Brasov by Night



Debating Vampirism (5)


3 noiembrie 2016, ora 5:30

Dupa plecarea lui Balan, Iustina conecteaza telefonul lui Petran la laptop, curioasa daca gaseste vreo informatie utila, dar nu il poate accesa fara sa il deblocheze. Singura sansa de a il accesa ar fi sa il duca la un service sa i-l deblocheze, dar pana la urma renunta la idee. Nici Alex nu are vreo parere prea buna despre ce ar fi putut afla.

Cu totii sunt prea obositi, le-a ajuns agitatia din aceasta noapte. Iustina se indreapta tacuta catre baie, simte nevoia sa isi dea jos din par resturile de creier si stropii de sange improscati in timpul luptei de mai devreme. Abia atunci realizeaza ca este ranita si se gandeste ca nu ar fi o idee buna sa mearga asa la Principe. La intoarcerea in camera, in liniste si mai relaxata, se concentreza asupra ranii, incet-incet simtind-o cum se inchide.

Titus este abatut: "Sunt mort, dar nu sunt liber."

Alice se apropie, il bate pe umar si se asaza tacuta langa el, ca semn ca nu a suparat-o mai devreme, spre multumirea lui: "Nu prea ai ce-i face."

Alex este primul care vorbeste despre discutia care tocmai s-a incheiat: "Macar Balan a spus lucrurilor pe nume intrucatva. Nu a dat el toate raspunsurile, dar macar ne-a facut clare niste lucruri."

Titus ridica privirea: "Uite Alex, Iustina... Voi va incantati ca si mine de posibilitatea de a merge la Gheorghe..."

"E o posibilitate, nu pot sa spun ca ma incant" ii raspunde Alex, Si, aducandu-si aminte de reactia lui Titus la Principe, continua: "Eu nu ma simt dator fata de Principe, dar, față de Balan, chiar ma simt dator."

"Si eu tot față de Balan. Nu l-as trada, dar ma simt... captiv."

"Pai, suntem."

"Suntem" ii intrerupe Iustina. "Dar eu am o senzatie ca sansele sa prind mai multe seri sunt mai mari in Camarilla decat in alta parte. Iar la Sabbat in niciun caz nu merg! Eu nu pot sa fac... Eu vad in continuare in fata ochilor baltile de sange de astazi, intelegeti? Alea erau... din oameni... si nu cred ca oamenii aia au adormit si nu s-au mai trezit si pe urma si-au imprastiat sangele pe acolo... Oamenii aia au murit in chinuri!"

"Nici eu nu sunt de acord cu caile lor si n-am vrut neaparat sa merg la Sabbat..." spune Titus. "As vrea doar sa am posibilitatea de a alege eu singur pentru ce cauza vreau sa lupt."

Dar Alice are o intrebare la obiect: "Daca s-ar intoarce Eliza, te-ai duce cu ea?"

"Daca Eliza practica ceea ce practica si alte haite, si anume a se hrani si a ucide doar de dragul de a ucide si nu pentru... Adica de a ucide, punct, in primul rand si..."

"Titus, in pivnita in care te-am gasit pe tine, exact cand era Eliza sa-ti traga o lopata in cap, nu stiu daca tu ai apucat sa vezi, dar, pe langa facliile alea erau... cadavre de oameni" ii aminteste Iustina, cu o voce pierita. "Asta era decorul lor acolo, ala era ritualul ca tu sa iesi din groapa si sa mananci un boschetar, daca aveai noroc..."

"Imi amintesc de boschetar si imi amintesc si de... decoratiunile lui Edith."

"De fapt, alegerea noastra acum este, daca putem, sa alegem raul cel mai mic. Dar nu exista a alege intre bine si rau. Adica ori ne impacam cu gandul ca in lumea asta suntem acum, ori asteptam rasaritul in poiana la Fantanita Dreptatii. Nu exista alta cale."

"Exista un singur bine, indiferent de unde vom face parte si eu nu vreau sa il pierd."

"Care este acela, in aceasta lume?"

"Nu vreau sa omor nici sub umbrela Camarillei."

"Nici eu..."

"Dar uite, cum a fost si misiunea asta" ii intrerupe Alex. "Pana la urma faptul e consumat, dar ori il legam, ori il tineam cumva pe Petran si asteptam sa vina Balan acolo si se ocupau ei de ce era la Sabbat. Dar si pe noi ne-a mancat sa mergem pe firul apei."

Amintirile Iustinei sunt diferite: "Pai nu, pentru ca atunci cand l-am sunat pe Balan, sa ii spun ca il gaseste in parc pe banca, a zis sa mergem sa vedem ce e acolo. El nu a considerat ca ne-am terminat treaba doar pentru ca l-am prins si puteam sa-l fi tinut imobilizat. Daca il mai muscam o data, nu se mai ridica de acolo, nu tinutul lui era problema. Dar nu acolo s-a oprit. De aia l-am si sunat - am rezolvat problema, vino, ia-l, interogheaza-l, fa ce vrei; nu vreau sa-l omoram noi, nu vreau sa-i facem noi rau; poti sa afli de la el tot ce vrei sa stii. Si raspunsul a fost ‘Aflati de la el adresa, mergeti si vedeti ce e acolo’..."

"Da... Eu ma gandesc ca am putea incerca sa fim mai prudenti, sa observam mai mult decat sa executam. Si acum puteam – am fost, am vazut, era un cuib de Sabbat, nu trebuia sa intram. Nu ne-am gandit atunci, nici eu nu m-am gandit..."

"Pai ati vazut voi ca este un cuib de Sabbat, dar eu nu aveam cum sa nu mai intru."

"De ce? Odata ce stiai adresa, te aratai speriata de ce se intampla si il lasai. La urma-urmei, el era cu o fată pe strada. Atunci in parc cand am aparut cu totii, puteai sa zici ca ti-e frica si nu vrei sa mai mergi cu el, deja stiam adresa. Bine, e ce-ar-fi-daca, adica doar ma gandesc cum sa tratam situatia pe viitor..."

"Alex, lui Balan ii spusesem deja adresa. I-am spus de Colonie la telefon."

"Pai mergeam noi, separat, fara sa mergi tu cu el si sa trebuiasca sa intri in barlogul lor, la asta ma refer."

"Am inteles..."

"Ce a fost, a trecut" este randul lui Titus sa ii intrerupa.

"Am facut-o cu totii si atunci, pe moment, am facut ce am considerat ca e bine" continua Alex. "Ma gandeam pentru viitor sa incercam sa nu ne mai bagam in atatea batai."

"Dar daca noi ajungeam acolo, la cladirea aia darapanata in care te asteptai sa fie o adunatura de oameni ai strazii, cum iti dadeai seama, fara sa intri, ca inauntru sunt Sabbati?" il intreaba Iustina.

"Pai intram, vedeam... Putea sa intre Bogdan, ca el poate sa se ascunda, vedea despre ce e vorba si hotaram. Dar vezi, si cand am fost la hotel, si cand am fost aici, nu ne-am multumit niciunul din noi doar sa observam si poate asta spune ceva si despre natura noastra, de fapt. Ii spuneam lui Balan ce am aflat, ca pentru asta ne-a trimis. Singura data cand ne-a trimis in mod explicit sa omoram a fost atunci cu vanatorii."

"O sa tin minte, Alex" zambeste Iustina.

"Nu o spun nici cu rautate, nici cu repros, suntem cu totii in asta si asta ne este natura... M-am molipsit de la Titus."

Macar cu o parte din ce au spus pana acum este si Titus de acord: "Nu cred ca am facut ceva rau in seara asta, dupa cum ati spus si voi: probabil am salvat alti locuitori ai Brasovului sau turisti..."

"Pai si atunci, Titus, tu cum vrei sa stea lucrurile?" il intreaba Alex. "Ori ii salvezi omorand Sabbati ori nu te amesteci, nu omori pe nimeni si Sabbatul continua sa omoare!"

"Tocmai de asta v-am spus ca ideea ca ei au un impact asa mare si omoara in stanga si in dreapta nu-mi convine si imi deschide perspective in alta directie, dar nu vreau sa cad in ceea ce pare ca unii dintre ei au cazut, si anume sa omor sau sa fiu violent pentru ca e pentru o cauza buna."

"Titus, dar niciunul din noi nu a crezut ca o face pentru o cauza buna. Cu totii cred ca am facut-o pur si simplu ca sa supravietuim. Si, pe moment, sub presiunea nevoii de a supravietui, alegerile pe care le-am facut ni s-au parut cele mai bune. Uite, cum m-am intalnit eu cu Sabbatul ala, cu Ionut. Primul impuls a fost sa sar pe el, nici nu stiu de ce, de fapt. Intr-un fel poate pentru ca a vrut sa-mi ia mancarea la care poftisem eu. Dar asta este o explicatie pe care mi-o gasesc eu dupa ce s-a intamplat, ca atunci, pe moment, habar n-am avut. Am avut impulsul sa sar pe el si sa-l opresc din a se hrani. Dupa aia, am stat de vorba si am reusit totusi sa nu ne apucam sa ne omoram acolo in mijlocul strazii. Nu ne-am despartit prieteni, evident, dar macar ne-am vazut fiecare de drumul lui."

Si, pentru ca Titus nu spune nimic deocamdata, Alex continua: "Se poate intampla si asta. Si avem atata constiinta cu totii incat, daca nu suntem fortati intr-o anumita directie, asa sa se intample lucrurile. Dar, cand e problema de supravietuire, se ajunge la situatii de tipul noi-sau-ei. Iar in beciul ala, asta a fost. Chiar si daca nu sarea Bogdan primul, nu cred ca am fi avut cum sa iesim de acolo nevatamati. Eu nu stiu exact ce s-a intamplat inautru, dar l-am auzit pe unul la un moment dat ca se duce sa vada daca nu asculta cineva, iar eu eram fix langa usa, nu aveam cum sa ma ascund. In momentul cand ma vedea, sigur m-ar fi atacat si, cel mai probabil, am fi ajuns la acelasi rezultat."

"Atunci, daca nu apucai tu sa intri, eram pregatita sa ma duc eu la el" isi aduce aminte Iustina. "Parea sa-i fi placut de mine la un moment dat, ca de aia s-a si oprit inainte sa ajunga la usa. Eram pregatita sa merg langa el, sa-l impiedic sa incuie usa, ca sa poti sa intri."

"Da, nu aveam de unde sa stiu. Ce vreau sa spun e ca alegerile pe care le-am facut nu au fost nici dintr-o dorinta de nu-stiu-cata putere, cum par sa faca si cei din Camarilla, si cei din Sabbat si nici dintr-o placere sadica. Le-am facut pentru ca am avut nevoie sa supravietuim. OK, nici mie nu mi-a cazut bine cand tu doar il tineai pe ala si la un moment dat l-ai si scapat si pe mine deja ma injunghiase, dar ti-am inteles motivatiile. De aia ti-am si spus atunci si ti-o repet: cred ca esti cel mai bun dintre vampiri. Nu o spun cu ironie, o spun din toata fiinta mea..."

"Iti multumesc" raspunde Titus.

"...dar trebuie sa accepti ca este cel mai bun dintre vampiri care, si din legende, si din ce am constatat noi in saptamanile astea, chiar sunt monstri. Cred ca si Balan a spus exact asa - sunteti niste monstri, purtati-va ca atare!"

"Da, incercam sa impacam si capra, si varza, si lupul, asta e! Si, pana la urma, stii ce? Tinem legatura cu Gheorghe. E drept, noi suntem din clanul lui, dar nu a fost reticent nici la ideea de a ne primi pe toti. Dar si el a spus ca trebuie intai sa ne platim datoria fata de Balan. Singuri, eu nu cred ca putem sa supravietuim. Cred ca doar ne amagim daca noi credem ca plecam de la astia, plecam din apartament, mergem si ne ascundem undeva si o sa supravietuim noi asa... Habar n-aveam de varcolaci pana nu ne-au spus Balan si Gheorghe..."

"O sa fim o haita de Sabbati rebeli intr-o vagauna la marginea orasului, vanati si de Sabbat si de Camarilla, si de vanatori, aia o sa fim" aproape ca sopteste Iustina.

"Si mie mi se pare o alegere foarte buna Gheorghe" continua Alex. "Dar in momentul asta nu ne primeste, daca e s-o luam pragmatic."

Iustina este de aceeasi parere: "Nu. Nu si-l pune pe Balan in cap din cauza noastra. Nu are nevoie de o complicatie in plus si cred ca i-am calca pe principii. Cel putin pe alea de care ne-a povestit."

Nici Titus nu are de gand sa faca asta: "Nu vreau sa plec pana nu-mi platesc datoria, oricum."

"Uite, eu incerc sa te ajut cat pot" continua Alex. "Daca noi suntem trimisi ca echipa, inteleg si accept ca tu nu o sa vrei sa omori un om sau sa distrugi un vampir. OK, suntem impreuna, o sa incerc sa o fac eu in locul tau. Dar sa refuzi misiuni de la Balan, cred ca va insemna moartea imediata pentru tine, nu cred ca ai avea vreo sansa. Si, pana la urma, la asta se reduce totul - la misiunile pe care ni le da Balan."

"O sa merg in continuare in misiuni cu voi, nu despre asta este vorba, ci despre faptul ca nu vreau sa recurg la violenta mai mult decat este necesar. Da, probabil e ca si cu inchisorile si cu oamenii, nu? Cand cineva face rau societatii, nu-l poti lasa liber, nu? Nici noi nu-i puteam lasa pe astia din haita asta liberi, sa omoare in continuare oameni si banuiesc ca la vampiri pedeapsa cu moartea este mai eficienta."

"Pai nu prea ai ce altceva sa faci. Adica cealalta alternativa e treaba cu tarusul, dar il inchizi undeva unde poate sa ramana sute de ani si cineva tot o sa-l dezgroape de acolo pe monstrul ala, nu o sa stie ce e cu el, o sa-i scoata tarusul din inima si atunci lucrurile vor continua de unde au ramas. A fost si un film, cu unul care a ajuns in viitor, ca a fost inghetat, pus la inchisoare si societatea era foarte blanda cand a iesit el, cand l-au scos ca aveau nevoie de unul ca el. Era un monstru intre oi, atata ca el era mai dragut... Gandeste-te ca este unul, vampir, nemuritor, care ajunge intr-o lume idilica in care nimeni nu stie ca exista vampiri..."

"Tu incerci sa ne compari cu Demolatorul?" intreaba Alice amuzata.

"Asa, ala, ca nu mai stiam cum il cheama… detalii!"

"Alex, si tu te uiti la filme..." se amuza si Iustina. Apoi redevine serioasa: "Titus, exact asta este esenta a ceea ce incerc sa fac: sa nu omoram decat in niste cazuri extreme, pentru ca tare mi-e teama ca la un moment dat nu putem evita. De asta nu am vrut sa-l omor nici pe ala pe care l-a imobilizat Alice in seara asta. As fi putut..."

"Parca nu aveam voie sa omoram alti vampiri!" riposteaza Titus. "Se pare ca ultima regula e, doar asa..."

"Nu ai voie sa omori alti vampiri asa cum face Sabbatul. Dar daca viata ta este in pericol, nu cred ca o sa-ti reproseze cineva de ce l-ai omorat pe ala, sa fim seriosi! Si in lumea de acum trei saptamani, in legitima aparare nu era vina ta. Dar, oricum ar fi, eu nu vreau sa omor pe nimeni. Si pentru Petran am avut directiva voalata sa aflam ce stie si sa scapam de el. Intrebarea despre scapat a fost "adica sa-l omoram?" si raspunsul a fost "da", dar nici pe el nu am vrut sa-l omor. Daca vor sa-i omoare, or avea echipa de oameni pentru care nu conteaza. Sa-i omoare aia."

"Voua nu vi se pare asa de nelipsit de sens, sa ai nemurire si sa o petreci vanand si omorand alti oameni, alti vampiri? Cand ai putea sa o petreci calatorind si..."

"Pot sa iti spun de ce nu se poate?" il intrerupe Alex. "Pentru ca, daca ai nemurire si ai inmultire, pentru ca vampirii se inmultesc, la un moment dat vor fi prea multi, este inevitabil. Nu exista o specie care ca aiba nemurire si sa se poata inmulti si sa nu trebuiasca sa moara cumva, pentru ca atunci nu ar mai exista, dupa suficient de mult timp, decat specia aia. Trebuie sa existe un factor care sa limiteze."

Iustina este si ea reticenta: "Sa nu ne asteptam ca nemuritorii nu vor sa creeze mai departe alti nemuritori. Oricum, presupun ca dupa niste sute de ani, ceva trebuie sa ti se intample in creier, nu ai cum sa ramai acelasi, cu aceleasi idealuri pe care le aveai la inceputuri."

"Dar se schimba lumea in jurul tau!" spune Alex. "Gandeste-te la Principe, care foloseste pluralul Majestatii, pentru ca asa era pe vremea lui, probabil."

"Eu ma gandesc ca, dupa niste sute de ani, cam faci tot ce ti-ar fi trecut prin cap ca poti sa faci. Poate apare plictiseala, cu cat e senzatia mai intensa, cu atat devine mai obisnuita si, daca acum ti se pare extraordinara, peste 100-200 de ani, ai noroc daca ti se pare macar obisnuita, daca nu cumva chiar te enerveaza cat de obisnuita este si-ti trebuie tot timpul alta senzatie, ceva si mai tare, si mai tare... Poate avem noroc si aflam."

"Poate nu-i loveste chiar pe toti, nu ai de unde sa stii. Cum a zis Balan, noi avem cateva saptamani de viata..."

"Nu era vorba neaparat de situatia extrema, era doar ca exemplu, dar ma gandesc ca se toceste ceva... nu o sa ajungi un monstru irational si dornic doar de adrenalina sau... Dar, daca se intampla, as vrea ca adrenalina asta sa nu vina din dorinta de a omori..."

"Voi credeti ca exista Antediluvieni?" intreaba Titus.

"Eu inca nu am stat sa ma gandesc cine sau ce se presupune ca sunt astia si de ce este mare agitatie..." ii raspunde Iustina. Sincer? In acest moment, singura mea grija este sa nu ma omoare inca o data si sa nu mai ajung sa vad in fata ochilor atatia creieri imprastiati. Nu vreau sa mor, este prea devreme! Macar lungimea unei vieti obisnuite de om, imi ajunge... Pe de alta parte alternativa "OK, nu o sa mori, dar trebuie sa faci asta" s-ar putea sa nu imi convina. Daca pretul este periodic ‘Da, da, am inteles, dar totusi omoara-l si pe asta!’, eu nu pot sa fac asta prea mult timp."

"Da, asta va ziceam si eu. Adica, merge, atata timp cat nu e facut doar asa, atata timp cat am salvat niste cetateni ai acestui oras."

"Pana la urma poti sa zici ca lupta noastra din seara asta a fost chiar o chestie morala, nu? Am facut un bine mai mare decat raul pe care l-am pricinuit..." ii ofera Alex un punct de sprijin.

Iustinei nu-i dau pace victimele: "Ma tot gandesc ca printre oamenii aia disparuti poate ca sunt si unii pe care i-am intalnit in ultimele saptamani in Brasov...", in timp ce Titus incearca sa isi gaseasca o motivatie pentru a accepta ce li se intampla: "Am putea spune ca am luptat pentru libertatea oamenilor in seara asta si asta ma bucura, as putea sa trec chiar si peste aroganta Principelui, atata timp cat nu o ia prea mult pe aratura..."

"Sa speram ca o sa avem cat mai putin contact cu el" il incurajeaza Alex din nou.

"Cu totii ne dorim sa nu trebuiasca sa omoram" spune Iustina, "dar va dati seama ca nu e chiar asa complicat sa justifici ca e pentru o cauza buna rautatea pe care trebuie sa o facem noi."

Titus parca se lumineaza la față: "Exact asta va spun! Ce am facut in seara asta, OK, era probabil inevitabil si, oricat de idealist as fi eu, nu o sa putem convinge toti membrii Sabbatului ca gresesc si ca ar trebui sa fie mai pasnici, sa manance mai disciplinat."

Alex este mai realist: "Mai intai sa convingi un membru al Sabbatului, dar nu cred ca se va intampla, din cum i-am vazut pana acum. Adica nu cred ca poti nici macar pe unul, nicidecum pe toti, asta voiam sa spun."

"Temerea mea este ca, daca ajungi sa bei sange din ritualul ala de care ne vorbea Balan, nu prea te mai poti impotrivi" spune Iustina aproape soptit, nedumerindu-l pe Titus: "Impotrivi, la ce?"

"La ce te-ar pune Sabbatul sa faci."

"Eu nu cred, nu stiu daca e chiar asa."

"Ce sa zic, nici Eliza nu parea departe de aceasta opinie. Ma rog, era despre cum ar face orice unii pentru altii si ca nu ar exista o dezbinare in haita respectiva, dar mie mi se pare ca e exact acelasi lucru..."

"Eu cred ca fix asta este legatura de sange din Camarilla..."

"Nu stiu ce sa zic, legatura asta a Camarillei, dupa un an de zile cam paleste, daca nu e intretinuta..."

"Eu vreau sa aflu mai multe despre asta, pentru ca felul in care Eliza a spus cum se controleaza prin sange cei din Camarilla..."

"Pai, asa ii controleaza, cum zicea si Lucretia: din cand in cand le dai un pic de sange. Dar stai un pic, uita-te la Petran, ca l-a lasat stapana-sa si a putut fi stapanit de altcineva. Pentru ca el nu a mai primit sange, a ramas oarecum liber, cineva a profitat si..."

"Daca Eliza s-a exprimat asa, inseamna ca ritualul lor e diferit. Trebuie sa fie ceva diferit la ritualul lor."

"Este diferit, dar temerea mea este ca e permanent. Odata inlantuit, nu mai scapi. Loialitatea ta este deplina pentru haita ta si nu trebuie intretinuta treaba asta."

"Exista o diferenta intre loialitate si servitute."

"Titus, as vrea sa-ti atrag atentia, pentru ca mi se pare ca aluneci intr-o directie periculoasa, si doar ti-o spun prieteneste" ii intrerupe Alex. "In setea ta de a gasi informatii s-ar putea sa cazi in niste capcane. Ti-am zis mai devreme ca ar putea sa-ti dea informatii false cineva. Dar mai este si posibilitatea ca, incercand sa afli informatii, te vei baga intr-o fundatura, intr-o situatie din care oricare iesire va implica sa ucizi sau sa ranesti pe cineva. Ai grija cu chestia asta, mai ales in ceea ce priveste Sabbatul si Eliza."

"Alex, iti dai seama ca n-o sa ramanem nestiutori, ca sunt alti vampiri care stiu mult mai multe. In timp, vom afla si noi."

Dar Alex nu isi abandoneaza ideea: "Uite, de exemplu, cum ai avut tendinta sa ii dai aluia drumul, ca ti-a zis el ‘gata, da-mi drumul, e OK’ si i-ai dat drumul pentru ca sperai sa afli mai multe lucruri, iar el te-a pacalit."

"Nu i-am dat drumul pentru ca speram sa aflu... Adica, i-am dat drumul pentru ca... puteam oricand sa..."

"Pentru ca ti-a cerut?" intreaba Alice.

"Uite, sa-ti dau un exemplu fictiv, dar care mi se pare inspaimantator de aproape de realitate" continua Alex. "Sa zicem ca, fara sa stim noi, ajungi cumva sa te intalnesti cu Eliza. Sunt o multime de potentiale pericole: s-ar putea sa te urmareasca cineva de la Camarilla, vreun Nosferatu care stii cat de bine se ascund; s-ar putea ca Eliza sa te bage intr-o situatie similara cu aia din beci din care sa nu mai poti iesi pentru ca esti singur. Ai grija, asta e tot ce-ti cer!"

"Multumesc, o sa... o sa am. N-am zis ca o sa ma arunc ca un fraier cu capul inainte in orice. Pur si simplu, in ceea ce priveste informatiile, deocamdata suntem tratati ca niste țânci. Dar, cand erai om, nu voiai sa afli lucruri? Ti-era suficient sa-ti spuna unul ‘repara chestia asta si taci din gura’ si..."

"Nu, si nici mie nu-mi placea. Dar stiam si ca uneori mai bine taci si afli tu alta data. Si am invatat nu in modul cel mai placut ca nu e bine sa-ti bagi tot timpul nasul peste tot. Cel putin acolo unde am fost eu, nu trebuia sa stie toata lumea ce se intampla si uneori primesti mai mult decat o palma dupa ceafa, cum a primit Iustina la prima noastra seara la Camarilla, pur si simplu pentru o intrebare pusa la un moment nepotrivit."

"Sau pentru o privire aruncata la un moment nepotrivit" se hlizeste Iustina, facandu-l si pe Alex sa zambeasca.

"Aparent, asa cum eram si cand eram vii, si acum suntem supusi la tot felul de greseli. Sigur ca vom incerca sa fim precauti, si eu chiar sunt o fiinta precauta. Dar aia e! Sunt si riscuri, in orice sunt si riscuri!" spune Titus cu hotarare.

"Ce incercam sa iti spun este ca oamenii astia asa buni, ca tine, uneori au de pierdut de pe urma idealismului si cad in niste capcane tocmai datorita idealismului. Gandeste-te cat succes au toate campaniile de strans fonduri pentru cauze nobile si de cate ori afli ca banii aia erau stransi pentru unul care n-avea niciun fel de scrupule. Care sunt oamenii care au dat cei mai multi bani? Exact oamenii idealisti. Asta este capcana de care vreau sa te feresc."

"Iti multumesc, Alex. Acuma, eu stiu ca sunt idealist si ca incerc sa-mi pastrez idealurile. Imi place sa cred ca totusi nu sunt prost..."

"Nu esti" zambeste Iustina, urmata de Alex, care isi cere scuze: "Iarta-ma, in niciun caz nu am vrut sa insinuez asta."

"Nici nu am crezut ca asta ai vrea sa spui" zambeste si Titus. "Chiar ma bucur ca ne purtam unii altora de grija... Chestia cu informatiile este pur si simplu... Mie nu-mi place sa actionez doar ca am auzit dintr-o parte. Imi place sa aflu din mai multe parti, tocmai, sa coroborez informatiile. Crezi ca daca Eliza o sa-mi spuna ceva, o sa..."

"Nu! Temerea mea este doar ca te atrage intr-un loc de unde nu poti sa iesi. Admir ca esti puternic, esti rezistent, esti mai mare ca mine, dar, daca te pui cu patru hăndrălăi de la Sabbat, s-ar putea sa nu ai castig de cauza. Si, dupa aia, nu mai ai de ales. Cand m-am intalnit cu Ionut, parea un pustan slabanog, de 18-19 ani; cand am incercat sa-l opresc din hranit, am putut sa-l prind, dar mi s-a parut foarte experimentat ca luptator. Iar el era unul singur si era mai mic ca mine."

"Dar uite-i pe astia doi cu care v-ati luptat mai devreme" le aduce aminte Iustina. "Eu am dat intr-un zid..."

Alex o priveste zambind: "Da, ma rog... Tu ai alte caracteristici decat mine si Titus."

"Vrei sa facem un concurs de talente, sa-ti trag si tie doua picioare?"

"Nu cred ca este chiar acum momentul, desi poate la un moment dat am castiga experienta dintr-o lupta din asta prieteneasca..."

"Sa vedem daca nici pe tine nu te misc din loc daca iti trag un șut?"

Alex rade: "Trebuie sa incercam o data!"

"Mhm... Cum ar fi, sa te bata o gagica?" chicoteste fata. Alex doar ridica din sprancene si zambeste intr-un fel sugestiv. Iustinei, insa, ii piere repede zambetul de pe față, deja incepe sa urasca faptul ca merge mult prea des trista inapoi la culcare.

"Apropo de Petran", spune Titus, "exact la asta ma gandeam si eu - nu-mi place ideea ca trebuie sa-i dai ceva artificial, n-as vrea sa o aduc pe Valeria in starea asta. Nu-mi place ideea ca afectiunea aceea e artificiala."

"Da, cred ca e fortat, ca si cand i-ai da droguri" incuviinteaza Alex.

"Poate doar sa-si doreasca..." spune Iustina.

"Sa-si doreasca... ce? Sa ajunga o sclava lesinata?"

"Poate isi doreste sa fie cat mai mult cu tine, si atunci sangele tau o tine si pe ea tanara."

"Hm... trebuie sa ma mai informez si referitor la chestia asta..."

"Adica sa ajunga indragostita inainte sa ii dai tu sange, sa fie convinsa ca e indragostita fara sa fie inrobita."

"Da, dar sangele ala nu e tot un fel de dependenta? Va trebui sa ma interesez mai mult."

"Dupa aceea, da. Dupa aceea ii vei da saptamanal, sa zicem, si dupa aceea, intr-adevar, nu vei mai sti daca dragostea ei este data de dependenta sau este cea de dinainte de a fi primit sangele tau."

"Si voua v-ar placea chestia asta?"

Alice ridica din umeri, in timp ce Alex ii arunca o privire: "Cred ca in anumite conditii, da. Inca nu am incercat, dar... ma tenteaza."

"Asta nu mi se pare etic."

"Acuma, Titus, avem vederi diferite despre etica si nu m-as apuca sa fac slujitori in stanga si in dreapta. Dar sa am o fata frumoasa si placuta, care sa-mi indeplineasca toate dorintele, nu e ceva ce as putea refuza."

Titus, insa, se zburleste: "Atata timp cat n-o face din vointa ei libera, mai bine nu!"

Iustina il priveste trista: "Iti ziceam odata ca ar fi bine sa nu te indragostesti... Problema este ca in fiecare dimineata tu te trezesti asa cum esti acum, si peste 50 de ani tu tot asa o sa arati... Fata aceasta in fiecare zi imbatraneste. Peste 50 de ani o sa aiba parul alb in cap si o sa arata ca o bunicuta tanara, daca ai noroc."

"Tocmai de aia, singura alternativa, daca vrei sa fii indragostit, este sa o faci cu un alt vampir."

"Iar aici vad o problema si mai mare. Oricum ar fi, de oricine ai fi indragostit si oricine ar fi indragostit de tine, eu, acum, uitandu-ma in jur, sunt din ce in ce mai convinsa ca asta nu e decat o unealta in a fi chinuit..."

"O sa mai cercetez..." spune Titus, privind-o cu coada ochiului pe Alice, care se uita in gol si se straduie sa nu dea niciun semn ca ar avea ceva de adaugat. "Dar, Iustina, oricum... indragosteala este ceva trecator, care, pana la urma, tot se transforma intr-o forma de loialitate si de iubire mai profunda pe care poti sa o ai si cu altcineva. Uite, tu spui ca noi suntem ca fratii pe care nu i-ai avut. Daca ne-ar lua cineva si ne-ar chinui si pe noi, n-ai reactiona la fel?"

"Ba da! Pe mine ma prind foarte rau cu voi..."

"Din ce spui tu, de fapt, e periculos sa-ti pese de oricine si, decat sa am o eternitate in care sa nu-mi pese de nimeni, mai bine imi asum riscul asta si vad eu ce fac dupa aia."

Alex incearca sa-i inveseleasca putin: "Hei! Avem trei saptamani si ne gandim deja la eternitati?"

"Ce pot sa zic? Eu sunt un idealist" vine raspunsul lui Titus.

"Este o gandire optimista! Mie mi s-a parut o eternitate faptul ca Titus e cu doua zile mai mic decat mine" se amuza si Iustina.

"Si cu toate astea, in viata reala, Titus e cel mai mare" chicoteste impricinatul.

"Intr-un fel, e bine ca am incremenit in timp, asa, la 29 de ani si 50 kg", spune Iustina, aruncandu-si o privire si facandu-i pe ceilalti sa rada.

Alice se ridica: "Bun, am terminat cu filosofia?" Deja simt cu totii cum soarele incepe sa rasara si treptat orasul se trezeste la viata, in timp ce ei se simt din ce in ce mai molesiti, semn ca torpoarea va pune stapanire pe ei in curand.

Dupa ce ajung in dormitor, Iustina ii trimite un mesaj lui Balan: "Fiica dvs. ar dori sa va vorbeasca dupa adunare - cateva minute, singuri, feriti de priviri si urechi curioase. Multumesc!" Adoarme facuta ghem, in halatul de baie, inainte sa vada confirmarea trimiterii.


Înapoi: Debating Vampirism (4)
Urmează: Flashback

27-apr-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro