Brasov by Night



Cautious Young Vampires


4 noiembrie 2016, ora 00:30

“Titus, tu cum stai cu foamea?” intreaba Iustina.

“Binisor... Chiar voiam sa va propun daca nu vreti sa luam o gustare inainte. Ziceam ca facem asta inainte sa mergem la Elysium, numai ca nu am mai avut timp.”

“Nu de alta, dar poate bunicutului ii e dor de gustul tau” ii zambeste fata.

Titus ii intoarce zambetul: “Pai da, stii ca sunt tot timpul dornic sa ajut! Asa ca, haideti!”

Bogdan ii sopteste lui Alice: “Hai incearca ceva cu mine! O sa fie fain! Poti sa o consideri o cina romantica foarte dubioasa... Eu ii distrag si tu... iti faci de cap! Crede-ma, functioneaza de minune! Eu am reusit de unul singur. Daca suntem doi, n-avem niciun stres.”

In momentul acela, vocile din capul lui Alice se fac auzite: “Si va lua barbatul pe femeia lui si va lasa pe mama si pe tatal lui si se vor duce si vor fi una”...

“Da, hai sa luam cina impreuna!” spune Alice, razand.

“Si atunci, noi trei mergem in club?” le propune Iustina celorlalti.

“Mda...” spune Titus, cam abatut, fiind acum randul lui Alex sa dea din coada.

Pe drum, Titus incepe sa le povesteasca: “Poate va intrebati ce s-a intamplat cu Valeria, in tot timpul asta...”

“Da, nu ai mai zis nimic” ii confirma Alex banuielile.

“Nu am mai zis nimic pentru ca m-am tot gandit: nu mi se pare drept ca poate ea isi face iluzii despre o relatie cu un om adevarat si eu nu mai sunt om... Ne-am mai vazut de cateva ori... si noi am fost ocupati cu urmarirea lui Petran si... Ma tot gandesc sa ii spun ca probabil nu sunt ceea ce cauta ea... Am vorbit si cu Gheorghe si... nu stiu daca sa fie servitor e o viata buna pentru ea, cred ca mai bine as lasa-o sa isi traiasca linistita...” spune Titus uitandu-se in jos, jucandu-se cu fermoarul de la jacheta.

“Si nici nu ai vrea sa ii oferi alegerea fetelor Lucretiei...” aproape ca sopteste Iustina.

“Da, o sa vorbesc mai deschis cu ea...”

“Ele nu erau slujitoare.”

“Da, o sa vreau sa-i spun ceea ce sunt si... o sa vedem cum evolueaza apoi lucrurile... Am vrut sa va pun si pe voi la curent cu chestia asta...”

Alex il priveste putin nedumerit: “Auzi? Pana la urma, e placut pentru toata lumea, atata vreme cat ai grija cum ii spui sa nu o sperii... Stiu ca tie nu-ti vine sa minti, dar nici nu poti sa-i spui adevarul intreg, adica nu te-ar crede. Si, cata vreme o faci sa inteleaga ca e un pic neobisnuit, in fine, poate chiar si periculos, cred ca i-ar placea. I-a placut de tine, tie ti-a placut de ea, pana la urma va bucurati de ce aveti...”

“Da, da! Tocmai asta, nu m-as supara daca ar fi asa. Dar vreau sa stie in ce se baga si sa inteleaga ca relatia asta nu e chiar una pe termen lung asa cum isi inchipuie ea...”

“S-ar putea sa fie pe termen lung, pentru ca, daca ai noroc, tu traiesti mai mult decat ea.”

“Mda... cred ca unul din lucrurile foarte dureroase atunci cand esti vampir este sa-i vezi cum imbatranesc si mor pe oamenii care iti sunt dragi din diferite motive...”

“Titus, stii ce? Peste un an sau doi sau trei, presupunand ca treaba decurge bine, inca va fi tanara. Pana atunci se obisnuieste cu tine si poate ii propui atunci. Pana la urma, este o forma de prelungire a tineretii si a legaturii voastre.”

“Da, m-am gandit si la asta...”

“Nu va fi ca acum cand te-a cunoscut de doua saptamani si ii propui sa bea din sangele tau ca sa traiasca vesnic. Ar rade de tine mai intai de toate, dar dupa 2-3 ani in care isi da seama ca e ceva neobisnuit cu tine, chiar daca nu suficient cat sa incalci Mascarada, poate va fi mai usor sa ii prezinti optiunea si sa fie o alegere pe care sa o faca in cunostinta de cauza.”

“Da, asta vreau sa-i ofer si eu: libertate de alegere.”

“Dar pentru asta trebuie sa ramai in legatura cu ea, sa inteleaga ca esti diferit. Chiar daca nu este ceva evident, sa se adune mici dovezi, mai ales ca tu nu vrei sa minti, inevitabil ii vei spune niste lucruri.”

“O sa vedem ce se mai intampla serile astea. O sa ma mai intalnesc cu ea...”

Alex rade: “Sa nu ne vada acum in club!”

“Da! Sa stiti ca de asta am si deschis subiectul, pentru ca simteam nevoia sa vorbesc cu cineva si chiar mi-a trecut prin cap ca ar fi pe acolo. Daca o sa fie acolo, o sa merg la ea si o sa amanam discutia pentru alta data. Dar va rog sa va uitati si voi dupa ea, ca nu as vrea sa creada ca o insel sau ceva...”

“S-a marcat!” ii face Alex cu ochiul.

Desi Liquid Hug este la fel de aglomerat ca intotdeauna, reusesc amandoi sa se asigure ca nici Valeria, nici prietenele ei nu sunt acolo in acesta seara, iar Titus este convins ca nici urmaritorul lui nu este acolo. Pentru Iustina este mult prea multa lume ca sa isi dea seama daca sunt si confrati prezenti. Pe de alta parte, desi este multa lume, doar unul din cele patru separeuri este ocupat, cu doi tipi ce par angajati intr-o conversatie destul de animata.

Dupa intalnirea din beci de seara trecuta, Iustina ajunsese acasa trista, reusise sa se mai inveseleasca putin la inceputul serii, gasise haine dragute pentru baieti si un tip simpatic la mall, ca apoi sa descopere femeia ucisa in toaleta si sa i se inece toate corabiile. Asa ca in seara aceasta chiar ii trebuie un tip bun, sa ii mai alunge putin supararea.

Isi dezbraca jacheta in timp ce traverseaza incet clubul, mergand spre bar prin zona luminata, spre a atrage atentia in mod discret. Se asaza la bar, studiindu-i pe ceilalti, cautand un barbat dragut la care sa se uite putin mai mult de fiecare data cand isi plimba privirea prin club.

Isi petrece cam o jumatate de ora in fața barului pana o acosteaza un tip, pe care il seduce fara prea mare greutate si care o conduce intr-un separeu. Acolo, fetei nu ii ia mult timp sa il muste de gat, sa isi potoleasca foamea si reuseste sa se opreasca la timp, inainte ca tipul sa lesine. In alte conditii, nu s-ar fi hranit atat de mult, dar este cu gandul la intalnirea cu un membru al Sabbatului si ar vrea sa fie cat mai bine pregatita.

Nu pleaca imediat, insa, il asteapta sa se dezmeticeasca, sa o gaseasca langa el. Intr-adevar, dupa vreo 20 de minute, tipul incepe sa isi revina. Inca sub efectul Sarutului, nu ii trebuie mult sa afle de la el cum il cheama si un numar de telefon.

Alex schimba putin tactica - se gandeste ca abordarea din seara precedenta, cu bautura si tupeul, functioneaza mai catre dimineata, cand cei ramasi singuri in club s-ar putea sa fie mai dispusi. Asa ca se indreapta spre ringul de dans, cautand o tipa imbracata mai putin provocator, care sa danseze singura.

Nici el nu are o problema in a gasi o persoana acceptabila, care raspunde avansurilor lui. Se apropie incet, atent la reactiile ei, pana ajunge sa o stranga in brate. O conduce incet catre un colt mai putin luminat, continuand sa o mangaie, pana cand este sigur ca o poate saruta, ca apoi sa o muste de gat. Dupa ce ii inchide rana, merg impreuna la o masa, nevrand sa o lase singura pe ring, apoi isi gaseste o scuza sa plece.

Cand o vede pe Iustina ca a terminat, lui Titus ii vine o idee: “Auzi, eu ma gandeam sa caut un tip care pare genul macho, curatel, bineinteles, neaparat! Si, daca vrei, vii cu mine si o sa-i spun ca am pus un pariu cu tine ca nu o sa reuseasca sa ma dovedeasca la skanderbeg. Uite, il luam intr-un separeu si, in timp ce eu ma masor cu el, tu mai chicotesti pe langa el sa ii distragi atentia, iar eu il musc de plica cotului. Vrei?” Ce nu spune el direct este ca ar vrea ca Iustina sa-l si ademeneasca in separeu, nu doar sa ii distraga atentia.

In secunda urmatoare ideea lui o inveseleste pe Iustina: “Foarte tare!” apoi se apleaca incet si ii spoteste la ureche lui Marc, noua ei cucerire: “Fratele meu, aici de față, vrea sa castige un pariu si dupa aceea avem de rezolvat ceva. Tu mai ramai in seara asta aici?”

“Nu... nu... cred ca ma intorc acasa” raspunde tipul, inca foarte ametit.

“Ai vrea sa ne revedem intr-una din serile urmatoare? Poate sa dansam...”

“Da, da! Clar, iti dai seama! Normal! Sa... sa-mi dai numarul tau...” si da sa se ridice de pe canapea, nereusind insa sa ajunga foarte departe.

“Stai, nu te ridica! Imi cer scuze ca trebuie sa plec asa repede, dar asta mic e nerabdator.”

“Sigur, lasa ca te sun...” e tot ce mai spune tipul inainte sa adoarma la loc.

Iustina se mai uita o data la el, sa fie sigura ca nu o sa cada de pe bancheta, apoi se intoarce catre Titus: “Hai sa mergem! Imi place ideea ta! Care din ei este?”

“Pai, ti-am zis: unul care sa fie curat si sa nu dea pe afara de inteligenta...”

“Am inteles - cel care pleaca acum de la bar ti-e bun?” arata ea catre un tip care nu pare sa mearga spre o zona foarte aglomerata.

“Da, este perfect. Dar trebuie sa il atragem intr-un separeu, sa fie o masa acolo...”

“Bun...”

Se apropie amandoi de el si Iustina il saluta zglobie: “Buna!”

“Buna...” raspunde tipul, oarecum nedumerit.

“Ai doua minute libere?”

“Da... despre ce e vorba?”

“Tocmai am facut un pariu cu frate-meu, aici de față... Ca m-am uitat prin sala si mi-ai atras privirile, dar el e foarte plin de el, asa, mic si cu avant, na, si am facut un pariu cu el ca nu are cum sa fie mai puternic decat tine.”

“Mhm...”

“Daca el castiga, eu trebuie sa ii fac curat in camera pana la Craciun...”

“Aha...”

“Daca tu castigi... ma castigi pe mine premiu intr-o seara in club...”

“Ah, bun, ca tocmai ma pregateam sa te intreb mie ce-mi iese. Pai bine, hai sa vedem despre ce e vorba. Pare o intalnire usor de aranjat intre noi doi” apoi ii conduce intr-unul dintre separeuri si se asaza la masa.

Titus nu are insa nicio problema sa-l invinga, sa ii tina mana pe masa si sa-l muste. Tipul, luat prin surprindere, scapa o injuratura si da sa se zbata, dar cedeaza dupa cateva secunde, dand ochii peste cap, ca mai apoi sa se lase moale, semn pentru Titus ca trebuie sa se desprinda. Dupa ce ii linge rana si are grija sa nu cada de pe bancheta, Titus ii aduce un cocktail non-alcoolic, impreuna cu un biletel: “Mersi, frate! O sa ma relaxez cat timp sora-mea imi face curat in camera pana la Craciun!”

Indepartandu-se de separeu, Iustina ii da un cot lui Titus: “Bine ca nu ai ales un alt olimpic la matematica! Ca nu si-a pus problema ce castig eu la pariul asta!”

“Lasa, a fost o idee excelenta, sor-meo!”

“Da, numai voi doi castigati!”

“Multumesc, Iustina! Foarte draguta ideea cu curatenia in camera, mi-a placut.”

“Ma bucur ca ti-am fost de ajutor, dar sa nu ma pui sa-ti fac curat pana la Craciun, te rog!”

“Mi-a facut placere sa fii partenerul meu de agățat in seara asta!”

“Si alta data, Titus!”

“Dar e in regula, imi place sa fac singur curat.”

“Te ajut, stai linistit. Doar sa spui! Chiar aveam in plan, dar vorbim alta data. Hai sa mergem!”


In timpul acesta, Alice si Bogdan, nevazuti de restul lumii, merg tinandu-se de mana.

“Am putea sa ne plimbam pe strazi si sa cautam pe cineva din care ne-am putea hrani” ii spune Bogdan incetisor, “sau... adapostul meu este in apropiere, pe strada Lunga, ajungem in mai putin de 10 minute, daca vrei sa vezi unde e, cum arata si poti sa te hranesti din Vali. Eu nu m-am hranit din el in ultima vreme, e OK.”

“E proaspat” se amuza Alice.

“Cum vrei tu. Sunt sigur ca ceilalti nu au cum sa temine mai devreme de jumatate de ora.”

“Da, mi-ar placea!”

Se plimba agale pe strada Muresenilor, apoi pe strada Lunga, doar ei doi, mergand la brat prin noaptea rece de noiembrie. Luminile galbene ale orasului scalda strada pe care o au aproape doar pentru ei; intr-un mod pervers este ca si cum lumea chiar este stridia lor in seara aceasta.

Fara probleme, ajung la adapostul lui Bogdan. La parter locuieste Vali, dar accesul in subsol este complet separat de restul casei, nu vor avea treaba cu el. In stanga casei, o usa mica, foarte discreta duce in subsol, pe niste trepte din beton.

Bogdan cauta putin intrerupatorul si aprinde un bec slab. Peste tot in jur sunt componente ale unor aparate elecronice, electrocasnice, borcane cu muraturi depozitate pe rafturi de metal si, chiar in față, pe un perete despartitor din placaj, mai este o usa.

Camera lui Bogdan este dincolo de aceasta usa. Geamul este acoperit cu ziare, haine si pungi de gunoi, toate lipite cu banda adeziva. Intr-un colt al camerei se gaseste un pat improvizat dintr-o saltea, hainele sunt imprastiate peste tot in camera, dar ceea ce ii atrage cel mai mult atentia lui Alice este prezenta catorva aeroterme in jurul patului, si isi da seama ca este modalitatea lui Bogdan de a simti orice fel de caldura in timpul torporii zilnice.

Langa aeroterme mai vede un taburet simplu, un birou, carti si un reportofon. Cateva dintre sertarele biroului sunt inchise, au si incuietoare. Bogdan scoate o cheie, descuie unul dintre sertare si se intoarce catre ea: “OK... ce parere ai?”

“Vad ca nu ai stat degeaba, ti-ai gasit un hobby...”

“Mhm...”

“Ma bucur! Imi faceam griji pentru tine, singur, fara...”

“Stai linistita, sunt bine. Ce vreau sa spun e ca nu e mult, nu e nimic, de fapt, dar e al meu, cel putin pentru moment si poate oricand sa fie al tau. Oricand ai nevoie, in orice circumstanta. Daca vrei chiar si sa te muti aici, poti oricand linistita. Oricum, o sa amenajez si partea cealalta a subsolului, cand o sa am timp si o sa aiba si Vali cateva nopti de pierdut, ca nu pot sa-l tin treaz chiar tot timpul. Dar da, o sa amenajam, tot subsolul este al meu. Si, din nou, la nevoie poate sa fie al tau.”

“Mersi!” spune Alice, punandu-i o mana pe umar si privindu-l. “Chiar ma bucur ca te gandesti la mine.”

“Ma gandesc la tine tot timpul. Chiar tot timpul. Inainte sa ma arunce soarele in torpoare, cand ma trezesc in fiecare seara... Ma gandesc la tine tot timpul. Am si ceva sa-ti dau, dar o sa te rog frumos sa nu o deschizi acum, bine? In momentul de față, este ceea ce am eu mai de pret. Numai o clipa...”

Bogdan se ridica, tinand-o in continuare de mana, cu degetele intrepatrunse, fiindu-i greu sa ii dea drumul. Deschide un sertar al biroului, ia ceva de acolo, se asaza inapoi langa ea si ii arata o cutiuta mica de lemn, cu o piesa de metal care o tine inchisa. O zdruncina putin, dar nu zornaie nimic inauntru.

Apoi i-o da lui Alice: “Uite, este ceea ce am eu mai de pret acum. Dar o sa te rog din suflet sa nu o deschizi acum. Pentru ca poate sa-ti aduca alinare, la fel cum poate sa-ti aduca foarte multa durere. O sa te rog din suflet sa ai grija de ea, si daca vreodata, Doamne-fereste, nu voi mai fi alaturi de tine, din orice motiv, atunci vreau sa o deschizi."

Alice il priveste atenta si se abtine sa-l intrebe daca vrea sa ii dea ei asa ceva, pentru ca ar putea fi interpretat gresit. Apoi ia cutia si doar ii multumeste: “Sper sa nu fie nevoie sa o deschid...”

“Atata timp cat sunt prin preajma, nu e nevoie.”

“Exact!”

“Hai sa vedem daca reusesti sa te tii de asta. Nu te mint, am si eu o placere meschina in a-ti cere sa nu deschizi cutia mai devreme” zambeste Bogdan. “Dar hai sa vedem ce se intampla...”

Dupa cateva clipe, insa, se aude o bataie la usa. Bogdan se ridica mormaind si merge sa deschida usa, dar se linisteste cand il vede pe Vali in prag.

Vali este un tip trecut de 30 de ani, cu parul scurt, cu ochii albastri si cativa pistrui, poarta ochelari de soare si pantaloni de trening de care pare ca nu se poate desparti sub nicio forma. Destul de ingrijit, de altfel.

Vali se uita la el: “Salut, ai... ajuns... Ah, scuze, nu stiam ca mai ai pe cineva aici. Scuze, scuze, frate!... Sa vin alta data sau...?"

“Valeriu, de ce nu dormi?”

“Pai ca... am stat sa te astept... sa vad ce faci... Ai nevoie de ceva sau...?”

“Iti multumesc din suflet, este dragut din partea ta. Uite, daca tot esti treaz, te rog, coboara, sa cunosti pe cineva. S-ar putea sa stea si ea cu mine, cel putin din cand in cand. Sau s-ar putea sa se mute aici, la fel cum stau eu. Banuiesc ca nu e nicio problema.”

“OK, OK, da, frate, sigur! E totul in regula? Adica... e ca tine, ma refer?”

“Nu. Din fericire pentru tine, nu. Pe ea poti sa o privesti linistit.”

“OK, da...”

“Hai, hai sa o cunosti. Pierdem vremea, trece noaptea.”

“Sigur...”Vali coboara, intra in incapere si se uita la Alice: “Ah, saru’ mana! Eu sunt Vali...”

“Salut! Eu sunt Alice!” si ii face stanjenita cu mana.

“Saru’ mana!... Si o sa vii sa stai aici cu Bogdan?”

“Misto... misto!”

“Vali, la fel cum eu vin si imi petrec zilele aici” ii spune Bogdan, “nu te deranjez in niciun fel, nici domnisoara nu o sa te deranjeze in absolut niciun fel. Deja ai vazut ca e foarte benefic sa lucram impreuna, sa ma ajuti in felul in care ma ajuti. De asemenea, stii chestiile alea bune de tot pe care ti le-am mai oferit...”

“Da, da...”

“Uite, si dansa are!”

“Pai... am inteles!”

“Poti sa iei linistit de la amandoi, pentru tine nu se epuizeaza stocul niciodata!”

“Mama, foarte tare!..... Mersi, frate! O sa... nu vreau sa zic ca o sa profit, stii ce zic? Adica o sa... o sa fiu p-aicea, asta vreau sa zic...”

“Perfect! Vali, uite, e un lucru bun ca esti aici si ca putem avea discutia asta. Te rog din suflet, pentru binele tuturor, daca vine cineva si intreaba de mine, persoane pe care nu le recunosti, nu le raspunde. Nu ai nicio treaba, nu are nimeni nicio treaba sa te caute in mijlocul noptii. Daca din orice motiv ceva ti se pare ciudat, ma suni pe loc. Ai numarul meu, ma suni, frate!”

“Da, frate, sigur!”

“Am niste invarteli momentan. Daca imi ies bine, cativa din banutii pe care mi i-ai dat o sa-ti vina inapoi, o sa platesc tot consumul pentru toate aerotermele si cu ce ma mai joc eu pe aici. Stai linistit, ti-am zis ca am grija de tine! Daca ai grija de mine, am grija de tine, frate, ma asigur ca ti se intoarce bine, OK?”

“Da, da, foarte misto! Dar am cu ce sa va ajut acum? Pot sa fac ceva acum pentru voi?”

“Uite, am inteles ca domnisoara citeste in palma. Ia mergi putin sa se uite si la mana ta.”

“Ia hai sa-mi exersez talentele” spune Alice zambind si intanzand mana a invitatie spre el.

Destul de entuziasmat, Vali se apropie si ii intinde mana: “Da, si... ce e acolo? Ce vezi?”

Alice isi plimba usor degetul aratator in palma lui, in timp ce i-o tine cu cealalta mana: “Pai, vad aici ca ai o linie a inimii foarte interesanta...”

Ceea ce ii spun ei vocile, insa, este: “A, da, da, da! Vad banii, linia banilor, cum sangereaza in buzunarele lui Bogdan!”..... “Hahaha”...

“Si asta, vezi? Linia vietii aici, cum se curbeaza” continua ea “si cum o ia asa... si asta, asta cred ca e cea interesanta, e linia banilor... vad ca te asteapta in viitor niste avantaje...”

Bogdan, din partea cealalta a lui, ii sopteste ca sa ii distraga atentia: “Vali, frate, lasa mana la domnisoara si ochii la mine! Daca iese cum trebuie, ce trebuie, e ca si cum ai trai vesnic, stai linistit! Linia aia a vietii o sa se tot duca, stai c-o sa vezi!”

Vali, foarte atent si convins de ce a auzit: “Mama, ceva se anunta misto!” isi intoarce privirea catre Bogdan. Alice profita, ii ridica incheietura la buzele ei, se apleaca si il musca, fara ca el sa reactioneze, pare sa fie obisnuit cu asta, ca apoi sa se lase moale langa ea. Alice inchide rana si mai saruta o data locul, pentru a pastra aparentele.

Bogdan o priveste, ca si cand ar asista le cel mai interesant spectacol: “Esti altceva! Vezi ce bine lucram noi doi? Poate e prea devreme, dar eu chiar ravnesc la asta deja de mai mult timp... M-am saturat doar sa te sorb din priviri...”

“Poate ar trebui mai intai sa il lasam pe colegul tau sa se intoarca acasa...” ii spune Alice, facand un semn discret catre Vali, care se holba la ei, abia asteptand sa vada ce se intampla: “Da... eu o sa... o sa plec. Frate, daca ai nevoie de ceva, sunt sus, da?”

“Da. Da, Vali. Multumesc!”

“Pai bine... O sa... o sa ma duc, atunci...”

“Imi pare bine de cunostinta” zambeste fata.

“Da, si mie, si mie! Hai ca ma duc... acuma...”

Alice izbucneste in ras: “Hei, Vali... alta data!”

Dar Bogdan nu mai are rabdare: “Da, Vali, hai sa te conduc!” apoi incuie usa dupa el. Se intoarce, se asaza langa Alice si incepe sa-i ridice incet maneca. O priveste in ochi, simtind cumva mai putin regret pentru felul in care arata, pentru ca poarta masca, dar regretul este inca acolo. Alice ridica mana si i-o intinde.

Privirea lui i se schimba cand ii dezvaluie incheietura - o priveste cu determinare, chiar cu o oarecare speranta inainte de a o musca. Ia inghitituri mici, ca sa savureze fiecare clipa, sperand ca si pentru ea este la fel de placut, fara sa aiba vreo pretentie ca ea sa faca la fel.

Nu il ingrijoreaza ca aproape imediat sentimentele lui au devenit mult mai profunde, lui chiar ii place. Din colturile ochilor lui negri, insa, izvorasc lacrimi de sange: “Sa stii ca imi pare rau ca ai pe cap unul ca mine... Imi pare rau... meriti mult mai mult, Alice!...”

Alice ii prinde fața cu mainile si ii sterge colturile ochilor cu degetele, simtindu-i tremurul mandibulei: “Nu ai pentru ce sa-ti ceri scuze, nu ai ce sa regreti aici... niciunul din noi nu stia in ce se baga atunci cand s-a intamplat prima data, dar sa stii ca nu vreau ca legatura asta dintre noi sa fie doar de-o singura parte...”

Cu una din maini prinde una din mainile lui si o ridica, privindu-l: “Sper ca nu ai nicio obiectie daca legatura e reciproca, nu?”

“Nu, absolut niciuna!”

Ca si mai devreme, Alice ii ridica mana si se apleaca peste incheietura lui, o saruta si, incet, musca, savurand in inghitituri mici.

Inainte ca placerea Sarutului sa puna stapanire pe el, Bogdan ii sopteste: “Sunt vesnic al tau!”


Înapoi: After Elysium
Urmează: A Friendly Chat with an Old Sabbat

9-mai-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro