Brasov by Night



Unforeseen Consequences


3 noiembrie 2016, ora 21:10

Chiar inainte de plecare, Iustina isi aduce aminte de fotografiile facute in Piata Sfatului, in incercarea de a identifica urmaritorii lui Titus de la prima lui intalnire cu Valeria. Desi ea fusesse pe fuga atunci si nu ii sarise nimic in ochi, poate nu ar strica sa le studieze putin impreuna cu Titus, poate recunoaste el pe cineva, inainte de a-i spune si lui Balan. Dar nici el nu recunoaste pe nimeni, desi este curios.

Alice nu este in largul ei. Ar vrea sa le povesteasca ceva, dar nu stie cum sa aduca vorba despre ce o framanta, mai ales dupa vizita lui Balan.

Alex si Titus isi dau seama ca, intr-adevar ceva o deranjeaza si nu pare sa fie atat de joviala pe cat este ea de obicei, lipsesc tentativele ei de glume si se uita amandoi odata catre fata, facand-o sa se simta si mai debusolata.

Pentru Iustina, Alice pare nu doar distrasa, ci ingrijorata, chiar, de ceva. Se apropie incet de ea, ii pune o mana pe umar si ii vorbeste calm: "Alice, suntem aici. Ceva nu este in regula cu tine, si este mai mult decat din cauza vocilor... Hai sa mai stam un pic, nu plecam asa. Nu vreau sa iti fie si mai greu decat ti-a fost pana acum. Ai vrea sa ne spui?"

In capul lui Alice, vocile vorbesc si ele: "Da, e o mare reuniune de familie"... "Cine stie? E familia in care te nasti sau e familia pe care ti-o alegi?"... "Niciunul dintre ei nu e ceea ce pare, mai ales..."

"Pai... a venit mai devreme mesajul si... nu stiu ce sa fac, nu am luat nicio hotarare, dar... cred ca meritati sa va spun, nu pot sa... nu stiu..." spune Alice vizibil tulburata.

"Hai sa incepem cu asta" o indeamna Iustina. "Macar sa nu stii doar tu despre el.... Alice, nu am avut niciodata surori, frati, mi se rupe inima cand te vad asa... "

"Tertius mi-a trimis un mesaj..." Dar nu apuca sa spuna mai mult, ca Titus este deja prada extazului, facand-o sa izbucneasca in ras.

"Si simti nevoia sa ne spui si noua ce scrie acolo sau doar ca ti-a trimis un mesaj si trebuie sa te gandesti ce faci cu el?" o intreaba Iustina in continuare.

"Ăăă... Vrea sa iau legatura cu el... incurajeaza discretia... si... din cate inteleg din mesaj, nu-l deranjeaza daca nu vin singura... Dar, dupa discutia cu Balan, nu cred ca ar fi o idee buna sa ma intalnesc cu el..."

"Ti-a spus si... unde anume sa mergi?"

"Mi-a dat o adresa..."

"Tot asa, la marginea orasului, in vreo mahala?"

Alice, insa, ezita sa le arate biletul, nici nu le spune ca locatia este in centru, aproape de Piata Sfatului - la Parohia Romano-Catolica, pe Muresenilor, la nr. 19, langa una din marile biserici catolice din oras.

"Si spune si cand?" intreaba Titus nerabdator.

"Nu spune cand, dar banuiesc ca ar fi de preferat mai curand decat mai tarziu."

Titus incearca din rasputeri sa se abtina si se uita cu ochii mari la Alice: "O sa fiu cuminte..."

Iustina, insa, este cu gandul la necazurile pe care si le-ar cauza: "Alice, nu ar trebui sa iei biletul cu tine in seara aceasta. Poti sa memorezi si sa-l distrugi? Nu ar trebui sa il ai cu tine in seara asta sub Casa Sfatului, pe de alta parte, nu cred ca e in siguranta nici lasat in apartament. E asa multa informatie, incat sa nu o poti tine minte?"

"Nu, am sa-l memorez, dar nici nu stiu daca a fost o idee buna sa va spun asta acum, inainte sa mergem la Elysium."

"Alice: Principe, Harpii, barfe… avem destule care sa ne tina mintea ocupata, nu e..."

"Da, si acum stiti despre posibilitatea asta! Titus, aici de față, uite-l! Abia asteapta!"

"Alice, il imbracam in haine noi, ca mergi cu mine la cumparaturi. Avem grija sa se simta suficient de inconfortabil, incat sa nu se mai gandeasca si la asta" incearca Iustina sa o amuze, reusind chiar sa o faca sa chicoteasca si sa se prinda in joc: "Ii luam o camasa apretata!"

"Si de culoare portocalie" completeaza Iustina. "Cu dungi!"

"Nu!" riposteaza Titus, spre amuzamentul lor.

"O sa fie ca un pom de Craciun, cu lumea adunata langa el..."

Alex este si el de partea fetelor: "Titus, hai sa trecem cu bine peste Elysiumul asta si vedem pe urma, da?"

Desi este clar ca nu vrea, Titus renunta deocamdata: "... OK... Dar, Alice, te rog mult, sa tii minte, nu cum am tinut eu minte strada aia..."

"Uita si strada" il intrerupe Alex. "Lasa, nu te mai gandi la ea, sa te scapi naibii acolo..."

"Asa… Inapoi la treburile noastre" revine Iustina, "nu vorbiti daca nu sunteti intrebati, vorbiti foarte politicos si raspundeti strict la intrebare, pentru ca tehnicile de a va face sa vorbiti si sa va dati de gol sunt multe si, in general, este suficient sa-i faci pe oameni sa se simta bagati in seama si importanti, este suficient sa fii foarte atent la ce spun oamenii aceia, incat ei chiar cred ca interesul este legitim si se bucura ca sunt ascultati… si spun tot. Nu cadeti in plasa asta..."

Apoi ii vine o idee: "Ganditi-va cum ar fi sa facem si noi ce au facut ei prima data. Hai sa jucam propria noastra piesa de teatru: pentru o seara, si nici macar o seara, pentru, poate, o ora, suntem noi cu reprezentatia noastra. Ce parere aveti? Am mai asistat la asa ceva, la Institutul Francez. Un sef de-al meu facea lucrul asta, impreuna cu alti oameni obisnuiti, uneori foarte stresati, mai ales oameni care aveau o problema in a fi in centrul atentiei. Inchipuiti-va oameni cu diverse pozitii in corporatii, care au gasit la un moment dat o piesa de Caragiale tradusa in franceza. A fost savuros sa-i vezi cum, pe masura ce inaintau si intrau in pielea personajelor, se simteau extraordinar de bine. Hai sa jucam si noi niste roluri: doua de Gangrel, unul de Malkavian, unul de Toreador: "Ce ar fi daca...?" Si atunci o sa fie mai simplu. Cu conditia ca acesti patru... muschetari sa nu spuna prea multe, ca asa e rolul lor... Iar Harpiile alea s-ar putea oricum sa nu aiba multe de impartit cu voi."

"Eu nu-mi fac griji, ca oricum nu e niciun Gangrel acolo" spune Titus.

"Tocmai de aceea, față de voi as presupune ca vor fi neutri. Si tocmai de aceea, nu as vrea sa mergem acolo la parada si unii sa spuna "Mda, pai sunt un Clan care a plecat din Camarilla". Nu! Noi suntem copiii adoptivi ai lui Balan, Primogenul Clanului Nosferatu si, mai mult decat atat, din franturile de informatii adunate pana acum, acest Primogen este responsabil de securitatea orasului. Nosferatu nu este un Clan inferior si nici unul dat uitarii, nu ne-a adoptat un trepadus. In seara asta, asta suntem, nu Sabbati din mahala de la periferie!"

Isi da si ea seama de absurditatea faptului ca un Toreador este copilul lui Balan, si mai ca ar rade, dar asta este in seara aceasta, si nu este rau deloc.

"Nu iti face griji, nu vreau sa il fac de rusine pe Balan..."

"Nu o sa-l faci" zambeste fata, apoi se intoarce catre Alice, care inca tine biletul in mana: "Il faci bucati? Il arunci in wc, tragi apa si nu plecam pana nu dispare ultima bucatica?"

Alice mai citeste o data, sa fie sigura ca a retinut tot, sa nu fi ratat vreun mesaj printre randuri, dar Titus o opreste inainte sa rupa biletul, este randul lui sa fie paranoic: "Hai sa il ardem, e mai sigur. Nu se stie ce Nosferatu il recupereaza din canalizare si il reasambleaza... Dar sa retii chiar si cum erau dispuse cuvintele pe foaie, cum era despartita propozitia..."

Cu toata groaza ei față de foc, Iustina vine catre el, ridicand palma, in semn de "Give Me Five!" La foc se gandise si ea mai devreme, dar nu avusese curaj sa spuna cu voce tare, gest la care Titus raspunde imediat.

Alice il priveste cu atentie: "Auzi, Titus? Oi fi avand eu multe voci in cap, dar nu am memorie infinita si nici fotografica."

"Alice, doar adresa..." o linisteste Iustina. "Daca e sa ne-o coaca, ne-o coc oricum, cu sau fara vreun artificiu pe hartie. Om vedea noi mai incolo."

"Adresa o stiu" confirma Alice. "Dar fiti cuminti, nu lasati sa se afle ca stiti ceva, ca aveti vreo intentie de genul asta. Trebuie sa fim discreti. Nici nu stiu daca ar fi o idee buna sa mergem toti, suntem multi!"

"Vedem, Alice. Asta este o decizie pe care o sa o iei mai tarziu."

"Nici nu stiu daca vreau sa merg!"

"Tocmai de aceea! Nu, nu te gandi si la asta acum."

"Hai sa rezolvam Elysium" propune Alex.

"Da! Si pe urma mergem... mie imi trebuie ceva bun, imi trebuie ceva dragut in seara asta!" continua Iustina.

Alice rupe biletelul in bucatele marunte, carora Titus le da foc cu o bricheta in scrumiera cumparata pentru Balan. Il urmaresc cu totii, Iustina tinand-o strans de mana pe Alice, cu degetele intrepatrunse. Cand focul se stinge, Titus toarna apa peste cenusa, sa se asigure ca nu a ramas vreo bucatica nearsa, apoi spala scrumiera.

Acum chiar sunt gata de plecare.


La mall, Alex si Titus raman afara, in asteptarea fetelor - tinuta lor nu este tocmai una prezentabila, mai bine sa nu atraga atentia. Isi petrec timpul vorbind - Titus povesteste despre discutia cu Gheorghe, spre bucuria lui Alex, si el dornic sa mearga in padure, dar indoit de alegere - orasul ii ofera, totusi, mai multa placere.

Tot povestind, lui Titus ii vine o idee: "Auzi, Alex, hai sa facem si noi ceva dragut pentru fete, cat cumpara ele haine..." si ii sugereaza sa intre in mall sa caute o florarie. Desi ii pare rau ca nu s-a gandit si el la acest lucru, Alex este obisnuit ca ideile acestea sa ii vina lui Titus, asa ca il urmeaza. Pentru Iustina aleg un trandafir rosu, iar pentru Alice unul aproape mov, si le scurteaza cozile, ca sa semene cu o broșă naturala.

Fetele intra intr-unul din magazinele cu preturi rezonabile si haine pe care oamenii chiar le-ar purta pe strada, o exceptie față de oferta obisnuita din malluri, dupa parerea Iustinei. Mai mult, este perioada reducerilor la colectia de toamna-iarna, toti se pregatesc deja sa expuna noutatile pentru primavara.

Iustina aduna de la rafturi toate hainele de care are nevoie pentru baieti - smart casual, o inventie foarte buna pentru scopul ei - suficient de elegante desi nu se calca la dunga: pantaloni dintr-un material mai rezistent si usor elastic, cu buzunare pe lateral, cu pense deasupra si dedesubtul genunchilor, pentru lejeritatea miscarilor; camasile, din bumbac cu elastan, cu tesatura dubla, din doua fire, care dau impresia de model schimbator, de marimi potrivite in asa fel incat cine ii priveste mergand, sa intuiasca miscarea muschilor pe sub haine. Jachetele, sunt cambrate, cu buzunare - pentru Titus, verde, cu cusaturi duble galben-portocalii, iar pentru Alex - gri inchis, cu cusaturi in zig-zag, rosu inchis.

Nu o lasa inima sa le ia doar haine de parada, asa ca adauga pentru amandoi si camasi inchise la culoare cu acelasi model schimbator, dar si tricouri cu o croiala similara - or sa arate ca niste Gangreli de oras, nici cu haine apretate, dar nici veniti de la circ. Ar trebui sa se simta confortabil in ele si, daca ajung in vreo situatie din care sa nu poata iesi fara sa se bata, nu ar trebui sa-i incurce.

Cu hainele in brate, incepe sa se plimbe prin magazin, cautand un angajat care sa semene oarecum cu Alex - de obicei in tura de la sfarsitul programului sunt mai mult barbati, pe care sa il roage sa probeze una din camasi, povestindu-i cum fratii ei sunt incorigibili: trebuie sa mearga la un eveniment, au amanat cumparaturile pana in ultimul moment si acum nu mai au ce face; oricum ar vrea sa le ia fara etichete, pentru ca nu are timp sa mearga acasa, sa le probeze si sa le schimbe, daca nu sunt marimile potrivite.

Ar vrea sa se asigure ca macar manecile au lungimea potrivita, sa nu se trezeasca pe urma ca arata ca niste cocostarci, cu pantalonii pana deasupra gleznelor si cu camasi cu maneci pe trei sferturi. Nu este nevoie de vreun efort deosebit - omul le probeaza fara nicio jena, iar hainele vin asa cum trebuie.

In momentul in care isi aranjeaza mansetele camasii, neatent in jur, Iustina sare si il musca de gat. Ca de obicei, senzatia este cea cu care s-a obisnuit deja, nu este nimic nou; se hraneste, se simte un pic mai bine, poate un pic mai satula, iar tipul cedeaza placerii Sarutului si se lasa moale in bratele ei.

Fata nu are timp sa il astepte sa se dezmeticeasca si sa recupereze camasa pe care tocmai o proba, dar prevazuse deja acest lucru si plecase de la raft cu doua camasi identice. Il sprijina incet pe scaunul din cabina de proba, isi scrie numarul de telefon, semnat "Diana", alaturi de un "Multumesc!" pe o pagina rupta din agenda, pe care i-o strecoara in mana, il saruta, ii sopteste ca i-a fost de un mare ajutor in seara aceasta si pleaca sa plateasca hainele.

Cat timp Iustina căuta haine, Alice a descoperit o camasa roz cu vulpi, de care s-a indragostit imediat, la care adauga repede niste blugi negri si o vesta cambrata, neagra si ea. Altceva nu ii mai trebuie - singurul ei scop in seara aceasta este sa arate prezentabil la adunare, nu sa-si reinnoiasca garderoba.

Se regasesc cu totii la parter. Nestiind de planul baietilor, Iustina ar vrea sa profite de timpul in care se schimba ei si sa dea o fuga pana la florarie, dar o opreste Titus: "Iustina, stai! Avem ceva pentru voi, sa va multumim pentru ce ati facut..."

Alex, cu trandafirul rosu intr-o mana si cu un ac de siguranta in cealalta, se uita la Iustina: "Preferi sa il prinzi tu sau vrei sa incerc eu?"

Fata face ochii mari si, pentru prima data de multa vreme, nu are nimic de spus - se intampla, in sfarsit, ceva dragut si pentru ea. Se gandeste totusi ca un ac de siguranta, cu mainile lui mari si cu haina ei lucioasa nu sunt chiar o combinatie ideala acum.

Vazand-o ca ezita, Alex ii intinde floarea, sa si-o prinda singura pe rever. Primeste la schimb o imbratisare, careia ii raspunde luand-o pe Iustina cu totul in brate, facandu-i cu ochiul lui Titus, in semn de multumire.

Titus, zambindu-i lui Alex, merge la Alice, zambind in continuare: "Ce bine! Uite, se asorteaza cu bluza!" si ii ofera trandafirul mov.

Iustina isi prinde cu grija trandafirul pe rever si aproape ca izbucneste in ras: "Acum, baieti, cat va schimbati voi, eu chiar trebuie sa dau o fuga la florarie! Ne vedem in față, da?"

"Multumesc pentru haine" spune Alex entuziasmat. "Chiar aveam o temere..." Temerea lui fusese ca urma sa fie imbracat la costum, dar nu avusese curaj sa spuna ceva.

"Hai sa vedem cum va vin" chicoteste Iustina. "Tineti minte, sunt pentru parada. Mergem si luam altele, daca vreti, dar astea sunt pentru sub Casa Sfatului, da?" Le lasa si tricourile, sa aleaga ei in ce se simt mai bine.

Ramasi singuri, Titus alege sa poarte camasa si ii sugereaza si lui Alex sa faca acelasi lucru. Nu e nevoie de vreun argument, insa, pentru ca pana si lui Alex ii era clar ca asa ar trebui.

Cat timp sunt ei ocupati, Alice profita si se plimba prin librarie. Nu cauta ceva anume, este doar curioasa sa vada ce a mai aparut nou. Cu surprindere, gaseste la raft un exemplar din propria ei carte - "Lacrima Zeitei". Si, in afara de ea, in librarie mai este cineva - aparent, un barbat destul de slab, cu capul acoperit de o gluga, invartindu-se in jurul aceluiasi raft.

Fata ia cartea de pe raft si o studiaza ostentativ, urmarindu-l pe barbat cu coada ochiului. Nu este foarte multa lumina in librarie, majoritatea surselor de lumina sunt stinse si nu isi poate da seama cine sau ce este acest strain.

Pe masura ce tipul, a carui față este acoperita de gluga si de o esarfa, se intoarce catre ea si da sa plece, ii vede mana intinzandu-se catre mana ei dreapta. Il priveste direct, ramanand nemiscata. Nu apuca sa vada mare lucru, doar ii simte atingerea rece, umeda, pe dosul mainii ei drepte. Pielea lui este jilava, aproape, iar atingerea este intru totul neplacuta.

Strainul ii sterge mana cu a lui, ii arunca o privire si apuca sa ii vada ochii puternic injectati, albastri cu niste pupile foarte mari. Contrastul dintre rosul scleroticii si albastrul irisilor este de-a dreptul nelinistitor. Pentru o fractiune de secunda o fixeaza extrem de intens cu privirea si apoi iese grabit din librarie, disparand dupa primul colt, lasand-o foarte confuza.

Alice se uita in continuare in directia in care a plecat strainul, apoi se uita la carte, cautand eticheta cu pretul, pentru ca i se pare foarte ciudat sa o gaseasca in librarie. Pare sa fie intr-adevar cartea ei, isi recunoaste manuscrisul, iar eticheta pare sa fie a librariei, nu a fost plasata la raft pe post de gluma.

Cat timp tine cartea in mana, Sorana se opreste un pic din rugamintile ei constante de a fi eliberata, lasand in schimb unor alte voci prim-planul: ... "Oare o sa se duca sa-l vada?"... "Oare el o tine in mana cum isi tine ea cartea?"... "Oare chiar crede ceea ce crede?"...

Fata strange cartea la piept, se mai uita o data in jur si merge la casa, unde, surprinzator, nu este nimeni. Mai asteapta putin, dar realizeaza ca, in mod ciudat, nu mai vede pe nimeni in toata libraria. Vizavi de librarie este o toaleta, cu usa intredeschisa si instinctul ei ii spune ca intr-acolo este ceea ce cauta.

Se mai uita o data jur si nevazand pe niciunul dintre prietenii ei, porneste in acea directie. Luminile sunt stinse, dar se orienteaza usor ca sa gaseasca intrerupatoarele si sa le aprinda. Se indreapta catre toaleta femeilor, unde primul lucru pe care il vede este un picior incaltat cu un pantof cu toc iesind dintr-una dintre cabine.

In momentul in care ajunge in dreptul acelei cabine, o vede pe femeie: nu poate sa aiba mai mult de 25-26 de ani si, oricine i-a facut asta, a fost foarte-foarte neatent: este sange imprastiat peste tot in cabina, ea este ranita, pare sa sangereze dintr-o tampla, gatul ii sta intr-o pozitie nefireasca si pe o parte a lui are o rana foarte mare, arcuita, ca lasata de maxilar si mandibula umana.

Alice se apropie si se convinge ca femeia este moarta, nu are cum sa o mai ajute. Uitandu-se in jur, mai curand simte, decat vede. La inceput simte o furie rece - celui care a facut asta nu i-a pasat absolut deloc de aceasta femeie si de viata ei. Dupa cateva secunde, poate sa jure ca vocile din capul ei țipă, cu vocea unei femei, care dispare dupa cateva clipe, apoi toate, ca intr-un cor, incep sa fredoneze: "I'm your biggest fan, I'll follow you until you love me / Papa-paparazzi..."

Alice o suna pe Iustina, care ii raspunde imediat: "Da, Alice! Suntem aproape gata."

"... Avem o problema..."

"Unde esti?" intreaba Iustina, brusc nelinistita.

"Hai la toaleta femeilor."

"... Unde anume?"

"Dupa librarie."

In secunda urmatoare, Iustina o rupe la fuga catre Alice, baietii abia avand timp sa vada incotro se indreapta. Regrupati la locul grozaviei, Alex ia o foaie de hartie si un marker din librarie, scrie pe ea "Defect. Va rugam folositi alta toaleta", o lipeste pe usa, apoi blocheaza usa pe interior. Il streseaza faptul ca ar putea fi descoperiti acolo si ar vrea sa plece cat mai repede.

Cu mare grija, sa nu-si murdareasca hainele, Titus se apropie si linge rana de la gatul femeii, dar, din nefericire, nu are niciun efect.

"Credeti ca e cazul sa ii spunem lui Balan?" intreaba Alice.

"Exact la asta ma gandeam" ii raspunde Iustina. "Trebuie sunat, noi nu avem ce face."

Titus face imediat o poza, o trimite pe adresa de mail a lui Balan si apoi il suna.

"Da, ce-i?" ii raspunde Balan, cu obisnuita lui voce haraita.

"Domnule Balan, uitati-va repede-repede pe mail, am dat peste o problemuta."

"Nu-s acolo acuma, stai asa" si il aude vorbind cu altcineva, probabil la un alt telefon: "Da, da, pe mail..." Apoi revine la apelul lui Titus: "Da, am inteles... O sa trimit pe cineva, mai stati acolo 5 minute si pe urma luati un taxi si veniti direct aici."

"Bine, multumim."

"O sa-i tin... Bine, pa!"

Titus inchide si se uita catre ceilalti: "A zis sa mai stam 5 minute, ca o sa trimita pe cineva."

"Aici, inauntru sau aici, in mall?" intreaba Alice si Alex aproape in acelasi timp.

"Aici, in baie, probabil sa nu dea altcineva peste asta."

Cat timp asteapta, Titus se uita la fata care a murit acolo nevinovata si spune in gand o rugaciune pentru ea. Pare sa fie vanzatoarea de la librarie. Dupa 5 minute, cineva bate la usa si, de partea cealalta, aud pe cineva vorbind: "No, ne dati drumul sau ce faceti?"

Merge Iustina sa deschida, pentru eventualitatea ca nu e cine trebuie, sa fie o fata care iese din toaleta fetelor. Dar este in mod evident Stefan, unul din oamenii lui Balan, cu partea dreapta a feței aratand ca si cand ar fi fost pusa pe un gratar. Restul feței este de un galben foarte murdar, ca si ochii lui.

"O preluam noi de aici" ii spune Stefan. "Am inteles ca va asteapta sub Casa Sfatului, asa ca dati-i drumul de aici, ne descurcam noi."

"Multumim."

Cand ies din toaleta, pe langa Stefan mai vad inca doi tipi, cu totii imbracati la costum. De fapt, toti trei arata ca aceia care i-au preluat cand au iesit din club in prima lor seara.

"Serviciu usor" le spune Iustina abatuta, cand trece pe langa ei.

"Hm... O sa vedem despre ce e vorba... Bine..."

In taxi, vazand-o trista, Titus ii sopteste zambind Iustinei: "Hei! Hai sa ne jucam rolul! Nu asa ai zis tu?" Fata se simte putin mai bine, stiind ca Titus ii este alaturi si il mai imbratiseaza o data, in semn de multumire.


Înapoi: A Bag of Mixed Feelings
Urmează: Recognition

3-mai-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro