Brasov by Night



Stalking 101 (2)


3 noiembrie 2016, ora 1:00

Iustina le face un semn cu mana, sa nu se apropie inca - Petran este intr-o stare de semi-constienta si ar vrea sa ii mai puna cateva intrebari. Se rasuceste incet si isi ridica picioarele pe banca, trecandu-le peste el, in asa fel incat, daca el s-ar ridica acum, ar lua-o in brate, tinand-o cu o mana de spate si cu una pe sub genunchi.

Apoi se sprijina de pieptul lui: "Mi-ar placea sa petrecem putin timp doar noi doi, inainte de a ajunge la prietenii tai. De tine imi place, pe ei nu-i cunosc... Daca nu le place lor de mine? Si asa, mai devreme in club, cand te uitai ciudat la mine, exact asa mi s-a parut: ca ti-ai dat dintr-o data seama ca nu o sa le placa de mine si ca nu-s suficient de buna pentru ei... Si asta ma face sa ma simt din ce in ce mai nesigura... si poate nici n-ar trebui sa merg acolo..."

Incepand sa se trezeasca usor din starea de semi-constienta, Petran o priveste: "Da, dar... totusi... Ar trebui sa mergem... Ar fi bine daca am ajunge... Oricum, am stat destul aici... Adica..." si incearca sa zambeasca convingator: "... nu e ca si cum nu apreciez, dar... ar trebui sa mergem incolo..."

Alex si Titus raman in intuneric, pentru ochii lor parcul este scaldat intr-o lumina albastruie, aproape ca in lumina amurgului. Titus incearca sa vizualizeze o harta in minte si sa fie atent la eventuali urmaritori. Isi da seama ca parcul este la o distanta suficient de mare fata de cluburi si fata de strazi si ca nu este nimeni in apropiere.

"Mai stai un pic, sa-mi priasca si mie, nu numai lor... Presupun ca ai vrea sa-mi priasca si mie, nu?"

"Da... sigur... Dar..."

"M-ar ajuta foarte mult daca mi-ai mai spune cate ceva inainte, pentru ca... Asta imi aduce aminte de copilarie cand nu eram asa slaba ca acum si copiii radeau de mine... si imi poceau numele... imi ziceau Dana-babana... si ma impingeau de colo-colo sa vada daca ma rostogolesc... si... Crede-ma, e foarte neplacuta senzatia asta ca nu te potrivesti, ca nu esti vrut... O sa fie secretul nostru! Eu o sa fiu mai dornica de petrecere, iar ei or sa fie mai multumiti de tine, adica nu e ca si cum nu am merge sau nu ai duce petrecareti acolo, nu? Acolo, la numarul 10 sau unde ai zis, e intr-un club? E petrecere intr-o casa sau cum?"

"A, nu. E la ei acasa... Au o mica locatie acolo... acolo isi petrec ei timpul."

"Si eu o sa fiu singura invitata in seara asta, pe langa ei? Adica o sa se uite toata lumea la mine ca la gradina zoologica sau mai sunt si altii?"

"A, nu, or sa fie numai ei, o chestie mai restransa. E... mancare, daca intelegi ce vreau sa spun..."

"Iarta-ma, dar eu sunt mai salbatica, mai neiesita din casa... nu stiu..."

"Stii tu... le-am adus cate ceva de mancare..."

"Adica a venit o firma de catering sau cum?"

"Ăăă..."

"Nu o sa spun ca mi-ai spus, ba din contra - crede-ma ca mi-este mult mai bine daca stiu la ce sa ma astept. Imi creste mult mai mult dorinta de a merge. Asa, daca e necunoscut, pe mine ma sperie foarte tare si... n-as vrea sa-ti para rau ca le pare rau ca m-ai adus... Chiar n-as vrea..."

"OK... da... ai putea spune ca e si o firma de acolo..." O priveste oarecum crucis si Iustina realizeaza ca el nu si-a dat seama ca ea e vampir.

"Hai, te rog..."

"Pai... sunt niste prieteni de-ai mei, stau acolo, dau petreceri acasa si aia e tot..."

"Eu in afara de petreceri in club si de mers la cinema, nu stiu altceva..."

"Pai, na, o sa fie ca la club, doar ca acasa. Hai sa pornim" si incearca sa se ridice de pe bancuta.

"Cati prieteni sunt acasa?"

"Cativa, nu foarte multi... vreo 2-3, n-ar trebui sa fie mai multi oameni."

In timp ce Petran da semne ca vrea sa se ridice de pe banca, Iustina il priveste, serioasa si oarecum ingrijorata brusc: "Sper ca nu e vorba de... droguri acolo...."

"Nu... Adica, nu daca nu vrei, nu te obliga nimeni sa faci nimic." Petran continua sa se ridice: "Hai sa mergem."

Iustina incearca sa ii faca un semn lui Alice, pe care o crede mai aproape, dar ochii lui ii prind miscarea mainii si, facand un pas in spate, devine suspicios: "OK... Ce a fost aia? Ii faci cuiva un semn?"

"Eu ti-am spus ca devin nervoasa cand sunt nesigura pe mine..."

"Mhm... OK..." Se uita in jur, putin agitat, verificand daca a fost urmarit.

Titus ii da un cot lui Alex, sa mearga in directii diferite, sa poata acoperi o zona mai mare, in caz ca Petran vrea sa fuga.

Alice, inca nevazuta, incepe sa-i sopteasca, foarte calma si linistita: "Nu ai de de sa te temi... E totul in regula... te-ai speriat degeaba... Ai sa mergi cu Iustina la petrecere, o sa aveti o seara frumoasa... Nu-i nimic in neregula aici..." Din nefericire, Petran isi da seama cam de unde vin soaptele, se intoarce brusc catre dreapta si se uita fix catre ea: "Stai!... Ce... ?!"

Alice, senina, calma si zambitoare, ii face cu mana: "Salut!" in timp ce Bogdan profita ca pe el inca nu l-a vazut si se strecoara in spatele tipului, pregatit sa sara si sa il imobilizeze in caz ca vrea sa faca ceva drastic sau sa fuga.

Iustina il priveste pe Petran, apoi ii urmareste privirea, se intoarce incet, cu ochii mari, catre Alice, care ii zambeste larg, si face un pas inapoi, lipindu-se de el: "OK... Asta este tot parte din distractie?... Zi-mi, te rog, ca asta este pregatire pentru ce ne asteapta la casa prietenilor tai... Te rog!"

Il vede cum se linisteste dintr-o data si o priveste: "Nu-i nicio problema... Lasa ca ma ocup eu de chestia asta, bine?" Intr-adevar, nu pare sa se teama, dar asta nu inseamna ca nu va incerca ceva nesabuit, sa-si arate importanta.

Intorcandu-se catre Alice, barbatul ii spune: "Uite, eu sunt cu cineva, ea e pentru tipii astia, care sunt sefii mei. Inteleg ca nu sunt chiar ca tine, dar... Uite ce, sefii mei au treaba si incerc sa am grija de domnisoara asta, da?"

Alice continua sa zambeasca: "Vai, dar arata delicios!"

"Da, uite... vezi... e cu mine" si face doi pasi in fata, un pic umflandu-si pieptul, sa para mai impresionant.

Desi nu voia sa dea de banuit, Alex tot reuseste sa faca zgomot in incercarea de a se apropia. Petran il vede, se intoarce catre Iustina, o ia de mana si-i spune: "Hai sa mergem." Nu este la fel de speriat pe cat ar trebui sa fie cineva in situatia lui, care intelege ce i se intampla, dar este vizibil ingrijorat.

Alex il priveste, apoi zambeste catre Alice, in asa fel incat sa il vada si Petran: "Si-a gasit una apetisanta, nu?"

"Da!" ii raspunde fata vesela. "Ce noroc pe el!"

Titus isi accentueaza aparenta umana, iese din tufis si se opreste in fata Iustinei si a lui Petran: "Va face cineva probleme? Care e treaba?"

"Da... Da, omule! Tipii astia, nu stiu... se iau de noi, ne-au urmarit de la club si nu vor sa ne lase in pace."

"Pai am auzit ceva de o petrecere..." spune Alice, zambind.

Titus se arata foarte contrariat: "Dar voi nu stiti ca nu e frumos sa te bagi in treburile altora?"

Petran se intoarce catre Iustina: "Stai doar un pic, rezolvam situatia asta si pe urma mergem mai departe, OK?"

"Da... Poate sa mearga si tipul asta cu noi? Ca arata cat muntele si..." ii raspunde fata, lipindu-se de el, si strangandu-l de mana, aproape infigandu-i unghiile in carne. "Deja e... din ce in ce mai infioratoare seara asta..."

"Da, asa e..." Petran il priveste cu neincredere pe Titus: "Da, uite ce e, omule. Oamenii astia ne fac probleme si chiar am vrea sa mergem" si incepe sa se miste, tragand-o pe Iustina dupa el.

Titus isi ofera ajutorul: "Daca vreti, pot sa vin si eu cu voi un timp, cat sa ma asigur ca nu se iau oamenii astia dupa voi."

"Esti sigur ca nu vrei sa ramai cu noi?" il intreaba Alice cu un ton insinuant.

"Nu, nu, multumesc." Incearca sa para speriat si, cand se intoarce spre Iustina si Petran, se preface ca se impiedica, cade pe iarba si isi scranteste glezna, sub ochii larg deschisi ai Iustinei. Ce nu arata, insa, este cat de rau se simte ca trebuie sa-l minta pe tip...

Petran se uita la Titus cum cade si o trage de mana pe Iustina, hotarat sa paraseasca parcul: "Hai sa mergem!"

Titus se ridica: "Stai, ca vin cu voi!" si incepe sa mearga poticnit, deranjand din loc in loc iarba, vrand sa lase semne pentru a putea fi urmariti mai usor.

Este randul Iustinei sa se uite neincrezatoare la Petran: "Deci, cine sunt oamenii astia? Pari ca ii cunosti, ca nu iti sunt straini."

"Nu, nu ii stiu. Chiar nu ii stiu, dar nu-mi place cum au aparut asa dintr-o data, nu-i OK."

Din spatele lor se aude vocea lui Titus: "Ce-a vrut tipa aia sa spuna ca domnisoara aici arata delicios? Si tu pareai sa stii despre ce e vorba..."

"Acum, ca zici, da, e ciudat..." pare sa se dezmeticeasca si Iustina. "Nu mi-a zis nimeni niciodata asa."

"Mda... ciudati, nu stiu. Nici nu-mi place cum au aparut asa din senin..."

"Ce-i cu petrecerea asta? Unde este?" ar vrea si Titus sa stie.

"Mai catre Metrom..."

"Metro?... Metrom?"

"Metrom, da. Nici tu nu esti de-aici?"

"...Nu... Sunt in vacanta."

"Mhm... Bun, bun. Pai e o petrecere acasa la niste prieteni de-ai mei, ma rog, niste sefi de-ai mei, si sunt super de gasca, o sa va placa de ei. E OK. Nu stiu care a fost faza cu tipii astia, nu mi-a placut de ei si, decat sa avem probleme, mai bine ne vedem de drum."

Ramasi in urma, Alex le propune celorlalti sa ii urmareasca de la distanta: "Bine, Balan poate o sa vina aici si nu o sa ne gaseasca, dar mai bine sa stim exact incotro se duc. Oricum, Iustina si Titus pot sa-i tina piept tipului astuia, lasam distanta intre noi, dar sa nu ii pierdem din ochi."

Imediat, Alice devine nevazuta si reuseste sa se furiseze neobservata. Bogdan, nevazut si el, il studiaza pe Petran, incercand sa isi dea seama unde isi tine telefonul. Are un noroc chior - nu doar ca i-l ia fara sa bage de seama, dar il gaseste gata deblocat. Intr-o clipa, arunca telefonul in iarba, la picioarele lui Titus, care il ridica repede, fara sa se gandeasca.

Titus se uita la Petran, parand in continuare framantat de niste nepotriviri: "Auzi, tu cand duci oameni la petrecere, asa te adresezi tot timpul - ca ea e pentru sefii tai? Asa vorbiti voi aici in Brasov?"

"Eh, tipii astia erau mai ciudati si a trebuit sa le raspund ceva."

Titus isi muta privirea de la el la Iustina si inapoi, foarte stanjenit: "Sau... Imi cer scuze, stii... tu nu esti...?"

Iustina face ochii mari, isi duce mana la gura ca si cand abia realizeaza ce a auzit si isi muta privirea de la Titus la Petran: "Zi-mi ca nu de aia m-ai luat..."

"A, nu!! Doamne, clar ca nu. Nu, nu! Am zis in sensul in care ei vor sa aiba pe cineva cu care sa-si petreaca timpul. Doamne-fereste, nu-i nimic de felul ala acolo!"

"Droguri, nu, sex, nu... Doar n-o fi club de lectura..."

"Nu, or sa danseze un pic si atata tot. E OK."

"... Poti sa intri in magazin sa-mi iei o sticla de Pepsi, ceva, te rog? ... Imi trebuie..."

"Da, sigur. Stai asa."

Bogdan profita ca Petran este cu spatele, se apropie nevazut de Iustina si ii sopteste la ureche: "Fa-i jocul, ca il pierdem! Trebuie sa aflam mai multe de la el, nu o sa le afli aici!" Fata isi aranjeaza parul si se preface ar avea nevoie sa il prinda din nou in coada, ca sa mascheze incuviintarea.

Petran se intoarce: "Bun, asta este sucul tau, hai sa mergem mai departe, ca n-as vrea sa ne mai urmareasca tipii astia, bine?"

"... Bine... Haidem..."

Fara alte discutii, pornesc catre Colonia Metrom. In ciuda faptului ca Petran se intoarce de cateva ori si se uita in directia lui, Alex reuseste sa se tina dupa ei, pastrand distanta fara sa fie vazut, in timp ce nu poate decat sa spere ca Alice si Bogdan sunt si ei in preajma lui.


Înapoi: Stalking 101 (1)
Urmează: Let's Sabbat!

22-apr-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro