Brasov by Night



Recognition


3 noiembrie 2016, ora 22:10

Pe masura ce isi gasesc drumul in adancul Casei Sfatului, vad cum ochii tuturor confratilor adunati in aceasta seara sunt fixati asupra lor. La intrarea lor in sala se murmura, se susoteste, se vorbeste chiar. Este evident ca sunt in centrul atentiei si, spre bine sau spre rau, si subiectul acestei seri vor fi tot ei.

Iustina avusese o presimtire, isi imaginase ca asa o sa fie si este hotarata sa fie atenta la reactiile celor din jur, incercand sa isi dea seama care le sunt sentimentele: simpatie, antipatie sau chiar ura. Fara nicio indoiala, ii este evident ca, desi sunt centrul atentiei, acest centru al atentiei este, de data asta, de bun augur in mare parte.

Confratii adunati ii privesc si, inaintand, aude susoteli: "Da, da!" ... "O haita intreaga si s-au descurcat singuri!" ... "Este foarte bine, este foarte bine ceea ce se intampla!"...

Printre cei adunati, o recunosc pe Lucretia; langa ea, sunt alte doua tinere, destul de frumoase, care le fac semn cu mana, semn ca i-au recunoscut. Balan este intr-unul dintre colturile incaperii, vorbind cu alti membri ai clanului lui. La o oarecare distanta de tinerele ei fiice, Ottilie Schmitz se plimba, uitandu-se la portretele expuse in intreaga sala.

Inaintand, remarca o alta femeie, foarte bine imbracata, intr-un costum gri inchis, perfect croit, fara bijuterii, cu parul prins intr-un coc foarte rigid, purtand ochelari de vedere cu rama neagra, cu o față teribil de rece. Asemanarea cu Ottilie Schmitz este izbitoare, dar poate ca aceasta asemanare nu face decat sa scoata si mai mult in evidenta diferentele dintre cele doua femei.

Niciunul dintre cei prezenti nu se apropie de ei. Se indreapta cu totii catre Balan, care isi intrerupe conversatia si ii priveste, tragandu-i mai mult in coltul lui: "Hm... aveti idee ce s-a intamplat acolo?"

"... Se pare ca vanzatoarea de la librarie a fost atacata" incepe Alice sovaielnic.

"De cine?"

"Nu stiu... Am vazut pe cineva in librarie inainte sa o gasesc, dar nu stiu cine sau ce era."

"Mhm... Am inteles, o sa ne interesam, dar... nu acum e momentul. Ălea... au zis ceva despre voi?" intreaba el facand un semn din cap catre Lucretia si fetele care sunt in jurul ei.

"Pe ele nu le-am auzit, eram prea departe" spune Iustina, "dar pareau ca ne saluta."

"Mhm..."

"I-am auzit pe altii, oarecum bucurosi ca am dovedit singuri o haita intreaga."

"Ma rog, ati avut si avantajul numerelor, oricum. In tot cazul, e bine ca ati ajuns. Va ajunge si Principele imediat. Mergeti si vedeti cu cine mai puteti vorbi, e o ocazie buna pentru voi sa interactionati pe cat posibil cu cine puteti."

Inainte sa plece, Iustina scoate din buzunar un trandafir rosu cu petalele aproape complet desfacute, cu codita scurta, pe care i-l pune lui Balan in buzunarul de la piept. Balan se uita la ea, se uita la trandafir si se joaca putin cu degetele in petalele lui, desfacandu-le putin: "Mersi!"

Fata zambeste, se intoarce si o cauta din priviri pe Ottilie Schmitz, incercand sa isi dea seama daca ar deranja-o, dar nu pare sa fie atat de retrasa. Inainte sa plece, il trage pe Titus de maneca, ii sopteste inca o data si ii face cu ochiul: "Chiar i-am auzit spunand asta despre noi!", facandu-l sa fie multumit pentru ca este acceptat si ca nu l-au dezamagit pe Balan.

Iustina se intoarce catre Alex: "Nu ai vrea sa vorbesti cu Lucretia? Nu parea contra ideii ca tu sa le impresionezi pe fetele ei... Adica, nu vreau sa te indepartez, e doar o idee... Aici nu poate sa fie prea ironica deocamdata..."

Alex e putin confuz, insa: "Poate e mai bine daca ramanem impreuna, dar... cum vrei tu..."

Il convinge, insa, Alice: "Alex, ai vrea, sa intrebi de Sorana, te rog? Fata... din prima noapte...", isi aduce aminte de gafa facuta atunci, o bate pe umar pe Iustina: "Ai grija de tine" si se indreapta spre Lucretia, intelege reticenta lui Alice de a se apropia de femeie. Alice il urmeaza, ramanand in urma lui, nu ar vrea sa vorbeasca direct cu ea.

Ottilie Schmitz se intoarce catre Iustina: "Ah, draga mea, ma bucur ca te vad. Si ma bucur ca aceasta intalnire are loc, am inteles ca vom vorbi in special despre tine si despre ce a facut coteria voastra."

"Si eu ma bucur sa va vad!" raspune fata zambind.

"Cum te-au tratat aceste nopti?"

"Au fost... intense."

"Hm... cum asa?"

"Pai... am trecut brusc de la o forma de viata la alta, complet diferita, am auzit povesti care spuneau ca, atunci cand iti creezi un copil, intai il alegi cu grija, si pe urma ai grija ca acel copil sa nu faca prostii. Ori noi..." chicoteste ea, "numai asa nu am fost creati. Asa ca ne-am adaptat din mers."

"Mhm... inteleg."

"Multumim frumos - si din partea mea, dar si din partea prietenilor mei, ca ne-ati lasat-o pe Lucretia in acea prima seara..."

"Da, Lucretia poate fi, fara indoiala, utila, nu-i asa?"

"Ne-a prins bine sa fie un pic mai... romantata introducerea noastra in forta in aceasta lume."

"Ma bucur sa aud."

"Si imi cer scuze ca nu am venit la dumneavoastra pana acum, dar am fost... putin ocupati."

"Da, am auzit ceva..."

"Si nu as vrea sa vin la dumneavoastra sa va ocup timpul si sa nu fie ceva important, care sa merite sa va petreceti timpul cu mine."

"Vom discuta in curand, o sa va chem si, cand veti veni, vom discuta despre alte lucruri pe care le puteti face si voi pentru mine si, mai cu seama, pe care le poti tu face pentru clanul Toreador... Bine, draga mea?"

"Va multumesc!"

"Cu drag!" ii spune Ottilie si se intoarce la tablouri.

In timpul acesta, Titus si-a tinut promisiunea: a stat pe aproape, fara sa traga cu urechea la discutia lor, atent la reactiile fetei. In cealalata parte a incaperii, Alex si Alice se apropie de Lucretia si de prietenele ei, toate imbracate impecabil in rochii scurte, de un rosu foarte inchis, aproape negru, mai curand un negru al caror falduri le ofera nuante de rosu inchis.

Se uita la ei, dar mai ales la Alex si chicotesc: "A, tu trebuie sa fii, daca tin bine minte, baiatul din seara aia de la Liquid Hug. Da, da, da... te-ai hranit din... Cami, parca?"

Alex zambeste: "Buna seara! Da... imi pare rau ca nu i-am retinut numele si nu o vad si pe ea aici..." facandu-le pe toate trei sa rada si sa ii raspunda: "Tu chiar esti o fiara. Nu doar ca i-ai uitat numele, dar ai vrea sa mai profiti de ea si o a doua oara!"

"Chiar regret ca am fost atat de prins, ca nu am avut ocazia sa repet experienta cu mai multa grija si sa ma bucur mai pe indelete si, poate, sa ne bucuram amandoi..."

Se uita una la cealalta, inainte de a-i raspunde: "Da, interesant... Uite ca, totusi, eroul iese la suprafata..."

Apoi o remarca pe Alice: "Ah, si domnisoara din seara aceea..." Apropiindu-se de ea, Lucretia ii atinge usor umarul stang: "Esti bine, draga? Esti in regula? Ai mai patit ceva?" Este evident genul de intrebare mânată mai putin de compasiune si mai mult de un interes in a strange informatii despre ea.

"E OK" raspunde Alice, fiind convinsa de intentie. "Sorana ce mai face?"

"Sorana e bine, nu stiu de ce ma tot intrebi de ea, ti-am spus ca e bine!"

"OK."

"De ce ma intrebi?"

"De curiozitate, de curtoazie..."

"De ce? S-a intamplat ceva?"

"Nu... Dar stii, a fost prima data si..."

"Lasa, ca o sa fie mult mai multe, o sa fie OK, nu te agata si tu de toate prostiile!"

"Are valoare sentimentala." Pe masura ce Lucretia vorbeste, Alice simte cum se enerveaza tot mai tare pentru ca ea o trateaza asa si nu intelege faptul ca fata aia este inca in capul ei, iar vocea Soranei devine tot mai puternica in capul ei: "Alice, te minte, lasa-ma sa plec! Trebuie sa evadez, trebuie sa ies de aici! Te rog, ajuta-ma, nu mai pot!"

Isi simte mainile incepand sa tremure, mai ales cand Lucretia spune "Lasa, ca o sa fie bine" si incepe sa se infurie foarte tare. Pentru moment reuseste sa isi pastreze controlul, dar este departe de a fi in siguranta. Isi strange pumnii pana isi simte unghiile infigandu-i-se in palme.

Din nefericire, Alex nu isi da seama de starea ei de neliniste. Vazand atitudinea Lucretiei, decide sa intrebe si el despre Sorana: "Stii, mi s-a parut ca prietena mea, Alice, a avut o experienta foarte intensa cu fata aceea. Crezi ca as putea sa o gust si eu?"

Lucretia se uita la el: "Pai nu stiu, dragule, cu siguranta ca putem aranja ceva, daca doresti in mod deosebit sa te pun in legatura sau sa-ti aranjez o intalnire cu unul dintre modelele noastre" si toate trei Harpiile chicotesc, "dar va trebui sa faci si tu ceva pentru noi, nu? Ce zici, crezi ca ai fi in stare" continua ea, jucandu-se cu un deget pe pieptul lui, "avand in vedere ca esti un mare erou, sa faci si tu ceva pentru noi?"

"Pot sa incerc, acuma depinde despre ce e vorba..."

"Bine... o sa-ti gasim si tie ceva..."

Alice parca pluteste pe o mare de mânie, tremura aproape vizibil si ii priveste pe amandoi: "Ma scuzati, dar trebuie sa imi pudrez nasul", facand doi pasi in incercarea de a se retrage din aceasta situatie si, prin modul in care se indeparteaza, in care ii tremura mainile atrage atentia Iustinei si a lui Titus. Desi este tardiv, Alex isi da seama si el ca fata nu se simte bine.

Imediat ce o vede, Iustina ii sopteste lui Titus ca e ceva in neregula cu Alice, Titus confirmandu-i parerea, si ii propune sa mearga catre fata, pentru ca i se pare plauzibil sa se regrupeze, ei necunoscand prea multe persoane de acolo.

Alex ii arunca o privire lui Alice si apoi se uita nedumerit catre Lucretia, care ridica din umeri, pur si simplu si zambeste ca si cum ar spune: "Nu stiu ce s-a intamplat."

"Iti multumesc pentru eventualele oportunitati" ii spune el. "Si sigur, daca ai ceva cu care te-as putea ajuta, astept cu interes." Apoi saluta politicos si se indreapta si el catre ceilalti.

Titus si Iustina ajung langa Alice. Iustina ii intinde mana, intr-un un gest care ar putea parea ca se bucura de reintalnire dupa ce s-au plimbat prin sala, o strange usor de degete si ii sopteste: "Piesa de teatru, Alice! Piesa de teatru!"

Apoi isi aduce aminte ca, la prima lor vizita aici, Balan statuse intr-un colt intunecat iar acum cel putin Stefan nu este prezent, deci ar trebui sa fie loc si pentru ei. Are o impresie ca, pe langa ca sunt mai intunecate, acele locuri au o acustica mai aparte - probabil i-ar auzi pe ceilalti mai bine, dar ei ar fi auziti mai putin.

O indruma incet pe Alice catre locul unde se afla Balan, pentru ca ar putea parea plauzibil sa mearga catre el, fiind parintele lor adoptiv. Tot ce isi doreste este sa o indeparteze pe Alice de Lucretia, sa aiba sansa sa isi recapete controlul. Titus si Alex le urmeaza, purtandu-se cat mai politicos.

La adapostul intunericului, Alice se calmeaza. Vocile se linistesc in mintea ei, reuseste sa respire, chiar daca nu are nevoie, simte cum se potoleste dorinta de a o prinde pe curva aia proasta si de a-i crapa capul de coltul bancii aflate in centrul incaperii.

Iustina se apropie de Balan si il intreaba in soapta daca are cum face ceva sa o tina pe Alice calma pe durata adunarii.

"Hm... cred ca e treaba fiecaruia dintre noi sa isi pastreze calmul, dar eu nu am ce sa-i fac, ma tem" raspunde el. "Dar doar stati cuminti si o sa fie OK, de aici incolo nu cred ca o sa va mai frece nimeni. O sa-mi povestesti pe urma ce s-a intamplat."

In scurt timp in camera apare Evelin Kalmár, acea bruneta superba, care anunta, la fel ca intotdeauna: "Alteța-Sa, Serenissimul Principe Bárány Ádám." Lumea amuteste in timp ce Principele, ca intotdeauna intr-un costum perfect croit, se indreapta catre centrul adunarii, aruncand priviri in stanga si in dreapta.

Cu totii il observa pe Balan aruncand o privire foarte ascutita in directia in care se indreapta Principele. Iustina, Alice si Alex sunt convinsi ca se uita la Lucretia, cu o deosebita ostilitate, mai ales in contextul a ceea ce pare a fi intamplarea care tocmai a avut loc cu Alice, in timp ce Titus este convins ca se uita la Evelin.

Plimbandu-si ochii in continuare prin incapere, Titus recunoaste un barbat pe care l-a vazut in pozele aratate de Iustina. Este un barbat brunet, pieptanat cu carare pe stanga, imbracat intr-un costum rosu inchis, cu o cravata un pic mai inchisa decat costumul si care sta in preajma femeii cu coc.

Dupa cateva clipe, Principele se adreseaza intregii adunari: "Buna seara, stimati confrati. Acum doua saptamani, in ceea ce pare a fi fost o decizie inteleapta pentru organizatia noastra, am permis unor copii, practic, sa nu fie distrusi, o exceptie riscanta de la Traditiile care ne guverneaza activitatea. Am crezut in acel moment ca este o decizie inteleapta si ne bucuram sa observam ca decizia s-a dovedit chiar asa."

"Coteria, pe care cei mai atenti dintre noi" spune el si gesticuleaza catre Lucretia si celelalte Harpii, "o numesc Orfanii lui Balan, a reusit, speram noi, sa rezolve problema disparitiilor in acest oras, ridicand de pe Domeniul nostru una dintre haitele Sabbatului. Acelasi Sabbat care a fost responsabil in situatia in care ei s-au aflat acum doua saptamani, cand au fost la un pas de moarte si probabil ca ar fi primit-o, daca n-ar fi avut loc inteleapta interventie a parintelui lor adoptiv" si arunca o privire direct catre Balan, caruia ii face un scurt semn din cap.

Cu siguranta ajutat de cocoasa, Balan face o plecaciune, in timp ce horcaie dizgratios. Foarte curand, isi pescuieste o tigara din buzunar si o aprinde, spre bucuria lui Titus, care constata ca pachetul e unul din cele de la el.

"Acestea fiind spuse" continua Principele, "ne bucuram sa constatam ca acestia si-au gasit un loc in organizatia noastra si ca valoarea lor pare sa fie semnificativa pentru noi. De aceea, consideram necesar ca eforturile lor sa nu ramana nerasplatite in aceasta seara, asa ca le dam dreptul de a-si lua servitori muritori de pe Domeniul nostru. Este foarte important ca si aceste elemente, poate secundare, ale orasului nostru sa nu fie neglijate. Pe masura ce timpul le va permite, ei se vor prezenta maine seara inaintea noastra, la adapostul nostru de deasupra orasului si vor primi alte instructiuni, fie de la noi, fie de la Senesalul nostru."

"Va multumim pentru atentia dumneavoastra, dragi confrati si cred ca este momentul ca sa ii recunoastem pe acesti prea-tineri confrati ai nostri drept ceea ce sunt, si anume eroii nostri in aceasta seara" si, intorcandu-se catre ei, le face un scurt semn din cap. "Atat ne-am dorit sa va transmitem in aceasta seara, dar vom mai petrece putin timp impreuna, daca este ceva ce doriti sa ne aduceti la cunostinta."

Titus nu rateaza ocazia ca, atunci cand Principele ii priveste si inclina din cap catre ei, sa ii intoarca gestul intr-un mod foarte politicos, desi atentia respectiva nu este deloc ceva placut pentru el. Reuseste sa nu isi piarda cumpatul si sa nu aiba un atac de panica, simte chiar ca poate devine mai usor de gestionat, pe masura ce se expune.

Iustina ii priveste din nou pe cei din sala, incercand sa isi dea seama ce gandesc despre Orfanii-lui-Balan acum, dupa discursul pozitiv al Principelui. Spre multumirea ei, este clar ca toata lumea le este favorabila, chiar si cele trei Harpii.

Chiar daca niciodata nu exista in viata unui vampir momente in care altcineva sa-l ajute, poate doar din bunavointa propriului suflet, in aceasta seara si in cateva care vor urma, vor fi atat de bine vazuti incat pretul va fi mult mai mic. Daca este cineva care sa le fie ostil, fie nu este prezent, fie face o treaba foarte-foarte buna in a o ascunde.

Principele nu iese imediat din incapere - se plimba printre cei adunati, primind salutari si plecaciuni de la toata lumea, ascultandu-i pe unii, dandu-i la o parte cu un gest lenes pe altii.

Intamplarile ultimelor saptamani si sfaturile lui Gheorghe si ale lui Balan l-au facut pe Titus sa isi dea seama ca, la cat de nou este el in aceasta lume, e mai bine sa urmeze sfatul din copilarie al tatalui lui, cand ii spunea ca nu le stie pe toate inca, si sa stea in banca lui.

In seara asta, parca nici nu i se mai pare atat de antipatic Principele si este convins ca l-au facut mandru pe Balan. Isi face curaj sa se apropie de Principe si se inclina politicos inainte de a vorbi: "Alteta, as dori sa va multumesc pentru cadoul pe care ni l-ati oferit in aceasta seara."

Principele se intoarce catre el, de unde vorbea cu femeia imbracata la costum: "Hm... Ne bucuram sa vedem ca ai reusit, cel putin in aparenta, sa transcenzi natura... directa, sa zicem, a clanului tau si ne bucura noua ta atitudine. Cu drag. Te mai putem ajuta cu ceva?"

Titus inclina din nou din cap: "Va multumesc, Alteta." Cand se retrage, arunca o privire scurta, dar politicoasa, si inclina scurt din cap catre femeia respectiva si barbatul care o insoteste. Barbatul este foarte detasat, dar privirea pe care i-o arunca femeia este una de indiferență rece, aproape dispretuitoare.

In timpul acesta, Alex, oarecum abatut ca nu a reusit sa isi dea seama la timp de starea lui Alice, incearca sa-si pastreze atitudinea demna, cu gandul la spusele Iustinei, dar se uita si nedumerit, si trist, cand la Alice, cand la restul lumii. I se pare mai intelept sa taca.

Dupa tot ce s-a intamplat la inceputul acestei nopti, nici Alice nu este intr-o stare prea buna; nu are chef nici de vorba, nici de altceva, prefera sa stea langa Iustina fara sa spuna nimic, pentru a nu atrage atentia altora. Este atenta la cei din jur, la voci, se gandeste la Sorana, la femeia ucisa la mall, la legatura pe care ar avea-o cu ea, de vreme ce vocile incepusera sa-i fredoneze. Si se gandeste ca este o idee foarte proasta sa mearga la Tertius, dar nici nu poate inca sa se hotarasca sa nu se duca.

Iustina o cuprinde pe dupa umeri, cu un gest care ar putea sa le para natural celorlalti, de bucurie ca le-au fost recunoscute meritele in aceasta seara si ii sopteste: "M-am uitat in sala si toti sunt prietenosi", apoi se indreapta impreuna inapoi catre coltul lui Balan, care le spusese deja ca vrea sa vorbeasca cu ei dupa intalnire. I se pare si asta plauzibil - sunt suficient de tineri si de neexperimentati, incat sa caute sa stea pe langa parintele adoptiv, dar scopul ei este sa o tina pe Alice departe de lumina si de centrul atentiei.

Titus are si el niste nedumeriri pentru care ii cere sfatul lui Balan: daca a fost bine ca i s-a adresat Principelui, daca trebuia sa se prezinte singur celor doi care erau de față, daca...

"Mda, a fost cu siguranta o decizie..." chicoteste Balan. "Ai curaj. Poate ca unul mai fraier, in locul tau, nu ar fi facut-o. Daca e bine sau rau, o sa vedem. Asta-i viata la Curte: habar n-ai. Intr-o seara poti sa fii favoritul lor, intr-o alta seara pot sa te urasca cu totii. Curvele alea trei" spune el, tusind si aratand catre Harpii, "asta e functia lor in societatea noastra. Nici mie nu-mi place, dar uneori... si regret sa o spun.., uneori are sens... Asta este, in seara asta sunteti in gratiile lor si pentru urmatoarele seri. Asa ca faceti fapte bune, fiti cuminti, mancati-va legumele si ramaneti in grațiile lor, bine?"

"Cine sunt cele doua persoane care...?"

"Doua proaste, care stau pe langa Lucretia."

"Nu, nu... cine sunt cele doua persoane langa care era Principele?"

"Ah... Theresia Schmitz, Primogenul clanului Tremere si unul dintre copiii ei. De ce? E ceva ce ar trebui sa stiu?" raspunde Balan, facand-o pe Iustina sa incremeneasca privind in gol.

"E sora-sa lu' Ottilie. Nu stiu cum nu le-au... Ma rog, inteleg de ce Toreadorii nu s-ar fi legat de acel exemplu particular de frigiditate morbida..."

Titus se apropie mai mult si il intreaba in soapta: "Este vreo vrajba intre clanurile Tremere si Gangrel?"

"Nu, nu ar avea de ce sa fie."

"Mi s-a parut ca femeia aceea s-a uitat cu dispret la mine..."

"Da... o sa-ti povestesc la tigara, da?" apoi ii cuprinde cu privirea pe toti: "Bun, mergem!" si isi croieste drum spre iesirea din Casa Sftatului, conducandu-i catre o destinatie necunoscuta, vizibil ingandurat, chiar si pentru fata lui care este destul de greu de citit. Abia a trecut de miezul noptii, mai este mult din aceasta seara si cine stie ce se mai intampla pana la rasarit...


Înapoi: Unforeseen Consequences
Urmează: After Elysium

3-mai-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro