Brasov by Night



Debating Vampirism (4)


3 noiembrie 2016, ora 5:00

Titus isi da seama ca Balan a fost tot timpul acolo. “Domnule Balan, am un respect foarte mare pentru dumneavoastra. Dar, va rog frumos, puteti sa ne dati mai multe raspunsuri?”

“Despre?”

“Despre tot. Despre toate sectele, despre conflictul dintre voi, despre ce pret trebuie sa platim ca sa putem sa ne simtim mai liberi...”

“Bine, o sa va povestesc maine. O sa avem o zi ... hehehe... Ailalti doi unde sunt?”

“Trebuie sa soseasca si ei...”

“La cina” precizeaza Alice.

“Bine... Am inteles. Cum a fost? Ce s-a intamplat in seara asta? Am inteles ca ati reusit sa rezolvati o haita care tocmai ajunsese pe aici.”

“Da, chiar asa” isi aduce aminte Titus, “haitele astea sunt mai multe? Vin tot timpul? Ei nu vorbesc intre ei? Vorbesc intre ei? Actioneaza organizat? Actioneaza separat? Ce-i asta? Vin...”

“Eh... Sabbatul e descentralizat, daca vrei. Functioneaza pe haite, foarte rar reusesc sa iasa toti deodata din frenezie si sa se hotarasca sa atace un oras. Cam asa functioneaza.”

“OK, dar ei cum cred ca or sa ia vreodata orasul, daca vin cate doi-trei tantari si...”

“Da, nu vin cate doi-trei tantari. Astia, probabil, sunt doar niste cercetasi, niste echipe trimise in avans, ca sa incerce sa ne destabilizeze pe cat posibil” ii explica Balan, intrerupandu-se din cand in cand sa tuseasca si sa isi dreaga glasul.

“Deci urmeaza sa vina ceva mai mare? Vin cu armata?”

“Probabil. De asta meseria mea e sa stiu chestiile astea si sa anticipez si sa le deturnez spionii sau, cel mai bine, sa-i trimit inapoi cu informatii false.”

“De cat timp incearca sa ia Brasovul?”

“120-130 de ani? Ceva de genul...”

“Ori sunt foarte rai la chestia asta ori voi sunteti foarte buni ori nu sunt destul de motivati sa o faca...”

“Nu e chiar asa. Lucrurile sunt mai complicate. E un punct de trecere, au nevoie de sprijin din alte parti, au nevoie de aprovizionare, in fine... E complicat.”

“Am tot timpul la dispozitie!”

“Nu, nu-l ai. Crezi ca-l ai. In fine...”

Este momentul la care Alex si Iustina ajung si ei acasa. Fara sa se intoarca, Balan ridica mana deasupra capului in semn de salut.

Alex este bine-dispus: “Buna dimineata! Dormiti aici?”

“Nu. Evident ca nu.”

Iustina, fara sa scoata un cuvant, isi pune incet mainile pe dupa gatul lui, inainte de a se aseza pe jos, sprijinita de un picior al mesei cu televizorul.

“Da, da... Bine...” ii raspunde Balan.

Titus, complet nediplomat, se uita la Balan si intreaba in continuare: “Si, inainte de 120 de ani, ce se întâmpla?”

“Inainte de 120 de ani, a trebuit sa... ma rog, a fost o perioada agitata, au avut orasul pentru cateva luni, a trebuit sa schimbam Principele... in fine, complicat...”

“De ce nu puteti sa-l impartiti jumate-jumate si sa-si vada fiecare de treaba lui?”

Balan se ineaca si tuseste inainte de a-i raspunde: “Tu esti sanatos mintal?”

“Stati putin...” ii intrerupe Alice. “Sa schimbati Principele?”

“Da, il omorasera pe ala vechi.”

“Si cine a fost Principele vechi?”

“Stanislav Petrescu. Tot Ventrue, bineinteles.”

Vocile din capul ei se agita in momentul in care Balan incepe sa vorbeasca despre asta: “Da, da, Principele Von Bezna, da, da..."

“Bun, acum taceti! Vreau sa ma uit la asta... Șșșșșș!!!” si efectiv fac cu totii o pauza de “Pariu cu viata”, nu le raspunde la absolut nimic, foarte preocupat de ce se intampla acolo timp de jumatate de ora, dupa care opreste sunetul televizorului si le spune: “Da, asa...”

Titus profita imediat de pauza de publicitate: “Da, asa cum impart varcolacii cu Gheorghe Tâmpa!”

“Varcolacii cu Gheorghe nu impart Tâmpa! Pur si simplu ei n-au niciun interes sau nu se plimba atat de des pe bucata lui de deal, da? Varcolacii ar putea sa-i scoata pe Gheorghe si pe aia ai lui de acolo in cateva seri! Si pe noi, dar din fericire sunt foarte putini in oras” ii raspunde Balan, tusind.

“Dar totusi, de ce exista conflictul asta si de ce nu putem sa traim toti, pur si simplu, sa ne vedem de treburile noastre?”

“... Esti religios, pustiule?” il intreaba, aprinzandu-si alta tigara.

“Sa spunem ca obisnuiam sa incerc sa fiu.”

“Mda, bine... Deci, Dumnezeu face primii oameni, aia mâncă fructe, Dumnezeu se supara, ii alunga din Eden, da? Bun. Aia doi fac copii, unul dintre copii, Cain, il omoara pe frate-su, dupa cum ti-am mai explicat o data. E, Dumnezeu il blestema pe Cain cu tot felul de chestii, una dintre ele fiind faptul ca in permanenta copiii lui sa se ridice impotriva lui sau ceva de genul asta, nu stiu. Nu e genul meu de chestie, nu ma preocupa foarte mult, dar asta e explicatia religioasa.”

“Explicatia reala” continua Balan neintrerupt decat de tuse de data aceasta, “este ca nu putem sa-i lasam pe Sabbat sa faca ce vor ei, fiindca oamenii, muritorii, erau deja sa ne eradicheze o data, intr-o perioada in care nu existau benzina, camere de luat vederi si supraveghere. Vezi unde ma duc cu asta?”

“Si Sabbatului nu-i pasa de Mascarada? Ei vor sa domneasca vampirii sau cum?”

“Repet: uita-te la orasele in care traiesc ei, da? Mexico City, Montreal, Moscova si toate alea... Oamenii dispar de acolo in fiecare zi, sunt cele mai violente orase din lume... Un oras condus de Sabbat arata ca un oras din Lumea a Treia.”

“OK, dar nu inteleg care e legatura cu Cain si cu toata povestea asta si de ce...”

“Ti-am dat o explicatie religioasa si una laica.”

“Stati putin... Ce inteleg aici e că... ce? Ca Sabbatul este doar o adunatura de găști care fac ce vor, se hranesc cum vor, nu le pasa de nimic si sunt doar rebelii mamei si voi sunteti disciplinatii?”

“In principiu, da.”

“Asta e singura diferenta intre voi?”

“Pai, in principiu, da. Ce, nu-ti ajunge?”

Titus trece brusc la alta nelamurire: “Cum e cu Antediluvienii?”

“Intrebari pe care sa nu le pui altora... Nu stiu cum e cu Antediluvienii. Legende, nu m-au interesat niciodata. Problemele mele sunt aici si acum, da?”

“Si daca sunt reali?”

“Daca sunt reali, or sa vina si or sa manance pe toti. Felicitari! Lumea o sa se sfarseasca si o sa murim cu totii.”

“Si daca se poate sa-i oprim, totusi?”

Balan isi da din nou parul pe spate, ca sa il poata privi mai bine: “Sa... ce? Vrei sa te mai gandesti o data la intrebarea aia si sa mi-o mai pui o data sau...?”

“Presupunand ca ar exista, nu am putea face ceva cu totii sa-i oprim?”

“Nu.”

“De ce?”

“Du-te tu la clanul Tremere, de exemplu, si spune-le ca trebuie sa le omori Antediluvianul, care, aparent, trebuie sa fie undeva prin Viena, dupa ce au devenit vampiri. A, am uitat ca voi habar n-aveti, OK.”

Si incepe sa le povesteasca: “Bun... Undeva, in 1000-si-ceva, astia, care erau niste vrajitori inainte, s-au hotarat ca vor sa traiasca vesnic si ca nu-stiu-ce probleme aveau ei cu magia lor, asa ca au devenit vampiri. Si, fiindca nimeni nu i-a recunoscut, din clanurile gata stabilite, au avut nevoie de un Fondator, un Antediluvian. Asa ca l-au mancat pe Saulot. Tremere, Batranul, l-a mancat pe Saulot, la propriu, l-a diablerizat. Na, poftim!”

“Dar...”

“Aparent, e undeva in Viena acum, dracu’ stie unde.”

“Adica... cei din Camarilla cred ca Antediluvienii nu mai traiesc, dar recunosc ca exista sau ca au existat.”

“Nu recunosc ca exista si nu recunosc oficial ca exista.”

“Pai dar tocmai ati spus ca...”

“Exact. Ai inteles?”

“... ca tipii astia l-au mancat... “

“Ai inteles?”

“... ca nu aveau Antediluvian...”

“Mhm...”

“... deci toate clanurile considera ca au Antediluvian...”

“Nu, Camarila nu considera ca au Antediluvieni si tu nu ai voie sa vorbesti despre asta. E simplu.”

“Dar suna ca si cum... e o minciuna! Suna ca si cum, doar pentru ca vrem sa negam ca ceva exista, acel lucru n-o sa mai existe.”

“E complicat, OK? Nu asa functioneaza. Pozitia oficiala a Camarillei e ca ei nu exista si ai grija ce vorbesti despre asta.”

“Dar dumneavoastra ce credeti?”

“Repet: eu am probleme mai imediate decat un cadavru vechi de 4-5-6-7.000 de ani care sta undeva in Orientul Mijlociu! Ti-am mai zis o data chestia asta!”

“Si daca problemele imediate...”

“Pui prea multe intrebari!”

“... ar disparea?”

“Daca problemele imediate ar disparea, ar aparea altele!”

“Cum ar fi, un cadavru vechi de 4.000 de ani?”

“Nu. Cum ar fi Sabbat din Moscova. Cum ar fi faptul ca nu-stiu-ce alte chestii se mai intampla in Consiliul Primogenilor. Cum ar fi Vanatorii. Cum ar fi varcolacii. Zâne, crucea mă-sii! Habar n-am! Ajunge, gata! Lasa-ma in pace.”

“... Ati spus ca o sa ne oferiti raspunsuri.”

Maine!!... Bine, pa!” si Balan se ridica, dand sa plece.

“Stati putin!” il opreste Alice. “... Ati fost aici dinainte sa ne intoarcem noi, nu?”

“Da, asteptam sa-mi inceapa serialul. Am receptie foarte proasta acasa.”

“Ati auzit ce am spus dupa incercarea esuata de meditatie, nu?”

“Da, dar... Eh, clanul tau e... deosebit. Imi pare rau ca nu mai e Baráth, el te-ar fi putut indruma, poate.”

“Ce s-a intamplat cu el?” intreaba Titus curios.

“O sa fie executat, probabil.”

“Cum?”

“Decapitare... Ceea ce imi aminteste, Principele a convocat un Elysium sub Casa Sfatului si ar fi bine sa fiti toti acolo. Ca de obicei: fara arme, fara sa folositi Discipline.”

“Tinuta obligatorie?” intreaba Alice cu nevinovatie.

“Nu neaparat. Incercati sa nu duhniti.”

De pe jos, asa cum sta spriijinita de piciorul mesei si privind in gol, Iustina incepe sa vorbeasca: “Astia culegeau... probabil i-au omorat sau i-au transformat in alta carne de tun pe aia pe care i-au luat din cluburi...”

“Probabil” ii raspunde Balan.

“... erau veniti de cateva saptamani, erau numai ei si mituiesc pe cineva in politie ca sa nu investigheze” continua ea, ca si cand nu l-ar fi auzit pe Balan.

“Da, Stefan si cu ceilalti baieti l-au cules pe Petran incercand sa fuga din oras.”

“Ce se va intampla cu Petran?” intreaba tot Titus.

“Petran nu va mai deranja pe nimeni.”

“Il bea cineva?...”

“Nu, nu. L-au...”

“... sa-i stearga memoria?”

“Nu! L-au omorat, e gata.”

“Cum l-au omorat?”

Ca si cand nu ii aude, Iustina continua cu aceeasi privire in gol: “Putem sa... luam o pauza de la a fi trimisi sa omoram? Ca nu o sa sfarsim bine...”

“Hei! Incerc sa va dau chestii cat mai simple de facut, ca Principele sa nu spuna ca nu va faceti datoria față de Camarilla. Inteleg ca sunteti mici, dar asta este! Asta este existenta voastra.”

“Cat de mare e datoria si pe cat timp se intinde? E cuantificabila?” isi aduce aminte Titus de ce il rodea si mai devreme.

Balan ii arunca o privire taioasa: “Se intinde exact pana cand zic eu ca nu se mai intinde!”

“... Nu o sa sfarsim bine” repeta Iustina, aproape ca pentru ea.

“O sa fie OK. Tot ce trebuie sa stiti este urmatorul lucru: aveti incredere in mine, o sa fie OK. Eh... Alternativa e sa fiti Sabbat. Sigur o sa te cred ca ai o problema cu omoratul si vrei ca toti vampirii sa traiasca in pace, dar n-ai o problema sa aduni cativa nenorociti de pe strada, sa vâri robinete in ei si sa vezi cine poate sa bea cat mai mult cu capul in jos! De exemplu.”

“Dar...” il intrerupe Titus din nou, “Gheroghe nu e nici Sabbat, nici Camarilla.”

“Eu doar intreb daca mai avem vreo optiune acum, in afara de Camarilla sau tradare.”

“Nu. Nu, nu ai.”

“Adica a fost o pacaleala totul? Cu Gheorghe, cu libertatea de a putea alege? Nu avem nicio alegere?”

“Nu stiu ce v-a zis Gheorghe, dar, la fel ca si Gheorghe, voi apartineti Camarillei si legile Camarillei vi se aplica, ce nu e clar?”

“La ce ora trebuie sa fim maine acolo?” intreaba Iustina.

“La unșpe.”

Dar Titus nu renunta: “Asadar noi nu vom mai fi liberi sa alegem fara sa fim dupa aceea persecutati?”

“Probabil ca nu. Nu. Dar parca inainte erai foarte liber. Esti mai liber decat ai fost vreodata in viata ta de muritor.”

“Da, sunt liber sa fac treburile murdare ale Altetei-Sale.”

“Hei! Nici mie nu-mi place, dar... aia e! Alternativa care e? Du-te, omoara, violeaza cateva femei, nu stiu. Fa-ti niste mobila din oase de bebelusi sau ceva si vezi ce ti se pare mai OK. De bine de rau, am reusit sa va dam o casa, sa va scoatem de pe strazi si sa nu va lasam sa deveniti niste monstri.”

“Si va multumim pentru asta. Dar toti copiii la un moment dat mai si parasesc cuibul, cand sunt destul de mari.”

“Ai, cat? Doua saptamani de neviata, ma scutesti?! Vedem maine” si porneste șontâcăind catre usa, cu tigara intr-o mana si boscorodind continuu, disparand in intuneric pe scari, ingnorand complet dorinta lui Titus de a-i spune, totusi, care este nota de plata.


Înapoi: Debating Vampirism (3)
Urmează: Debating Vampirism (5)

27-apr-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro