Brasov by Night



Learning Techniques


Joi, 19 octombrie 2016 ora 00:30

Ajunsi la magazin, Titus ar vrea sa cumpere flori, dar Alice il inghionteste, sa ia si bomboane.

"Hai sa alegem intai bomboanele," spune Iustina. "Asta e un magazin de cartier, deschis non-stop, au niste buchetele de trandafiri, nu chiar extraordinare, pe langa casele de marcat. Hai sa luam trei buchetele din astea, le desfacem si facem unul singur, mai dragut. Ca sa nu te duci cu trei trandafiri legati snop. Sunt din aia firavi si dau mai bine daca sunt multi intr-un buchet. Ce zici? Ti-i asez eu repede!"

"Da, sigur... Si va rog sa-mi luati si mie un colac de sfoara, daca gasiti."

"In supermarket in cartier nu cred ca gasim, trebuie un magazin mai mare, care sa aiba si produse de hobby. Dar gasim si sfoara..."

"Nu-i urgent, e OK."

"Tinem minte, punem pe lista."

"Apropo, mie imi trebuie sfoara din aia de alpinism..."

"Atunci in niciun caz in magazinele astea. Putem sa gasim sfoara din canepa, doar, mai subtire decat degetul meu mic, dar nu in seara asta. Caut si vedem la care magazin de bricolaj au ce vrei tu."

"Dar la ce iti trebuie sfoara, craiule?" intreaba Alice zambind strengareste.

Titus zambeste si el: "Pai... sa o inlocuiesc pe cea pe care am folosit-o pe Alex, nu va ganditi la prostii, fetelor!"

"Adica o sa ma legi cand o sa ma inveti cum sa scot ghearele?" continua Iustina ce a inceput Alice.

"Eh, ne gandim pana atunci ce metoda folosim" si ii face cu ochiul, facand-o pe Alice sa izbucneasca in ras.

Apoi Iustina incepe alta discutie: daca sa-i cumpere si cantar de bucatarie, ca sa fie siguri ca domnul o sa aiba cate boabe de mustar sau de piper isi doreste, cum sa potriveasca cantitatile ambalate cu cele de pe lista, cum sa faca sa nu trebuiasca sa mearga inapoi la magazin, daca nu au luat ce trebuie... pana o opreste Alice: "Nici nu m-am gandit sa i le masor! i le luam asa cum se gasesc ambalate. Sigur are instrumente de masurare mult mai precise in propria-i bucatarie... Iustina, tu chiar ma pui sa numar boabe de mustar?!"

"...Totusi, niste baterii de schimb pentru cantarul lui ar trebui sa luam" mai spune, facand-o pe Alice sa izbucneasca in ras: "Am gasit si vampirul cu OCD!"

Nu trebuie sa cutreiere prin alte magazine din cartier - gasesc tot ce le trebuie in primul in care intra, chiar si trandafiri in culoarea preferata a lui Titus si o cutie cu bomboane. Afara, Iustina desface buchetele, le aranjeaza intr-unul si, din cele trei legaturi improvizeaza o funda cu marginile carliontate si rasfirate: "Acum cam arata a buchet cu care sa mergi la usa fetei!"

Titus zambeste si o ia usor in brate: "Multumesc foarte frumos!"

Iustina zambeste si ea: "Cu mare drag!"

"OK, ne vedem peste vreo ora jumate-doua in fata casei domnului Baráth," spune el, in timp ce pune cutia cu bomboane in rucsac.

"Chiar, ce i-ai spus Valeriei mai devreme, cand ai adus-o acasa? Cum ai justificat plecarea ta?"

"Ca am ceva treaba, cu munca..."

"Mhm, deci ai putea sa-i spui ca te acopera colegii si ca stai cu ea o ora-doua, maxim..."

"Ah, da... Multumesc, buna idee!"

"...va trebui sa pleci din nou..."

"Mda, ma gandeam sa astept pana adoarme si sa..."

"Titus, poate nu adoarme..." zambeste fata. "Hai, fugi! Fugi, ca timpul trece!"

Titus le face cu mana si porneste hotarat catre blocul Valeriei.

"Haidem si noi! Alice, iei un taxi? Sau vrei sa mergem cu totii pe jos?"

"Am sa merg pe jos..."

"Pai, hai sa il chemam si pe Alex, mergem cu tine si pe urma noi doi ne plimbam o ora pe acolo, ce parere ai? E trecut de miezul noptii, parca nu e bine sa umbli singura pe strazi..."

Alice o priveste foarte sec: "Iustina, noi ce suntem acum?!"

"Suntem trei prieteni care se plimba noaptea pe strada, fiecare in gandurile lui. Dar, cum vrei tu, ca nu vreau sa te incurc... Oricum, harta e la mine!" zambeste amuzata.

"Hai sa mergem... pe jos..."

Iustina scoate imediat telefonul si il suna pe Alex: "Da-te jos din corcodus, ca mergem pe jos pana la Eminescu. Recitam Luceafarul pe drum!"

Mergand agale, sa ii lase mai lase timp de intalnire lui Titus, conversatia se invarte in jurul noii lor sarcini. Alice e prima care intreaba: "De unde vreti sa incepem investigatia?"

"Pai, presupun ca pe langa club, desi eu credeam ca a ars de tot" spune Alex.

Doar mentionarea clubului este suficienta ca sa ii trezeasca amintiri Iustinei: "Luna asta Rosie o sa ne bantuie..."

"Eu m-as uita dupa niste statistici privind disparitiile din oras," se gandeste Alice.

Alex are alta idee: "Chiar asa, Iustina, tu nu poti sa-i cauti numele? Costin sau Sebastian... oare de ce o fi zis Balan prima oara Sebastian? Sa vezi daca apare ceva - poate afli ce e cu el, unde lucreaza; deocamdata, avem doar o poza si un nume..."

"Probabil are cont de Facebook," face Alice o sugestie.

"As cauta acasa, pe laptop, ca e mai comod, nu de pe telefon. Oricum nu mergem in seara asta sa-l cautam..."

"Balan a zis ca are clubul management nou. Oare or fi slujitori ai lui, ai Camarillei?"

"Eu asa imi imaginez..."

"Asa mi se parea si mie, poate mai au un pont..."

"Mergem din nou la bar, ca doar am invatat drumul" se amuza fetele.

"Acum poti sa le zambesti mai frumos, ca tot te pricepi..."


Pe masura ce ei isi continua drumul catre Mihai Eminescu, Titus ajunge la Valeria acasa. Cand fata ii deschide usa, ii intinde florile, zambind: "Ma bucur tare mult sa te revad!"

"Si eu pe tine! Vai, ce frumoase sunt, Titus! Dar nu trebuia... Esti tare dragut!"

Fata il saruta pe obraz si ii face loc sa intre. Apoi se asaza pe canapea in sufragerie, chemandu-l si pe el: "Hai inauntru! Ce a fost asa de urgent la munca?"

"E... e ceva ce trebuie sa rezolvam pentru un sef destul de pretentios," spune el, cu o expresie a fetei care ar vrea sa spuna "Eh, sefii..."

"Hm... e asa de nasol seful tau?"

"Pai... eu prefer sa lucrez mai mult independent, dar uneori trebuie sa mai raspunzi si in fata sefilor, din pacate. Sper ca nu te dezamagesc... nici nu o sa pot sta pana dimineata, va trebui sa plec la un moment dat..."

"Imi pare rau, dragule.... Hai sa vedem ce am putea sa facem pana atunci, ca sa ne petrecem timpul cat mai bine, nu vrei?" spune Valeria, in timp ce il ia in brate si il saruta.

Îl ia apoi de mână și îl conduce spre camera ei. Un dormitor dintr-un apartament modest, amenajat simplu, în nuanțe de crem și alb, în care se reflectă delicatețea fetei. Un raft cu cărți îmbracă peretele opus ferestrei. La geamul cu rame de lemn încă, atârnă perdele subțiri, iar marginile sunt încadrate de draperii suficient de groase cât să acopere luminile străzii pe timpul nopții, sau lumina prea puternică ziua.

Deasupra patului îmbrăcat în cearceafuri albe este agățat un fir cu beculețe ce luminează discret în tonuri de galben pal. "Ai o cameră foarte drăguță" nu întârzie Titus să observe.

"Mulțumesc! Îți place? Eu am amenajat-o, apartamentul a venit cam gol, dar nu am vrut să-i pun pe ai mei să cheltuie prea mult, e oricum mai scump decât la cămin...", spuse fata cu un zâmbet finuț, ce trădează bucurie că cineva îi apreciază gusturile.

"Este... delicată, ca și tine," răspunde Titus, apropiindu-se de Valeria și trecându-și mâna dreaptă de pe obraz, prin părul ei, care îi cade ușor ondulat pe umeri. Mâna lui stângă dă drumul încet mâinii ei, atingându-i încheietura, interiorul antebrațului, și cuprinzând-o de talie.

Ea se uită cu ochi mari și luminoși la el, în timp ce își atinge palmele de brațele lui puternice. Se apropie mai mult, încât fețele lor sunt la o distanță foarte mică. Respirația fetei este ușor superficială, nerăbdătoare, iar bătăile inimii i se întețesc.

Valeria miroase a flori de primăvară: cireș înflorit, lăcrămioare și o nuanță subtilă de iarbă proaspăt cosită. Acest miros îl îmbată pe Titus, care închide ochii și o sărută ușor pe buze, zăbovind să simtă sângele cum curge prin ele încălzindu-le, aproape făcându-le să pulseze; coboară apoi pe gât, unde mirosul ei se simte și mai pregnant, antrenat de căldura pielii în care viața vibrează prin rețeaua ce poartă sângele în tot corpul.

În tot timpul acesta Valeria îl ține strâns aproape de ea, cu degetele mâinilor ușor încordate, pe umerii și spatele lui, să nu-i dea drumul, să nu cumva să se desprindă din acest vârtej de căldură și vibrație, din acest moment aproape înghețat în timp.

Titus o ridică în brațe și se așează împreună, încet, pe patul cu țesături fine, ce treptat îi cuprinde ca într-o îmbrățișare, amețindu-i de atingerea răcoroasă a așternuturilor și caldă a pielii... Sângele poartă prin venele amândurora plăcerea apropierii atât de intime, atât de vii, pierzându-se unul în brațele celuilalt.

Titus nu pleaca inainte ca fata sa adoarma. Cand vine vremea de plecare, lasa cutia de bomboane langa ea si se strecoara incet, sa nu o trezeasca.


Ajunsi la casa lui Baráth, Iustina si Alex o lasa pe Alice singura in fata usii. Majordomul deschide destul de repede usa, o conduce prin alte camere catre o bucatarie mare, unde Boldizsár o intampina entuziasmat: "Ah, draga mea, ce bine ca ai venit! Hai sa-ti arat cum fac eu condimentarea si sa vezi tu cat de multe chestii poti sa intelegi! N-o sa-ti vina sa crezi! Deci, fii atenta..."

O ia de mana si incepe sa ii arate o schema foarte complicata: "... atata sare pui pe o bucata de carne, atata busuioc, atata... Ma rog, cam asa ar trebui sa stii sa le faci."

"... OK... Pot sa ajut cu ceva sau...?"

"Da, sigur. Condimenteaza si tu." Apoi, vazandu-i privirea nedumerita asupra unei bucati de de carne de pare a fi de miel, continua: "Stai un pic, tu stii ce ai de facut?"

"Nu, nu stiu ce am de facut..."

"Pai, e simplu: doar condimenteaza."

"Amestecul e gata facut?"

"Nu, nu, pune tu... Tu nu stii cum? Pune ce simti... Uite, eu uneori fac dupa gust." Si da cu degetul pe bucata lui de carne, ca apoi sa si-l linga: "Hm... nu e gustul potrivit pentru seara asta... trebuie mai mult rozmarin…" Apoi se intinde dupa un recipient din care toarna peste carne. "Tu cum auzi? Cum stii? Asta incerc sa-ti spun."

Dar Alice nu face nicio miscare, doar il priveste, incercand sa-si dea seama ce vrea sa ii spuna.

"Ah, nu... Stai asa. Asculta. Noi, cu totii... Stii ca noi intelegem mai mult decat alte clanuri. Adica, intelegi asta, nu?"

Alice da incet din cap, in semn de intelegere.

"OK. Asculta. Eu asa stiu sa condimentez. Imi dau seama dupa gust ce trebuie sa vina in seara asta, care e combinatia. Intelegi?"

"... Cred ca inteleg... dar nu asa simt eu." Fetei ii este foarte greu sa se concentreze, in urletele vocilor din cap; cateva striga despre "Cat de curand vine Principele von Bezna si tot ce face omul asta este sa gateasca miei batrani..." Sorana striga si ea: "Alice, lasa-ma sa ies, nu mai vreau sa fiu aici, te rog da-mi drumul!"

"Simturile mele nu cred ca sunt concentrate pe gust" reuseste fata sa spuna.

"Dar...? Interesant, dar la tine cum e?"

"E aglomerat..."

"Aglomerat, de cine? Nu inteleg." Boldizsár este vizibil agitat, total diferit de seara precedenta.

"Vorbeste multa lume in capul meu si nu inteleg majoritatea lucrurilor..."

"Ah, inteleg. Am mai intalnit asta. Bine, bine, fii atenta! Trebuie sa pregatim, pentru ca ce am vrut eu sa pregatesc pentru voi e gata in seara asta! Acuma, eu o sa condimentez, vreau ca tu sa intelegi, e traditia noastra, trebuie sa intelegi. Asculta. Asculta un pic galagia si fa liniste. Poti sa incerci sa faci liniste?"

"Am avut parte de liniste doar cand m-am hranit."

"Mhm, e normal. Asta aduce un pic de claritate, dar trebuie sa... Inchide ochii" si isi trece mana peste ochii ei, sa o ajute sa ii inchida, apoi pune ambele maini grele pe umerii ei. "Ma auzi? Alice draga, ma auzi?"

"... Da."

"Lasa curentul sa te duca. Doar pluteste un pic cu curentul."

Alice aude cum vocile incep incet-incet sa se linisteasca, sa se aseze intr-o oarecare ordine, spunand: "... cateva linguri de sare, doua varfuri de degete de condimente rozmarin, busuioc, cimbru..." Printre ele, incearca sa urmareasca soaptele despre Principele von Bezna, pe care reuseste sa le izoleze la un moment dat: "... A venit din Moscova. Moscova vine dupa el..."

Dupa aceste soapte, pentru doua secunde Alice pluteste. Are un moment de calm, in care este doar ea in tot acel univers paralel populat de voci, dupa care se trezeste brusc si isi da seama ca a reusit sa inoate cu curentul, sa inteleaga ce s-a intamplat.

Boldizsár o priveste: "Bun, am gatat, da? Ai inteles? Bine! Acum vino si ajuta-ma sa condimentez carnurile astea!"

Alice incepe sa presare condimentele asa cum a auzit de la voci, schimband impresii cu Boldizsár pana la venirea celorlati, dornica sa afle mai multe despre abilitatile clanului lor.

"Pai, in afara de a ne concentra trasaturile deosebite" ii spune el, "suntem si foare perceptivi, dupa cum sunt convins ca tu stii. Si, de asemenea, ne putem ascunde foarte bine. E firesc sa fie asa, gandeste-te la modul in care am evoluat, la lucrurile care ni s-au intamplat de-a lungul secolelor. Interesant cum a evoluat capacitatea asta de a ne transmite trairile in mintea altora. Stii ca a disparut la un moment dat si a revenit relativ recent, acum cateva zeci de ani. Pana atunci, Malkavienii din Camarilla aveau alte puteri, nu acestea. Aveau acea putere de dominatie, pe care o au si cei din clanul Ventrue."

"Zau?"

"Da, se pare ca un numar de Batrani ai clanului nostru a comis Marea Farsa, foarte-foarte demult. Dar se pare ca doar cei din Sabbat aveau aceste abilitati, pana cand a avut loc aceasta Retrezire. Sunt mai multe teorii. Initial, se pare ca la inceputul istoriei, imediat ce s-a constituit Camarilla, a avut loc aceasta Mare Farsa, in care aceste puteri, legate de blestemul clanului nostru, au fost furate de cativa foarte-foarte mari Batrani..."

Vocile din capul lui Alice incep sa susoteasca: "... Dionisyanul, Addemar, Tryphosa, Brude, Hoașca, Unmada..."

"... Si au revenit in ceea ce pare a fi in aceasta Retrezire, in 1997," continua Boldizsár. "Cine stie de la ce a revenit, dar si Malkavienii din Camarilla si-au recapatat Disciplina, ceea ce este foarte-foarte interesant."

"Scuze, inca sunt prea noua, sunt multe lucruri pe care inca nu le stiu..."

"O sa inveti. O sa inveti draga mea, totul e un gust dobandit, ca sa zic asa" si se intoarce la ce facea.


Dupa ce Alice intra in casa, ceilalti doi ii trimit un mesaj lui Titus, apoi Iustina ii propune lui Alex sa se plimbe prin parcul din apropiere, pe care il vazuse pe harta mai devreme, cand cauta adresa. Asa, nu ar da de banuit nimic.

Alex nu refuza oferta: "Sigur, cu cea mai mare placere! Stii, am vazut ca tu te descurci foarte bine sa... sa aduci oamenii pe calea dorita de tine."

"Crezi ca ai putea sa ma inveti si pe mine lucrul asta? Sper ca lectia ta nu va fi la fel de inspaimantatoare ca aceea pe care mi-a dat-o Titus..."

"Sper ca nu o sa ma dedau la lectii inspaimantatoare... ca s-ar putea sa-mi placa..." zambeste Iustina poznas.

"Tu acum vorbesti serios?" intreaba Alex uitandu-se un pic ingrijorat.

"Nu... Mi-e teama de faptul ca s-ar putea sa-mi placa" si brusc ii piere zambetul, aducandu-si aminte de Edith, careia parea ii placa. "Chiar nu-mi doresc sa.... Hai sa mergem si sa vedem: cam ce anume ti-a sarit in ochi? Ce anume ti-a placut si ai vrea sa faci si tu? Ca nu stiu cum sa-ti explic. A fost prima data cand eu am mers la masa unor barbati sa le spun ca sunt simpatici si sa-i intreb daca vor sa stam cu ei... Nu am mai facut asa ceva pana acum!"

"Oricum, voua, femeilor, va vine mai usor. Ai vazut ca la mine a fost un pic mai dificil." Spunand asta, Alex isi aduce aminte ca fata de mai devreme a spus ceva interesant, de care el nu a vorbit dupa aceea. "Iti povestesc tie acum, dar trebuie sa le spunem si celorlalti: a fost ceva interesant cu pustoaicele alea. Nu cred ca faceau misto de mine, cea pe care am incercat sa o atrag in gang parea sincera si parea sa stie niste lucruri. M-am gandit ca ele vorbeau de vampiri si s-ar putea sa i se para interesant daca imi vede ochii, imi aduc aminte ca pe tine te-au atras," zambeste el.

"Mi-am dat un pic ochelarii jos si s-a speriat foarte tare" continua el, "dar apoi mi-a spus ca ea are un prieten, Ionut, care i-a promis ca ar transforma-o in vampir si care era dintr-un grup in care unii aveau ochii tot asa, dar nu-mi dau seama, asta ar insemna ca ar fi tot Gangreli? Poate ar fi trebuit sa discut si cu Titus, dar acum mi-am adus aminte si, oricum, el era preocupat de alte probleme."

"... Sabbati..."

"Da, nu stiu... poate nici macar... Sau poate doar batea ea campii, era doar o pustoaica. Dar mai bine sa stiti si voi. Oricum, ideea este ca am reusit un pic sa o atrag, dar pana la urma tot s-a prins de intentia mea si s-a ferit. Cine stie, poate s-o fi gandit ca ma dau la ea in alte feluri," ii face el cu ochiul. "Ar fi bine, data fiind situatia noastra, sa pot sa-mi ascund un pic adevaratele intentii."

"Cred ca ar trebui sa incepi cu altceva..."

"Asaa..."

"Cred ca ar trebui sa incepi cu alegerea unei persoane mai potrivite pentru intentia ta. Aceea era o pustoaica de liceu, poate nu era cea mai buna alegere..."

"Nu stiu... tu nu-ti aduci aminte cand eram la liceu? Eu am avut destule colege care erau in relatii... serioase, am putea spune, cu tipi cu 5-6-10 ani mai mari ca ele..."

"Se poate, dar cel mai probabil erau relatii din timpul zilei, nu noaptea intr-un gang, poate si asta i-a trezit suspiciunea. Ah, apropo, Alex... tu te-ai apucat sa-l intrebi pe Principe din ce clan e fiica lui?!"

"Asa... eu nici nu stiam daca ii este fiica asa cum suntem noi copiii parintilor nostri sau era o figura de stil."

"Pai... exact asa cum suntem si noi..."

"Si nici n-am stiut din ce clan este Principele."

Iustina face eforturi sa nu rada: "Pai cu atat mai mult, impertinenta este si mai mare!" Apoi redevine serioasa: "Asta incercam sa spun: pe de-o parte, poate trebuie lucrat putin la alegerea tintei si, pe de alta parte, poate trebuie lucrat putin la alegerea cuvintelor."

"Da, exact asta este ceva ce tu stii foarte bine sa faci!"

"Atunci, nu te dai nici la pustoaice de liceu, nici la fiica Principelui."

"Bine, dar nu m-am dat la fiica Principelui si nici n-am avut in intentie..."

"Este un exemplu, asa, de calibrare. Si nu stiu ce i-ai spus fetei in gang, dar, daca vrei sa afli clanul Principelui, trebuie intrebat fie intr-un alt fel, fie pe altcineva. Este doar un exemplu legat de ce s-a intamplat acum, de curand, ca nu stiu cum sa-ti povestesc cum se face. Uite, hai sa-ti povestesc cum am facut cu Alice, bine?"

"Da, te rog!"

"Chiar, ti-a iesit bine cu tipa in seara asta!"

"Da, cu ea nu prea am vorbit..."

"A, bun! Oricum, persoana aleasa a fost mult mai potrivita!"

"Am avut noroc..."

"Este bun si asta! Asa. Am intrat, noi fiind doua fete, si am cautat o masa cu doi tipi care sa para ca sunt singuri, nu ca partenerele lor sunt plecate sa-si ia de baut, afara la fumat sau la toaleta. Daca pe masa lor ar fi fost mai multe pahare, sa para ca ar fi fost tot ale lor, sa nu fie foarte variate - daca vedeai un frappé si o bere, era clar ca trebuia sa mai fi fost cineva acolo, ca doar nu le-ar fi amestecat!" ii povesteste ea, in timp ce Alex o priveste admirativ.

Iustina isi continua povestea: "Am incercat sa-i gasim pe unii singuri, ca sa nu avem surprize: unu: sa nu fie interesati, doi: sa fie interesati, dar sa ne trezim cu gagicile peste noi, ca nu ne-ar fi trebuit circ."

"Da, foarte buna abordarea."

"Si sa arate, totusi, cat de cat a oameni oarecum normali. Nici badarani, nici prea increzuti. Oricum, daca ar fi fost prea increzuti, probabil nu ar fi fost in clubul ala. Niste persoane cat de cat normale, pentru ca, pana la urma, trebuie sa-ti placa si tie, nu doar sa te hranesti, nu? Atunci cand esti pe fuga si trebuie neaparat sa te hranesti, mai e cum mai e, dar altfel..."

"Mda, nici eu nu as vrea sa ma duc la cine stie ce boschetar prin ganguri sau mai stiu eu ce..."

"Chiar si asa, ca in club nu erau boschetari. Mie, in continuare, unele tipuri de persoane nu imi plac. Probabil i-as trage un pumn, sa lesine, l-as musca si as pleca, daca as fi hamesita, dar altminteri se poate si dragut."

"Da, da, este mult mai bine!"

"Plus ca s-ar putea sa fie mai dispus sau mai dispusa sa te lase pe tine, om strain, sa te apropii. Aparent am avut noroc in seara asta. Tipii erau cam ce cautam noi: doi tipi singuri, care au avut impresia ca a dat norocul peste ei, ceea ce i-a facut mult mai receptivi la prezenta noastra."

"Pai, acuma... uita-te la tine! Te-ai uitat in oglinda? Cine nu ar fi la asemenea prezenta?"

Iustina zambeste si face o pirueta: "Multumesc!", apoi il ia de brat pe Alex, petrecand impreuna restul timpului plimbandu-se, așteptând să se întâlnească și cu Titus in fata casei lui Boldizsár.


Înapoi: Shopping and Cleaning Assignments
Urmează: An Unforgettable Dinner

6-apr-2022 © kimica.ro Foto: kimica.ro