haideti sa-i spunem pur si simplu ca avem niste informatii conform carora va fi un asediu... nu cred ca e ceva nou, oricum" propune Titus. "Eu cred ca el stie deja ca Sabbatul planuieste chestia asta si nu cred ca e asa de secret, ca nici Tertius nu e un tradator... adica el, practic, zicandu-ne chestia asta, ar putea fi la fel de bine considerat ca si-a tradat secta, ceea ce eu nu cred."

"Daca Balan nu stie asta, inseamna ca nu-si face treaba bine" ii sare si Alice in ajutor.

"Exact! Eu cred ca Balan stie, asa ca hai mai bine sa-l intrebam pe el, sa vedem daca ne spune ceva despre asta, sa ajungem cumva la planul probabil al Sabbatului, sa vedem cum putem sa prevenim asta, pentru ca, mai mult de atat, nu stim nici noi. Nu ne-a dat detalii, nu ne-a spus cati vor fi, unde vor fi, ce vor face."

"Da, sunt intru totul de acord cu tine" spune Alex. "Singura intrebare este daca ii spunem unde am fost."

"Nu stiu daca il ajuta cu ceva."

"Daca nu ne intreaba, nu ii spunem. Dar daca ne intreaba de unde stim?..."

"Dar nu am zis sa ii zicem direct. Hai sa-l luam pe ocolite... OK, toate haitele astea ale Sabbatului, de ce tot dau tarcoale? La un moment dat, oare nu or sa planuiasca ceva mai mult? Si vedem daca ne iese, daca nu, facem si noi pe nestiutorii si gata."

Alex il priveste cu o spranceana ridicata si un zambet in coltul gurii: "Incepi sa te adaptezi, Titus."

"Eh, am mai invatat si eu cate una-alta!"

"De stiut, stie" se intoarce Alice la problema lor. "Toata lumea stie ca Sabbatul planuieste ceva, inca de cand am fost transformati."

"I-a spus si Bogdan" le aminteste Iustina. "Bogdan a fost sincer de la bun inceput, ne-a spus ca el oricum o sa-i spuna tot. Iar eu, acum, sunt de acord cu Bogdan."

"Dar cu ce il ajuta, cu ce ne ajuta pe noi sau pe Balan sa-i spunem ca am fost sa vorbim cu Tertius?" insista Titus.

"Nu ca am fost sa vorbim cu Tertius, dar nu mi se pare tocmai buna abordarea cu luat prin invaluire. Eu cred ca noi nu ne dam seama pe cine credem noi ca vrem sa luam prin invaluire!"

"Dar nu vrem sa-l luam..." pare Titus sa se fi razgandit brusc, "... in sensul ca... sa-i spunem direct..."

"Asa, da. Direct, da, dar nu daca poate planuiesc sau nu planuiesc..."

"Nu, nu, iarasi m-am facut greu inteles... Eu ma refeream sa spunem ca, aparent dupa toate dovezile, probabil ca Sabbatul pune ceva mai mare la cale si... sa vedem ce putem face in legatura cu asta..."

Alex are o alta intrebare: "Bun, ca sa fim pregatiti, daca ne intreaba de unde stiti treaba asta? E o intrebare pe care eu il vad pe Balan punandu-ne-o, mai ales in cadru restrans. Ce-i raspundem?"

"Am plecat la vanatoare" glumeste Iustina.

"Si am nimerit din greseala la parohia catolica?"

In seara aceasta, avantul lui Titus este intr-o continua crestere: "Nu putem sa-i spunem ca e mai bine, atat pentru noi, cat si pentru el, sa nu-i spunem?"

"Asa s-a nimerit... acolo ne-a dus pe noi pista, cautand ceva ce credeam ca o sa duca la un indiciu pentru ce am vazut la mall?" ofera Iustina o varianta de raspuns.

"Dar de ce sa mintim? Pur si simplu sa-i spunem ca nu ii spunem" continua Titus, facand-o pe Iustina sa izbucneasca in ras.

Nici lui Alex nu-i vine sa creada ce aude: "Titus, tu cand aveai parinti puteai sa le spui asa si chiar te lasau in pace?"

"Ai devenit foarte curajos, bag de seama" chicoteste Iustina. "Esti mai curajos ca mine."

"Mie nu-mi place sa mint."

"Mai bine refuzi sa spui adevarul, decat sa minti" completeaza fata.

"Da!"

"Bine..."

"Adica el poate se gandeste ca nu am aflat din surse ortodoxe, ma rog, Camarillice..."

"Absolut! Catolice!" rade Alex, molipsindu-le si pe fete.

"Uite, asa poti sa-i spui, ca nu am aflat din surse ortodoxe" ii sustine si Iustina.

"Din nou, nu inteleg de ce ar fi important si de ce l-ar ajuta pe el sau pe noi sau cu ce l-am incurca daca nu i-am spune de unde stim."

"Pentru ca, Titus, daca iti aduci aminte, ne-a spus si ca nu avem voie sa vorbim cu nimeni despre Antediluvieni, ceea ce noi am cam facut. Existau niste interdictii" ii raspunde Alex. "Eu incercam sa combin un pic misiunea noastra cu interdictiile si sa prezentam o situatie in care, asa cum si cand te-am gasit pe tine, am iesit un pic din recomandarile pe care ni le-a dat Balan, ca sa nu le zic ordine, tot asa si acum... Asa si vad lucrurile: am iesit un pic din recomandarile lui, dar tot pentru a obtine informatii pe care, iaca-ta, i le oferim aproape pe tava."

"Dar... dar... Fir-ar, am uitat ce voiam sa spun!"

Iustina rade: "Hai sa va intreb eu, pana va aduceti aminte: daca tata nu sta pe fotoliu cand intram noi in apartament, ce facem?"

"Il cautam maine" spune Alice senina, urmata de Alex, la fel de senin: "Exact! Ne culcam, ca nu mai e mult si se face dimineata!"

"Recomandarea sa nu vorbim despre Antediluvieni era pentru cei din Camarilla" isi aduce aminte Titus ce uitase mai devreme, "carora, aparent, nu le place sa vorbeasca despre asta. Dar nu cred ca problema este ca am vorbit cu Tertius despre Antediluvieni. Cred ca problema e ca am vorbit cu Tertius, punct. Acuma, singura informatie utila de acolo, este despre asediu, restul ne sunt noua utile pentru ca suntem niste... copii... Si nu cred ca trebuie sa dam atatea detalii."

"Eventual, si locatia respectiva, desi, daca o abandoneaza..." il completeaza Alex.

"Eu cred ca aia este complet inutila. Nu cred ca e asa de putin inteligent incat sa se intoarca vreodata sau sa lase ceva acolo."

"Nu are nicio importanta locatia..." aproape ca sopteste Iustina.

"OK... Ce facem in legatura cu asta? "De unde stiti?" Pai... am aflat... umbla vorba... se zvoneste in targ..."

Alex rade: "Acuma, mancam de la un muritor si am auzit asa, discutand... Bine, e evident ca tu, Titus, nu o sa poti sa spui una ca asta, pentru ca este o minciuna, chiar sfruntata, nici eu n-as putea s-o spun."

Titus are alta idee: "Alice a mancat pe cineva care i-a spus..."

"Da, Alice are avantajul ca aude tot felul de chestii si poate a auzit si treaba asta, dar nu, n-as vrea s-o bagam in asta."

"Da, nu cred ca asa functioneza" incearca ea sa le explice.

"Nu, eu n-as vrea sa mintim" isi aduce aminte Titus. "Haideti sa vedem: ce poate sa ne faca? Sa ne tortureze pana zicem de unde am aflat? Nu cred ca e in interesul nimanui."

Alex este de acord cu el: "Nici eu nu cred, la urma urmei nu ne-a intrebat nici despre Tertius prea multe - ce-a fost cu el, cum a disparut..."

"Intocmai."

"Dar, Titus, chiar asa, tu i-ai spus ca il banuiai pe Tertius ca ar fi Sabbat?"

"Nu mai tin minte... Nu, n-am spus nimic, n-am vorbit nimic atunci, nu m-a intrebat nimic si m-a lasat sa ma perpelesc singur."

"Nu vrei sa te perpeleasca Balan, crede-ma" ii spune Iustina. "Perpeleste-te singur."

"Pai o sa ne perpelim singuri, daca e ceva pentru care sa ne perpelim."

"Ne vom prezenta gata perpeliti" nu se lasa Alex mai prejos.

Titus se intoarce la dilema lor: "Deci, discutam la subiect si vedem cum putem sa impiedicam asta si mai putin de unde am aflat?"

"Deci sugestia ta este ca, daca ma intreaba direct, sa-i spun ca am aflat, si atat."

"Sa-i spui ca... nu stiu, nu pot sa-ti zic sa minti, nu vreau sa mintim si cred ca nici Balan nu e atat de fraier incat sa ne creada noua minciunile. Spune-i ca nu vrem sa-i spunem de unde am aflat. Sa fim seriosi, si el, daca asta e treaba lui, sa afle lucruri, nu cred ca e important de unde le afla, neaparat. Poate si el, vreodata, a apelat si la Sabbat sa le afle, de ce nu?"

"O sa incerc ca tine."

"Diferenta e ca el este cineva, noi suntem scosi din beci" ii raspunde Iustina lui Titus. "OK, de acord: am aflat, punct. O sa stie el de unde am aflat, nu trebuie sa spunem cu voce tare. Unele lucruri e bine sa ramana nespuse, chiar daca sunt intelese."

Titus se inveseleste: "Excelent!" in timp ce Alex isi face alte sperante: "Sau ii povesteste Bogdan."

"Oricum Bogdan nu o sa vrea sa ii faca rau lui Alice, deci indiferent ce ii povesteste, nu va fi in asa fel incat sa atraga o pedeapsa asupra ei" continua fata.

"Da... Da... Aici ai dreptate, nu m-am gandit."

"Dar, cum spuneam: sunt de acord cu el."

"Bun, hai ca ne-am lamurit si pe strada! Asa as rade daca Balan s-ar face vazut acum langa noi..." se amuza Titus.

Dupa vreo 40 de minute, pe masura ce se aprope de Privilegio, strazile devin tot mai intunecate. Ajunsi acasa, treptat-treptat incep sa simta oboseala rasaritului, dar sunt acasa, in siguranta si totul este in regula, in spatele usilor inchise unde pot fi oarecum ei, in masura in care ei mai stiu ce inseamna lucrul acesta. Sunt acasa.

"Voua nu vi se pare ca noaptea asta a fost mai lunga decat cea trecuta?" intreaba Alex, gandindu-se ca ar fi momentul sa isi vindece ranile in linistea adapostului. Pe masura ce se concentreaza, simte cum sangele se misca catre rani, cum se reorganizeaza tesuturile in modul in care ar fi trebuit sa fie si cum leziunile se remit. Dupa cateva minute de liniste, este ca nou.

Titus, cu mustrari de constiinta, incepe sa repare masa pe care a stricat-o. Alex il priveste cu admiratie, bucuros ca Titus ii mai povesteste ce si cum face, in timp ce Alice se schimba in hainele ei vechi, ramane in dormitor si incepe sa citeasca o carte lasata la indemana pe noptiera: Susanna Clarke - Jonathan Strange & Mr Norrell.

Iustina pune stapanire pe baie, ii trebuie prea mult sa simta caldura apei si atingerea catifelata a spumei de baie; si isi aduce aminte ca si ea este ranita; un loc mai linistit si mai datator de iluzie de normalitate decat spuma calda, nu are, dar incet-incet simte cum ranile se inchid. Si nu are niciun gand sa paraseasca acel loc pana la ivirea zorilor, cand se intoarce in dormitor si se face ghem in pat, in halatul de baie.


Se trezesc cu totii in jurul orei 19. Ca de obicei, Titus este primul, urmat de Alex, Alice si, in cele din urma de Iustina. In apartament este liniste, si nu pare sa fie nimeni altcineva in afara de ei. "Ne-am obisnuit sa nu avem parte de intimitate!" se amuza Alice, vazand-o pe Iustina uitandu-se cu atentie in jur, in cautarea lui Bogdan sau a lui Balan.

Alex isi aduce aminte de seara trecuta: "In noaptea asta parca trebuia sa mergem la Principe, nu?"

"Da, a spus-o in gura mare, de față cu toata lumea" ii confirma Iustina banuielile.

"La ce ora?" intreaba Titus.

"Asta nu a spus."

Alice este nedumerita: "Stai, azi trebuie sa facem pe baby-sitter-ii? Sau asta e altceva?"

"Posibil. Doar a spus ca ne asteapta in seara asta, sa primim sarcini noi de la el sau de la seneșal. Deci poate sa fie o aluzie la faptul ca pentru el era mai importanta problema fiicei decat problema presanta a disparitiilor."

"Auzi, Iustina, ca tot te-ai oferit tu" le intrerupe Alex, "te gandesti sa-i dam un mesaj lui Balan ca, totusi, peste cateva nopti se va intampla un atac al Sabbatului?"

"Da, dar nu as scrie asta in mesaj. Adica putem sa-i spunem ca trebuie sa vorbim... Dar oricum a zis ca astazi vorbim... intrebarea este cand?"

"Pai aia e - il asteptam aici?"

Titus are o idee foarte buna: "Este simplu: la ce ora ii incepe serialul?"

"Bravo, Titus!" se amuza Alex.

"Undeva intre noua si zece, ca la zece a venit Lucretia" isi aduce aminte Iustina. "Deci in intervalul acela nu ar trebui sa incercam sa dam de el."

"Pai nu. Adica la ora aceea sa fim aici" ii lamureste Titus. "Daca a zis ca vorbim astazi, e clar ca vine la ora la care e serialul, ca asa facea", dandu-i motiv lui Alex sa se amuze in continuare: "Stai! El n-are televizor si vine si vede serialul numai la noi? Ma gandesc ca atunci o fi fost o coincidenta. Desi, de fapt, au fost mai multe..."

"Dar ce-ar fi daca i-am da un telefon si l-am intreba: auzi, la cat sa fim acasa?"

"Sau in alta parte" ii continua ideea Iustina. "Asta ma gandeam ca am putea sa-l intrebam."

"Pai, Frumusico, tot va aveti voi bine..." ii face Alex cu ochiul.

Iustinei nu ii trebuie prea multe indemnuri ca sa il sune pe Balan:"Il sun!" Dupa cateva țârâituri aude o voce de femeie de pe cealalta parte a telefonului: "Daa..."

"Buna seara! Ati putea sa-i spuneti domnului Balan, va rog, ca fiica dansului ar vrea sa ii vorbeasca?"

"Domnul Balan nu este aici acum, dar as putea sa ii transmit un mesaj?"

"Exact asta: daca puteti, sa ii comunicati ca fiica dansului ar vrea sa ii vorbeasca."

"Daa, sigur!"

Iustina zambeste: "Multumesc frumos!"

"Asteptaati!"

Dupa cateva secunde, aude din nou vocea hârâită a lui Balan, usor nazala, ca intotdeauna: "La dracu’! Credeam ca aveam o gluma!... In fine, ce e?"

"Pe la ce ora ati vrea sa vorbiti cu noi?"

"Ăăă... N-as vrea sa vorbesc cu voi."

"Poate ar trebui... Pe la ce ora ati putea sa vorbiti cu noi?"

"Bine... Pai... cat e ceasul acum? Stai asa..." il aude fosnind ceva, inainte sa continue: "Mda, o sa vin peste o ora... sau doua."

"Multumim frumos!"

"Bine..."

"La revedere!" mai apuca ea sa spuna, inainte ca Balan sa inchida. Apoi se intoarce catre ceilalti: "Intr-o ora sau doua vine incoace. Ce facem?"

"Hm, as putea sa merg la o intalnire cu Valeria" spune Titus.

"Ii faci o vizita?"

"Mhm... Mda poate ar fi momentul sa.... Sau nici nu stiu, sa astept pana dupa asediu? Sa-i spun de-acum? Poate ar fi mai bine sa o pun in tema, sa stie, daca e cumva in pericol..."

"Dar, Titus, nu poti sa faci asta acum cu ochii pe ceas: stii eu iti spun, dar intr-o ora trebuie sa plec, ca vine tata acasa."

"Ăăăă..."

"Adica, daca te intalnesti cu ea acum, poate nu ar fi o idee buna sa incepi sa-i povestesti despre asta..."

"Mda, probabil ca nu..." Titus se razgandeste si continua sa repare masa si sa aranjeze lucruri prin casa.

"Chiar voiam sa-ti propun treaba asta!" se amuza Iustina. "Ar cam trebui sa punem si noi aspiratorul."

"Da, sunt de acord!"

"Putem sa dam paturile voastre la perete? Sa ramana liber centrul sufrageriei? Alex, ai vrea sa vedem daca se mai repara vesta ta sau... mergi cu mine la mall?"

"Sa stii ca mie mi-e putina foame" spune Alex. "Parca mallul suna mai tentant, nu stiu daca o sa reusesc sa gasesc ceva acolo, dar..."

"A, nu, nu acum. N-ar fi bine sa plecam de acasa sa mancam si sa ne intoarcem dupa ce ajunge domnul Balan, care a zis ca oricum nu vrea sa vorbeasca cu noi. Eu intrebam doar de principiu: daca tii neaparat la vesta aceea, putem sa aruncam un ochi si sa vedem daca e de reparat, daca nu..."

"Nu tin neaparat la vesta aceea, tin neaparat la o vesta pentru ca este foarte utila."

"Este magazin de articole sportive in mall si intr-o seara ar trebui sa mergem pana acolo, daca vrei."

"Da, de acord."

"Sau sa te duci singur sa-ti alegi."

"Acuma, daca tot te-ai oferit, nu-ti pot refuza... si mai ales ca uite ce bine ai ales aseara! Am avut niste temeri, dar ai nimerit exact ce-mi doream!"

"... Poate data viitoare va imbrac la costum!"

"Hei! Nu intinde coarda!"

"Chiar asa, ar fi bine sa probati buzunarele. Asa, ochiometric, mie mi s-a parut ca v-ar incapea vreo 2 metri de sfoara..."

"Buna idee! Daca mergem la articole sportive, poate luam o coarda de catarat, sa fie mai solida."

"Da! Imi trebuie, imi trebuie!" se activeaza imediat si Titus.

"Pe de alta parte, Alex" se uita Iustina la el, "ar trebui sa te gandesti ca invariabil ajungem si in club. Poate n-ar fi o idee buna sa ajungi in club cu vesta pe tine, cu buzunarele pline de sfori."

"Da, dar invariabil ajungem si prin alte parti unde coarda se poate dovedi utila" Si isi aduce aminte, putin enervat, ca nu a reusit sa il lege pe ultimul lui adversar in beci. Apoi se intoarce sa-l ajute pe Titus sa repare masa.

Alice merge cu Iustina in dormitor, sa o ajute la despachetat hainele aduse din apartament. In timp ce scoate treptat hainele, Iustina incepe sa-i povesteasca diverse lucruri la care incearca sa fie atenta, dar ceva o distrage. Ceva o face sa nu mai fie intru totul prezenta.

Si, pe masura ce pune hainele, incepe sa vada cum ele, cronologic, se schimba. Sunt cateva haine de dinainte - printre ele, rochii elegante, cateva echipamente mai functionale pentru cand ar fi mers sa faca poze. Sunt cateva haine de imediat dupa – negre si sobre, in mare parte. Apoi, treptat-treptat, mult dupa, hainele devin mai putin inchise si incep sa revina la cum erau inainte.

Nu stie ce inseamna inainte, imediat dupa si dupa, dar acestea sunt categoriile pe care le distinge, aceasta este structura pe care o poate extrage din haos. Gandul ii fuge la pierderea unei persoane dragi si la o perioada de doliu. Deocamdata pune informatia de-o parte, dar are impresia ca o intelege un pic mai bine pe Iustina.

Pentru Iustina, punerea hainelor in ordine si la indemana este ca o parte dintr-un ritual, din iluzia ca lucrurile ar putea fi normale si nici nu baga de seama ca Alice a inceput sa se miste mai incet; oricum, orice ar fi observat, ar fi pus pe seama faptului ca fata se gandeste la Bogdan sau ca Sorana este din nou activa in mintea ei.

Si nu trece mult pana cand Alice aude o notificare de email a telefonului care este pe undeva prin casa, iar telefonul Iustinei suna in acelasi timp cu al lui Alex.

Alice incepe sa fie suspicioasa, ca prea s-au intamplat toate in acelasi timp, prea e coicidenta si incepe sa aiba o banuiala ca emailurile sunt de la Dragos.

Iustina, absenta, intinde mana dupa telefon si raspunde fara sa se uite cine suna. De pe partea celalata aude vocea delicata a lui Ottilie Schmitz: "Buna seara. Iustina Riess, presupun?"

"Buna seara, da!"

“Draga mea, o sa te rog sa ma vizitezi mai tarziu, in decursul acestei seri. Am o rugaminte. Crezi ca ai putea sa faci asta?”

Tonul intrebarii este unul care ii sugereaza cat se poate de clar ca este o rugaminte doar cu numele. "Cu siguranta!... Mergem la Alteta-Sa si pe urma vin direct la dumneavoastra, este bine?"

"Da... Da, sigur... N-am vrea sa-l tinem pe Alteta-Sa, sa-l facem sa ne astepte, nu?... Foarte bine. Te astept, draga mea. O seara buna" si inchide.

"Multumesc la fel!"

Alex se uita la telefon inainte sa raspunda – este nea Stan, patronul atelierului auto.

"Hai sa traiesti, Alex! Ce faci?"

"Salut! Uite... mai aveam ceva de rezolvat, poate vin mai tarziu pe acolo."

"Pai, bai, ar trebui sa vii, ca m-au sunat vecinii, ca au intrat unii si fac galagie, fac scandal. Au spart un geam, au intrat pe-acolo, nu stiu despre ce e vorba."

"Pai, da... hai ca incerc sa vin cat pot de repede, da?"

"Ar fi bine."

"Mersi ca mi-ai zis!"

"Hai sa traiesti!"

"Salut!"

Titus il priveste pe Alex cu atentie: "Ce s-a intamplat?"

"Mda, se pare ca e o problema la atelierul unde ma aciuasem si ar trebui sa dau o fuga pana acolo. O sa iau un taxi, sa ajung mai repede. Zice ca-s niste vandali, dar nu stiu daca sunt vandali; mi-e sa nu fie tot de-ai Sabbatului, sa se fi prins ca am eu vreo treaba pe acolo. As da o fuga acuma pana sa vina Balan..."

Apoi se uita la Iustina: "Daca intarzii un pic, ii spui ca a intervenit o urgenta si poate chiar este legata de situatia actuala. Daca e ceva, va sun."

"N-ar fi bine sa mearga si Titus cu tine?" il intreaba Iustina.

"Da, as fi vrut sa il iau si pe Titus, sa fim doi – daca e ceva, sa le putem face față."

Titus, care tocmai termina de strans in urma reparatiei si de pus lucrurile la loc, nu spune decat: "Vin cu tine."

Alice ii priveste ingrijorata: "Aveti grija. Ma tem sa nu fie o capcana."

"O sa incercam sa fim cu bagare de seama. De-abia imi facusem un mic rost acolo, n-as vrea sa ma trezesc ca am pierdut si treaba asta... Daca ni se pare ca sunt prea multi sau ceva, ne indepartam si va dam de stire. Daca sunteti cu Balan, poate trimite si el pe cineva."

Iustina ii saruta pe obraz pe fiecare: "Aveti grija, ca sunteti buni la casa omului!" si ii impinge cu peria de la aspirator, ca ea vrea sa stranga rumegusul cazut pe unde a reparat Titus masa.

"Daca aveti nevoie" continua fata, vazandu-l pe Alex ca isi ia vesta asa jerpelita cum e, "briceagul lui Bogdan este inca aici. Nu stiu la ce v-ar servi, in comparatie cu ghearele voastre, dar, pe de alta parte, daca nu vreti sa va aratati vampiri, poate nu ar fi bine sa scoateti ghearele."

"Da, poate in prima faza ar fi mai bine..." se gandeste Alex, in timp ce coboara sa caute un taxi.


Înapoi: A Friendly Chat with an Old Sabbat
Urmează: Different Types of Threats

16-mai-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro