Brasov by Night



An Unforgettable Dinner


Joi, 19 octombrie 2016 ora 01:49

Boldizsár il cheama pe majordom: "Csongor, pregateste sala de mese si, te rog, cheama-i pe tinerii mei oaspeti, fiindca in seara asta trebuie sa onoram o traditie a liniei mele de sange, dupa cum stii. Sa pregatesti ce mai este de pregatit."

Apoi o ia pe Alice pe dupa umeri: "Draga mea, haide, te rog, cu mine! Prietenii tai stiu ca i-am invitat si pe ei, da?"

"Da, da," raspunde fata, in timp ce se lasa condusa.

"Excelent!"

Majordomul le deschide usa celorlalti si ii conduce prin aceleasi coridoare imposibil de lungi si intunecate ale acestei case lasate in paragina, abandonate chiar, desi cei doi locatari ai ei sunt plini de energie.

Se regasesc cu totii in sala de mese a lui Baráth Boldizsár, care ii primeste foarte entuziast: "Dragii mei, bine ati venit! Cu ce sa va servesc, pana cand vin felurile de mancare? Va stau la dispozitie!"

"Am mancat deja" spun Alice si Alex aproape in acelasi timp.

"Groaznic!"

"Nu am vrea sa facem risipa..." li se alatura si Iustina.

"Mda.... Dar cu siguranta, mai incolo... mai incolo..."

Majordomul aduce mai multe tavi, cu diferite aperitive, din care Boldizsár incepe sa infulece: "Hm... Si... cum va prieste viata in Brasov? Pana la proba contrarie, totul bine?"

Alex este primul care raspunde: "Nu ne putem plange de plictiseala."

"Mda, imi inchipui ca nu. Probabil ca toti confratii usor mai batrani decat voi au inceput deja sa va ceara diferite favoruri, imi inchipui?"

"Cam da, se poate spune asta..."

"Mhm... mhm... Inteleg..."

Iustina incearca sa ii abata atentia de la acest fel de intrebari, care i-au creat mereu dificultati in a raspunde si schimba subiectul: "Este foarte frumoasa casa dumneavoastra!"

"Ah, iti multumesc, draga mea! Este casa ancestrala, daca vrei, a familiei Baráth, am locuit aici dintotdeauna, de... mult timp, sa zicem... A trebuit reconstruita, dar nu pot spune ca treaba facuta acum... hm... multi-multi ani... aproape 100 de ani, ar fi fost o treaba prea rea, nu? Are cateva camere de oaspeti foarte frumoase, are aceasta sala de mese de care eu sunt foarte incantat si are niste pivnite pentru mancare si bautura in-cre-di-bi-le!"

"Are o compartimentare foarte... interesanta!" continua fata.

"Da, am participat la conceptia ei, da, da, da. Eu si cu, sigur, largul concurs al parintelui meu."

"Si aveti o colectie impresionanta de carti!"

Titus face un calcul rapid in gand, amintindu-si ca Boldizsár le-a spus ca decesul parintelui lui a fost consemnat in acte in anul 1800-si-ceva, iar 2016-100, cand a fost reconstruita casa, la care el spune ca a contribuit impreuna cu parintele lui, inseamna 1900-si-ceva...

Alege, insa, sa nu spuna nimic, in timp ce Boldizsár continua sa le povesteasca: "... da, spre tristetea prietenei mele Ottilie Schmitz, care... Nu-i spuneti ca v-am spus... dar pana in aceasta seara, Ottilie incearca sa aiba grija de mine plangand amarnic Imbratisarea mea in clanul Malkavian... am fost gasit de ei inainte sa ma gaseasca Toreadorii. Dar nu conteaza, totul e bine! Sunteti siguri ca nu va pot oferi niste aperitive? Foie gras, de exemplu, e foarte bun."

"Va multumesc tare mult, domnule" raspunde Titus politicos. "Dar, m-ati putea servi, mai degraba, cu un raspuns pentru o nedumerire pe care o am."

"Mhm?"

"Ne-ati spus data trecuta ca parintele dumneavoastra a fost inregistrat ca fiind decedat?"

"A fost ucis, da. In 1828, daca tin bine minte..."

"Iertati-ma, atunci, ca va intreb, dar la reconstruirea casei cum a participat si el?"

"A, cu idei. El intotdeauna a crezut ca lucrurile trebuie facute un pic altfel. Domnul Ionaș era un om foarte particular, o trasatura pe care am inteles ca a mostenit-o la randul lui de la parintele lui. Mie nu mi s-a pastrat in mod deosebit, probabil ca, fiind poet, in tinerete asta nu s-a intamplat. In fine, in fine... sunt unele lucruri, dragul meu, care apartin clanului nostru si sunt foarte greu de inteles de celelalte Familii. Uneori, exista aceasta legatura mai stransa si mai putin materiala intre cineva si copilul lui, in sensul confratilor nostri, desigur."

"Confratilor Malkavieni..."

"Al confratilor in general."

"Va referiti strict la legaturi intre parinti si copii?"

"Nu neaparat. Am inteles ca intreg clanul nostru are o retea mai ampla prin care comunica in diferite moduri. Eu n-as putea spune ca am comunicat in mod activ cu ei, dar mai multi Malkavieni mi-au relatat astfel de povesti, tanara voastra prietena, aici de față, fiind una dintre ei."

"Adica parintele dumneavoastra a ramas in acea comunicare dintre membri?"

"Asa pare. Uneori ii simt prezenta."

"Va multumesc!"

Boldizsár zambeste: "Cu drag! Va mai pot raspunde la alte intrebari? Daca nu, l-as chema pe Csongor cu felul principal."

"Ma scuzati, mi se pare ca Alice a vrut sa intrebe ceva..."

"Ah, iarta-ma, draga mea, nu am observat. Spune!"

"Voiam sa intreb cum anume s-a manifestat legatura dintre dumneavoastra si Sire?"

"Hm... ii simt prezenta, pur si simplu."

"I-ati simtit-o dintotdeauna sau doar dupa ce-a murit?"

"Dupa ce a murit, desigur. Ma rog, inainte ii puteam sesiza prezenta in mod direct. Are un gust.... E un gust amar, dar cu altceva, cu un pic de vin... e un gust anume pe care il simt cand simt ca e aproape."

"... pentru ca la dumneavoastra perceptia se axeaza mai mult pe gust...."

"Hm, hm... n-as sti ce sa zic, dar..."

"Scuzati, nu vreau sa fiu nepoliticoasa... incerc doar sa imi dau seama cum funcționăm..."

"...Mda... cam asa... Se pare ca exista si astfel de lucruri. Repet, eu nu as putea spune ca am comunicat in mod direct cu asa-zisa retea malkaviana. Nu am experienta participarii acolo, ma tem. Dar, in fine... Csongor, te rog, adu-ne felul principal."

Dupa cateva clipe, majordomul intra cu un carucior pe roti, pe care este o tava foarte lunga, acoperita, la vederea careia Boldizsár isi lipeste mainile: "Da, excelent! Excelent! Tinerilor, va rog, ajutati-ma sa mut asta pe masa" si, tinand tava de dedesubt, reuseste sa o mute.

"Asa, in sfarsit putem trece la felul principal!" le spune frecandu-si mainile vizibil incantat, apoi intinde o mana catre capacul tavii. Pe masura ce degetele i se strang pe maner, ochii ii sticlesc a entuziasm, a anticipatie si ridica acel capac, spunandu-le: "Domnisoarelor, domnilor: bunicul meu, Stephanus Tertius!" aratand catre silueta unui calugar, in mod evident un franciscan, imbracat in roba de sac, stransa la brau cu o funie, care sta nemiscat pe acea tava. "Bun! Doreste cineva dintre dumneavoastra sa inceapa?"

Iustina este prima care indrazneste sa-i raspunda: "Dupa cum va spuneam, si nu avem nicio intentie de a va produce vreo neplacere, noi am mancat deja... "

Scotand un cutit, Boldizsár taie incheietura mainii stangi a calugarului, lasand sa picure sange intr-un pahar: "Prostii, prostii! E impardonabil, trebuie sa gustati! Trebuie sa vedeti cum este! Cu siguranta ca o sa termin eu, dar..."

Din fericire, ceea ce vede nu este ceva care sa o aduca pe Iustina in starea de transa si se straduie sa vorbeasca in continuare, incercand sa il faca sa-si schimbe intentia: "Ofensa adusa dumneavoastra refuzand ceea ce ne oferiti cred ca este mult mai mica decat ofensa pe care am aduce-o neputand sa continem ceea ce am manca in momentul acesta... Nu stiam ca o sa avem parte de ospat si am mancat pe saturate inainte sa venim. Ma iertati, dar eu refuz sa fac asa ceva intr-o casa atat de frumoasa, pe care as pangari-o facand lucrul acesta. Nu pot sa vars mancare in asemenea mod in aceasta casa!"

"Cu siguranta ca poti sa arzi niste sange ca sa faci loc!"

"Nu cred ca pot sa fac lucrul acesta" insista Iustina, cu ochii la paharul care s-a umplut deja.

Tinand degetele pe rana, Boldizsár se intinde si ia un alt pahar: "Nu, nu, nu! Insist! Este absolut necesar sa participati si voi. Ar fi excelent!"

Titus profita ca atentia lui Boldizsár este indreptata catre Iustina, duce mana in buzunar si apasa cu grija butoanele, sa apeleze numarul lui Balan, penultimul din lista recenta, tinand un deget pe difuzor, sa nu i se auda vocea. Apoi spune cu voce tare: "Dar, va rog sa ne intelegeti, ar fi o pierdere si ne-am simti total deplasati sa indraznim sa gustam din bunicul dumneavoastra aici pe masa."

Alice este inmarmurita, dar il sustine: "Ar fi o risipa!"

"Apreciem enorm gestul, dar..." continua Titus, "... de ce doriti sa impartasiti sangele bunicului dumneavoastra cu noi?"

"Pai, pentru ca asa este in foarte multe linii de sange ale clanului nostru, se practica acest lucru: ne trimitem mai departe cunostintele si spiritele in descendentii nostri."

Alex, care pana acum a fost impartit intre soc si pofta, se dezmeticeste si spune: "Dar asta nu ar trebui facuta in interiorul clanului? Adica, pe langa ca suntem nou-nascuti, noi nici nu suntem din acelasi clan cu dumneavoastra..."

"Ei, ultimele picaturi o sa mi le rezerv, cu siguranta... Bun, acestea fiind spuse, o sa va rog sa participati si voi, in timp ce eu, acum ca v-am servit pe toti" spune Boldizsár umpland si cel de-al patrulea pahar, "... eu ma pregatesc deci sa inchei acest ospat." Si vad cu totii cum coltii incep sa i se alungeasca.

Relaxat ca Balan s-a multumit doar sa asculte, Titus misca foarte putin degetul peste microfonul telefonului si apasa scurt de trei ori, apoi de trei ori mai lung si din nou de trei ori scurt, sperand ca are sa fie inteles mesajul lui.

Alice incearca sa inteleaga ce se intampla: Balan stia ca ei urmeaza sa vina aici, vorbise cu Baráth - nu stia ca lucurile sunt chiar atat de…? Poate chiar este o traditie a clanului? Asta o ingrozeste - oare acesta este tradatorul de care au tot vorbit vocile? Pentru o secunda, toate vocile, inclusiv a Soranei, tac si sunt inlocuite de vocea unui barbat: "Ti-as fi recunoscator daca ai face ceva. As prefera sa nu fiu mancat azi, daca se poate."

Alice il priveste atenta pe calugar. "De cand este bunicul dumneavoastra in starea asta?"

"E de... cativa ani. Am asteptat o ocazie sa fac lucrul asta si, acum ca se apropie niste evenimente, din cate am reusit sa deduc, probabil din cate mi-a sugerat chiar el, apropo de venirea acestui nou Principe, sau ceva cu noul Principe von Bezna, cred ca e momentul sa ne concentram puterile."

Titus incearca sa afle mai multe informatii: "De unde vine acest Principe von Bezna? Nu este Principele de care ascultam noi?"

"Nu stiu. Atata stiu: ca vine si ca vine de undeva dinspre est, am simtit un gust foarte puternic de ceva necunoscut mie."

"Ce se intampla daca vine un Principe nou?"

"Pai imi inchipui ca se vor schimba lucruri: va fi conflict, violenta, ca de obicei... Dar acum, mancam!"

"Alice, tu voiai sa spui ceva" mai incearca Titus sa traga de timp, pentru ca fata incepuse sa vorbeasca mai devreme in acelasi timp cu el.

Dar orice tentativa a lor este ignorata - Boldizsár l-a muscat deja pe batran. Intr-o fractiune de secunda, Titus isi scoate ghearele si se repede, vrand sa il imobilizeze, gandindu-se: "Fir-ar sa fie, stiam eu ca o sa am nevoie de sfoara aia!"

Alice se concentreaza si incearca sa ii altereze simtul gustului. Baráth se stramba, se desprinde si se uita catre masa nedumerit: "Nu, asta nu e in regula... Ce se intampla?"

Odata ce-l vede ridicat de la masa, Iustina nu ezita si ataca, lovindu-l cu piciorul si trantindu-l; apoi ataca din nou inainte ca Barath sa apuce sa se miste; desi a doua lovitura a ei nu-l afecteaza, fata isi varsa naduful: "A spus tata sa nu care cumva sa mananci alt vampir!"

Alex ataca cu nou descoperitele lui gheare, vrand sa il raneasca si sa il imobilizeze, dar Baráth este prea firav pentru a rezista si ramane inconstient pe podea, spre stupoarea tuturor.

Lui Alice ceva i se pare in continuare in neregula, ca si cand ar fi intr-o capcana. Atingand umarul calugarului, ii aude din nou vocea: "O sa am nevoie de hrana ca sa ma pot trezi. Crezi ca ma poti ajuta?"

Nehotarata in privinta modalitatii de comunicare, fata alege pana la urma sa foloseasca reteaua: "Vrei sange?"

"Da, draga mea. As avea nevoie, de destul de mult, sa ma pot trezi."

Alice se intoarce catre Titus: "Poti sa-i trimiti un mesaj lui Balan sa aduca niste pungi de sange?"

Titus scoate telefonul din buzunar, bucurandu-se ca apelul este inca in derulare: "Buna seara... domnule Balan... Sunteti acolo?"

"Mda... Ce ati facut?"

"Aaa... Pai... ne-am gandit la ce ati spus, ca nu avem voie sa omoram un alt vampir, asa ca... pentru a nu-i da voie lui Baráth sa-l manance pe bunica-su, l-am oprit..."

"Mhm... bine... Ati facut bine... presupun."

"Veniti aici? Am avea nevoie de pungi de sange... de sange pentru bunicul..." si nu apuca sa mai spuna si altceva, ca aude un oftat foarte prelung si clicaitul repetat al brichetei lui Balan, urmat de, probabil, cea mai lunga inhalatie pe care a auzit-o in viata lui.

"Mda, o sa venim. Crezi ca puteti tine situatia sub control acolo, pana cand ajungem?"

Titus se mai uita o data la Baráth, prabusit pe podea, inainte de a raspunde: "Cred ca ne descurcam."

"Mai este si majordomul..." spune Alex, cand isi da seama despre ce vorbeste Titus.

In timp ce Titus se gandeste sa-l caute pe majordom, Alice ar vrea sa inspecteze pivnita, cu gandul ca mai sunt si altii: "Sunt cinci Batrani sub oras..."

"Daca e cate unul de fiecare clan?" intreaba Iustina.

Titus se entuziasmeaza: "Haideti in pivnita!"

"Pai si ii lasam pe astia asa aici?" intreaba Alex nedumerit.

"Si ce facem, ne baricadam aici pana vine Balan?" il intreaba Alice, la randul ei, ceva ce Iustinei ii surade.

"Stati, stati!" ii intrerupe Titus. "Daca mai sunt si altii si Csongor ii trezeste, sa faca ceva, sa il ascunda pe tipul asta? Poate a auzit zgomotele bataii, poate ca nu-l mai aude pe stapanul lui vorbind si isi da seama ca e ceva in neregula... M-as duce sa-l caut pe Csongor, haideti inca una dintre voi cu mine sa ma ajutati, sa ramanem cate un Gangrel in fiecare grup..."

"Vin eu cu tine" spune Alice repede, gandindu-se ca, daca sunt alti Malkavieni jos, s-ar putea sa ii auda.

"Dar nu le dati de mancare! Nu le dati sange!" ii sfatuieste Iustina.

"De unde sa le dam sange?! I-am zis lui Balan sa vina el cu pungi!"

"Nu stiu ce idei va pot veni, dar nu le dati sange! Nici de-al vostru. In niciun caz de-al vostru!"

Alice riposteaza: "Eu nu-mi impart sangele cu oricine!"

"Doamne, nu pot sa spun cat ma bucur ca spui asta!"

"Dar chiar daca i-ar da din sangele ei, relatia functioneaza invers" le intrerupe Alex.

"Da, l-as avea eu sub control" ii continua Alice ideea.

Dar Iustina nu se lasa convinsa: "Serios?! Habar nu avem cum se manifesta Batranii. Hai, plecati, pana nu murim cu totii de inima pe aici!"

Dupa ce ies din camera, vocile din capul lui Alice incep sa-i sopteasca: ... "Sa-i cinstesti pe mama ta si pe tatal tau, intotdeauna"... "Ai o familie teribil-teribil de ciudata!" facand-o sa rada: "Nu zau?!" ... "Presupun ca era si momentul sa se sature de carne de miel"...

Bantuie putin prin holurile intunecate ale casei, dar nu este nici un semn de majardom. Titus il striga: "Domnule Csongor! Stapanul dumneavoastra are probleme. Ne puteti ajuta?" in timp ce Alice este foarte atenta la zgomotele din jur.

Holurile pe care le strabat sunt linistite, desi Titus ar putea sa jure ca a auzit un zgomot usor intr-una din incaparile de la capatul culoarului, ca si cand cineva si-ar tarsai picioarele. O prinde de mana pe Alice, ii face semn sa faca liniste si se indreapta spre camera.

In sala de mese, Alex il supravegheaza pe Baráth, in timp ce Iustina se uita la scaunul distrus de el cand a cazut: "Alex, crezi ca poti sa-mi scoti un picior intreg de la scaunul acela? M-as simti mai bine inarmata. Si daca misca, asta e - putem sa-l paralizam..."

"Da, dar nici nu trebuia sa fie un scaun sfaramat pentru atata lucru..."

"Nu-mi venea sa stric un scaun bun, dar... l-as fi stricat pana la urma..."

Alex desprinde unul din picioarele scaunului: "Daca te face sa te simti mai bine..."

"Da! Si asa ne-a si spus: un tarus paralizeaza, nu omoara."

"Tu vrei sa-l folosesti ca tarus? Pai nu este ascutit..."

"Il facem! O sa-l infig cu atata forta, ca sigur intra!"

Alex ii face pe plac, ia un cutit de pe masa si incepe sa ascuta piciorul, sa-l transforme in tarus, in timp ce Iustina este foarte atenta, sa nu fie luati prin surpridere. Plimbandu-si ochii prin camera, intr-una dintre vitrine descopera cateva obiecte care ii atrag atentia si pe care nu le observase inainte: un pocal de argint, un cutit de argint si, in spatele lor, o biblie si un rozariu.

Isi aduce aminte ca in pivnita hotelului Cavaler, Edith tinea in maini un pocal si un pumnal, in timp ce vanatorii aveau o camera plina de simboluri religioase, dar obiectele acestea nu ar avea ce sa caute in Camarilla.

In partea cealalta a casei, Titus si Alice ajung la usa camerei din care pareau sa se auda zgomote infundate. Titus apasa pe clanta, deschide usa si, la vederea lui Csongor cu un cutit in mana, pregatit sa-l injunghie, o impinge cu putere - nu suficient de repede incat sa evite lovitura, dar se alege doar cu o zgarietura.

Alice se concentreaza asupra lui Csongor, incercand sa-l calmeze si sa-i scada furia. Incet-incet, cu ochii la silueta mult mai impunatoare a lui Titus, majordomul lasa cutitul jos.

Titus zambeste, ii face cu ochiul lui Alice, in semn de intelegere, si se intoarce catre majordom: "Haideti, domnule Csongor! Ce faceti aici? Sunteti asteptat in sufragerie", ii prinde mainile la spate si il impinge incet catre usa, auzindu-l mormaind ca pentru el: "Ioi, domnul Baráth! Dar ce-a patit?"

"De cati ani il serviti pe domnul Baráth?"

"A, de multi, de multi!"

Titus se uita la Alice: "Nu ai vrea sa mergem pana in pivnita?"

"Pai intr-acolo am pornit, nu?"

Csongor este nedumerit: "Ioi, pivnita? Da’ cum...? Va deschid... Da’ e bine domnul Baráth?"

"Va rugam sa ne deschideti" il indeamna Titus. "Multumim!"

"Sigur e bine domnul?"

"Este... este..."

"... putin preocupat" ii sare Alice in ajutor, vazand ezitarea lui Titus si apoi usurarea lui ca nu trebuie sa minta.

Coboara cu totii in pivnita cufundata in intuneric. Pentru Titus nu este o problema, el poate vedea randuri de butoaie si lazi cu gheață in care este tinuta mancare dar il surprinde cum Alice, desi nu vede, se plimba cu usurinta in intuneric, mormaind, ca si Csongor mai devreme: "Butoaie, butoaie, butoaie; mancare, mancare, mancare... clar nu e niciun Batran aici..." Cumva, ea stie - nu a mai simtit niciun alt Malkavian in jur.

"Ce aveti in toate butoaiele acestea?" il intreaba Titus pe majordom.

"Apoi aicea vin este."

"Vin, din care ne-ati servit in prima seara?"

"Nu, nu, nu. Vin, vin."

"Si specialitatea cu care ne-ati servit in prima seara, unde este?"

"A, ioi..." si ii aduce o sticla prafuita, pe jumatate goala: "Asta e tot ce a ramas de la domnul vechi. Tessék, tessék!"

"Si alti membri ai familiei, cum era bunicul domnului, mai aveti aici?"

"Ioi, nu, nu! Nu mai sunt!"

"Bine, multumesc!"

In sala de mese, cat timp Alex ciopleste viitorul tarus, Iustina ramane atenta la cei doi malkavieni inconstienti, inca nevenindu-i sa creada ce s-a intamplat in aceasta seara.

"Vrei sa-l imobilizam mai bine?" o intreaba el, imediat ce termina de cioplit.

"Deocamdata, nu... Ti-as lasa tie tarusul, daca te lasa sufletul sa faci asta, ca tu sigur ai mai multa forta ca mine. Dar, daca nu te crezi in stare sau ti-e mila... da-mi-l mie!"

Alex o asigura ca nu are o problema cu asta, sprijinind varful proaspat ascutit in pieptul lui Baráth si ia un alt picior de scaun, pe care sa-l poata folosi pe post de ciocan, in caz de nevoie.

In zgomotul oarecum ritmic facut mai devreme de cutitul care aschia lemnul, in Iustina a inceput sa clocoteasca, intai ca un murmur care nu-i dadea pace, crescand apoi pana la intensitatea pe care o simte inainte de a cadea prada transei: "Daca asta a facut Primogenul unui clan care e parte din Camarilla, ceilalti Primogeni ce-ar vrea sa ne faca?"

Incet-incet, furia ei creste: "Vampirii astia sunt dintr-un loc unde se presupune ca ar incerca sa nu isi faca prea mult rau unii altora, iar pe noi abia ne-au primit, tocmai ne-au comutat sentinta..."

In capul ei, parca aude vocea lui Titus: "Macar aia din Sabbat sunt sinceri!"

"Da, dar aia din Sabbat m-ar pune sa sap gropi ca sa-i ingrop pe altii, n-as putea sa fac asta..." ii raspunde propriului ei gand si un sentiment foarte neplacut incepe sa puna stapanire pe ea: "Lumea asta este mult mai rea decat cea din care am venit... de multe lucruri trebuie sa ne aparam... Si noi habar nu avem in ce am intrat... nu cu voia noastra, dar de intrat, am intrat..."

Inainte sa intre inapoi in sala de mese, Titus il ia pe dupa umeri pe Csongor, fiindu-i mila de el: "Imi pare rau pentru ceea ce o sa vezi. Inteleg loialitatea fata de stapanul tau, dar nu noi o sa decidem ce se va intampla in continuare," il tine ferm si intra impreuna in camera.

Odata regrupati, Iustina le spune tuturor despre ultima ei descoperire: "Sa stiti ca in vitrina sunt si pumnal si pocal de argint, dar si o biblie, un rozariu..."

Alice il priveste pe calugarul intins pe masa: "Banuiesc ca sunt ale lui."

"Eu am vazut pumnal si pocal in pivnita, respectiv obiecte de cult in dormitorul vanatorilor... dar... sa fie ca voi, asa imi doresc" spune incet Iustina.

Titus observa tarusul din mana lui Alex: "Ai facut o treaba buna acolo! Cutit ai folosit, nu?"

"Da, nu ma pricep atat de bine ca tine, dar e functional, nu trebuie mai mult de atat. Nu sunt pregatit sa fac mai mult si nu stiu ce ar insemna daca fac asta... O facem daca misca sau daca ne ataca, dar altminteri il lasam pe Balan sa se ocupe..."

"Lasa, Alex" il consoleaza Iustina zambind, "poate ajungi odata sa cioplesti si pentru alte scopuri, ca mie imi place! Mi-a placut sa te vad facand asta, ignorand motivul..."

"Poate o sa invat... Oricum nu prea am sanse de facut ceva mecanic doar noaptea..." mai spune, putin melancolic, aducandu-si aminte de viata lui de dinainte.

In momentul in care a intrat in camera, Alice a auzit din nou vocea de dinainte, a batranului: "Draga mea, am nevoie, te rog, de sange, inainte ca altii sa vina si sa ma gaseasca. Te rog." Se apropie de el, incercand sa ii comunice prin retea ca nu au cum sa il ajute, apoi isi da seama ca paharele de pe masa sunt neatinse. Il ia pe unul dintre ele si il priveste: "Putem sa ti-l dam pe al tau!"

Batranul arata aproape mumificat, i se vad oasele. "E un inceput..."

Fata ii duce paharul la buze si reuseste sa ii toarne continutul in gura, apoi continua si cu celelalte pahare, in timp ce ii aude vocea in cap: "Am nevoie de mai mult ca sa ma pot trezi..."

Titus se uita la Alice: "Cum ai stiut sa faci asta? Cum ti-a venit ideea?"

"Cum adica?" intreaba fata nedumerita. "E sangele lui."

"Ti-a... spus ceva?"

"Zice ca are nevoie de sange ca sa se trezeasca..."

Titus ii priveste pe toti si incepe sa vorbeasca repede: "Auziti? Eu m-am gandit la ceva...Tipul asta a spus ca Disciplina pe care ati pierdut-o voi era a Sabbatului, pana cand au adus-o inapoi cei din Camarilla... Daca parintele lui era din Sabbat si bunicul lui este tot din Sabbat, uitandu-ma la pocalul si cutitul ala...?"

"Alice, nu-i mai da sange, te rog!" il intrerupe Iustina.

Titus isi continua gandurile repezite: "Dar o sa-l omoare Balan daca o sa vina aici..."

"Da, dar poate murim inainte sa ajunga Balan aici..." ii raspunde fata. "Pana la urma, ce spunea Gheorghe? Sa nu ne amestecam prea mult in politicile lor?"

"Deja suntem cam amestecati" ii atrage atentia Alex.

"Suntem cam amestecati, dar si Balan a zis ca putem sa venim aici, iar aici am vazut ceva ce Balan ne-a spus sa nu facem niciodata, am impiedicat-o, dar, mai mult de atat, hai sa nu-l trezim noi pe bunic."

"Suntem mai putin amestecati daca il lasam pe Balan sa-l omoare, nu?"

"Poate nu-l omoara, poate... poate nu ar fi cazul sa murim noi inainte sa vina ei... N-as vrea sa mor aici hrana pentru un vampir batran tinut la gheață de un vampir batran putin mai tanar."

In secunda urmatoare aud cu totii vocea aceluiasi barbat: "Daca asociatii vostri vin, ma omoara. Nu-mi doresc sa mor. Va rog, dati-mi niste sange sa beau, nu am nimic cu voi, o sa incerc sa-mi controlez foamea si voi pleca."

Titus incearca sa-l intrebe, in gand: "Sunteti membru al Sabbatului?", auzindu-si cuvintele in cap, dar fara sa le simta plecand. Ii sopteste la ureche acelasi lucru, apoi se intoarce catre Alice: "Nu poti sa-l intrebi? Avem nevoie de mai multe informatii!" Dar, desi se concentreaza si incearca si ea sa comunice cu batranul, fetei ii este greu sa inoate din prima cu curentul.

Titus este cuprins brusc de un sentiment ca vampirul de pe masa este complet privat de libertate. Isi taie cu ghearele venele de la mana, ii da sa bea din sangele lui si imediat simte o mana puternica prinzandu-l de incheietura si tinandu-l strans.

In cele din urma, batranul ii da drumul, se ridica, ii priveste pe toti si se da jos de pe masa. Se scutura putin si se intoarce sa priveasca masa: "Dumnezeule! Aia e o pozitie degradanta!" Isi face trei cruci de la stanga spre dreapta, tremurand: "Va multumesc! Apreciez, dar daca nu mai aveti nicio treaba cu mine, as prefera sa plec inainte ca prietenii vostri sa ajunga aici". Se indreapta catre vitrina si ia obiectele pe care le vazuse Iustina mai devreme.

Titus, care nu s-a mai simtit niciodata atat de slabit, se apropie incet de el: "Domnule, trebuie sa stiu: sunteti membru al Sabbatului?"

"Da, desigur. Intotdeauna am fost."

"Atunci... mergeti la Drumul Cernatului si intrebati de Dom’ Sergent."

"Ah... iti multumesc, frate. Sa trag nadejde, deci, ca si voi faceti parte din glorioasa noastra secta?"

"Spuneti-i doar sa-i transmita Elizei ca v-a trimis fiul ei."

"Ciudat, dar... foarte bine... Acestea fiind spuse, Domnul fie cu voi si sper sa ne revedem in curand" le spune batranul zambindu-le calduros, apoi iese din incapere si pleaca. Csongor il urmeaza imediat, a fost suficient doar sa ii faca un semn cu mana.

"Ce-am facut?!" intreaba Alice consternata, uitandu-se la Titus, care ii priveste la randul lui pe toti, foarte alb si foarte uimit si el. "Unde l-ai trimis?!"

"... Imi pare foarte rau, puteti sa dati vina pe mine cand vine Balan aici..."

Iustina il intrerupe, cu o voce pierita: "Dam degeaba vina pe tine..." intrerupta la randul ei de Alex: "Nu ar servi la nimic sa dam vina pe tine." Fata continua sa vorbeasca, aproape ca pentru ea: Tocmai i-am dat Sabbatului un vampir cu doua generatii mai sus decat Primogenul clanului Malkavian din Camarilla..."

"... dar care s-ar putea sa-i datoreze lui Titus o favoare," isi da seama Alice.

"Si tie, Alice..."

Alex, insa, este neincrezator: "Dar credeti ca Sabbatul tine cont de favorurile astea?"

Iustina isi aduce aminte ce le-a explicat Lucretia: "Favorurile functioneaza in Camarilla..."

Alice este de alta parere: "Favorurile ar trebui sa functioneze peste tot... Ce alta moneda ai aici?" desi Alex nu e de acord: "In Sabbat cred ca sangele e singura moneda."

"Isi beau sangele unii altora intr-un ritual, din ce spunea Eliza" isi aminteste Iustina. "Asa se tin aproape unii de altii."

"Pe de alta parte," admite Alex, "are o legatura cu Titus."

Iustina se intoarce catre Titus: "Tu cum te simti? Ti-e bine?"

"Eu..." incepe el sa vorbeasca, tremurand si asezandu-se pe un scaun, "...sunt OK, chiar imi pare rau daca v-am bagat in bucluc, pur si simplu..."

"Te-ai bagat si pe tine, nu numai pe noi" il opreste Alex.

"...era atat de lipsit de libertate, nu puteam sa... O sa vedem ce spune Balan cand ajunge aici..."

Cu gandul ca Balan trebuie sa ajunga, Iustina se dezmeticeste: "Cum l-am inviat pe bunic? Ni s-a facut mila de el, de unde era sa stim ca e Sabbat? Daca ei nu stiu..."

Alex se gandeste si el la ce ar putea sa spuna si sa fie plauzibil: "Am auzit cu totii in minte cererea lui si nu ne-am dat seama... putem spune ca ne-a dominat..."

"I-am dat sangele lui inapoi? S-o lasam asa, ca n-am baut niciunul din pahar."

"Nu trebuie sa ma acoperiti daca..." aud vocea lui Titus din spatele lor.

"Nu e vorba de acoperit, Titus," il intrerupe Iustina. "Este vorba ca suntem... pioni si, daca putem sa nu ne cauzam si mai multe probleme, hai sa nu ne cauzam. Ca oricum avem de unde alege."

"E vorba de supravietuire" adauga si Alex.

"Si de ce sa suferi mai mult sau sa suferim mai mult, cand oricum o sa suferim?" continua fata. "Fie ca e asta, fie ca e altceva, maine seara mergem sa-l cautam pe omul ala, care, surpriza, s-a dat cu Sabbatul! Si sa-l convingem noi sa ne spuna cum dispar alti oameni si de ce. Si pe urma sa-l omoram. Deci avem de unde alege daca vrem probleme."

"Nu stiu daca este nevoie sa va alegeti problemele..." spune Horatiu Balan, din tocul usii.

"Bine v-am revazut!" il saluta Iustina fara sa clipeasca. In camera se asterne linistea. "Putem sa mergem acasa si sa vorbim dupa aceea?"

"Da... o sa trimit pe cineva sa faca curat aici. Din fericire am ajuns eu la voi, inainte sa ajunga altcineva. Ce Doamne-iarta-ma s-a intamplat aici?!"

"Pai... dumneavoastra il stiati mai bine ca noi!" ii spune Alice suparata.

"Cum a ajuns acest Primogen cu un tarus... nu e împlântat tarusul, nu?"

"Nu, nu e," confirma Alex.

"Aparent, reteta dansului... pasiunea dansului pentru mancare era sa isi manance predecesorii" incepe Iustina sa povesteasca.

"Si felul de mancare din seara asta?"

"Bunicul. Din tata ne-a servit data trecuta si ne-a spus ulterior."

"Mda, stiu ca... aparent, taica-su isi conservase cumva sangele, naiba stie cum. Am inteles..."

"Bunicul era conservat cu tot cu corp, nu doar sangele."

"Bunicul era... aproape viu" continua Alex ce incepuse Iustina. "I-a taiat venele, a umplut pahare, a vrut sa ne dea sa bem, ne-am dat seama ca incalca o porunca si, cand l-am vazut ca da sa se hraneasca din bunicul lui, l-am atacat, l-am imobilizat si a ajuns in starea in care il vedeti acum."

"...Am inteles" spune Balan, dregandu-si glasul. Isi scoate o tigara si si-o aprinde: "Bine... Carati-va de aici, mergeti acasa si..."

"Ati adus cumva niste sange? Titus a consumat destul de mult in timpul luptei..."

"In timpul luptei, hm...? Bine... ia de-aici" si ii arunca o punga.

Titus prinde punga: "Multumesc, domnule Balan. Dar... simt ca v-am tradat in seara asta si imi pare rau..."

"De ce spui asta?"

Alice ii sare in ajutor, ca sa ii distraga atentia: "Ati spus ca in ultima vreme vorbea doar despre mancare si un Principe... Cine este Principele von Bezna? Va spune ceva numele?"

"Mda, nu stiu, habar n-am..."

"Parea entuziasmat de apropierea lui..."

"Hm... interesant... o sa... o sa ma interesez... Bine... Carati-va acasa si o sa rezolvam situatia asta maine."

Alice il ia pe Titus de mana, in timp ce Iustina ii da un cot lui Alex, sa iasa inainte sa mai spuna altceva, apoi il imbratiseaza pe Balan si il saruta pe obraz.

"Termina, o sa ma murdaresti!" ii spune el, dar totusi chicotind. Fata il mai strange putin in brate, apoi porneste dupa ceilalti.

"De ce nu putem fi toti liberi?" il intreaba Titus pe Balan din mers, impins de Alice.

"Pentru că... Gândește-te la ce s-a întâmplat cu voi, da? Dacă nu era o formă de organizare sau cineva care să se ocupe de voi, ce se întâmpla? Intrați in frenezie, omorați niște oameni, vă găseau vânătorii, vă omorau, ajungeau mai departe, ne căutau și pe noi, înțelegi? Cineva trebuie să păstreze ordine aici."

"Dar de ce va luptati intre voi?"

"Care noi?"

"Camarilla, Sabbat... cati or mai fi..."

"Nu vrei tu sa te duci acasa si sa-ti fac lectia de filosofie politica dupa ce curat mizeria asta? Pentru ca trebuie sa imi dau seama unde este ala care lipseste."

Titus lasa ochii in jos: "OK..."

"Ai si tu rabdare. Hai, carati-va si povestim mai incolo."

Pe strada, in fata casei, Iustina il ia de brat pe Titus: "Cand ajungem acasa, mai sunt doua pungi de sange in frigider, neaparat sa bei. Goleste acum punga pe care ai primit-o, te rog!" Fata parca da sa tremure doar la gandul infometarii.

Titus este foarte trist, nu se simte implinit in nicun fel: nici ca l-a trimis pe batran sa-i transmita mesajul Elizei, nici ca nu nu a fost sincer cu Balan si se simte oribil ca nu i-a spus adevarul.

"Titus, oricum ar fi, iti trebuie" insista si Alex. "De aia am aruncat vorba aia la Balan, se vede ca ai pierdut mult. Nu este bine sa fii infometat, poti sa-ti pierzi controlul mult mai usor. Eu am vazut-o pe Iustina atunci si nu am putut sa o tin. Si Iustina, uite-o cat e. Daca tu iti pierzi controlul, iti dai seama ce se intampla?"

Infricosat de acest gand, Titus desface punga si o consuma pe toata, spre usurarea Iustinei: "Ar trebui sa te ajute pana ajungem acasa, dar acasa, te rog, neaparat mai bea o punga. Oricum nu stim cat tine la frigider, chiar ar fi pacat sa se strice."

Apoi ii intreaba pe ceilalti, incercand sa zambeasca: "Vreti sa luam un taxi sau mergem pe jos?"

Alice este prima care raspunde: "Nu stam in spatii inchise in starea in care suntem acum!"

"Am zis sa intreb, ca nici mie nu mi se arata de mers cu om strain intr-o masina... Acum, ca stim drumul, in 35 de minute suntem acasa!"

"Deci, Iustina, crede-ma, nu avea niciun rost sa masor condimentele alea!" isi aduce aminte Alice.

"E bine de stiut. Dar as zice ca data viitoare, cand ne mai trimite cineva la cumparaturi, sa-i spunem sa-si bage lista unde-o vrea, ca noi nu mai cumparam nimic!"

Iustina il ia din nou pe Titus de brat si pornesc cu totii incet catre casa. Titus ii accepta atingerea, desi este in aceeasi stare, mergand cu privirea plecata: "Imi pare rau pentru ce am facut... A fost, pur si simplu, in virtutea momentului.. Vocea lui era, cumva, blanda, era... "

"Titus, crede-ma ca te inteleg... Poate, daca mai insista putin, as fi facut eu asta," spune Alice, facandu-l sa se lumineze putin, stiind acum ca nu e singurul care ar fi putut face asta. "Eu deja mi-am impartit sangele cu cineva" continua ea. "Si nu cred ca as vrea sa am conexiunea asta cu... cineva scos din cutie. Nu e ceva ce as vrea sa fac cu oricine, poate de asta am reusit sa ii rezist mai mult decat tine."

"Multumesc, Alice. Ma face sa ma simt mai bine ceea ce ai spus. Dar... asta tot nu poate sa-mi scoata din cap ca nu i-am spus adevarul lui Balan si sunt chiar curios de ce nu ne-a intrebat unde si cum a plecat... Credeti ca Balan nu stie cum se poate trezi un vampir in starea asta?"

"Cred ca Balan stie si cred ca de asta ne-a si trimis acasa."

"De ce crezi ca l-am luat in brate?"

"Vulpoiul asta batran nu ajungea la varsta asta fara sa stie ce se intampla" isi continua Alice ideea.

"Daca voia sa ne-o coaca, ne intreba pana spuneam tot."

"Poate nu strica sa pastram niste aparente" spune Alex, spre multumirea Iustinei, care e de acord cu el: "Da. Lucrurile care nu se spun nu sunt auzite de... altii."

"De aia am spus si eu de sangele pierdut in lupta, chiar daca poate ne-a auzit discutand inainte..."

Iustina da glas banuielilor ei: "Pai, Baráth era inconstient pe podea, bunicul era inconstient de mult mai multa vreme. Daca Baráth nu s-a ridicat de cand l-am trantit si pana a ajuns Balan, bunicul de pe masa nu avea cum sa se ridice singur, e clar ca i-am dat sange, nu putea sa si-l ia singur. Daca ar fi intrebat, probabil i-am fi spus ca i l-am dat inapoi pe cel din pahare, dar pe cel din pahare il avea si inainte si tot lesinat era, nu cred ca nu s-a gandit ca i-am dat sange..."

"Si apoi," continua ea dupa o mica pauza, "daca e sa ne mustre constiinta si sa ne para rau despre ce am facut sau nu am facut, si mie imi pare rau ca nu am sarit la tine atunci cand te-am vazut ca iti tai venele si ca te-am lasat sa ii dai sange. Trebuia sa-ti dau si tie un picior. Pe tine poate nu te miscam din loc, dar poate iti dadeam mana la o parte."

Titus zambeste timid: "Dar voi... voi ma iertati?"

"Hei! Suntem o haita!" ii aduce aminte Alex.

Iustina il strange usor de brat: "Nu avem ce sa iertam, Titus, nu-ti mai face atatea probleme. Eu zic sa ne obisnuim cu gandul ca o sa facem multe asemenea de aici incolo. Asta e abia inceputul, abia invatam sa le facem!"

"Eu cred ca tocmai ti-am zis ca nu avem ce ierta" ii atrage atentia si Alice.

Titus o strange si el de brat pe Iustina: "Va multumesc! Chiar sunteti niste prieteni de nadejde!"

"Suntem frati vitregi cu totii" raspunde fata de langa el, "dar suntem frati, Titus!", in timp ce Alex ii pune o mana pe umarul celalalt.

"Cred ca ar trebui sa mai adaugam ceva la lista misiunilor, pe langa ce ne-a dat Principele..." spune Alice serioasa.

Iustina devine brusc atenta: "Asa..."

"... pentru ca prea am auzit de Principele von Bezna in ultimele zile si prea bucuros era Baráth de posibila lui intoarcere sau venire sau ce-o fi..."

"Sigur nu e tot una cu Principele Camarillei? Ca asa ii placea negrul, poate o fi doar o figura de stil..." intreaba Alex.

"Nu cred ca e el. Pana acum, asta am crezut, dar acum nu mai cred. Vine din Moscova si Moscova vine dupa el, asta au spus vocile."

Titus se uita la ei: "Credeti ca Chisinau are vreo legatura? Sabbatii au Principe? Am inteles ca ei nu sunt structurati pe ierarhii asa stricte..."

"Poate nici macar nu are vreo legatura cu Sabbatul, poate e doar o lupta de putere intre Clanuri."

"Intre aceiasi din Camarilla? Interesant."

"Orice e posibil. Mie Edith mi-a spus ca vine din Vest si ca se intorsese de la Budapesta" le povesteste Iustina. "Cand am fost jos acolo, au spus ca piticania s-a carat inapoi in Germania inaintea lor, pe urma au spus sa spunem ca pleaca la Medias, dar de fapt pleaca la Chisinau. Este posibil ca, totusi, sa fi plecat in Germania."

Titus este putin nedumerit: "Despre cine ti-a spus Edith ca vine de la Budapesta?"

"Despre ea, atunci cand ne-am intalnit, in seara in care m-a transformat... naiba sa-i cante!... Si in lumea asta trebuie sa ne facem si noi loc!" Si, dupa o scurta pauza, continua chicotind: "Dar... fetele au niste numere de telefon!"

Alice incepe sa rada: "Nu-i sunam in noaptea asta!"

"Nu", rade si Iustina, "in noaptea asta am mancat prea mult, nu mai incape!"

Alex le tine isonul: "Ar fi pacat sa se risipeasca!"

"Da! Haideti acasa!"

Cei patru pornesc pe Bulevardul Eroilor inapoi catre casa, imbratisati de noaptea usor rece, poate rece in mai multe feluri. Sunt lucruri pe le mai au de invatat, lucruri de care mai au sa-si dea seama cum functioneaza, dar au facut deja primii pasi in aceasta lume si au reusit sa supravietuiasca.


Înapoi: Learning Techniques
Urmează: Settling In

9-apr-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro