Brasov by Night



Let's Sabbat!


3 noiembrie 2016, ora 1:45

Dupa vreo jumatate de ora de mers, ajung cu totii la Colonia Metrom, numarul 7. Locul nu arata in niciun fel promitator. Strada este parasita, ca si cum oricine ar fi locuit acolo, a pierdut la un moment dat orice dorinta de a iesi - ca si cum ar circula prin venele unui cadavru.

Dintre cele cateva case de pe strada, doar una are o lumina palida, tematoare, iar din cea in care trebuie sa ajunga ei se aude distorsionat, muzica.

Dand de-o parte o perdea de plastic, intra intr-o casa lasata in paragina, care nu pare sa aiba locatari. Prima camera dinspre strada este bucataria, impregnata cu un miros puternic de mucegai, de statut. Muzica incepe sa se auda foarte slab, amortizat aproape. Celelalte camere, sufrageria si un dormitor, sunt saracacios mobilate, aratand mai degraba ca adapostul unei familii sarace decat ca un camin in care ar locui cineva.

In sufragerie sunt cateva jucarii de plastic ieftine, imprastiate in jurul unei canapele; in dormitor - un pat si doua scaune pline de haine. Continutul unei posete este imprastiat pe pat - un portofel gol, un set de chei, un telefon mobil care, de la distanta, pare spart.

Intre bucatarie si sufragerie este un mic hol, nu mai mare de 2 metri, cu o usa incuiata. Petran o descuie, usa se deschide spre un set de trepte din beton, care coboara undeva in intuneric. Aerul rece care le inunda narile, venind dinspre pivnita, duce cu el mai mult decat mirosul specific unui beci de casa. Pe langa racoare si aer statut, e... sange. Mult-mult sange.

Coborand, singura lumina din pivnita vine de la un bec destul de slab, care atarna neceremonios de tavan, galben si chior. Podeaua si fundatia au fost scoase in totalitate, lasand la suprafata pamantul de dedesubtul casei, in care se vad cateva usoare denivelari si o groapa.

In camera se afla trei barbati. Unul este plin de tatuaje si de piercinguri, chiar si pe față, inelele cromate lucind rece in lumina galbena a incaperii, in jurul unor ochi albastri, reci, complet impasibili. Celalalt este imbracat intr-o camasa mov, evident prafuita, chiar si in lumina slaba a incaperii, cu un par lung care poate ca ar fi aratat foarte bine, spectaculos chiar, daca nu ar fi murdar, naclait, greu sa-si dea seama cu ce, de la distanta. Al treilea este chel, ras in cap, plin de cicatrici pe față, imbracat intr-o geaca de piele veche, prafuita si aparent destul de intarita, o pereche de blugi si nimic altceva.

Toti au fețele salbatice ale unor animale incoltite si se opresc putin cand cei trei intra. Nu ii ataca, dar sunt pregatiti de conflict.

"Petran, ai ajuns? Ce-i cu ei?" intreaba tipul cu foarte multe piercinguri.

"Da, am ajuns... I-am luat de pe drum si i-am adus aici pentru, stii tu... pentru... petrecere."

"Mda... corect... O sa avem o petrecere... Doar ca trebuie sa vedem cine sunt noii nostri oaspeti, nu?"

Nevazut de nimeni, Bogdan a intrat si el in beci, odata cu Petran, Iustina si Titus. Mergand incet, sa nu faca vreun zgomot, s-a oprit in spatele barbatului chel, cu mana pe briceag, pregatit pentru orice eventualitate. Ii este clar ca niciunul nu face vreun efort de a parea uman.

Alex este hotarat sa intre in casa, mai ales ca usa a ramas descuiata. Alice, inca nevazuta, este nehotarata in privinta emotiilor pe care ar trebui sa le altereze.

In pivnita, barbatul cu multe piercinguri, care pare foarte calm, urmarit cu mult interes de ceilalti doi, face cativa pasi pe langa groapa, apropiindu-se de Petran: "Costin, de ceva timp ne-am bazat pe tine ca sa ne aduci mancare... Te credeam mai competent, Costin... Nu crezi ca ti-a scapat ceva, apropo de noii nostri vizitatori?"

Si ii da un dos de palma cu brutalitate, incat il muta doi pasi intr-o parte: "Pizda ma-tii de imbecil! N-ai vazut ca sunt vampiri?! Cum ai putut sa te porti asa cu oaspeti pe care ii aduci aici?"

Apoi se intoarce catre cei doi "musafiri": "Imi cer scuze pentru comportamentul servitorului meu. Nu a fost ales de mine, dar este uneori o unealta competenta."

"Dar... Dar... M-au mintit! Au zis ca..." incearca Petran sa se dezvinovateasca.

"Au zis ca... ce, Petran?"

"Au spus ca nu sunt... Au... Au... M-au pacalit..."

"Interesant..."

Desi nu este intr-o pozitie favorabila, lui Titus i se face mila de Petran.

Tipul se uita catre ei: "Intr-adevar? De ce ati face una ca asta?"

Iustina il priveste si ea: "Nu l-am mintit."

"Nu... Dar ce s-a intamplat?"

"Eu sunt Iustina, fiica lui Edith Kötéles, din clanul Toreador."

"Mhm... Si..."

"Nu am fost intrebata daca sunt vampir sau nu, deci nu aveam cum sa mint. Era doar vorba de o petrecere cu mancare."

"M-a pus sa ii iau Pepsi!" riposteaza Petran.

"Aveam o surpriza pentru tine, ma gandeam ca nu aveti artificii... Dar nu m-ai intrebat ce fac cu Pepsi!"

Titus il priveste si el: "Eu sunt Titus, din clanul Gangrel, fiul Elizei."

"Mhm... Mda... Eliza... Eliza..." se intoarce catre tipul chel, care se uita la Titus, intreband: "Eliza Boroi? Dintr-o haita nomada? Se plimba pe aici? Au trecut pe aici acum ceva vreme, v-au lasat in urma?"

"... Posibil" raspunde Titus cam nesigur.

"Cum adica, 'posibil'?" se incrunta tipul chel. "Ce vrei sa zici cu 'posibil'? Da sau nu!"

Iustina ii intrerupe: "Da, ea este, daca este tipa aceea cu privire extraordinar de puternica. Dar iarta-l pe Titus, e bine ca macar si-a adus aminte ca o cheama Eliza. Pun pariu ca nu-si aduce aminte cum ma cheama pe mine! Are o problema cu femeile astea doua, cu mamele noastre - le incurca intre ele."

Barbatul cu piercinguri se uita la Iustina si incepe sa vorbeasca: "Mhm... deci, daca voi intr-adevar sunteti copiii acestor tipe din haita aia, inseamna ca ar trebui sa fiti parte din fratii si surorile din orasul asta, nu?" Iustinei nu ii scapa faptul ca, in timp ce vorbeste, isi misca mainile intr-un fel anume, aproape ca si cum foloseste un limbaj al semnelor.

"Pe noi ne-au facut in graba, ne-au lasat sa ne implantam in Camarilla si sa le acoperim retragerea."

"Mhm... inteleg."

"Dar le cunoasteti?" intreaba Titus.

"Am auzit de ele, fac parte dintr-o haita care a fost constituita recent, din cate am inteles."

De-acum e evident ca miscarile mainilor lui nu sunt intamplatoare si Iustina hotaraste sa-i spuna ca a vazut: "Pe noi nu ne-au invatat limbajul vostru, nu au apucat. Ai putea sa ne spui, asa, de curtoazie, daca tot le cunosti pe mamele noastre."

Titus il vede pe tipul cu camasa mov indreptandu-se incet-incet catre usa: "Pleci undeva?"

"Stii cum e..."

"Cum e?"

"Uneori trebuie sa te asiguri ca nu te urmareste sau nu te asculta nimeni" si continua sa se apropie de usa.

Alex si Alice, care se apropie in liniste de beci, aud si ei schimbul de replici, in timp de Bogdan se simte din ce in ce mai nervos, isi da seama ca oamenii astia sunt la fel ca oamenii care i-au facut asta, si asta il supara, il enerveaza din ce in ce mai mult. E nedrept, oamenii astia nu ar trebui sa fie liberi pe strazi, sa faca si altora ce le-au facut lor.

Singurul motiv pentru care nu a sarit inca sa il omoare pe chel este ca totusi trebuie sa ii ofere cateva informatii lui Balan, iar tipii astia deocamdata le sunt folositori. Pentru moment, pare ca reuseste sa tina Bestia cat de cat sub control, desi simte vibratia briceagului in mana dreapta.

Iustina isi concentreaza atentia asupra tipului care da ordine, vrand sa se faca placuta. Din fericire, efortul ei il afecteaza si pe tipul de langa usa usa, care, desi o vede doar din profil, ramane cu mana pe clanta usii, foarte atent la ea, captiv in modul in care ea devine supra-natural de atragatoare.

Tipul cu piercinguri o priveste: "Da, intr-adevar, foarte atragator... Apreciem cu siguranta spectacolul pe care ni-l oferi."

Titus se intoarce catre el: "Deci, care e planul? Contribuiti si voi la munca lor?"

"Da. Tocmai am ajuns, nu de mult timp, de cateva saptamani. Am studiat un pic locul si vrem sa vedem ce am putea sa facem. Am inteles ca sunt si alte haite in orasul asta."

Titus arunca o privire spre groapa si spre movilele de pamant: "Acolo sunt ambalaje de hrana, terminate, sau sunt copilasi pusi la cuptor?"

"A, nu. Nu i-am tinut aici. Pregatim ceva pentru mai incolo."

Ultimele cuvinte sunt suficiente ca Bogdan sa isi piarda controlul si sa atace, cu gandul la alti oameni ingropati de vii. Atacand din spate, cu toata furia acumulata in aceste trei saptamani de cosmar, reuseste sa infiga briceagul in craniul barbatului, facandu-l sa cada inconstient la podea, cu lama inca infipta in ceafa. Constient ca mai sunt si alti dusmani, isi lasa bratele pe langa corp si maraie "Omor!... Toti!..."

Alex simte cum pielea degetelor se intinde, facand loc unghiilor sa se transforme in acele gheare supranatural de dure si ascutite si nu mai asteapta - cu gandul ca Iustina ar putea fi in pericol, da un picior in usa, impingandu-l si pe vampirul care era cu mana pe clanta; usa il loveste, nu suficient cat sa ii faca rau, dar suficient cat sa elibereze drumul.

In față il vede pe tipul cu multe piercinguri; undeva, in dreapta, Bogdan maraie, cu mainile pe langa corp, vizibil incordat, in frenezie; tipul care tinea usa este acum in stanga; Iustina si Titus sunt chiar in fața lui, intre el si tipul cu piercinguri.

Bogdan, fara nicio urma de auto-control, continua sa il loveasca pe tipul inconstient de la picioarele lui, cu toata furia, pana cand incepe sa simta ca el este doar spectator, corpul lui nu e al lui, acelea nu sunt membrele lui, si totusi se simte bine.

Iustina, intai nehotarata, daca sa se arate surprinsa sau sa atace, se hotaraste sa il atace pe tipul cu piercinguri din fața ei. Il loveste undeva in abdomen, unde s-ar astepta sa fie plexul lui solar, dar, surprinzator, parca se loveste de ceva tare. Nu ar trebui sa fie asa, ceva este ciudat la tipul asta, e ca si cand l-ar lovi in genunchi.

Si pentru ca nu este evident ca Bogdan este Nosferatu, fiind mascat, nici ca a venit odata cu ei, incearca sa creeze confuzie, fara sa reuseasca, insa: "Credeam ca Malkavianul Elizei e nebun, dar al vostru e dement!" Nu este atat insetata de sange, cat foarte speriata ca pot sa nu mai iasa intregi de acolo.

Cand il loveste a doua oara, tinteste mult mai bine plexul lui solar, dar chiar si acolo simte tare, simte os, ca si cand are un fel de armura pe dedesubt; de data asta il loveste puternic si reuseste sa il dea doi pasi in spate si il vede scotand un cutit.

Titus striga catre Bogdan: "Nu! Este interzis sa omori alt vampir! Opreste-te! Opreste-te!" dar Bogdan nici nu il baga in seama.

Iustina il vede nehotarat si incearca sa ii atraga atentia: "Nu ma lasa singura cu asta cu armura! Sunt monstri cu totii! Bogdan nu ataca un om, ataca un monstru!" ceea ce pare sa aiba efect - Titus isi scoate ghearele. "Daca nu scapam de aici, nu o mai vezi pe Eliza!" continua Iustina sa strige.

Probabil asa i-a atras oarecum atentia, pentru ca Titus se indreapta catre cel lovit de fata, prinzandu-l pe la spate si tinandu-l strans, in incercarea de a-l imobiliza, desi tipul se zbate. Incearca sa il convinga sa abandoneze lupta, pentru ca nu ii place sa faca asta, dar tipul nu pare sa il auda, se zbate in continuare.

Cel care tinuse usa se misca foarte repede catre Titus, in timp ce scoate un cutit si il ataca, fara sa ii faca vreo zgarietura. Nu apuca Titus sa se uite catre el si sa ridice dintr-o spranceana, ca este atacat din nou, cu aceeasi neputinta. E ca si cum Titus este indestructibil.

Alice, tintuita locului de ceea ce vede, nu stie ce sa faca. Tocmai si l-a imaginat pe Bogdan injunghiat cu salbaticie, parca a si vazut cum intra cutitul in carnea lui, sfasiind-o, parca a si auzit lama scrasnind la contactul cu oasele. Incearca sa se concentreze asupra celui care il ataca pe Titus, sa ii creasca indoiala si sa il demoralizeze: "Oare chiar are rost sa continui? Oare chiar merita sa lupti? Uite, in asta degeaba dai, ca nici nu simte, nu vezi ca nu are niciun efect? Calmeaza-te, linisteste-te..."

Alex isi da seama ca tipul care pare cel mai dur este cel imobilizat de Bogdan si decide sa-l atace, dar din nefericire nu are loc de Bogdan, care nu s-a oprit nicio secunda din a-l lovi. Nu ar fi avut ce sa mai loveasca, oricum - atacurile repetate ale lui Bogdan l-au lasat inconstient.

Urmatoarea lovitura a Iustinei, care se misca supranatural de repede, il nimereste din plin pe tipul cu piercinguri. Chiar si Titus, care il tine, simte cum corpul lui il loveste in piept. Dar, din nou, simte ca loveste ceva foarte-foarte tare.

Titus ii striga lui Alice: "Nu-l lasa pe Bogdan sa-l omoare! Nu avem voie!" si continua sa il tina pe tip, gandindu-se in acelasi timp daca a lasat destule urme pe iarba, ca Balan sa isi dea seama sa vina dupa ei.

Tipul in camasa mov chiar se da doi pasi in spate, ii este clar ca nu o scoate la capat cu Titus si se repede catre Iustina, atacand-o cu cutitul si ranind-o. A doua lovitura a lui din fericire doar o zgarie.

"O sa-ti para rau!" ii striga Iustina, cu toata furia pe care o poate pune in glas, gandindu-se ca si astia tot de-ai Sabbatului sunt si ii cunosc si pe cei din haita Elizei. Ii sare in ajutor Alex, cu ghearele scoase, hotarat sa il indeparteze pe individ de Iustina. Forta cu care ataca este suficienta cat sa ii sfasie carnea, sa il faca sa intre in frenezie, turbat de furie si sa se napusteasca asupra lui Alex.

"Ti-am zis ca o sa-ti para rau! Ti-am zis!" repeta fata si mai furioasa.

Bogdan, teribil de infometat, se arunca pe tipul pe care il tine Titus. In mod surprinzator, desi tipul se impotriveste si se zbate, Titus decide sa il fereasca din calea lui Bogdan: "Mai ai un pic de rabdare! Opreste-te, nu vrei sa faci vreo prostie!" Cand ii vede, insa, ochii rosii si gura deschisa, mandibula expunandu-i dintii ascutiti, ii este clar ca nu are cum sa se faca inteles.

Iustina isi muta atentia la cel care il ataca pe Alex, il loveste, dar, din nou, fiind vampir, nu pare sa il afecteze in vreun fel; este momentul in care fata isi da seama ca ii trebuie neaparat un cutit.

Tipul continua sa il atace pe Alex. Reuseste sa ii faca doar cateva zgarieturi superficiale, in schimb nu se poate feri prea bine de ghearele lui Alex, care ii sfasie carnea, smulgandu-i toata musculatura de pe partea stanga a toracelui si expunandu-i coastele si articulatia umarului. Aparent, singurul lucru care il tine activ si care il ajuta sa atace in continuare este starea de frenezie in care se afla, este prea furios ca sa isi dea seama cat de mult il doare. Intr-una din incercarile disperate, reuseste sa il raneasca pe Alex.

Pentru Alice, insa, cea mai importanta prioritate este Bogdan si incearca sa-l calmeze, sa vina la ea. Daca are nevoie de sange, poate lua de la ea. Odata ce-si muta atentia de la cel pe care l-a lasat inconstient pe pamant si in fata caruia si-a pierdut controlul, Bogdan o simte cumva pe Alice cum incearca sa ajunga la el, dar ii este greu sa tina Bestia in frau.

In timp ce incearca sa se apropie de gatul celuilalt si sa ii dea lui Titus mainile la o parte, isi da seama ca el, de fapt, incearca sa ucida cu sange rece. Incet-incet, realizeaza ca da, vrea dreptate, dar el nu este un ucigas si la un moment dat stransoarea mainilor lui asupra lui Titus incepe sa slabeasca, recapatandu-si simturile. Fuge langa Alice si, intorcandu-si privirea catre scena luptei, incearca sa o apere.

Iustina incearca sa scoata cutitul din cutia craniana a celui atacat prima data de Bogdan. Nu ii este usor, lama este bine infipta si, pe masura ce o elibereaza, aude fragmentele de craniu cum zgarie lama cutitului, iar ceea ce aude parca ii coboara si ei pe sira spinarii. Apoi se uita catre cel pe care Titus inca il tine strans: "Unul e mort, iar celalalt se pregateste. Vrei sa-i insotesti sau ne oprim dracu’ si scapam, cat de cat, cu totii?"

Titus il smuceste pe cel pe care inca il tine: "Gata! S-a terminat!" Aproape imediat il simte ca se calmeaza, cat sa ii poata raspunde: "OK, da-mi drumul." Desi il simte nervos, Titus il elibereaza din stransoare si imediat tipul profita de ocazie sa fuga catre Alice si Bogdan, mai degraba sa scape, decat sa atace.

Alex il vede si reactioneaza imediat: "Nu-l lasati sa fuga!" Dar acum, cu atentia momentan distrasa de la cel cu care se lupta in continuare si care se misca foarte repede, nu mai reuseste sa isi raneasca adversarul.

Alice il ia pe Bogdan de mana, se apropie si mai mult de el si se uita in jur, dar primul lucru la care se gandeste este sa-l impiedice pe respectivul sa iasa din beci. Reuseste sa se arunce pe el si sa cada deasupra lui, nu foarte gratios, dar nici nu mai conteaza, cata vreme l-a doborat si il tine la podea: "Sezi cuminte!" Impactul lui cu solul este ca si cand s-ar lovi ceva foarte dur de pamant.

Bogdan nu ezita si sare sa il loveasca in cap, sa o apere pe Alice. Desi piciorul lui pare sa loveasca ceva foarte tare, il nimereste in tampla, care trosneste dezgustator, aproape sa-l lesine.

Iustina se uita la cel pe care l-a atacat Bogdan, apoi la Bogdan: "Lasa-l in viata, ca si tu ai zis ca avem nevoie de ei si mergi la cel care vrea sa il omoare pe Alex!" Pune un genunchi pe pamant langa tip si ii pune cutitul sub barbie, fiind inca imobilizat de Alice: "Unul a murit deja cu cutitul in creieri.. Nu vreau sa te omor... Mai bine vorbim si scapam cu totii... Dar, daca ma fortezi, intoarce capul si uita-te la prietenul tau!"

Fata chiar nu vrea sa il omoare. Primul ei scop este ca ei cinci sa scape cu viata de aici; daca mai afla informatii despre disparitii, cu atat mai bine. Tipul, insa, doar urla la ea si incearca sa se zbata si sa o dea jos pe Alice, fara succes - desi nu este foarte puternica, Alice reuseste sa il tina in continuare.

Tipul se uita la Alice si maraie: "Da-mi... drumul!" dar ea nu se clinteste: "... Stai... cuminte..." si incearca sa il calmeze: "Hai sa nu ne agitam. Stai cuminte, oprim lupta si poate scapa toata lumea cu viata..." Din nefericire, in acelasi moment toate vocile din capul ei incep sa urle: "E bolnav! E bolnav! Unul dintre ei e contaminat! Ia mana de pe el! Trebuie sa iei mana de pe el!" si sunt atat de puternice si de agitate, incat aproape o conving. Cu toate acestea, reuseste sa il calmeze si sa ii scada nivelul de furie.

Tipul chiar pare sa se calmeze si se uita la ele: "Mda... fratii mei or sa fie aici cat de curand si o sa vedeti voi ce-o sa se intample..."

Titus se indreapta spre adversarul lui Alex, sa il imobilizeze, gandindu-se ca Balan nu se grabeste deloc. Reuseste sa il tina, chiar daca si acela este in frenezie si ii raspunde doar cu urlete.

Eliberat, Alex se uita in jur dupa ceva cu care sa ii lege pe indivizi. Intr-un colt, gaseste o funie de rafie, incercand sa il lege pe cel care se zbate tinut de Titus. Din cauza ranilor, nu reuseste, insa, decat sa mai incaseze niste lovituri de picior in piept si in cap.

Cel de pe jos, fiind imobilizat de Alice, este o tinta usoara pentru Bogdan, care se apleaca deasupra lui, il insfaca de par, ii trage capul in sus si, inainte sa il muste, ii spune cu furie: "O sa vina ceilalti, nu? Ei bine, tu nu o sa-i mai vezi niciodata!" Singura lui intentie este sa-l distruga, nu sa se hraneasca.

Alice, ingrozita, il priveste: "Bogdan, esti sigur?!" facandu-l sa ezite o secunda.

Iustina nu ar vrea sa il opreasca de tot, insa: "Lesina-l, dar nu-l omori, te rog! Te rog!" Vazand ca Bogdan ezita, fata continua: "Nu ma face sa te lovesc, te rog! Fa-l sa lesine, sa intre in torpoare, in ce vrei tu, dar nu-l omori! Nu acum!"

Spre usurarea lui Alice, Bogdan se opreste si le asculta.

Iustina impinge putin varful cutitului sub barbia tipului de pe jos, fara sa il raneasca insa, doar cat sa simta varful lamei aproape strapungandu-i pielea: "Asa... Ca sa stim ce-i spunem Elizei si lui Dom’ Sergent: cine mai vine? Nu te asteapta nimic bun... Ai zis ca mai vine cineva - cine mai vine?... Ori spui, ori mori! Punct."

Tipul o priveste: "Ah... stai un pic... Stii si tu de cealalta haita?"

"Pai ti-am spus ai cui suntem!" izbucneste Iustina.

"Hm... OK... Bine... Nu mai vine nimeni, suntem doar noi trei. Aia a fost o incercare de a blufa, sa vad ce faceti."

"Cine va acopera la politie?" continua fata, impingand fara sa ezite inca putin varful cutitului sub barbia lui, doar ca sa fie convins ca ea este hotarata, stie sa tina o arma in mana si deja a enervat-o prea mult.

"Petran stia pe cineva si o parte din banii de la mancare se duceau la politie."

In acel moment isi dau seama cu totii ca l-au ratat pe Petran, care a disparut fara ca ei sa bage de seama.

"Cum il calmam pe prietenul tau?" continua Iustina. "Ca sa nu il facem carne tocata."

"E in frenezie, nu stiu daca aveti ce sa-i faceti."

"Gandeste-te!"

"Bagati-l in torpoare si vedem noi ce se intampla. O sa avem grija de el."

"Titus!" striga fata. "Da-l cu capul de pereti, fa-i ceva!"

Titus, insa, doar il strange mai mult, in timp ce se uita la Alex, ca si cand ar vrea sa il loveasca el. Ii displace profund aceasta lupta intre vampiri, lupta purtata din singurul motiv ca nu se inteleg intre ei. Adversarul lui se zbate in continuare si, pana la urma se elibereaza si il ataca din nou pe Alex, fara sa ii produca alte rani deocamdata.

Tipul imobilizat de Alice se uita la ea: "OK... Atunci, dati-mi drumul si hai sa rezolvam chestia asta..."

"Adica sa-ti mai dam drumul o data?..." intreaba Iustina.

"Da."

"Mhm..."

Alex se infurie, vrea sa scape odata de cel care il ataca in mod repetat si il prinde cu gheara chiar in spatele articulatiei temporo-mandibulare, smulgandu-i mandibula si scotandu-l complet din lupta.

Alice este nehotarata. Isi muta privirea de la Bogdan la cel pe care il tine la pamant, dar nu are incredere sa ii dea drumul. Se intoarce catre Bogdan, pe care ar fi vrut sa il imbratiseze, daca nu trebuia sa il tina imobilizat pe tipul acela: "Bogdan, nu are rost sa risti pentru atata lucru. Ma bucur ca nu ai facut nimic necugetat!"

Bogdan pune o mana pe umarul lui Alice: "Iti multumesc din suflet ca m-ai facut sa-mi revin. Chiar nu stiu ce as fi facut. Inca vreau din tot sufletul sa-i fac pe toti cenusa, sa le ia naiba de consecinte! Dar, de dragul tau, o las pe alta data..."

Alice isi impinge usor umarul in causul palmei lui, in semn de raspuns: "Nu vreau sa te omoare!"

"OK... nici eu!"

"Ai grija!"

"Bogdan, ramai cu noi!" il roaga Iustina.

"Daca pot..."

"Te rog..."

"Daca pot..."

"Suntem cu toti in asta" li se alatura si Alex.

"Sunteti fratii si sora pe care nu i-am avut si mi i-am dorit mereu. Altii nu mai am..." continua Iustina, privindu-l pe Bogdan. "Dar jur ca, daca ii faci rau lui Alice, te caut! Jur!"

"Nu-mi face niciun rau" spune Alice incetisor.

In momentul urmator, cu totii aud pasi coborand pe scari, in graba si, cateva secunde mai tarziu langa ei apar doi Nosferatu. Pe cel foarte inalt, care pare sa aiba fața arsa, il recunosc de la prima lor vizita sub Casa Sfatului; celalalt are pielea intinsa si innegrita.

Cel inalt se uita la Bogdan: "Te asteapta Balan. Bine?"

Inainte ca Bogdan sa plece, Alice isi elibereaza o mana si ii strange mana lui Bogdan, care ii raspunde in acelasi fel, in timp ce incearca sa o linisteasca in privinta lui: "Trebuie sa plec, dar cauta-ma pe strada Lunga nr. 84, la subsol, OK?" Alice incuviinteaza dand din cap si ii da drumul, lansandu-l sa se faca nevazut.

Cei doi Nosferatu, fara sa stea la vorba, scot un tarus si il infig in inima prizonierului: "Avem o masina in fata, totul e in regula. Pustiulica al vostru o sa mearga la Balan. V-ati descurcat bine, o sa va caute seful mai incolo." Il insfaca pe cel paralizat, unul de maini, unul de picioare, in timp ce tarusul iese efectiv din el, si incep sa urce scarile.

Iustina striga in urma lor: "Si pe astia in torpoare? Poate ii treziti si aflati si de la ei ceva."

"Da, o sa ne intoarcem dupa ceilalti doi, mersi. Nu cred ca or sa se trezeasca prea curand. Nu ne grabim nicaieri pentru astia doi. Daca i-ati lesinat voi, o sa fie OK."

Titus este ingrijorat, pentru ca Iustina le-a spus de Dom’ Sergent. Daca or sa il trezeasca pe tipul ala si le spune ca a aflat de la ei... Si inca i se pare gresit ceea ce s-a intamplat, refuza sa accepte. La fel ca si Titus, Alice isi da seama ca, desi a trebuit sa faca asta, nu e normal si ii este foarte greu sa se obisnuiasca. Alex isi aduce aminte de atunci cand a trebuit sa il impuste pe vanator, este aceeasi senzatie, pe care nu o accepta. Nici Iustina, oricat de mult s-ar simti schimbata, nu poate sa acepte ce s-a intamplat ca fiind ceva normal.

Inainte de a pleca spre Balan, Bogdan simte ca trebuie sa-si potoleasca foamea care deja devine destul de greu de controlat. Isi simte muschii contractandu-se involuntar, simte tensiunea in plexul solar, aproape ca o gheara, nemultumirea faptului ca ii lipseste ceva, constant. Are nevoie de sange.

Se face nevazut si este cu ochii in patru, in cautarea unor persoane potrivite. Nu dupa mult timp, drumul il duce in calea a doi oameni fara adapost, la coltul unei strazi, langa un panou de sigurante sub lumina slaba a unui felinar, impartind o sticla mica de vodka.

Desi sunt ametiti, Bogdan nu ar vrea sa ii atace pe amandoi odata si alege sa astepte in intuneric, fiind sigur ca, mai devreme sau mai tarziu, unul dintre ei va trebui sa isi faca nevoile. Intr-adevar, dupa cateva minute unul dintre ei se ridica si, batandu-l pe celalalt pe umar, se indreapta spre partea cealalata a gardului.

Asa ca nu ezita si sare pe cel lasat in urma, cel de la gard cu siguranta fiind prea ocupat sa se uite peste umar. Barbatul ramas in urma nu sesizeaza ca Bogdan paseste nevazut, tot mai aproape de panoul de siguranta.

Baiatul este linistit ca nu trebuie sa interactioneze cu ei, se apropie, ii insfaca o mana si il musca, stiind de acum ca in cateva secunde ar trebui sa cedeze placerii Sarutului. Este convins ca nu o sa apuce nici macar sa strige, mai ales ca este beat; chiar reuseste si sa ii puna mana la gura. Si, desi omul are o tentativa sa il dea de jos, dupa cateva clipe cedeaza.

Cu gandul la Alice, la asteptarea ca el sa-si pastreze controlul, foarte hotarat sa nu o dezamageasca, isi imagineaza ca se hraneste din mana ei, asa cum a facut pe șine prima data si reuseste sa se smulga din starea de foame incontrolabila in momentul in care barbatul incepe sa-si piarda controlul asupra propriilor genunchi.

Se opreste la timp cat sa il prinda inainte sa cada si il lasa usor jos, bucurandu-se ca macar acum are mult mai multa forta fizica decat atunci cand era viu, cu gandul la spusele lui Alex, cum ca sunt si avantaje in situatia lor. Apoi se face din nou nevazut si se duce dupa cel de la gard, care este in continuare neatent. Alcoolul care incepe sa il afecteze parca ii da curaj, se simte ca o pantera la vanatoare, pandind din spatele unui tufis.

Se apropie din spatele lui, ii sare la gat si musca adanc. La fel ca si celalalt, barbatul renunta repede la orice tentativa de a rezista si se lasa moale in mainile lui, Senzatia, teribil de placuta, este cea cu care s-a obisnuit deja – treptat, simte cum nevoia se topeste incet; este inca destul de departe de a fi satul, dar se opreste in momentul in care il barbatul este complet molesit. Il lasa jos in liniste, evitand orice fel de zgomot si de interactiune inutila.

Imediat ce il pune jos, isi da seama ca acum este si el destul de intoxicat cu alcool; efectul nu va dura foarte mult, dar ar fi cazul sa se indrepte intr-un loc sigur, asa ca se indreapta spre adapostul lui, cu gandul la ceea ce avea de mesterit.


Înapoi: Stalking 101 (2)
Urmează: Debating Vampirism (2)

22-apr-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro