Brasov by Night



Debating Vampirism (3)


3 noiembrie 2016, ora 4:00

Dupa ce se indeparteaza de ceilalti, Titus incepe sa vorbeasca: "Auzi, tu te-ai mai gandit la tipul ala pe care l-am lasat sa plece de la Baráth?"

"...Da" admite Alice cu reticenta.

"Oare era ca si tine, din moment ce putea sa ne transmita lucruri in cap?"

"Ca mine, cum? Malkavian? Da, era Malkavian."

"Nu stiu, mie mi-a lasat o impresie buna. Abia trezit, cine stie de cand il tinea, si a fost calm, dragut... complet altfel decat toti Sabbatii pe care i-am vazut pana acum, mai putin Eliza, bineinteles, ca si ea e destul de..."

"Nu stiu cata incredere sa am in asta..."

"Mie mi-a trezit un sentiment de admiratie si, sa fiu in locul tau, as fi curioasa ce as putea invata de la el."

"Curiozitatea exista, dar nu cred ca merita. Am apelat la celalalt si ai vazut cum s-au desfasurat lucrurile!"

"Da, si celalalt era din Camarilla! Fix la ce ma gandeam eu - nu trebuie judecat dupa organizatie, trebuie judecat dupa individ!"

"Pai da, nu poti sa ai incredere in nimeni!"

"Crezi ca exista vreo posibilitate sa-l contactezi pe individul asta? Ca mie mi-ar fi placut sa mai schimb cateva vorbe cu el."

"Sincer? Probabil e si el prezent in galeria de la scuipat seminte la mine in cap."

Titus chicoteste, apoi continua sa puna intrebari: "Tu ai vrea sa ne mai intalnim cu el o data?"

"Depinde de circumstante. Nu as vrea sa fiu pusa in situatia in care sa ne luptam cu el."

"A, nu, nu! Nu la asta m-am referit! Pasnic, sa discutam. E una dintre sursele de informatii la care mi-ar placea sa apelez."

"Nu prea am avut parte de interactiuni pasnice cu alti vampiri!"

"Dar am interactionat si cu parintii nostri, si cu Gheorghe, si cu ceilalti Primogeni, cu cei din Camarilla... Tipul asta, daca nu era situatia de asa natura, nu stiu de ce, mie nu mi s-a parut genul agresiv."

"Nu trebuie sa fie agresiv ca sa fie periculos."

"Eu sunt curios, chiar as vrea sa mai vorbesc cu el. Daca m-ai putea ajuta la un moment dat, daca voi nu vreti, poate sa incerci sa-mi stabilesti o intalnire cu el? Nu stiu cum functioneaza..."

"Daca o sa il aud in capul meu, am sa-ti spun."

"Multumesc!"

In acest timp, vocile din capul lui Alice nu inceteaza sa ii spuna: "Nu te teme! Suntem ingerii Domnului! O sa cazi tu prima... O sa cazi tu prima... O sa cazi tu prima..." si simte cum o invaluie. Sorana este ca intotdeauna prezenta si o sacaie cu cererile ei constante de a ii da drumul, de a o elibera din mintea ei, unde se afla fara voia ei.

Titus o vede ca isi schimba expresia feței, parand si mai distanta: "Ce te supara, Alice?"

"Eh... ca de obicei."

"Ai incercat, pur si simplu, sa... sa...."

"Sa... ce?"

"Sa-i dai drumul din mintea ta..."

"Vai, ce sugestie buna! Nu mi-a trecut niciodata prin cap asa ceva!"

"Nu, nu... Nu vreau sa te supar, nu asta ma vrut sa zic..."

"E ca si cum i-ai spune unui insomniac: Ai incercat sa bei ceai de tei inainte de culcare? Ai incercat sa lasi telefonul de-o parte cu jumatate de ora inainte sa te duci la culcare? Ai incercat sa te culci mai devreme?"

Titus este un pic stanjenit, pentru ca nu voia sa fie sarcastic sau ironic, doar incerca sa ajute. Incearca, totusi, sa-si pastreze seriozitatea si continua: "Uite, eu cand am invatat sa vorbesc cu animalele, a trebuit sa nu ma raportez la limbajul acesta ca la cel pe care il cunoastem noi si sa incerc sa fac o conexiune la alt nivel. Pur si simplu, ma gandesc, daca ea iti cere sa-i dai drumul, in loc sa-i spui ca nu poti, de ce nu incerci sa simti si sa-i transmiti ‘Te las sa pleci’..."?

Alice izbucneste intr-un ras nervos: "Ala a fost printre primele lucruri pe care le-am incercat! Am incercat s-o transfer uneia din persoanele cu care m-am hranit, ma asteptam sa-i inlocuiesc vocea cu vocea urmatoarei persoane cu care m-am hranit... Am incercat sa ma concentrez sa o incurajez sa plece..."

"Doar... da-i drumul"

"Cum?! Prin meditatie? Mi-e teama de ce s-ar intampla daca as incerca sa meditez. Am Corul Antic la mine in cap!" ... "Nu poti sa scapi de noi, o sa fim intotdeauna cu tine!"... "Da, stiu ca nu pot sa scap de voi!"

"Dar... una sunt vocile de vampiri pe care le auzi, dar ea e om, asa-i? Cati alti oameni mai ai in cap in afara de vampiri?"

"Nu stiu daca vocea ei este vocea ei... E acolo... E parte din mine de acum... Din cate stiu, Sorana e vie si sanatoasa, Lucretia m-a asigurat atunci ca e totul in regula. Nu am incredere in Lucretia, dar nu am alta cale sa verific. Nu am incercat sa dau din nou de Sorana... Poate ar trebui sa o caut, poate o sa imi reproseze ca i-am furat o parte din ea, poate nu o sa stie nimic... Poate e totul doar in capul meu... Crezi ca ma ajuta sa meditez?"

"Daca vrei, eu pot sa stau langa tine. Sau putem stabili o intalnire cu... bunicul."

"Daca am sa incerc sa meditez, ai sa o lasi mai moale cu bunicul?"

Titus ii zambeste: "Ei... o sa o las mai moale, dar nu o sa o las..."

"OK, hai ca am sa incerc sa meditez... Cat de rau poate sa fie?!"

In timp ce ei isi continua drumul catre casa, Iustina si Alex ies din zona dezolanta a coloniei si ajung pe langa un restaurant.

"Alex, m-am mai gandit un pic. Exista taxiuri pe lume... Eu eram obisnuita sa merg mult pe jos, dar uneori e OK sa iei si taxiul, am putea sa scurtam urmatoarele 40 de minute de mers pe jos la 10 minute de mers cu taxiul..."

Odata ajunsi in centru, dupa ce coboara din masina, Iustinei ii vine o alta idee: "Auzi, noi suntem fraieri ca ne facem atatea probleme. Este joi noaptea, spre vineri, numai ce a fost Halloween, oamenii profita si isi iau weekenduri prelugite si, mai ales, vin si straini, in City break. Nu s-au dus toti la culcare! Mergem si noi intr-un bar, intr-un club si ochim niste straini, astia sigur sunt acolo. Gasim de mancare. Plus ca avem mai mult timp, am economisit deja jumatate de ora. Ce parere ai?"

"N-am nimic impotriva. Dar, oricum, daca gasim straini care sunt impreuna, sunt impreuna ca si cuplu, nu cred ca am avea cine stie ce succes cu ei."

"Mai ales in partea asta de lume de aici, sunt destui care vin fie fete cu fete, fie baieti cu baieti. Aveam si eu colege la serviciu care plecau cu prietenele, ca nu aveau cu cine sa plece. Eu pe asta mizez, ca s-ar putea sa ne gasim... cupluri de fete sau cupluri de baieti."

"Cum adica, cupluri?!"

"Not in love!" rade Iustina. "Adica veniti impreuna, ca tovarasi de calatorie. Hai sa mergem! Trebuie o locatie cu lumina putina, oricum."

Cu asta Alex este foarte de acord, uitandu-se la tinuta lui, care a suferit in urma rafuielii. Intr-un club din apropiere, Iustina cauta un tip singur, care sa para dispus de conversatie. Se asaza la masa alaturata, pe aceeasi parte cu el, in asa fel incat sa ii desparta doar spatiul liber dintre mese si incepe sa se joace absenta, "desenand" cercuri cu degetul pe fata de masa, cu gandul de a-l lasa pe el sa remarce fata draguta, trista si singura de langa el.

Dupa cateva minute, tipul care e intrucatva... intoxicat, intoarce privirea catre ea: "Ah, iarta-ma... N-am vazut ca erai acolo... Servus! Ce faci?"

Iustina il priveste, si incearca sa zambeasca, putin trista: "Ma bucur ca a observat cineva ca sunt si eu pe lumea asta... E chiar placut!"

"O fata asa draguta ca tine, cum sa nu observe cineva?"

"Pai tocmai aia este: o fata draguta este un... obiect, stii?"

"Nuu, nu cred, nu cred!... Pot sa ma apropii?"

"... Sigur" si ii face loc la masa ei.

"Chiar ma bucur, chiar imi trebuia o vorba buna in seara asta!" ii zambeste fata.

"Pai sunt aici, daca ai nevoie de mine."

"Exista sansa sa te mai intalnesc intamplator, cine stie unde, sa mai vad niste ochi simpatici? Sau esti in trecere prin oras?"

"Nu, nu. Da-mi numarul tau de telefon."

"As putea sa ti-l cer eu pe al tau? La mine e mai problematic - in timpul zilei nu am acces la telefon si am un program mai haotic. Chiar mi-ar placea sa mai vorbesc cu tine!"

"...Da... sigur..."

"Ai fost exact ce-mi trebuia mie in seara asta!"

Tipul o priveste si incepe sa-i dicteze cu oarecare dificultate numarul de telefon.

"Auzi, dar e ceva un pic prea frumos frumos ca sa fie adevarat. Cu tine trebuie sa fie ceva in neregula..." spune ea, in timp ce noteaza numarul.

"A, nu, sunt cu un prieten... El danseaza cu o tipa si m-a lasat sa-mi termin berea asta" spune el gesticuland si varsand un pic pe masa. E un pic deranjant pentru Iustina, dar nu este chiar momentul potrivit sa faca mofturi.

"Adica nu esti insurat, nu?"

"A, nu, nu!"

Iustina se apropie putin mai mult, lasandu-si capul pe umarul lui. Tipul este destul de receptiv: "Da, da. Uite... chiar e bine ca ne-am gasit unul pe altul"

"Chiar e bine!" zambeste fata, in timp ce el ii pune o mana pe dupa umeri si o ia un pic in brate. Iustina "il lasa" sa o imbratiseze, asteapta sa il simta ca se relaxeaza si apoi il musca. Are parte de aceeasi senzatie incredibila, cu care incepe treptat-treptat sa se obisnuiasca.

Dupa ce se desprinde de el, tipul aproape ca ii adoarme in brate, dar ea nu se ridica imediat de la masa, pare ca tipul a baut destul de mult pana la ora aceea si parca nu ar vrea sa vada daca are efect si asupra ei. Mai bine profita de ocazie sa se uite dupa Alex.

Alex se indreptase spre un separeu, de unde sa poata studia mai bine o tipa care sta singura la o masa si care pare sa arunce priviri plictisite in jur. Odata ce se convinge ca este singura, ca nu sunt semne ca ar avea insotitor, merge sa ia de la bar doua Bloody Mary, si, mergand inapoi spre separeu, lasa unul din pahare pe masa tipei, facandu-i doar un semn cu degetele.

Domnisoara, o bruneta destul de draguta, care pare sa aiba vreo 22-24 de ani, vine in separeu si se asaza la masa: "Da, o manevra destul de curajoasa, de altfel!"

Alex zambeste: "Multumesc de apreciere! Uneori merita sa fii direct!"

"Hm... da, ce pot sa zic? Mai rar vezi un tip care e si direct, si nu e chiar ultimul badaran..."

"A, nu, nu! Nu as vrea sa fiu badaran cu tine! Pur si simplu, am fost prins cu niste treburi nu tocmai placute, aproape toata noaptea, si am zis ca acum, la sfarsit, sa dau si eu o raita prin cluburi, sa ma relaxez un pic si, de ce nu, e mult mai placut sa te relaxezi impreuna cu altcineva. Uite, fie si numai ca bei un cocktail..."

Fata se joaca cu o suvita de par si se apropie de el: "Ah, ce fel de treburi?"

"Nu e nimic spectaculos, lucrez in tura de noapte la un atelier. Nu cred ca te-ar interesa."

"Inteleg... si ce faci la atelier?"

"Este ceva intre munca si arta, dar mai degraba inclina spre munca: vopsitorie in principal" si zambeste putin stramb, ca si cand ar fi rusinat de ce ii spune.

"Asta totusi inseamna ca esti un tip mai atent si mai sensibil..."

"Uneori sunt detalii interesante si chiar am avut de construit niste efecte, asta este partea de arta."

"Mhm... ce fel de efecte?"

"Umbre, lumini, tonuri... chestii de genul asta, nu e nimic chiar spectaculos. Cine stie, poate ne vedem intr-o seara, vii si iti arat. Dar nu e chiar frumos acolo, se lucreaza cu fiare, nu e un loc foarte placut. Rezultatele sunt frumoase, dar munca in sine, nu."

"Crezi ca am fi... singuri acolo?"

"...S-ar putea aranja" zambeste Alex sugestiv.

"Crezi ca si in seara asta am putea fi singuri acolo?"

Alex se uita surprins la ea: "Imi place asta, te misti mai repede ca mine. Mda, acum nu prea mai avem cum sa ajungem dar... Stii ce? Hai sa facem schimb de numere de telefon si tinem legatura, poate intr-una din serile urmatoare ne vedem si acolo." Si o cuprinde pe dupa umeri.

Ea ii raspunde si il ia in brate. Alex nu se grabeste, i-ar placea sa se revada cu ea; o mangaie, o saruta, o face sa se simta bine, inainte de a o musca. Fata se lasa moale in bratele lui si senzatia este la fel de placuta ca intotdeauna.

Cand se desprinde, insa, ea pare cam prea ametita, o simte ca se prinde de el inainte de a se prabusi. Alex o imbratiseaza si continua sa o mangaie, ca fata sa simta in continuare contactul fizic, in speranta ca o ajuta sa iasa din starea de lesin. Din fericire, starea ei nu se agraveaza, dar nici nu isi revine in urmatoarele 5-10 minute.

Alex se uita dupa Iustina, ridicand paharul catre ea, in speranta ca fata va intelege si ii va aduce ceva de baut de la bar, de preferinta apa. Are noroc, Iustina il vede si ii aduce un pahar cu apa rece, din care el pescuieste un cub de gheață, pe care i-l plimba pe frunte.

"Stai cu ea pana se trezeste, nu o lasa singura" ii spune Iustina, apoi se intoarce la masa ei. Desi ii era foame, nu a profitat prea mult in seara aceasta, de teama ca tipul sa nu lesine si sa nu stie ce sa-i faca.

Nu trece mult pana tipul incepe sa se dezmeticeasca, moment in care Iustina incepe sa vorbeasca: "Doamne, vorbeste cineva cu tine, se poarta dragut, nu sare pe tine ca ultimul badaran si tu nici macar nu i-ai spus cum te cheama... Apropo, eu sunt Diana!"

El o priveste inca ametit, inainte de a-i raspunde: "Da... Eu sunt Andrei... Foarte rar am mai patit chestia asta!"... si adoarme la loc.

Dupa vreo jumatate de ora, fata din separeu incepe sa se dezmeticeasca, desi pare foarte slabita: "Oau! Chiar ai un efect asupra femeilor!"

"Iti multumesc! Dar poate erai mai obosita decat ne asteptam amandoi."

"Da, da... probabil!"

"Imi pare rau ca trebuie sa plec acum, dar ne vedem untr-una din serile urmatoare."

"Da, am numarul tau..."

"Mi-a parut bine!"

"Da, si mie!"

Si, pe masura ce se indeparteaza, o aude cum ofteaza in urma lui.

Cand il vede pe Alex iesind din separeu, Iustina se asigura ca partenerul ei din aceasta seara nu o sa cada de pe bancheta, ii sprijina mai bine o mana pe masa, se ridica si porneste catre iesire, intalnindu-se "intamplator" cu Alex in fata clubului, care ii multumeste pentru lectiile de mai devreme.

Iustina, amuzata, ii da un cot: "Hai ca incepi sa te pricepi!"

Inapoi in apartament, Titus incearca sa o ajute pe Alice sa mediteze: "Hai sa incercam sa cream o atmosfera mai linistita..."

"Vrei sa aprindem si lumanari?" intreaba fata cu... nevinovatie in glas.

"Aaaa... "

"Nu cred ca ar fi o idee buna", raspunde tot ea.

"Uite... Hai sa... In care camera te simti mai confortabil?"

Fata ridica din umeri: "Mi-e indiferent."

Raman in sufragerie, in timp ce Titus scrie un mesaj pe o foaie de hartie: "Nu deranjati, iesim noi imediat. T", pe care o agata de clanta exterioara a usii de la intrare.

"Nu putem folosi lumanari, dar asaza-te." Apoi merge in spatele ei: "Inchide ochii si resp...". Cand da sa spuna "respira", isi da seama ca nu mai merge asa cum mergea cand era om. "OK... doar asaza-te si inchide ochii."

Alice isi incruciseaza picioarele, intr-o pozitie mai comoda, in timp ce Titus se asaza protector in spatele ei si incepe sa-i maseze usor umerii, sa o faca sa se relaxeze. Treptat, isi scoate ghearele si incepe sa o mangaie cu ele usor, din cand in cand, pe ceafa.

In sufrageria lor sumar mobilata este liniste. Linistea de afara este acea liniste obosita de la sfarsitul noptii, cand pana si oamenii care ar fi fost activi, petrecaretii, se indreapta spre casele lor. Orasul este pustiu si un pic din asta parca intra pe geamurile apartamentului la ei in sufragerie.

In capul lui Alice, desi fizic e mai multa liniste, este ca si cum este mai singura. Aude vocile destul de clar si destul de tare, care ii spun tot felul de lucruri: "Stiai ca si-a deschis un azil de noapte inapoi in America?"... "A mancat foarte multe prostituate" ... "Inca n-a gasit nimeni Batranii de sub oras"... In acelasi timp Sorana este din nou in mintea ei, cerand in continuare: "Alice, te rog, da-mi drumul. Chiar vreau sa ma intorc la ai mei si nu mai pot suporta, te rog da-mi drumul!" ... "Asta incerc sa fac..."

Titus ii sopteste: "Cand o auzi pe Sorana, strange-ma de mana", iar Alice ii insfaca mana imediat. Cand il strange, continua: "Las-o sa plece... las-o sa plece..."

"Asta incerc... Asta incerc..." raspunde Alice aproape soptit, facandu-l pe Titus sa ii puna cealalta mana la gura, ca semn ca nu ar trebui sa mai spuna cu voce tare.

Alice isi da seama ca, cu cat se chinuie mai mult sa ii dea drumul, cu atat ea urla mai tare, pana in punctul in care o simte pe interiorul cutiei ei craniene, o simte aproape sapand cu unghiile incercand sa iasa din capul ei.

Ii strange mana lui Titus din ce in ce mai tare, moment in care el o strange aproape de el, pe dupa umeri, soptindu-i: "Stiu ca poti sa faci asta, ai incredere... Nu ea te controleaza pe tine, lasa-o sa plece... Nu are ce cauta in mintea ta... Las-o sa plece..."

Alice incearca sa nu se gandeasca la Sorana dar, cu cat depune mai mult efort, vocea ei devine mai puternica... tot mai puternica si simte ca deja nu mai poate sa suporte, vrea sa se termine, nu mai poate rezista... Reuseste sa se stapaneasca, dar tremura de furie, parca simte toate vocile astea tarandu-se pe ea, ca picioarele unor gandaci, ca o furnica pe sub piele...

Ii da mana lui Titus la o parte si se trage inapoi, fara sa se ridice, pana se sprijina cu spatele de ceva, dar vocile nu o lasa in pace: "Noi suntem sangele tau si nu poti sa scapi de noi" ... "nu poti sa scapi de toate faramiturile din Malkav" ... " Tu esti o faramitura din Malkav"... "Totul e o faramitura din Malkav"... si o fac sa isi duca mainile la urechi si sa se stranga ghem.

Titus se apropie din nou de ea si o cuprinde in brate, strangand-o usor si mangaind-o: "Hei! Sunt aici, indiferent de cate voci sunt in capul tau. Poate calea nu e sa scapi de ele, ci sa le accepti." Treptat-treptat, Alice simte cum incepe sa se linisteasca, chiar daca furia este inca destul de puternica si incearca sa ii dea mainile la o parte. Titus se retrage, dar ramane in apropiere.

"Stiam ca o sa se termine prost!" reuseste ea sa spuna.

"Ce s-a intamplat? S-au... s-au infuriat?"

Alice rade nervos: "Sorana e mai panicata ca niciodata si tocmai le-am lasat portile deschise!"

"In ce sens? Sunt mai multe? Mai tari decat de obicei?"

"Da... mai multe. Mai... vorbarete, mai... iar Batranii... iar e vorba de Batrani..."

"Trebuie sa fie fie un avantaj de care sa poti profita! Uite, cum avem noi gheare si Iustina, puterea aceea de a uimi pe toata lumea si... Poate ca asta e un blestem pentru voi, dar poate e si ceva de ajutor, daca ai putea sa vorbesti inapoi cu ei..."

"Nu stiu daca pot... Am incercat, nu stiu cat am reusit, cat a fost coincidenta..."

"Ti-a reusit vreodata?"

"Uneori imi raspund."

"Poate trebuie doar sa te antrenezi, asa cum o facem si noi."

Treptat-treptat, ii este mai usor si Alice simte ca poate sa impinga Bestia mai departe. Incepe sa respire si isi da seama ca o sa fie OK, poate sa o mai amane. O sa fie in regula... Probabil.

"Probabil trebuie sa exersez... dar nu in noaptea asta."

"Sigur ca nu... Imi pare rau daca te-am facut sa te simti inconfortabil. Merita o incercare..."

"Si... ti-am facut pe plac."

Titus zambeste: "Uite, daca tot nu vrei chiar acum sa ai un mentor, trebuie sa mai exploram si sa incercam sa invatam singuri."

"Mda, vedem..." spune Alice linistita; simte ca, pana la urma, o sa fie OK.

Titus isi aduce aminte de hartia de pe clanta usii si merge sa o ia de acolo. Cand se intoarce, amandoi il vad pe Balan stand pe un fotoliu, aprinzand-si o tigara, care se uita foarte calm la Alice: "Da, e bine ca n-ai facut cine stie ce. N-as fi vrut sa fie televizorul asta..." si il porneste.

"Zau?!" riposteaza fata.

"Ce, voiai sa vezi altceva?"


Înapoi: Debating Vampirism (2)
Urmează: Debating Vampirism (4)

26-apr-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro