Brasov by Night



Stalking 101 (1)


3 noiembrie 2016, ora 00:24

Cei cinci se afla in fata Lunii Rosii. In urma incendiului, clubul si-a schimbat managementul, Principele si oamenii lui s-au ocupat de asta - fostii proprietari au fost nevoiti sa se confrunte cu o preluare destul de ostila din partea noii conduceri.

Sunt doua saptamani de cand supravegheaza clubul, pentru ca este cea mai buna pista pe care o au in a-l gasi pe Costin Petran, servitorul care a disparut cam in acelasi moment in care au inceput disparitiile in Brasov, care au atras atentia politiei, dar sunt tinute inca sub pres.

Din exterior, observa oamenii care ies, fumeaza, dau telefoane, interactioneaza unii cu altii, asa cum au tot facut timp de cateva ore in fiecare seara din aceste doua saptamani.

Titus se uita la ei: "Hm... Da... Poate a cincisprezecea seara este cu noroc?"

"Nu stiu" spune Alice. "In a treispea nu a fost..."

Dupa prima saptamana si destula asteptare in intuneric, Iustina a mers la barman, sa-l intrebe prieteneste daca l-a vazut pe omul din fotografie. Intr-adevar, barmanul din acea seara l-a recunoscut pe Petran: "Da, apare aici din cand in cand si racoleaza cateva persoane care dispar cu el. Era prieten cu noii sefi, asa ca l-am lasat in pace, dar de la o vreme nu stiu ce s-a intamplat cu el."

"Dispar de tot sau dispar in sensul ca pleaca de aici?" intreaba Alice.

"Am inteles ca niste prieteni de-ai lor ii cautau, deci ma gandesc ca au disparut de tot," ceea ce o face pe Alice sa mormaie ca pentru ea: "Hm... e foarte discret tipul..."

Iustina incearca sa afle mai multe: "Revine cu o anume frecventa sau la anumite ore?"

"Nu, nu. Nu e aici seara de seara. Din cand in cand, practic."

"Si este prieten cu noii sefi?" se arata Titus curios.

"Da... cel putin intr-o vreme, inainte ca ei sa preia clubul."

Iustina continua sirul intrebarilor: "De cand nu a mai aparut?"

"Hm... nu l-am mai vazut de vreo 2-3 saptamani..."

"Mai vorbea cu cineva de-al clubului sau venea, lua oameni si pleca?"

"Doar venea, ii lua si pleca destul de repede cu ei."

"Niciunul dintre acei oameni nu s-a intors?" intreaba Titus.

"Nu din cate stiu eu."

Frustrarea Iustinei incepe sa iasa la suprafata: "Dar trebuie sa mai fie cineva care il cunoaste pe omul acesta pe care il cautam noi!"

"Daca e, n-o sa-l gasiti aici."

"Dar...?"

Singurul raspuns pe care il primeste, insa, este o ridicare de umeri, semn ca barmanul le-a spus cam tot ce stie.


Inapoi in seara de 3 noiembrie, intrarea clubului este la fel de aglomerata ca de obicei, nici nu vor sa se gandeasca ce ar putea sa fie inauntru. O multime destul de mare s-a adunat in fata, probabil si din cauza ca doi tipi destul de bauti au inceput sa se impinga si sa se ia la harță.

Din nefericire, multimea este suficient de galagioasa cat sa le distraga atentia. Titus, Iustina si Alex vad intrand in club pe cineva care se potriveste fotografiei lui Costin Petran - un tip slabut, brunet, imbracat cu camasa, pantaloni, si sacou, pe reverul sacoului o insigna rosie cu un ankh, sigla Camarillei.

Alice nu observa nimic, probabil distrasa de voci, care se suprapun peste vacarmul de afara: "Hei! E o noua ocazie de a te alatura taberei noastre! Avem cele mai bune sejururi si cel mai bun canibalism!" in timp ce Bogdan vede si el un tip slabut, brunet, imbracat similar, care se indreapta spre multimea stransa in fata clubului.

Alex si Bogdan incep sa vorbeasca in acelasi timp: "Voi l-ati vazut?"

"Intra in club" spune Iustina aproape odata cu Titus: "Ce facem, il urmarim?"

Alice este nedumerita: "Unde e?!", in timp de Bogdan se uita consternat la ei: "Cum, intra in club? Nu intra in club! Nu e ala care merge pe langa?!"

"Nu, nu. E cel care intra in club acum" i-l arata Iustina.

"Nu, va zic, mi-e clar ca e celalalt!" insista el.

Lui Titus i se pare ceva ciudat: "Bogdan, suntem trei care l-am vazut intrand in club. Hai sa intram!"

Alex vine cu o propunere: "Daca esti asa convins, poti sa incerci altceva: fa-te tu nevazut, mai ales ca in club ti-ar fi mai greu, si urmareste-l pe ala. Daca e el, ne dai de stire. Suntem destui ca sa ii urmarim pe amandoi, unul din ei poate chiar e cel pe care il cautam.

"Hm, foarte buna idee" zambeste Titus.

Oarecum neincrezator, Bogdan accepta: "Bun... asa facem" in timp ce Titus, nepasionat de cluburi, se uita la el: "Vrei sa vin cu tine?"

"Daca poti sa nu stai la vedere, da. Adevarul e ca nu as vrea sa fiu singur, ca nu stii niciodata cu ce te confrunti."

"Hai ca raman la doi pasi in spate, numai sa stii ca nu o sa te mai vad."

"Sper!" rade Bogdan.

Cei doi se indreapta catre multime, urmarind un barbat care isi face loc prin multimea adunata si il vad ridicand de pe jos pe unul dintre cei implicati in bataie. Oamenii se dau la o parte instinctiv din fata lui Bogdan, care se apropie incet de individ, cu o samanta de indoiala, dupa discutia cu ceilalti. Vrea sa se uite cu atentie, mai ales la trasaturile faciale.

Titus urmareste dinamica multimii, modul in care se despart oamenii sugerandu-i cam pe unde se afla Bogdan. Merge inspre zona respectiva si sopteste: "Sa ne uitam dupa insigna!"

La randul lor, Alex, Iustina si Alice intra dupa celalalt barbat. Clubul este asa cum si-l amintesc: este aglomerat si inghesuit, simt mirosul de hrana, de oameni dansand hipnotic, repetitiv, apetisant. Fetele vad silueta lui Petran, miscandu-se prin multime - tocmai a trecut prin holul clubului si pare sa se indrepte spre ringul de dans.

Pe masura ce Iustina isi face loc prin aglomeratie, treptat oamenii se uita captivati la ea si apoi ca si cum se trezesc dintr-o reverie. Fata se apropie cu relativa usurinta de Costin Petran.

Alex se uita in jur, cautandu-l pe individ, dar o vede pe Iustina indreptandu-se catre cineva si se gandeste ca poate ea l-a identificat. Desi marea de oameni de oameni se inchide la loc in urma fetei, reuseste sa se strecoare printre ei, cu o dexteritate fantastica, ajungand chiar sa il flancheze pe tip fara sa fie remarcat.

Alice este atenta la interactiunea Iustinei cu tipul respectiv, pregatita sa incerce sa-l calmeze in caz ca s-ar panica, sa nu faca ceva dramatic si brusc. Nu este la fel de obisnuita cu cluburile ca si Alex, din cand in cand trebuie sa mai dea pe cineva la o parte, dar reuseste sa se tina fara probleme dupa Iustina.

Il prind din urma pe barbat imediat ce se reazema de un perete, urmarind oamenii pe ringul de dans, evident uitandu-se dupa cineva. Alex si Alice isi dau seama ca aceea este privirea cuiva care cauta pe cineva disponibil, nu pe cineva anume. Este privirea cuiva care a iesit la agatat in club si vrea sa vada ce pica sau, de ce nu, privirea cuiva care este la un magazin si cauta ceva de pe un raft.

Afara, Bogdan se convinge ca nu urmareste pe cine trebuie, tipul respectiv nu seamana cu cel din poza, dar din nefericire, Titus nu reuseste sa se pozitioneze ca sa il vada din fata si nu-si poate confirma sau infirma banuaiala. Bogdan se intoarce, reusind sa il traga putin de maneca si pe Titus, in timp ce se fereste milimetric de cineva care este cat pe ce sa ii dea un umar in barbie si se retrage fara sa isi dezvaluie prezenta.

Titus isi imagineaza ca Bogdan s-a convins ca nu e persoana potrivita si se intoarce, mergand catre intrarea in club. Imediat ce se despart de multime, Bogdan reapare langa el, cu gluga ridicata si fata acoperita: "Ati avut dreptate, inseamna ca e celalalt. Ca sa nu dau de banuit, nu o sa intru in club. Va astept afara, sunt cu ochii pe intrare. Imediat ce iesiti sau vad omul pe care il urmarim, o sa ma tin dupa el. O sa incerc sa fiu cat mai aproape de el, OK?"

"OK."

"Cand iesiti, sunt undeva langa voi, sa nu va faceti griji."

"Bine, bine, dar sa ne vezi pe noi de data asta" zambeste Titus si ii face cu ochiul.

"OK.. Da... Hai, fugi!"

In timp ce Bogdan se retrage intr-o zona de unde sa aiba vizibilitate buna, Titus intra in clubul aglomerat. In prima faza, o recunoaste pe Alice, mai curand dupa nuanta parului, dar imediat vede doi barbati salivand si isi da seama ca asta trebuie sa fie un efect secundar al prezentei Iustinei acolo si se indreapta repede catre ei.

Iustina se apropie zambind de Petran, ca si cand barbatul i-ar fi atras atentia: "Buna seara! Nu ne-am mai vazut pe aici!"

Petran se intoarce catre ea, putin surprins: "Ah... buna seara! Da... mai trec din cand in cand pe aici..."

"Ma bucur ca ne-am intalnit, dar imi pare rau ca nu ne-am intalnit si datile trecute!"

"Sincer... si mie... Oau... Acuma, ce sa fac? Sa zic cliseul ala cu 'Vii des pe-aici'?"

Iustina zambeste in continuare: "Nu vin foarte des... Este un cliseu, dar cu asta am inceput si eu, nu?"

"Corect..."

"Dar... te-am vazut cand ai trecut si ai, asa..., un fel aparte de a iesi in evidenta in multime, fara sa faci nimic deosebit... you stand out! Imi place chestia asta! Nu stiu daca e din felul in care mergi, din cum iti incordezi un pic muschii, din cum te uiti asa un pic plictisit peste multime... Foarte misto!"

Petran este evident atent la ea si vrea sa ii faca pe plac: "Da... Oau!... Ce sa zic... Iti multumesc pentru compliment, nu in fiecare seara cineva ca tine imi face genul asta de compliment... Chiar apreciez..." Se apropie usor de ea, destul de tantos, umflandu-si un pic pieptul si se uita la ea: "Te pot ajuta cu ceva?"

Asa de aproape, Iustina il poate studia mai bine: are parul destul de ciufulit, un usor machiaj, este destul de palid chiar si pentru un slujitor, dar este vizibil muritor.

"Daca nu sunt prea indrazneata, mi-ar placea sa petrecem putin timp impreuna in seara asta. Mi-ai adus aminte de niste prieteni, care practicau arte martiale - aveau un fel anume de a merge, de a... Cine stie? Poate putem sa ne imprietenim. Poate nu e doar alura, poate e ceva ce aveti in comun si poate si asta m-a atras. Daca am fost prietena buna cu ei, poate as putea gasi si in acest oras niste oameni cu care sa ma imprietenesc..."

"Aa... am inteles... Cu siguranta... cred ca putem sa gasim pe cineva pentru tine..."

Titus ajunge si el aproape, dandu-si seama ca Iustina schimba cateva vorbe cu Petran. O vede pe Alice undeva in spatele Iustinei si pe Alex pe partea cealalta a tipului, flancandul-l, foarte bine pozitionat sa intervina, in caz ca lucrurile iau o intorsatura urata.

Nevrand sa o incurce pe Iustina, se opreste langa Alice, ca din intamplare, in asa fel incat sa ii taie cealalta iesire barbatului si ii sopteste fetei intr-un mod natural, fara sa iasa in evidenta: "Bogdan ne asteapta afara, cand suntem gata."

Iustina se uita la insigna de pe reverul lui Petran, oarecum surprinsa si ii piere putin zambetul: "Auzi, sigur asta nu e facatura si sigur nu ai venit intentionat, stiind ca o sa imi atragi atentia?"

Eu?!" o intreaba el. "Nuuu, cum sa fie?! Fii serioasa, nu! Daca vrei, as putea sa-ti si arat..."

"Este incredibil! Incredibil!" se entuziasmeaza ea dintr-o data. "Nici nu stii cat de mult imi doresc sa ajung in Egipt!" continua ea, facandu-l sa rada. "De unde... De unde ai insigna asta?! Este incredibil! Imi trebuie si mie!! Deci este... Daca... daca ar fi sa fie ceva in pomul de Craciun, asta ar fi!"

"Cred ca ai o varsta suficient de inaintata ca sa iti dai seama ca nu exista Mos Craciun."

"Nu imi trebuie Mos Craciun!! Imi trebuie oricine altcineva!"

"Da... insigna asta nu e din Egipt, dupa cum iti dai si tu seama. Am niste prieteni, daca vrei, pe care as putea sa ti-i prezint si chiar ne-am simti bine..."

"... Niste prieteni?"

"Da, da. Adica e OK, stiu despre ce e vorba."

Iustina nu da semne ca ar fi inteles ce incearca el sa ii spuna: "Fabrica asemenea insigne?"

"O am de la ei, ca sa ne recunoastem, asa, cat de cat."

Fata zambeste din nou: "Interesant... Chiar imi place! Mi-ai facut o seara extraordinara! In Egipt nu o sa ajung prea curand..."

"Mda... nu e vorba de genul ala de Egipt. Vrei sa vii sa vezi despre ce e vorba?"

"Adica sa vin... unde? Cand?!"

"Acuma, sa ne intalnim cu prietenii mei." Apoi se apropie de ea si ii sopteste: "De fapt, eu sunt aici ca sa gasesc cateva persoane pentru ei, stii?... Intelegi tu la ce ma refer..."

Iustina vorbeste si ea in soapta: "Si poti sa imi spui un pic mai mult, ca sa ma conving ca vreau sa plec cu un om care pare sa fi venit aici special pentru ca stia ca o sa ma atraga cu Simbolul Vietii pe rever?"

"A, da... As putea sa-ti arat de unde o am. Nu e chiar din Egipt, e de la niste prieteni de-ai mei, da..."

"Iti dai seama ca suna un pic dubios, ca as pleca cu un om necunoscut tam-nesam in miezul noptii dupa o insigna, da?"

Petran se apropie mai mult de ea: "Uite ce e... Hai ca o sa vezi ce fain o sa fie! O sa ne distram!"

"Mergem pe jos?"

"Nu, am masina aici."

"E asa departe? Nu putem sa mergem pe jos? Eu... sufar de claustrofobie, si asa, si intratul in cluburi e o provocare pentru mine, dar in masina mi-e foarte greu..."

"E OK, e OK... Uite, ne gandim... Hai sa iesim afara..."

"Eu pot sa merg pe jos, kilometri intregi, nu e problema!"

"Mhm... si vedem ce se intampla."

Iustina isi da seama ca modul in care Petran se apropie de ea si in care incearca sa o abordeze este o foarte stangace incercare de a folosi aceeasi abilitate pe care a folosit-o si ea la intrarea in club, dar nu ii iese. Stie el ceva, dar nu ce trebuie si, cu siguranta, i-ar fi fost mult mai greu sa o convinga pe ea.

Cu toate acestea, il vede ca o studiaza, in cautarea reactiei pe care ea ar fi trebuit sa o aiba. Este destul de inteligent sa isi dea seama ca nu i-a iesit ce incerca sa faca, dar in acelasi timp nu suficient de subtil incat sa ascunda chestia asta.

"De ce te uiti asa ciudat la mine?" il intreaba ca si cand ar fi nedumerita.

"Ah, scuze... A fost o seara destul de lunga..."

"Ai vrea sa-mi povestesti?"

"Da... Hai sa... Hai sa iesim afara si povestim acolo, vrei?"

"Bine, hai! Ca deja cred ca mi-a ajuns cat am stat in seara asta in aglomeratie, in loc inchis si intunecat!" se agita Iustina si isi strange degetele de la o mana cu degetele de la mana cealalta, in semn de nervozitate.

"Aoleu, da! Pai atunci, hai sa mergem! N-am vrea sa te stresezi mai mult decat e necesar!" O ia pe dupa umeri, mergand chiar putin in fata ei, dand oamenii la o parte si incercand sa o scoata cat mai repede din club.

Ceilalti trei ii urmaresc discret, indreptandu-se si ei catre iesirea din club.

De la adapostul intunericului, Bogdan o vede pe Iustina iesind, urmata sau, mai curand, pazita indeaproape de cineva care se potriveste descrierii lui Petran. In urma lor, discret, vin Alex, Titus si Alice. Zambeste pe sub masca, invidios pe Iustina, dar in acelasi timp bucuros ca fata asta e in echipa lui. Nevazut, se apropie incet de ei, atent la conversatie.

Cand ajunge langa ei, isi da seama ca tipul incearca sa o convinga pe Iustina sa mearga cu el: "Uite, am aici masina, Audi acela gri de acolo." Asta face sa ii fie foarte simplu sa ii retina numarul de inmatriculare.

Fata riposteaza imediat: "Deci in masina nu ma urc! Nu! Imi pare rau! Mergem pe jos, pot sa merg ore in sir pe jos, dar in masina nu ma urc! Pe jos am ajuns si aici!"

"OK... dar e destul de departe... Poate ca ar fi mai bine sa mergem cu masina, ce zici?"

"Nu, nu, nu! Cu masina nu merg! Nu!" Spunand asta, Iustina se opreste si se incordeaza. "Stiu ce spun si nu vreau sa stric o seara frumoasa, provocandu-mi o criza din asta! Mai bine nu mai merg! Renunt si la Cheie, si la Egipt, si la... orice! Nu, NU!"

"Scuze, scuze! Nu am vrut sa te supar... Faza e ca e destul de departe..."

"Pai... am putea sa facem altfel... Hai sa vedem, in seara asta e tarziu... Daca vrei, putem sa ne intalnim mai aproape intr-una din serile urmatoare. Imi spui unde sa vin si ne intalnim acolo. Nu vreau nici sa te pun pe tine sa mergi atata pe jos doar pentru ca sunt eu defecta."

"Mhm...Da, vezi... n-ar fi bine. Hai sa o luam totusi la pas, dar e o distanta... Daca vrei sa mergem, mergem acum. Iti spun, sunt niste oameni foarte misto si o sa-ti placa de ei, mai ales daca esti pasionata de chestii..."

Iustina se inveseleste: "Dar, poti sa-mi spui ceva despre ei? Ca si asa, avem timp destul daca zici ca e distanta mare. Mai povesteste-mi, te rog!"

"Da... sunt niste tipi care tocmai au ajuns in oras, acum cateva zile, au destul de multi bani si isi cauta oameni cu care sa petreaca."

"Hm... interesant... Si au petreceri tematice sau...? Ce inseamna petrecere la ei? Ce cauta, de fapt? Cum isi umplu timpul? Ce le alunga lor monotonia sau plictiseala? Sau de ce fac aceste petreceri?! Hai, ca m-ai facut curioasa, te roog!!"

Petran este inca vrajit si nu isi da seama de intentiile ei: "A, nu... nu, nu... O sa vezi... Sunt de gașcă ei, stai linistita, nu te stresa..."

"Nu ma stresez, tocmai, ca... imi piere cheful. De ce? Te rog!"

"Lasa, ca au... tot ce le trebuie ca sa ne putem distra." Si incepe sa mearga cu ea, iesind dintr-un gang, indreptandu-se spre parcul de la Hidromecanica.

"Incotro mergem? Asta poti sa-mi spui? Sau si asta e surpriza? Oricum, sa stii ca nu stiu Brasovul, e doar asa, de curiozitate."

"A, nu, cam in 40 de minute ajungem. E spre Metrom, nu stiu daca tu stii zona."

"Asta in ce parte vine?... Deci, stiu asa: stiu Livada Postei..."

"Mda, nu intr-acolo mergem..."

"De acolo stiu sa ajung pe jos la gara... Daca ma straduiesc, pot sa ajung pe jos in partea aia, unde e... cum se cheama? Unde e fabrica de bere..."

"Da, da..." zambeste el. "Nu, asta e un cartier mult mai vechi..."

Iustina il intrerupe entuziasmata: "A, si mai e undeva... mai e undeva unde este sosea si cu tren si cu un sens giratoriu si cu o biserica mare cu un sfant, dar nu ortodox.... nu Martin... Bartolomeu! Mi-am adus aminte: Bartolomeu! Si pe asta o stiu! Am ajuns intamplator pana acolo."

"Da, dragut... Nu, nu mergem intr-acolo. E un cartier mai de uzinari."

"Dar, față de gara, e mai la nord, mai la sud?... Trebuie sa-mi spui ceva, te rog, ma roade curiozitatea! De ce esti asa rau?!"

"Nu sunt rau, dar pe cuvant ca nu stiu ce sa-ti zic..."

"Eu cred ca faci intentionat, pe cuvant! Tu te joci cu mine... Te-ai prins ca m-ai prins si te joci cu mine..."

"A, nu, nu... Pur si simplu, nu vreau sa-ti stric surpriza..."

Tot vorbind, au ajuns pe la jumatatea parcului, care este complet neiluminat. In zona sunt doar cateva bancute parasite si cativa copaci care le acopera foarte bine.

Iustina se opreste pe alee: "Crezi ca ne-am putea opri putin, ca m-am supra-estimat..."

"Adica? Ce s-a intamplat?"

"Doar sa imi trag sufletul un pic pe o banca. Nu mult, cateva minute doar..."

"Sigur, sigur... Bine..." Si merge cu ea, sa se aseze pe una dintre bancute, sub un copac, fiind foarte bine feriti de orice priviri straine ar putea sa-i urmareasca.

Ceilalti patru ii urmaresc in liniste din intuneric, Alice si Bogdan facandu-se nevazuti. In timp ce dispare, Alice aude una dintre voci: "Shhhhh... Be very, very quiet, I’m hunting rabbits!" fata abtinandu-se sa nu rada, ca sa nu isi dezvaluie prezenta. Se apropie cu totii incet de banca, incercand sa nu atraga atentia, Alice si Bogdan ajungand pana langa ei si ascultand conversatia.

Iustina se sprijina incet pe umarul lui Petran, asteptandu-l sa se relaxeze, ceea ce se intampla aproape imediat, pentru ca barbatul lasa in mod evident garda jos, fara sa banuiasca nimic. In clipa urmatoare, fata il musca, iar Petran, desi se zbate putin la inceput, cedeaza repede extazului Sarutului.

Iustina il suna pe Balan: "Suntem in parc, cu prietenul dumneavoastra. Momentan este ametit, mergeam catre colonia... Metrom, parca a zis... Acolo ii duce. Acum... sa-mi spuneti daca veniti sa-l recuperati sau ii dau sange de la mine."

"Mda... Nu."

"Circa jumatate de litru a pierdut, nu stiu cat dureaza pana se dezmeticeste."

"Tineti-l acolo, o sa-l preia cineva cam in 10-15 minute... Scoateti adresa de la el si vedeti ce-i acolo. Te-ai descurcat bine!" ii spune Balan, intrerupandu-se din cand in cand sa tuseasca.

"Multumesc!"

"Presupun ca toate cursurile alea de stat la poze si mers cu picioarele incrucisate te-au ajutat cu ceva, bravo!"

Fata zambeste: "Da, m-au ajutat... cu picioarele incrucisate inca nu incercasem sa merg, dar o sa urmez si acest sfat!"

"Bine... Ai inteles! Pa!" si, ca de obicei, Balan inchide brusc.


Înapoi: Settling In
Urmează: Stalking 101 (2)

22-apr-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro